Adevărata miză, dar şi premisă, a reformei sistemului politic ar sta în reforma sistemului local, a modului de organizare (“operare”) a alegerilor și a relațiilor dintre structurile administrative si cele politice de la nivel local. În 20 de ani, în mod explicit, nimeni nu s-a atins de modul de organizare a alegerile și de structurile locale, decât pe alocuri, și numai cu efectul consolidării puterii și a ușurării alegerii așa-definiților “baroni locali”. Câteva observații:
- Începând din 2004, a fost născocită și primenită aproape anual, legea statutului aleșilor locali (393/2004), ajungându-se până acolo încât legea îi leagă pe consilierii locali ca pe niște robi fără drepturi de partidul care binevoiește să-i pună pe listă. Să-i facă dependenți de partid și fără nici o legătură cu alegatorii sau mult invocata “agendă a cetățeanului” (beneficiari: toate partidele politice din România).
- În 2008, legea alegerilor locale a fost modificată pentru a permite alegerea uninominală a președinților de consilii județene. Pentru a le consolida puterea și a nu-i mai lăsa la mâna consilierilor și în plus, pentru a se păstra/conserva locurile ocupate la scrutinul din 2004 (când, avantajați de algoritmul ocupării posturilor în Alianța D.A. a fost PNL), alegerea s-a stipulat a fi într-un singur tur de scrutin. Atunci acest gen de vot uninominal a fost bun, nimeni din PNL, PSD-PC și societatea civic-pârvulescu-mungiu-pippidi neavând ceva de obiectat – toți se credeau pe caii mari ai victoriei zdrobitoare împotriva partidului tiranului Traian Băsescu. Ca norocul că n-a fost în fiecare județ al Patriei să fie bună legea pentru cine s-a propus, în speță pentru baronii locali, ci au existat și câteva “accidente” neplanificate de către coalitia PNL-UDMR + (din umbră) PSD-PC. Lucru pozitiv: în unele judete nu le-a “intrat” „omul” la guvernarea locală (a se citi accesul la resursele de funcții bugetare). În plus, sare-n ochi și parodia de uninominal pârvulescian a aleșilor din Parlamentul României (beneficiari: în primul rând PNL, partid care a beneficiat de cele mai multe relocări computeristice de pe locurile 2 și 3 direct în Parlament – în frunte cu „muieți-s posmagii” de chiulangiu național Crin Antonescu și trădătorul Alianței D.A. pentru interesele uncheșului Dinu Costache Patriciu, Călin Popescu Tăriceanu. Apoi PSD care și-a păstrat baronii în funcții în județele-fiefuri tradiționale).
- De curând, în anul curent care va să zică, legea alegerilor locale a fost din nou modificată pentru a permite alegerea primarilor din primul tur de scrutin, măsură care favorizează primarii în exercițiu – la fel ca și modificarea din 2008 care favoriza președinții de consilii județene în funcție. Fără a fi neapart necesar să nu se întâmple, cum am arătat mai sus, unele “accidente” și unii primari în funcție să nu se mai regăsească în funcție după alegerile din 2012. Și asta și pentru că alegătorii au încept să mai discearnă diferența dintre promisiuni calpe și realizări concrete. (beneficiari: toate partidele politice pentru că doresc să-și conserve status-qvo-ul – „șeptelul” de primari în funcție; cu un plus pentru PDL, un partid al primarilor de altfel, care numai așa poate face față alianței USL – PSD-PNL-PC).
Ei bine, peste toate acestea intră, ca zgomot de fond, agitațiunea lătrăilor din mass media și de pe forumurile de discuții (cei convinsi că “jos Băsescu” este unica alternativă la criza mondială șamd). Deci:
- Trebuie extins sistemul de alegeri uninominale până la nivel de consilieri locali – care ar trebui să candideze chiar și din partea străzii, carterului (o circumscripție electorală definită prin lege și dublată legea cu prevederea posibilității destituirii/concedierii respectivului consilier printr-o petiție a celor din circumscripție, semnată de un număr de alegători – care pot dovedi că au votat -, egal ca număr cu 2/3 din cei care i-au adus câștigarea mandatului). Asta pentru a da șansa alegătorilor să-și cunoască reprezentanții în consiliile locale, să știe exact cui se adresează cu petițiile și exact pe cine să tragă la răspundere/răsplătească prin vot în funcție de situație. Și pentru a da șansa consilierilor locali de a fi independenți de interesele oculte pe plan local ale propriului partid. În plus, ar rezulta un control mai eficient al cetățenilor asupra a ceea ce face și desface primarul în timpul mandatului său.
- Alegerea uninominală să fie clară, fără posibilități de relocare a votului prin intermediul calculatorului – de tipul “câștigătorul ia totul”, pentru a se evita „înțelegerile” ulterioare între partide care se dușmănesc numai pe față. Să-și asume alianțele pe față, din primul tur, ca și PSD și PNL-PC (dacă vor supraviețui ca alianță politică până la alegerile din 2012). În plus, trebuie stabilită metoda clară prin care “aleșii” pot fi destituiți de către acei alegători din circumscripția lor care pot dovedi că și-au exercitat dreptul de vot (pe principiul “exiști dacă votezi”). Acestor cetățeni le-a păsat de ce anume se întâmplă în spațiul politic, nimeni nu-i poate verifica cu cine au votat sau dacă și-au anulat votul din lipsă de opțiuni. În schimb și-au câștigat dreptul de control asupra reprezentanților lor – drept exercitabil peste dorința și voința liderilor partidului din care alesul face parte.
Fotografiile mele
Gazeta de Cluj
Glasul Hunedoarei
HotNews
Kamikaze
Monitorul de Cluj
Ziar de Cluj
Dan Ielciu
Dan C. Lungescu
paulniculescu
Acidutzu
Admin
sab2235
Sare'n Ochi 
Te superi dacă sunt de acord cu ce propui ?
Legile sunt așa cum foarte bine ai arătat. Poate, ar fi bună o listă cu parlamentarii care au beneficiat de realocare.
🙂 pai, hai sa o facem (gugalim nitel si dam de ei)
Te rog!
Să o luăm cu începutul 🙂
Parlamentul român a aprobat însă un complicat sistem uninominal, susţinut de guvernul liberal şi opoziţia social-democrată. Conform Legii 35/2008[7], candidaţii au concurat în colegii uninominale. Ţara a fost împărţită în 43 de circumscripţii electorale, incluzând una pentru diaspora (Art. 10), în care numărul colegiilor uninominale a fost stabilit prin împărţirea numărului de locuitori la cota de reprezentare de 70 000 de electori pentru un mandat de deputat şi 160 000 de electori pentru unul de senator, numărul minim al colegiilor pe circumscripţie fiind de cel puţin patru pentru deputaţi şi doi pentru senatori (Art. 5). Într-un colegiu, un partid a putut susţine un singur candidat, candidatul putând reprezenta doar un partid. Propunerile partidelor pentru candidaţi au fost înaintate Birourilor Electorale înainte de scrutin. Pentru a candida, independenţii au avut nevoie de susţinerea a cel puţin 4% dintre electorii colegiilor lor sau cel puţin 2000 pentru Cameră şi 4000 pentru Senat (Art. 30). Mandatele au fost repartizate în trei etape. În prima etapă, candidaţii independenţi sau afiliaţi partidelor care au întrunit majoritatea voturilor în colegiul lor au câştigat mandatul. Candidaţii partidelor au primit mandat doar dacă partidul lor a trecut pragul electoral. Colegiile unde nici un candidat nu a întrunit o majoritate de voturi au fost redistribuite (Art. 48). Mai întâi, numărul total de voturi obţinute într-o circumscripţie electorală de către toţi candidaţii unui partid care a trecut pragul electoral a fost împărţit la cota de reprezentare. Câtul rotunjit a reprezentat numărul de mandate pe care partidul a fost îndreptăţit să-l obţină în circumscripţie. Repartizarea mandatelor a început cu candidaţii care-au obţinut cele mai multe voturi în circumscripţie, dacă mandatul colegiului lor era încă nealocat. Pe urmă, toate voturile neutilizate au fost însumate la nivel naţional, separat pentru Camera Deputaţilor şi Senat, şi împărţite la cota de reprezentare. Câtul rotunjit a reprezentat numărul mandatelor pe care un partid le putea avea la nivel naţional. Repartizarea locurilor disponibile s-a făcut ca în etapa a doua.
Liberalii au trasat graniţele anumitor colegii fără a se consulta cu alte partide şi au acceptat colegii care erau foarte diferite în ceea ce priveşte totalul populaţiei lor.
Uninominalul a fost criticat şi pentru că nu permite electorilor să voteze între candidaţii aceluiaşi partid. Votanţii pot alege între candidaţii diferitelor partide, dar, ca şi reprezentarea proporţională, nu le permite să influenţeze alegerea candidaţilor în interiorul partidului. Este adevărat că partidele ar fi trebuit să susţină candidaţi cunoscuţi pe plan local, dar în practică această cerinţă a fost ignorată atunci când candidaţii doriţi cu adevărat de populaţie au fost respinşi pe motive neînsemnate, în timp ce prietenii sau partenerii de afaceri ai liderilor de partid au fost susţinuţi. În plus, cerinţa de a susţine figuri publice cunoscute îi privilegia pe baronii locali care dispun de reţele clientelare extinse şi pe vedetele pop al căror discernământ politic era îndoielnic.
Deşi românii au clamat dorinţa lor de a vota oameni, nu liste, numai 39,2% dintre votanţi s-au prezentat la vot. Cinci partide au câştigat reprezentare parlamentară: social democraţii, conservatorii, democrat liberalii, liberalii şi UDMR. Alianţa cu PSD le-a permis conservatorilor să intre în Parlament. Ca urmare a schimbărilor electorale, pentru prima dată ordinea partidelor în ceea ce priveşte voturile obţinute a fost diferită de cea bazată pe mandatele obţinute. PD-L, care a ieşit pe locul doi, a primit cu trei locuri mai mult decât coaliţia care a câştigat cele mai multe voturi (PSD-Partidul Conservator).
O analiză a profilului noilor parlamentari arată că dorita reînnoire a elitei politicii nu s-a realizat. Este adevărat că majoritatea noilor parlamentari nu au ocupat locuri între 2004 şi 2008 (187 deputaţi şi 104 senatori), însă un număr semnificativ de deputaţi şi senatori au fost membri ai Parlamentului înainte de 2008 (147 deputaţi şi 33 senatori). 16 persoane au fost deputaţi chiar din 1990. Rezultatul nu a adus schimbări semnificative nici în ceea ce priveşte calitatea noului legislativ. O treime dintre noii parlamentari au picat „testul de integritate”, iar numărul femeilor este încă scăzut. 41 dintre cei 137 de noi senatori şi 101 dintre cei 334 de deputaţi (30% în fiecare cameră) se află pe lista neagră a Coaliţiei pentru o Românie Curată. Mai mult de jumătate dintre ei sunt social-democraţi şi conservatori (79 din 142), o pătrime sunt liberali (34 din 142), 15 reprezintă UDMR şi 14 PD-L. Sunt numai 38 de femei deputat şi 8 femei senator.
Uninominalul i-a defavorizat pe candidaţii independenţi, nici unul dintre ei neintrând în Parlament. Dacă independenţii au trebuit să strângă o majoritate de voturi în colegiile electorale pentru a-şi obţine mandatele, candidaţii partidelor s-au calificat prin redistribuirea voturilor. Redistribuirea a restabilit partidele ca principalii jucători electorali, deoarece colegiile unde nici un candidat independent nu a obţinut o majoritate de voturi au mers la candidaţii partidelor, chiar şi când aceştia au obţinut mult mai puţine voturi. Uninominalul a privilegiat partidele mari şi pe cele cu o bază de susţinere concentrată in teritoriu, nu partidele noi şi mici, cu susţinere disipată. Uneori candidatul care a câştigat cele mai multe voturi în colegiu a reprezentat un alt partid politic decât candidatul care a obţinut mandatul, dacă acesta din urmă a reprezentat un partid mai puternic la nivel naţional sau judeţean. 120 de candidaţi care au adunat o pluralitate de voturi în colegii nu au intrat în Parlament deoarece mandatele lor au fost redistribuite candidaţilor unor partide mai puternice.
Un exemplu este Bogdan Olteanu, care deși s-a clasat pe locul 3 în colegiul unde a candidat, a câștigat mandatul de deputat deoarece s-a claseat în primii 7 ca număr de voturi obținute pentru PNL, iar primii doi din colegiul respectiv nu s-au încadrat în primii 15, respectiv 14 în funcție de numărul de voturi obținute pentru PD-L, respectiv PSD-PC. Parșivă matematică, nu?.
PD-L a castigat primul loc in cele mai multe colegii, clasandu-se pe primul loc in 138 de colegii la Camera Deputatilor si in 58 pentru Senat, potrivit datelor furnizate de Biroul Electoral Central. In 138 de colegii uninominale pentru Camera Deputatilor si in 58 pentru Senat PD-L a obtinut primul loc la alegerile parlamentare. Pe locul doi se afla Alianta PSD-PC cu 117 colegii la Camera Deputatilor si 55 la Senat, arata AgerPres. PNL este pe locul 3 cu 37 de colegii la Camera Deputatilor si 15 la Senat. UDMR a obtinut 23 de victorii la Camera Deputatilor si 9 la Senat. Patru partide au trecut de pragul de 5% la nivel national si vor avea reprezentanti la Camera Deputatilor: Alianta PSD-PC (2.279.449 voturi), PD-L (2.228.860 voturi), PNL (1.279.063 voturi), UDMR (425.008 voturi). Pragul electoral a fost trecut la Camera Senatului de aceleasi formatiuni politice: Alianta PSD+PC cu 2.352.968 voturi, PD-L cu 2.312.358 voturi, PNL cu 1.291.029 voturi si UDMR cu 440.449 voturi.
Restul povestii aici:
http://www.e-transport.ro/REZULTATE_ALEGERI_PARLAMENTARE_2008_EXIT_POLL___R-i87-news21004-p82.html
se vad procentele cu care s-a intrat in Parlamentul Romaniei.
se termina resursa de rahat – o stire excelenta de pe Reporter Virtual:
După numai două luni de la lansare, Antena 1 Bacău s-a închis, vineri, fiind ultima zi de emisie. Jurnaliştii postului TV nu au rămas însă şomeri, ci au fost trimişi în concediu de odihnă cu plată. “Colegii mei sunt acum într-un concediu de odihnă plătit. Deocamdată nu se ştie dacă închiderea televiziunii este una temporară sau nu, este prematur să fac astfel de declaraţii. Este posibil să batem palma cu un post TV naţional (B1 TV, potrivit surselor RV, n.n.) sau să emitem sub o licenţă proprie, să facem un canal TV local. Din păcate, în 15 iulie, ar fi trebuit să se deschidă Antena 1 Suceava şi Antena 1 Botoşani, dar acest lucru nu se va mai întâmpla”, a declarat, pentru Reporter Virtual, Oana Chiriac, directorul general al Antenei 1 Bacău. Afaceristul Costică Rusu este cel care a cumpărat franciza regională a Antenei, pentru toată zona Moldovei, aşa cum Reporter Virtual a scris aici. Antena 1 Bacău a făcut parte din proiectul Antena 1 Moldova, care ar fi trebuit să cuprindă staţii TV în cinci judeţe – Bacău, Iaşi, Vaslui, Suceava şi Botoşani. În acest moment, nu mai există niciuna, cele din Iaşi şi Vaslui închizându-se şi ele.