PRETINSUL MORMÂNT AL FAMILIEI LUI IISUS

Dragă Victor, vineri, pe la orele 18 şi 30 Domnul sfârşea pe Cruce. Aici la Cluj, în jurul acestei ore a început să bată vântul şi să fie întuneric ca atunci. Îţi trimit Tatăl nostru în limba aramaică (Abun d’bashmayo). Merge foarte bine cu materialul pe care ți-l propun spre “difuzare” pe blog.

Sandu Diaconescu

1. FAŢADA MORMÂNTULUI DIN TALPYIOT EST

1. FILMUL EVENIMENTELOR: În 1980 a fost descoperit întâmplător în carierul „Talpiyot Est” din Ierusalim un mormânt hipogeu (Fig. 1), conţinând 10 osuarii (Fig. 2) (Conform tradiţiei iudaice din epoca elenistică şi romană defunctul era depus pe un catafalc timp de mai multe luni, cadavrul fiind uns periodic cu mirodenii. După putrefacţie osaele erau curăţite şi depuse într-un fel de sarcofag, sau urnă, de 70-80 cm lungime, numit osuar.

2. OSUAR

Adesea în acelaşi osuar erau depuse succesiv oasele mai multor defuncţi). Un astfel de mormânt consta dintr-o cameră în ai cărei pereţi erau scobite mai multe nişe, în ebraică kokhim (la singular kokh), în latină loculli (la singular locullus), unde erau depuse sarcofagele, sau urnele osuarii. Pentru putrefacţia cadavrelor erau destinate nişte nişe mai mari, unde leşurile urmau să fie temporar zidite, numite arcosolia în latină (sing. arcosolium) (Fig. 3).

3. ARCOSOLIUM ŞI LOCULLI

Imediat după descoperirea mormântului hipogeu arheologii au trecut la lucru, căci au fost obligaţi să încheie cercetarea în numai trei zile. După realizarea observaţiilor primare, sarcofagele osuarii au fost extrase şi au intrat în posesia Autorităţii Antichităţilor Israelului. Conform cerinţelor formulate de evreii ortodocşi oasele din aceste osuarii sunt reîngropate şi numai sarcofagele-urne sunt înregistrate, cele de interes istoric ajungând în muzee, celelalte în diferite depozite (nu înainte de a li se da un număr de inventar). Cele zece osuarii descoperite în mormântul din Talpiyot Est au fost depozitate temporar în curtea unei fabrici, de unde unul, cu numărul de inventar 80.509, a dispărut în mod misterios pentru o vreme (dar a fost în final regăsit). Şase din cele zece osuarii aveau inscripţie şi acestea au fost reinventariate, primind noi numere: 701-706. Ele au fost publicate cu aceste noi numere de inventar în repertoriul osuariilor cu inscripţie realizat de L. Y. Rahmani, A Catalogue of Jewish Ossuaries, Israel Antiquities Authority and the Israel Academy of Sciences and Humanities [Jerusalem: 1994 şi reluate în monografia mormântului, publicată de Amos Kloner: A Tomb with Inscribed Ossuaries in East Talpiyot, Jerusalem, în  Antiqo, vol 19, 1996.

Inscripţiile sunt simple nume scrijelite cu caractere cursive, de obicei pe spatele nedecorat al osuariilor. Ele arată caracterul eterogen, multicultural, al mormântului, căci textele sunt redactate în aramaică, ebraică şi greacă. Numele pomenite sunt cele mai frecvente printre evreii din epocă: Iosif (Yehoseph), al doilea în top după Simon, Maria (Maryam, Miriam – Mariamne), cel mai frecvent nume feminin, Iuda (Yehuda), al treilea ca frecvenţă, sau Iisus (Yehoshua), al şaselea. În 1995 reputatul canal BBC a produs un documentar despre ritualurile de înmormântare din vremea lui Iisus, iar cu această ocazie realizatorii lui au intrat în contact cu descoperirea din cartierul Talpiyot Est, căreia nu i-au dat însă o atenţie deosebită. Sfătuţi de specialiştii israelieni, britanicii au tratat cele şase osuarii ca pe nişte une obişnuite, având eventual caracter iudeo-creştin, dar nefăcând nici o legătură explicită între acesta şi familia Mântuitorului.

4. Osuarul lui Iacob

În anul 2002 Biblical Archaeological Review anunţa în numărul din noiembrie-decembrie o descoperire de excepţie, un osuar cu următoarea inscripţie în aramaică: Ya’akov bar Yehosef akhui di Yeshua, adică „Iacob, fiul lui Iosif, fratele lui Iisus” (Fig. 4 – 5). Inscripţia părea să facă referire la primul cap al bisericii creştine din Ierusalim, Iacob, fratele mai mare al lui Iisus (probabil dintr-o căsătorie anterioară a lui Iosif). De fapt osuarul se găsea încă din 1986 în posesia unui colecţionar, Oded Golan, care-l achiziţionase pentru numai 500 $, aparent fără să-i recunoască valoarea istorică. În aprilie 2002 colecţionarul i-a arătat o poză eminentului savant André Lemaire, profesor de limbi semitice la univ. Sorbona din Paris, aflat în vizită la Ierusalim şi care a declarat inscripţia autentică.

5. Inscripţia: Ya'acob fiul lui Yosef, fratele lui Yoshua

Analiza depunerilor calcaroase arăta că piesa este antică, iar lipsa lor de pe o parte din textul inscripţiei a fost explicată de proprietar prin faptul că el însuşi ar fi încercat să cureţe literele, pentru a face textul mai bine lizibil. Osuarul a fost expus în 2002 la Royal Ontario Museum, din Toronto, Canada, cu care ocazie a fost cercetat de experţii muzeului. Aceştia nu au formulat îndoieli faţă de osuar în sine, dar au contestat autenticitatea inscripţiei. În 2003, când osuarul s-a întors în Israel, a fost confiscat de autorităţile statale, căci începând cu anul 1978 prin lege toate antichităţile descoperite în Ţara Sfântă aparţin statului. Departamentul Israelian al Antichităţilor a numit o comisie de 15 savanţi pentru a verifica autenticitatea piesei. Comisia a declarat osuarul autentic, dar inscripţia falsă (sintagma „fratele lui Iisus” fiind adăugată în epoca modernă), iar Golan Oded a fost în consecinţă arestat sub acuzaţia de falsificare de antichităţi. Ulterior alţi trei complici ai săi au fost arestaţi fiind acuzaţi de falsificarea multor antichităţi, unele ajunse în muzee prestigioase, printre care şi Muzeul Naţional Israelian, unde au fost achiziţionate pe sume astronomice. Ignorând toate aceste fapte Hershel Shanks, redactor la Biblical Archaeology Review, a publicat împreună cu Ben Witherington III de la Asbury Theological Seminary, cartea intitulată The Brother of Jesus: The Dramatic Story & Meaning of the First Archaeological Link to Jesus & His Family (Fratele lui Iisus: Dramatica poveste şi semnificaţiaprimei legături arheologice cu Iisus şi familia sa). Autorii susţin nici mai mult nici mai puţin că aceasta ar fi prima inscripţie care pomeneşte numele lui Iisus, pe când în realitate se cunosc nu mai puţin de 71 astfel de inscripţii, inclusiv cu textul „Iisus fiul lui Iosif„. Evident ei nici nu-şi pun problema că inscripţia ar fi un fals.

Acelaşi H. Shanks l-a invitat pe realizatorul canadian Simcha Iakobovici să producă un episod despre osuarul lui Iacob pentru Discovery Channel, care să fie difuzat de paştele anului 2003. Aici piesa era prezentată ca autentică, fără a se pomeni nimic despre acuzaţiile aduse lui Oded Golan. În cursul anchetei acesta a surprins publicul declarând la un moment dat că osuarul lui Iacob ar fi fost al zecelea găsit în mormântul din cartierul Talpyiot Est, cel dispărut din depozit. Ulterior însă avocatul său a prezentat o fotografie din 1976, conform căreia osuarul figura deja în colecţia lui Golan, ceea ce îl scotea pe acesta de sub incidenţa legii de patrimoniu din 1978. Dar realizatorul Simcha Iacobovici nu s-a oprit la prezentarea tendenţioasă a osuarului lui Iacob, ci împreună cu regizorul James Cameron (care a luat Oscarul cu Titanicul), a adunat un buget de 3,5 – 4 milioane $ pentru un film de 90 de minute intitulat The Lost Tomb of Jesus (Mormântul pierdut al lui Iisus) şi care a fost difuzat pe Discovery Channel în martie 2007. Concomitent Iacobovici a produs şi o carte, împreună cu Charles Pellegrino (ale cărui teorii despre clonare au inspirat Jurasic Park)[1], intitulată The Jesus Family Tomb: The Discovery, the Investigation, and the Evidence that could Change History (Mormântul familiei lui Iisus: descoperirea, investigaţia şi dovada care poate schimba istoria). Cu ocazia lansării filmului la New York au fost aduse din Israel şi două dintre osuarii, cel despre care autorii susţin că ar fi aparţinut Mariei Magdalena şi cel cu numele lui Iisus, fiul lui Iosif (Fig. 6-7).

6. SIMCHA IACOBOVICI ŞI CELE DOUĂ OSUARII LA NEW YORK

În esenţă teoria lansată de Simcha Iacobovici şi colaboratorii săi se bazează pe lecturi inexacte, pe „jumătăţi de adevăr” şi pe trecerea sub tăcere a faptelor care nu le convin. Ea este o pură ficţiune cu pretenţii de ştiinţificitate, o aberaţie care jigneşte inteligenţa elementară. Dar ca în zicătoarea cu prostul care aruncă o piatră în apă şi apoi zege deştepţi se chinuie să o găsească, filmul lui Iaobovici et co. a creat o adevărată dezbatere printre savanţii din întreaga lume. Principalele puncte ale teoriei celor doi ar fi:

7. CELE DOUĂ SARCOFAGE CARE AR FI APARŢINUT MARIEI MAGDALENA ŞI LUI IISUS

  • osuarul care, în opinia autorilor, poartă inscripţia grecească „Mariamne he Mara„, adică „Maria Stăpâna” ar fi aparţinut Mariei Magdalena, căci forma Mariamne în evanghelii ar fi specifică Mariei Magdalena, deosebind-o de Maria, mama lui Iisus, sau de alte Marii, pomenite în Noul Testament. Termenul „Mara” înseamnă în aramaică „stăpân”, dar şi „maestru”, ceea ce ar face din Maria Magdalena liederul spiritual al primilor creştini.
  • osuarul pe care autorii citesc „Iisus fiul lui Iosif”, inscripţia fiind însoţită de o cruce, ar fi aparţinut Mântuitorului, care nu ar fi murit pe cruce, pentru ca apoi să învieze, ci ar fi trăit bine mersi, fiind căsătorit cu Maria Magdalena. Dovada acestei legături ar fi o analiză a ADN-ului din oasele celor două morminte, care atestă că cele două personaje nu erau rude de sânge.  Cum după autori mormântul aparţine unei singure familii, cei doi nu puteau fi decât soţ şi soţie. Fiul lor va fi fost Iuda (Yehuda), cel amintit în altă inscripţie din acelaşi mormânt ca fiind fiul lui Iisus (Yehoshua), deşi conform Evangheliilor Iuda a fost odiosul trădător al lui Iisus.
  • Ca dovadă că mormântul a aparţinut familiei lui Iisus din Nasareth cei doi autori aduc osuarul lui Iacob, care nu numai că ar fi autentic, dar ar fi fost cel al zecelea osuar din mormântul din cartierul Talpiot Est, pierdut între timp.

Nu are rost să insistăm mai departe asupra speculaţiilor aceloraşi autori, care se înscriu pe linia unor producţii subculturale, gen „Codul lui Da Vinci” şi care au un surprinzător impact asupra publicului neavizat, dar doritor de cunoaştere. Din capul locului trebuie precizat că filmul nu este un „complot sionist” şi că, spre lauda lor, nici unul dintre savanţii evrei nu a sprijinit sau formulat astfel de ipoteze nefondate. Mai degrabă dorinţa de glorie şi bani i-a mânat pe autori. Dar, e timpul să examinăm direct datele problemei, cu sprijinul unor adevăraţi specialişti.

8. CJO 701: OSUARUL LUI MARIAME ŞI MARA

2. MORMÂNTUL DIN CARIERUL TALPIOT EST.  Mormântul cuprindea 10 urne-osuarii, din care şase aveau inscripţie (ele vor fi amintite atât cu numărul nou de inventar, cel folosit în corpusul de inscripţii iudaice CJO, cât şi cu numărul vechi de inventar, pe care îl au şi piesele lipsite de inscripţie).

1. Osuarul CJO 701 (80.500), (Fig. 8-10). Inscripţie în limba greacă, citită în mod aberant de autorii serialului: Mariamne he Mara. Ei au trecut sub tăcere lectura lui Rahmani, din corpus-ul inscripţiilor de pe osuarii, singura autorizată la ora respectivă. El citea Mariamenou Mara,(Μαριαμηνου Μαρα) plasând primul nume la genitiv, iar sensul inscripţiei fiind „Mara a lui Mariamen”. Traducerea ar fi deci „Mara sclava lui Mariamen”, dar cum „Mara” însemnă în aramaică „stăpâna”, lectura este puţin probabilă. În orice caz nu poate fi vorba de filiaţie, căci la evrei aceasta era dată după tată, nu după mamă.

Lectura corectă a fost furnizată de un specialist în epigrafia greacă, Stephen Pfann, preşedintele Universităţii Ţării Sfinte din Ierusalim, care a demonstrat că textul a fost scris de două persoane diferite (Fig. 9). Prima, care folosea o scriere semi-cursivă, a scris Mariame (Μαριαμη), forma grecească corectă pentru ebraicul Mariam-Miriam, adică Maria. A doua, care folosea cursiva propriu-zisă (a se vedea în Fig. 9a diferenţele de grafie la majuscula M de exemplu), a adăugat kai Mara (και Μαρα), adică „şi Mara”.  Prin urmare în osuar au fost depuse mai întâi oasele unei Miriam-Maria, apoi ale unei alte femei, Mara. Situaţia este firescă în cazul urnelor osuarii, unde erau depuse până la şapte schelete în acelaşi recipient. Nici vorbă de Maria Magdalena, mentor al unei pretinse comunităţi religioase. De altfel Maria este cel mai frecvent nume de femeie din epocă. În aramaică el apare în două forme Marya (v. mai jos) şi Miriam (Mariame în greacă). În evanghelii ambele forme sunt folosite în mod nediferenţiat, atît Fecioara Maria, cât şi Maria Magdalena, fiind numite când într-un fel, când în celălalt (în cazul Fecioarei Maria numărul apariţiilor unui nume şi a celuilalt este practic egal).

bar Yehosef”]

2. Osuarul CJO 704 (80.503), Fig. 10. Inscripţie în limba aramaică, citită de autorii filmului ca: Yehoshua bar Yehosef = Iisus fiul lui Iosif. Chiar dacă lectura ar fi corectă, nici un specialist onest nu ar putea pretinde că s-ar referi la Iisus din Nasareth, dată fiind frecvenţa celor două nume în epocă. De altfel aceasta nu este singura inscripţie cu astfel de text. Un „Iisus fiul lui Iosif” este atestat prin CJO 9, tot în aramaică (cf. şi alte exemple în Fig. 11). Dar cel mai grav este faptul că pe osuar nu se poate citi decât „bar Yehosef„, numele titularului fiind pur şi simplu ilizibil.  Nu trebuie să fii mare specialist în epigrafia aramaică pentru a-ţi da seama că litera „shin” (ş), cu o formă caracteristică şi la textele abia scrijelite, lipseşte din acestă inscripţie.  Acelaşi Stephen Pfann, care a citit convingător inscripţia precedentă, vede aici numele Hanun, în nici un caz Yehoshua.

11. ATESTĂRI ALE NUMELUI LUI IISUS PE ALTE OSUARII (Catalogue of Jewish Ossuaries şi necropola de la Dominus Flevit)

Pe de altă parte pretinsa cruce în formă de X de la începutul textului nu este nicidecum un simbol paleo-creştin, ci un banal semn pentru fixarea capacului, care lipseşte la osuarul în cauză. După cum o dovedesc numeroase exemple din necropola iudeo-creştină de la Dominus Flevit (Fig. 12) capacele erau ajustate încă din carieră pentru o închidere etanşe. Cum ele erau cioplite de mână şi nu erau perfect simetrice, trebuia marcat printr-un semn capătul capacului, care se potrivea părţii respective din urna-osuară (De altfel şi alte simboluri considerate paleo-creştine, cum ar fi „monogramul constantinian” pot să apară în necropole evreiaşti ortodoxe de sec. I, fără ca acestea să fi avut caracter creştin – v. mai jos). Prin urmare pretinsul osuar al lui Iisus Christos nici măcar nu a aparţinut unui personaj care să poarte acelaşi nume cu Mântuitorul şi nu are câtuşi de puţin un cacater creştin.

12. OSUARII DE LA DOMINUS FLEVIT, CU SEMNE PENTRU FIXAREA CAPACELOR

Cât despre pretinsa probă ADN a faptului că ocupanţii celor două osuarii prezentate aici erau soţ şi soţie, este suficient de precizat că a fost vorba despre mostre de ADN mitocondrial, care se transmite numai de la mamă la fiu, nu şi de la tată la fiică et c. Prin urmare tot ce se poate spune pe baza acestor teste este că Miriam sau Mara din osuarul cu inscripţie grecescă nu a fost mama necunoscutului din osuarul cu text aramaic, care era fiul unui oarecare Iosif. De altfel este firesc ca ei să nu fie înrudiţi, căci proveneau din medii culturale diferite, după cum o dovedesc inscripţiile lor funerare, una în greacă, cealaltă în aramaică. În schimb, celelalte patru inscripţii din acelaşi mormânt au fost redactate în ebraică.

3. Osuarul CJO 702 (80.501). Text ebraic: Yehuda bar Yehoshua = Iuda fiul lui Iisus.

4. Osuarul CJO 703 (80.502). Text ebraic: Matya = Matei (formă populară, prescurtată a lui Matityahu).

5. Osuarul CJO 705 (80.504). Inscripţie ebraică: Yose = Iosif (formă prescurtată de la Yehosef).

6. Osuarul CJO 706 (80.505). Inscripţie ebraică:  Marya = Maria (formă prescurtată a lui Maryam-Miriam).

Celelalte patru osuarii erau lipsite de inscripţie. Trei dintre ele erau decorate pe o faţă cu obişnuitele rozete şi alte motive geometrice, dar al patrulea era simplu, lipsit de orice decor. Ne având nici o valoare istorică, el a fost depozitat separat, împreună cu alte piese similare (între 50 şi 100 de osuarii nedecorate), în curtea lui Rochefeller Museum din Ierusalim. După mărturia curatorului de atunci, Joe Zias (care a exercitat acestă funcţie din 1972 până în 1997), piesa nu a dispărut niciodată, aşa cum susţin autorii filmului, pentru a introduce „osuarul lui Iacob” printre cele găsite în mormântul din cartierul Talpiot Est. Osuarul nedecorat a fost măsurat şi înregistrat, putând fi şi astăzi filmat la nevoie. De altfel, aşa zisa potrivire între dimensiunile „osuarului lui Iacob” şi cele ale osuarului nedecorat din cartierul Talpiot Est, este neadevărată. „Osuarul lui Iacob”, măsurat cu ocazia expunerii la Toronto, are 51 x 28 x 31 cm, pe când cel din cartierul Talpyiot Est este cu 20% mai lung, măsurând 60 cm!

În concluzie mormântul din cartierul Talpyiot Est din Ierusalim a aparţinut unor evrei obişnuiţi din sec. I al erei creştine. Nu pare să fie vorba despre un mormânt familial, căci folosirea în paralel a scrierii ebraice, aramaice şi greceşti indică un mediu cultural eterogen. În nici un caz nu poate fi vorba despre personajele istoriei creştine.

Şi totuşi cel puţin o inscripţie de pe o urnă-osuar poate fi legată de un personaj istoric real. În 1990 a fost descoperit în Pădurea Păcii din sudul Ierusalimului un osuar cu inscripţia aramaică Yehosef bar Kayafa = Iosif fiul lui Caiafa. Piesa pare să fi aparţinut fiului marelui preot Caiafa, mai marele sinedriului din vremea lui Iisus. Doar că de la un astfel de mare prelat ne-am fi aşteptat la o inscripţie în ebraică, limba cultă, sacră, nu în aramaică.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Lecturi necesare și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la PRETINSUL MORMÂNT AL FAMILIEI LUI IISUS

  1. nelucraciun zice:

    Sunt nenumărate falsificări grosolane ale istoriei făcute de dragul unei audienţe sporite (audienţă care se converteşte, în final, în bani).
    E binre să nu uităm.

  2. apellamemorie zice:

    In sfirsit au ajuns sa-si primeasca plata cu aceiasi moneda cei obisnuiti sa mistifice biografiile si operele altora! Dureros, „dureros de dulce”…

  3. Pingback: SIRIUS: “Knowledge is Power” | One Way Ticket

  4. cristian zice:

    cel mai mare fals pus la cale de masonerie ca sa discrediteze pe oameni.iisus hristos sa ridicat la cer cu trup si suflet la fel ca si fecioara maria.

    • Arakin zice:

      Exact… E împușcătură cu bătaie lungă… Ideea este să discrediteze Adevărul existenței lui Dumnezeu și a Răscumpărătorului Hristos… Căci evreii nu Îl primesc nici acum, ci așteaptă pe altul -antihristul, e desigur mesia lor…

  5. Arakin zice:

    Face parte din Proiectul Blue Beem , etapa întâia…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s