Am început să lucrez cu adevărat în presă din după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, fiind unul dintre fondatorii săptămânalului „Clujul liber”. Spun „cu adevărat”, pentru că înainte de 1989, prin 1984 – 1986, am cochetat cu jurnalistica la „Studioul Studenţesc de Radio”, în cadrul Casei de Cultură a Studenţilor
Am început de „jos”, ca reporter, şi am trecut prin toate funcţiile dintr-o redacţie, până la cea de redactor şef. De-a lungul timpului, după „Clujul liber”, am mai scris la cotidianul regional „Transilvania jurnal”, la „Evenimentul zilei”, la „Ziua de Cluj”, la „Monitorul de Cluj”, la săptămânalul „Foaia Transilvană” şi la ediţia de Transilvania-Banat a cotidianului „Gardianul”. Împins de la spate de prietenul, aş zice că deja de-o viaţă, Victor Eugen Mihai Lungu, până la urmă, după multe îndoieli şi ezitări, am publicat o carte. Se numeşte „Ghinion sută la sută” şi este prefaţată de bunul şi dragul meu prieten, poetul Ion Mureşan. Chiar dacă am avut critici pozitive din partea unor cunoscuţi oameni de litere precum Alexandru Vlad şi Alexandru Cistelecan, eu unul stau şi mă tot întreb dacă nu cumva este mai bună prefaţa decât cartea.
Am renunţat la presă şi m-am retras pe blog doar pentru a-mi petrece cât mai mult timp cu soţia mea, care este o minune de om, un îngeraş pe care-l iubesc mai mult decât orice pe lumea aceasta.
Acestea fiind zise, vă îmbrăţişez pe toţi!
Ce fain martisor! A reusit sa-si trimita si domnu’ Dan „sivica”… (dupa o saptamana si un pic).
oricum, remarc: omul este tandru si delicat cu sotia („un ingeras”… sincer? nici a mea nu este om :)). este clar, domnu’ Dan nu va dormi pe pres curand 🙂
Poate fi gasit pe internet saptamanalul „Clujul Liber”? – chiar prima aparitie?
numai la biblioteca. nimeni nu s-a obosit sa-l puna in format electronic. ultima sa aparitie a fost in 1994. in Romania abia se inventau computerele.
🙂 esti bun