„În fiecare decembrie, în cadrul acţiunilor comemorative, Armata este luată la rost şi întrebată «cine a tras în noi?»” – se lamenta, cu ocazia condamnării la câte 15 ani de închisoare a generalilor Chiţac şi Stănculescu, unul dintre actualii capi ai Armatei, după care, în mod ritos, întreabă: „Având în vedere tributul de sânge plătit de armată în acele zile, noi nu avem dreptul să întrebăm «dar în noi, cine atras?»”

Sunt în măsură să răspund acestei ultime întrebări, prezentând ceea ce s-a întâmplat în garnizoana Turda în zilele de 23 – 25 decembrie 1989. Începând cu ora 04,00 a zilei de 23 decembrie 1989 şi până la ora 22,00 a zilei de 24 decembrie 1989, în municipiul Turda au fost împuşcate mortal un număr de 12 persoane (7 militari şi 5 civili), alte 26 persoane (5 militari şi 21 de civili) suferind leziuni corporale  în urma împuşcării cu arme de foc. În ziua de 25 decembrie 1989 a mai fost împuşcat mortal un civil şi răniţi alţi doi. Dacă veţi consulta volumul „Armata română în Revoluţia din Decembrie 1989”, editat de „Editura Militară” (Bucureşti, 1994), sub semnătura unui colectiv de autori (col. Mircea Seteanu, col. rez. Radu Olaru, col. rez. ing. Costin Preda, lt. col. Constantin  Monac, lt. col. Dan Săraru) coordonat de gen. lt. rez. prof. dr. Costache Codrescu, veţi afla de „eroii” post-mortem ai bravei Armate române, împuşcaţi de odioşii „terorişti” în garnizoana Turda… Erou este şi subofiţerul care, sub presiunea evenimentelor s-a sinucis… Din păcate, faptele stau altfel decât le-au legendat „istoricii” armatei.

În zilele de 20, 21 şi 22 decembrie 1989, până la fuga cuplului Ceauşescu, în municipiul Turda situaţia a fost relativ calmă, în sensul că nu s-au tras focuri de armă de către forţele de ordine şi nu s-a acţionat asupra demonstranţilor. Evenimentele au luat amploare în timpul activităţilor revoluţionare de preluare a puterii şi ca urmare a apelurilor mass-media potrivit cărora, în toate zonele ţării, acţionează grupări teroriste, înarmate şi foarte periculoase. În acest context, în după amiaza zilei de 22 decembrie 1989, comandantul garnizoanei Turda, mr. Iordan Bălan, a luat măsuri de întărire a posturilor de pază a cazărmii. În cadrul aceluiaşi perimetru al cazărmii de a cărei apărarea răspundea mr. Iordan Bălan erau cantonate UM 01219 (unitatea lui), UM 02270, UM 01381 şi UM 01380 Turda.

Pe tot parcursul după amiezii zilei de 22 decembrie 1989, la aceste unităţi militare s-au recepţionat tot felul de mesaje alarmiste de la persoane civile, toate privind acţiunile unor elemente cu preocupări teroriste. Datorită acestui fapt, mr. Ioan Popescu, comandantul UM 01342 Turda, cu începere de la ora 17,00, a introdus în interiorul unităţii, pe latura de sud-vest a acesteia, un dispozitiv de luptă format din 22 de militari, sub comanda Lt. Izidor Roşu. La acea dată perimetrul unităţii era împrejmuit cu un gard din plăci de azbociment de aproximativ 1,5 m înălţime. Militarii din dispozitivul UM 01342 au primit ordin să apere unitatea de elementele teroriste, urmând, în caz de atac, să deschidă focul asupra acestora, la comandă. În acelaşi timp, militarii din dispozitivul UM 01291 Turda erau în posturi de santinelă, fără comandant, cu misiunea de a anihila cu foc de armă, cu respectarea elementelor legale, orice persoană care ar încerca să pătrundă în perimetrul de responsabilitate. Precizăm că perimetrul de apărare al dispozitivului UM 01291 Turda se învecinează, în mai multe puncte, cu cel al UM 01342 Turda. În condiţii normale, între cele două dispozitive exista legătură vizuală. dar, în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, misiunea de apărare a celor două dispozitive s-a executat în condiţii extrem de grele (datorită frigului, întunericului şi ceţii dense), astfel că vizibilitatea a fost sub 2 metri, aproape zero. Mai trebuie precizat că, pentru hrana soldaţilor, s-a luat măsura sacrificării a doi porci. Măruntaiele acestora au fost aruncate, necorespunzător, la îndemâna câinilor pripăşiţi în unitate, în perimetrul de depozitare al gunoaielor, zonă aflată în apropierea celor două dispozitive de apărare. În aceste condiţii, în jurul orei 04,00 (23 decembrie 1989), un militar, neidentificat, din cadrul dispozitivului UM 01342, a somat cu „Stai!” în zonă (probabil că i s-a părut ceva suspect, cel mai probabil observând mişcări ale câinilor vagabonzi la rămăşiţele porcilor sacrificaţi pentru hrana soldaţilor). Un alt militar, tot neidentificat, i-a spus să nu mai someze, să tragă, lucru pe care acesta l-a şi făcut. Această împuşcătură a declanşat deschiderea focului, în rafale, de către întregul dispozitiv de militari, fără comandă şi fără a se identifica vreun inamic. Chiar şi echipajul tancului de la UM 01342, care era în poziţie de luptă la interferenţa celor două dispozitive menţionate, în faţa acestora la circa 60 de metri, a deschis focul înspre exterior, la întâmplare. Această acţiune a militarilor a avut loc pe fondul oboselii acumulate şi fricii că vor fi atacaţi, fără ca ei să poată identifica inamicul.

Soldatul Ioan Adochiţei, santinela de la postul nr. 7 ce apăra UM 01291, intrase în serviciu la ora 01,00, fără a cunoaşte dispunerea militarilor din dispozitivul UM 01342. Din moment ce legătura dintre cele două dispozitive era numai vizuală, în condiţiile de ceaţă existente, nu era posibilă o asemenea activitate. Ca urmare, în momentul în care au început tragerile din dispozitivul UM 01342, soldatul Ioan Adochiţei nu a putut localiza decât focul la gura ţevii şi nu direcţia de tragere. Tancul care a început şi el să tragă era dispus înspre sectorul pe unde puteau pătrunde elementele teroriste în unitate. Convingerea soldatului a fost că este atacat. Drept urmare, a comunicat la corpul de gardă că postul de santinelă nr. 7 este atacat. Aflat la corpul de gardă, în rezerva grupei de apărare, locotenentul major Ştefan Rus a recepţionat mesajul santinelei, totodată auzind şi împuşcăturile. Fără a raporta comandantului unităţii, a format o grupă de intervenţie, formată din 16 militari şi s-a hotărât să acţioneze. În acest sens, s-a deplasat la postul de santinelă nr. 7 unde, soldatul Ioan Adochiţei i-a indicat zona de unde s-a tras, respectiv dispozitivul UM 01342. Locotenentul major Ştefan Rus s-a deplasat, cu efectivul de militari desfăşurat în poziţie de luptă, înspre dispozitivul UM 01342, fapt sesizat de aceştia. Datorită condiţiilor atmosferice deosebit de nefavorabile şi a faptului că nu ştiau unii de alţii, militarii celor două dispozitive nu au avut cum să se identifice. Drept pentru care au deschis reciproc focul, având convingerea că luptă împotriva teroriştilor. Militarii grupei de intervenţie a UM 01291 nu aveau amenajate lăcaşuri de tragere, fiind reperaţi în câmp deschis, fără posibilitate de adăpost de către militarii din UM 01342. În aceste condiţii au fost împuşcaţi mortal locotenentul major Ştefan Rus şi soldatul Sorin Suciu de către militarii din UM 01342. În acelaşi timp, militari neidentificaţi ai aceleiaşi unităţi, l-au împuşcat mortal şi pe soldatul Cristian Stoica din propriul dispozitiv de tragere, din cauza schimbării direcţiei de tragere la apariţia militarilor din UM 01291. Iniţial, dispozitivul de luptă al UM 01342 a fost aşezat sub forma unui unghi de 90⁰, a cărui latură de sud se continua cu cea a UM 01291. În momentul apariţiei grupei de intervenţie de sub comanda locotenentului major Ştefan Rus în această zonă, militarii de pe latura de vest a dispozitivului menţionat şi-au schimbat poziţia (şi direcţia de tragere), astfel că militarii din propriul dispozitiv (de pe latura de sud), au intrat în perimetrul lor de foc. Astfel a fost lovit în cap, de un glonte al propriului dispozitiv, şi soldatul Iordache, aflat în stânga victimei Cristian Stoica, dar nu a suferit leziuni, fiind protejat de cască.

Referatul Procuraturii Militare Cluj: „Din actele medico-legale rezultă următoarele concluzii cu privire la moartea celor 3 militari: – Lt. maj. Rus Ştefan – moartea a fost violentă şi s-a datorat unei singure plăgi împuşcate a capului. Direcţia de tragere a fost dinainte-înapoia victimei, care s-a aflat în poziţia culcat; – Sold. Stoica Cristian – moartea a fost violentă şi se datoreşte hemoragiei externe, consecutive unei plăgi împuşcate a gâtului. Direcţia a fost de la dreapta la stânga şi uşor de sus în jos; – Sold. Suciu Sorin – moartea a fost violentă şi se datorează hemoragiei interne consecutive unei plăgi împuşcate transfixiante a toracelui. Direcţia de tragere a fost de la dreapta spre stânga victimei şi de sus în jos. Aspectele mai sus descrise sunt dovedite prin declaraţiile militarilor celor două dispozitive, dar îndeosebi cu datele rezultate din cercetarea locului faptei (schiţe, planşe fotografice şi probe). Astfel, urmele gloanţelor descoperite în butoaiele goale de carburanţi-lubrifianţi, situate în lungul laturii de sud a celor două dispozitive, indică cu precizie că glonţul care l-a lovit pe Lt. maj. Rus Ştefan a fost tras de militarii din dispozitivul UM 013 42. De asemenea, locul şi poziţia unde se afla ofiţerul făcea imposibilă împuşcarea din afara cazărmii, raportat la traiectoria gloanţelor, dinspre latura de vest a UM 01342, unde se află o biută de pământ de psete 1,5 m., pe care mai este construit un gard din prefabricate. În ce priveşte victima, sold. Stoica Cristian, ce era adăpostit după o baracă din tablă, urmele relevă traiectoria glonţului dinspre dispozitivul propriu de militari, de pe latura de vest, după ce, în prealabil, şi-au schimbat poziţiile, retrăgându-se de la gardul unităţii, în interior, în lăcaşurile de tragere. Împrejurarea că schimbul de focuri a avut loc, exclusiv, între cele două dispozitive de militari, rezultă şi din faptul că urmele gloanţelor descoperite în gardul de prefabricate al UM 01342, unde s-a aflat dispozitivul, sunt în totalitate dinspre interior spre exterior. De asemenea, pe gardul de beton ce împrejmuieşte latura de sud a UM 01291 şi o parte din cea a UM 01342, nu s-au relevat urme de gloanţe, ceea ce denotă că tragerile au fost pe direcţia est-vest, în interiorul unităţii. Incidentul dintre cele două dispozitive, care au cauzat decesul Lt. maj. Rus Ştefan, sold. Stoica Cristian şi sold. Suciu Sorin, s-a datorat culpei ofiţerului, care a acţionat fără aprobarea comenzii unităţii şi fără a verifica aspectele raportate de sold. Adochiţei Ioan, ce se afla în eroare. Având în vedere că Lt. maj. Rus Ştefan a decedat, există impedimentul stipulat de prevederile art. 10 lit. g. C. pr. pen. pentru tragerea la răspundere penală. În ce priveşte fapta militarilor dispozitivului UM 01342 care i-au împuşcat pe Lt. maj. Rus Ştefan şi sold Suciu Sorin, aceasta nu are caracter infracţional, aflându-ne în prezenţa erorii de fapt, prev. de art. 51 C. pen., cauză care înlătură caracterul penal al faptei. Astfel, militarii UM 01342 au avut convingerea că sunt atacaţi de terorişti, nefiind anunţaţi de intervenţia Lt. maj. Rus Ştefan. De asemenea, ne aflăm în prezenţa erorii de fapt şi în ce priveşte moartea sold. Stoica Cristian, întrucât, iniţial, direcţia de tragere a fost corect stabilită şi nu a fost prevăzut un atac din perimetrul de apărare a UM 01291 Turda. La intervenţia Lt. maj. Rus Ştefan, dispozitivul şi-a schimbat direcţia de tragere şi, în condiţiile vizibilităţii aproape zero, nu au putut identifica poziţia fiecărui militar.”

„Armata română în Revoluţia din Decembrie 1989” are altă variantă cu privire la moartea celor trei militari: „În seara zilei de 23.12.1989, sesizând mişcări şi auzind şoapte suspecte dinspre poarta de ieşire din parc, un apărător a somat regulamentar, inclusiv prin foc de armă tras în plan vertical. Una din santinele a alarmat corpul de gardă raportând că şi postul său este atacat. Ceilalţi doi militari din echipa de apărare a tancurilor au ocupat poziţii de tragere cu faţa către gardul exterior al unităţii (deci cu spatele la direcţia de tragere din care va veni grupa de intervenţie condusă de lt. maj. Ştefan Rus! – n.n.), deschizând foc asupra unor lumini suspecte care se mişcau de-a lungul gardului. Locotenentul-major Crăciun Ştefan Rus, însoţit de doi militari (restul, până la 16 s-au evaporat! – n.m.), s-a deplasat spre postul care alarmase garda după care, înaintând câţiva metri, a ocupat poziţia culcat fără a trage. În momentul care a urmat a căzut soldatul Sorin Suciu, aflat aproape de gardul unităţii, fiind lovit de un glonţ în gât; a fost împuşcat, de asemenea, locotenentul-major Crăciun Ştefan Rus, lovit în frunte, prin casca metalică; a mai fost ucis, lovit tot în cap, soldatul Cristian Stoica, direcţia din care s-a tras asupra militarilor fiind din exteriorul unităţii. Dată fiind precizia loviturilor executate asupra celor căzuţi şi ţinând seama de condiţiile de vizibilitate extrem de nefavorabile, este imposibil să se admită că militarii, care aveau şi o instruire insuficientă, se puteau împuşca între ei. Concluzia că aupra celor ucişi s-a tras din afara unităţii cu armament perfecţionat rezultă nu numai din studiul direcţiei din care s-a executat foc asupra victimelor, ci şi din constatarea puterii foarte mari de penetrare a gloanţelor folosite. În corpul unei persoane a fost găsit un glonţ de format atipic şi cu striaţii orizontale.”

Deci, pe lângă faptul că nu se spune nimic despre cele două dispozitive militare aflate faţă în faţă şi în eroare de fapt (mai mult, ambele dispozitive sunt diminuate ca număr de soldaţi şi unul dintre ele este plasat cu spatele la celălalt, după care, împuşcăturile mortale sunt mutate şi plasate cu precizie (doar „teroriştii” împuşcă numai în cap!), astfel că soldatul Sorin Suciu care a murit în urma „hemoragiei interne consecutive unei plăgi împuşcate transfixiante a toracelui”, „cade lovit în gât”; soldatul Cristian Stoica care a murit în urma „unei plăgi împuşcate a gâtului”, „a fost ucis lovit în cap”; în timp ce lt. maj. Ştefan Rus „este împuşcat în cap prin cască”, pentru a dovedi puterea mare de penetrare a armei cu care s-a tras asupra militarului (deşi în cercetările efectuate şi în raportul medico-legal nu se spune nimic despre existenţa unei căşti găurite). Direcţia de tragere este dinspre exteriorul unităţii, din zona unde, vă amintiţi, am descris un gard din dale de beton înalt de 1,5 m, construit peste o biută de pământ înaltă tot de 1,5 m. Deci, un „terorist” trage din afara acestui gard (nu de pe gard) într-o persoană culcată pe burtă şi o nimereşte în cap! Care este traiectoria cartuşului „atipic, cu striaţii orizontale”? De asemenea, în schimbul de focuri care a avut loc între cele două dispozitive, a fost rănit în regiunea malară stângă, prin fragmente de proiectil, rezultate din ricoşeu, plutonierul Nicolae Popescu din UM 01342. Subofiţerul se afla în dispozitivul acestei unităţi, pe latura de sud-est, în imediata apropiere a butoaielor goale de carburanţi-lubrifianţi înşirate sub gardul perimetrului, în interiorul cazărmii. Tancul care se afla în faţa celor două dispozitive precum şi militarii de pe latura de sud-est a cazărmii aveau în câmpul de tragere, la mică distanţă, şoseaua Turda – Alba Iulia, staţia PECO şi depozitul de muniţie al garnizoanei. În planul îndepărtat al câmpului de tragere, la aproximativ 600 – 700 de metri, în linie dreaptă, se afla cazarma nr. 324 a UM 01381 şi a UM 01864 Turda – situate pe comunicaţia Turda – Bogata. Focurile de armă trase în acea direcţie din dispozitivul UM 01342 au ajuns şi în dispozitivul de apărare al acestor două unităţi. Cam în acelaşi timp în care au avut loc schimburile de focuri dintre dispozitivele UM 01291 şi UM 01342, au fost împuşcaţi locotenentul major Relu Anghel din UM 01864 şi soldatul Mihai Matei din UM 01381 în timp ce se aflau în dispozitivele de apărare al propriilor unităţi. Ca ripostă, militarii din aceste dispozitive au deschis, la rândul lor, focul înspre direcţiile unde au apreciat că se găsesc terorişti, în condiţii de vizibilitate foarte redusă şi pe întuneric.

Referatul Procuraturii MIlitare Cluj: „Din raportul de constatare medico-legală rezultă că Lt. maj. Anghel Relu a suferit o plagă împuşcată transfixiantă a fesei stângi care a necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale. Direcţia de tragere a fost dinapoi-înainte, victima aflându-se în poziţia culcat în momentul împuşcării. În ceea ce-l priveşte pe soldatul Mihail Matei, în actul medico-legal se concluzionează că acesta a fost împuşcat în coapsa stângă, suferind leziuni corporale ce necesită 60 de zile îngrijiri medicale. Direcţia de tragere a fost dinainte spre înapoia victimei.”

În noaptea de 22 spre 23 decembrie, starea de panică în rândul populaţiei civile a crescut pe fondul zvonurilor, lansate în primul rând de Televiziunea Română Liberă, mesaje şi ştiri neconfirmate, care anunţau, ca iminente, atacurile unor grupări teroriste. În aceste împrejurări, d-l Eugen Oprea şi-a arogat calitatea de lider al noii puteri locale şi, împreună cu alte persoane din conducerea nou constituitului Front al Salvării Naţionale, a hotărât să înarmeze populaţia civilă, prin preluarea armelor lucrătorilor de securitate. În seara zilei de 22 decembrie 1989, la ora 20,00, lucrătorii de securitate au fost duşi la sediul UM 01342 Turda şi împreună cu bunurile existente asupra lor au rămas în paza militarilor sub comanda locotenentului Marian Popovici.

„Armata română în Revoluţia din Decembrie 1989”: „Începând cu după-amiaza zilei de 22.12.1989, spre unităţile militare s-a dirijat un intes şuvoi de informaţii false, zvonuri alarmiste extrem de contradictorii, a căror analiză lucidă şi rapidă era destul de greu de făcut. Acest fapt a ampliificat starea de confuzie, deruta şi nesiguranţa în legătură cu situaţia reală existentă. În aceeaşi zi, la cazarma UM 01342 s-au prezentat 12 ofiţeri de securitate din municipiu, inclusiv comandantul acestora, maiorul Rusu, care au solicitat ca armata să le asigure protecţie. Ofiţerii n-au avut asupra lor armament, muniţie sau aparatură, acestea fiind predate anterior la sediul Securităţii din oraş. În UM 01342, ofiţerii de securitate au rămas până în ziua de 28.12.1989. A doua zi dimineaţa un grup de circa 200 de persoane agitate şi turbulente a sustras prin violenţă armamentul şi muniţia aflată în sediul Securităţii care, la ordinul lui Eugen Oprea, aflat în fruntea Comitetului Provizoriu local al F.S.N., au fost distribuite fără acte de evidenţă diferitelor persoane. Tragerile la întâmplare executate ulterior de asemenea indivizi înarmaţi au constiuit sursa multor incidente care s-au soldat tragic, cu pierderi de vieţi omeneşti.”

În dimineaţa zilei de 23 decembrie 1989, mai mulţi civili, în marea majoritate tineri, printre care şi Cristian Cupşa, Mircea Marcu, Ioan Mureşan şi Dan Metea, s-au deplasat la sediul securităţii unde, profitând de atitudinea şovăielnică a şefului pazei, distrugând încuietorile, au pătruns în camera cu armamentul şi muniţia. De aici, în două rânduri, au sustras 15 pistoale mitralieră, 2 puşti mitralieră şi 4.240 cartuşe de război. Opt arme dintre acestea, împreună cu muniţia aferentă, au intrat în posesia unor tineri care au rămas în sediul securităţii pentru întărirea pazei, celelalte fiind transportate cu un autoturism la sediul CFSN Turda,unde au fost distribuite la întâmplare unor civili aflaţi la faţa locului. În jurul orei 10,00, conducerea CFSN a apreciat că trebuie extinsă acţiunea de înarmare a populaţiei civile. În acest sens i-au solicitat locotenent colonelului Condrate Bucur, comandantul Gărzilor Patriotice Turda, să ridice cât mai multe arme de la intreprinderile care deţineau depozite de armament al gărzilor patriotice. Ofiţerul a acceptat şi a adus la sediul frontului 10 pistoale mitralieră şi 5.440 cartuşe de război. Şi aceste arme au fost distribuite la întâmplare de către numiţii Vasile Nemeş şi Ioan Zăhan, aflaţi în conducerea Consiliului provizoriu al Frontului Salvării Naţionale, unor civili, în marea lor majoritate, necunoscuţi. Cercetările ulterioare au stabilit că au existat persoane civile, cărora li s-au distribuit arme, care aveau antecedente penale, ca de exemplu: Ioan Precup, Dan Cîneparu şi Ioan Andrei care fuseseră condamnaţi pentru viol şi, respectiv, furt.

Referatul Procuraturii Militare Cluj: „Printre cei care au primit arme au fost ţigani, persoane neîncadrate în câmpul muncii şi persoane semnalate miliţiei ca având preocupări infracţionale. Au primit armament şi muniţie de război tineri minori, cu stagiul militar nesatisfăcut etc.”

Aceşti civili înarmaţi, dispunând de muniţie de război din abundenţă (până la 90 de bucăţi de fiecare), s-au constituit în grupe de apărare şi s-au răspândit pe raza municipiului Turda, atribuindu-şi responsabilitatea controlării autovehiculelor şi cetăţenilor pe care i-au considerat suspecţi. În acelaşi timp au fost înarmate şi gărzile patriotice din intreprinderile turdene aflate în apropierea unităţilor militare. Au fost înarmate gărzile patriotice din intreprinderea „Cimentul”, „9 Mai”, „Electromecanica” şi „Sticla”, cărora li s-au distribuit, în plus de ceea ce aveau în depozite, 20 de pistoale mitralieră de la UM 01291. Din iniţiativa Consiliului provizoriu al Frontului Salvării Naţionale Turda au mai fost aduse în sediu încă 50 de pistoale mitralieră de la Intreprinderea Electroceramica şi Intreprinderea Chimică, arme ce au fost distribuite civililor.

Referatul Procuraturii Militare Cluj: „În condiţiile create prin înarmarea populaţiei civile, începând din după-amiaza zilei de 23.12.1989, pe întreg perimetrul municipiului Turda s-au declanşat o multtudine de focuri de armă. Majoritatea au tras focuri de avertisment, pentru intimidarea teroriştilor, în caz că ar exista în zonă, ori pe fondul psihozei, de frică sau ca urmare a nepriceperii persoanelor civile de a executa asemenea activităţi. De exemplu, în noaptea de 22/23.12.1989, tinerii aflaţi în apărarea sediului securităţii, au luat drept terorist unul dintre cei doi câini de serviciu, situaţie în care au tras rafale de foc automat pe direcţia locuinţelor cetăţenilor din apropiere, ceea ce ar fi putut declanşa un conflict cu consecinţe tragice.”

Unii civili s-au deplasat cu armamentul primit la domiciliu sau, pur şi simplu, l-au predat la alte persoane, „din mână în mână”, fără nici o evidenţă sau control.

Referatul Procuraturii Militare Cluj: „Multitudinea punctelor de foc pe întregul teritoriu al municipiului Turda, în cadrul cărora au fost împuşcate persoane civile nevinovate, care au avut neşansa să se deplaseze mai ales cu autoturismele prin locurile unde se aflau echipele de control şi apărare, moartea celor 3 militari, la care nu se cunoşteau împrejurările în care s-au săvârşit faptele, zvonurile şi mesajele alarmiste, au creat convingerea comandanţilor şi întregului efectiv de cadre şi militari în termen din garnizoana Turda, că în zonă există grupuri de terorişti ce urmează să-i atace în cazarmă.”

În cursul zilei de 23 decembrie 1989, în condiţii de vizibilitate scăzută, datorată ceţii, unităţile militare au trecut în dispozitive de apărare în exteriorul cazărmii. Au fost introduşi în dispozitiv militarii şi tehnica din dotare, inclusiv tancuri şi maşini de luptă. Au fost create dispozitive de luptă şi în intersecţiile străzilor şi şoselelor interjudeţene din jurul cazărmii şi municipiului. Pe latura de sud-vest a cazărmii, în paralel cu şoseaua (variantă) Alba Iulia – Turda, au intrat în dispozitiv de luptă 98 de militari în termen, 11 subofiţeri şi 3 tancuri cu echipaje complete. Militarii aparţineai UM 02270, UM 01291 şi UM 01342 Turda. Militarii au primit ordin să deschidă focul numai la comandă şi numai dacă sunt atacaţi de elementele teroriste. Şoseaua a cărei supraveghere au avut misiunea să o realizeze, se afla, pe direcţia lor de tragere, la o distanţă situată între limitele de 60 până la 200 de metri de ei, în funcţie de amplasarea împrejmuirii exterioare a cazărmii.

În jurul orei 13,00, şi-a făcut apariţia, dinspre Alba Iulia, un autoturism „Audi”, cu număr de înmatriculare străin, care circula cu vireză mare. Când acest autoturism a ajuns în intersecţia şoselei Alba Iulia – Turda cu strada Armata Roşie, lângă staţia PECO, conducătorul auto a semnalizat cu luminile farurilor un alt autoturism ce se deplasa în sens opus, după care a virat pe şoseaua de variantă din faţa dispozitivului militarilor. Un militar, neidentificat, din dispozitiv, informat (intoxicat) despre existenţa teroriştilor străini, căruia i s-a părut suspect autoturismul, a deschis focul asupra acestuia. Întreg dispozitivul militar, inclusiv echipajele de pe tancuri, a tras rafale asupra autoturismului, concomitent cu deplasarea acestuia pe şoseaua din faţa lor. Fiind avariat, după ce a parcurs o scurtă distană, autoturismul s-a oprit. În acest moment, locotenentul Eugen Coman, comnadantul dispozitivului UM 02270, s-a deplasat la acesta. Ofiţerul a constatat că în autoturism se aflau doi tineri, respectiv conducătorul auto şi pasagerul care ocupa locul dreapta-faţă, care, deja, era mort în urma multiplelor împuşcături. Locotenentul a procedat la identificarea celor doi pasageri stabilind că sunt cetăţeni americani, originari din Rădăuţi. Tinerii se deplasau către această localitate unde, persoana decedată trebuia să se căsătorească cu o tânără de acolo. Cu ocazia identificării, ofiţerul, împreună cu o grupă de militari au efectuat percheziţia corporală a celor două persoane, a bagajelor lor şi a autoturismului, negăsind nici un indiciu prin care să se probeze că aceştia ar fi fost elemente teroriste. În această situaţie, fără a le stabili identitatea, militarii i-au permis conducătorului auto să-şi continue căltoria cu trenul, iar pe victimă au transportat-o la morga Spitalului municipal Turda.

Referatul Procuraturii Militare Cluj: „În cursul cercetărilor s-a stabilit că victima se numeşte Artimie Ionel, are vârsta de 21 ani, cetăţenia americană, cu domiciliul la Los Angeles – S.U.A. Din buletinul de necropsie rezultă că moartea sus-numitului este violentă şi se datorează hemoragiei interne şi externe după multiple plăgi împuşcate, toate cu caracter vital. Direcţia de tragere a celor 8 plăgi împuşcate şi 2 tangenţiale a fost din dreapta victimei şi apoi din postero-lateral dreapta (aceasta datorită faptului că autoturismul se afla în mişcare).”

Concomitent cu deplasarea pe şosea a autoturismului „Audi”, din sens opus rula un camion al UM 01342 Turda, în a cărui caroserie, acoperită cu o prelată textilă, se aflau plutonierul major Ion Avădanei şi 7 militari în termen. Interferarea celor două autovehicule s-a produs la aproximativ 150 de metri de locul unde începea dispozitivul de luptă al UM 02270. Imediat ce autovehiculele s-au despărţit, s-a deschis focul asupra cetăţenilor străini. latura stângă a dispozitivului UM 02270 avea direcţia de tragere şi pe segmentul de şosea pe care se deplasa camionul UM 01342. Din multiplele gloanţe trase, unul l-a lovit pe plutonierul major Ion Avădanei, producându-i moartea.

Referatul Procuraturii Militare Cluj: „Această stare de fapt este confirmată de declaraţia plut. Brînduşe Vasile care se deplsa cu un transportor blindat în urma autocamionului la o distanţă mică. Subofiţerul susţine că a observat cu precizie că din dispozitivul UM 02270 s-a tras cu cartuşe trasoare, pe direcţia autocamionului şi că unul din gloanţe l-a împuşcat pe plut. maj. Avădanei Ion. În buletinul de necropsie se concluzionează că moartea Plut. maj. Avădanei Ion este violentă şi se datorează hemoragiei interne după o singură plagă împuşcată a toracelui. Direcţia de tragere a fost de la stânga la dreapta victimei, uşor dinapoi-înainte. Menţionăm că nu s-a putut stabili poziţia exactă a victimei în momentul împuşcării, deoarece imediat ce au început tragerile, militarii în termen s-au culcat în caroserie. Cu privire la moartea cetăţeanului străin şi a subofiţerului nu se pot reţine responsabilităţi penale în cauză, deoarece militarii au avut convingerea că în autoturism sunt terorişti. De asemenea, de săvârşirea faptelor nu se fac vinovaţi comandanţii militarilor din dispozitiv, întrucât nu au comandat foc, dimpotrivă le-au ordonat să oprească focul. Din cercetări a rezultat că datorită oboselii, încordării şi fricii de care erau stăpâniţi militarii în termen, aceştia deschideau focul nejustificat când li se părea ceva suspect, fără a putea fi opriţi de comandanţi.”

„Armata română în Revoluţia din Decembrie 1989”: „În aceeaşi zi, în jurul orelor 13,00, la UM 01342 s-a primit ştirea că dinspre Alba Iulia se apropie de Turda o coloană de circa 10 blindate (tancuri şi transportoare blindate). Înainte de verificarea autenticităţii informaţiei, care ulterior s-a dovedit falsă, către orele 14,00 s-a apropiat de unitate un autoturism «Audi» cu număr de circulaţie străin. Pe acelaşi traseu, dar în sensul invers de mers, se deplasa un autocamion militar din UM 01342 plecat să transporte hrană către garda depozitului de muniţie al garnizoanei şi, totodată, pentru a ridica o cantitate de muniţie de nfanterie, necesară forţelor suplimentare angajate în întărirea pazei cazărmii. Când cele două vehicule au ajuns unul în dreptul celuilalt, din autoturism s-a tras asupra camionului fiind lovit mortal plutonierul-adjutant Ioan Avădanei. Sesizând cele întâmplate, militarii dispozitivului de apărare aflat pe partea sudică a cazărmii, au somat autoturismul. Acesta, iniţial, s-a oprit. Apropiindu-se de maşină, locotenentul Viorel Coman le-a cerut ocupanţilor autoturismului să se legitimeze. Profitând însă atât de lipsa de fermitate, cât şi de neatenţia ofiţerului, şoferul a acţionat prin surprindere demarând în forţă. La circa 150-200 m depărtare militarii din dispozitiv au deschis foc de avertisment asupra autovehiculului, împrejurare în care a fost ucis cetăţeanul american Ionel Antimie. Cealaltă persoană (care nu a putut fi identificată) a reuşit să părăsească autoturismul în fugă.”

Mă întreb ce acte a consultat colectivul de redactare de a putut ajunge la o asemenea versiune aberantă, fără nici o logică şi care neagă inteligenţa cititorului. Deci, pe lângă faptul că focurile de avertisment, care de regulă, se trag în plan vertical, au ucis o persoană în plan orizontal (cam des mor oamenii în acest decembrie 1989 în urma focurilor de avertisment trase de către armată!), cealaltă persoană reuşeşte să fugă, aşa cum îi stă bine unui „terorist”. S-a oprit trenul către Moldova la locul faptei şi l-a luat… Cred că, deşi nu există temei penal pentru militarii din dispozitiv, aceştia trebuie să trăiască, pentru restul zilelor lor, cu ideea că, unii dintre ei, i-au ucis atât pe bietul tânăr care se ducea la propria nuntă cât şi pe bietul plutonier adjutant…

În cursul zilei de 23 decembrie 1989, persoanele civile înarmate din Turda au deschis focul asupra mai multor autoturisme ce se deplasau prin municipiu, susţinând, ulterior, că din acele atoturisme s-a tras asupra lor. Din această cauză, comandantul garnizoanei a stabilit măsuri drastice de control la intersecţiile principalelor căi de acces situate în jurul cazărmii. În acest sens a trimis un tanc, cu echipaj complet, la intersecţia şoselelor Turda – Alba Iulia – Cîmpeni. Echipajul era alcătuit din locotenentul major Ion Rogojan, comandant, sergent major Dumitru Preda, mecanic conductor şi soldaţii Gheorghe Antonesei şi Gheorghe Sandu. La aproximativ 200 de metri distanţă de acest loc, pe latura de sud-vest a UM 01342 Turda, era instalat un dispozitiv de luptă format din 20 de militari şi 5 tancuri, sub comanda căpitanului Ivanov – şeful de stat major al acestei unităţi. Pe latura de vest a cazărmii, cu direcţia de tragere înspre nodul de comunicaţie menţionat, se afla un dispozitiv de luptă format din 78 de militari ai UM 01342, sub comanda locotenentului major Niculiciu. Pe clădirea unităţii erau instalaţi încă 20 de militari, din care unul era dotat cu o puşcă mitralieră. În jurul orei 18,00, tancul comandat de locotenentul major Ion Rogojan a ocupat poziţia stabilită, în intersecţia menţionată, după care, ofiţerul cu cei doi militari în termen, au coborât din tanc pentru a instala pe şosea un baraj, deoarece aveau misiunea de a opri şi controla toate autovehiculele ce se deplasau în zonă, cu scopul depistării unor elemente teroriste. În timp ce desfăşurau această activitate, dinspre localitatea Mihai Viteazul, a sosit în intersecţie Bazil Creţa, conducând autoturismul proprietate personală, marca „Mercedes”. Bazil Creţa a coborât din autoturism şi le-a spus militarilor în termen că doreşte să discute cu comandantul lor. pentru a-i cere să se deplaseze într-o localitatea apropiată unde, se pare, existau ceva probleme. În acest timp, în spatele autoturismului marca „Mercedes” s-au mai oprit un autoturism „Dacia 1.300”, condus de Simion Turdeanu şi un autovehicul de mare tonaj, marca „Roman”, condus de Ioan Jula.

Referatul Procuraturii Militare Cluj: „Lt. maj. Rogojan Ion a auzit discuţia militarilor cu victima Creţa Bazil, astfel că s-a apropiat de acesta, moment în care, dinspre dispozitivul UM 01342 s-a tras un foc de armă. Lt. maj. Rogojan Ion susţine că glonţul a trecut foarte aproape de el şi că a avut senzaţia că se trage dinspre autovehiculele ce erau oprite, fapt pentru care, a fugit şi s-a adăpostit în şanţul şoselei. Concomitent, victima Creţa Bazil a fugit la autoturism, s-a urcat în acesta, a întors şi s-a deplasat înspre dispozitivul de lptă al UM 01342 Turda. Serg. maj. Preda Dumitru, ce se afla în tanc, a recepţionat zgomotul împuşcăturii, precum şi adăpostirea militarilor şi fuga victimei Creţa Bazil, împrejurare ce i-a creat convongerea că acesta are intenţii teroriste. În consecinţă, a ieşit din tanc şi a tras după autoturism 5 – 6 focuri cu pistolul din dotare. Apoi, a manevrat tancul, care era perpendicular pe şosea, pentru a urmări autoturismul. În timpul acestei manevre a răsturnat autovehicolul «Roman-Diesel», dar conducătorul auto Jula Ioan a reuşit să sară şi să se salveze. La rândul lor, militarii din dispozitivul UM 01342 au observat agitaţia din intersecţie şi faptul că serg. maj. Preda Dumitru a tras după «Mercedes», situaţie ce i-a determinat să creadă că este terorist, astfel că în momentul în care a rulat prin faţa lor, au deschis focul asupra acestuia. Fiind lovit de gloanţe, victima Creţa Bazil a pierdul controlul autovehiculului şi a deviat de la şosea pe un teren viran, tot înspre dispozitivul de luptă (…). În dimineaţa zilei următoare militarii s-au deplasat la autoturism, constatând că, conducătorul era mort în urma gloanţelor care l-au lovit, prin caroserie. Aceştia au procedat la efectuarea percheziţiei corporale a victimei precum şi a autoturismului, dar nu au descoperit armament ori alte indicii că ar fi avut preocupări teroriste. Din verificări s-a stabilit că victima Creţa Bazil, în vârstă de 58 ani, era pensionar. Acesta domicilia în localitatea Mihai Viteazul şi intenţiona să se deplaseze la Turda pentru a-şi vedea fiul. Din buletinul de necropsie rezultă că moartea lui Creţa Bazil este violentă şi se datoreşte hemoragiei interne după plagă împuşcată a toracelui. Deşi în caroseria autoturismului s-au evidenţiat mai multe urme de gloanţe, din actul medical rezultă că victima a fost împuşcată cu două gloanţŢe, pe direcţia stânga-posterior. Menţionăm că în partea stângă se afla dispozitivul UM 01342. Apreciem că şi în acest caz suntem în prezenţa erorii de fapt, care înlătură răspunderea penală, deoarece faţă de modul în care s-au petrecut faptele, atât serg. maj. Preda Dumitru, precum şi militarii dispozitivului UM 01342 au avut convingerea că acţionează împotriva unui terorist.”

Să vedem cum falsifică istoria colectiivul de ofiţeri superiori care au scris „Armata poporului în Revoluţia din Decembrie 1989”: „În aceeaşi seară, în jurul orelor 18,00, la intersecţia denivelată Mihai Viteazul – Turda, pe şoseaua variantă de centură, pentru interceptarea pătrunderilor spre oraş a fost instalat un tanc cu echipaj complet, comandat de sergentul-major Ion Preda. La scurt timp, au fost oprite pentru a fi identificate câteva autovehicule, printre care şi un automobil «Mercedes», condus de cetăţeanul Bazil Creţu din Câmpia Turzii. În timp ce subofiţerul se îndrepta spre autoturism, dinspre unităţile militare s-au auzit focuri de armă. În acest moment, conducătorul «Mercedes»-ului a demarat în trombă spre oraş, situaţie în care militarii din dispozitivul de apărare al cazărmii au deschis focul, împuşcându-l mortal pe proprietarul maşinii.”

Deci, Creţu Bazil din comuna Mihai Viteazul (nu din Câmpia Turzii) vine dinspre această comună spre Turda (unde domiciliază copilul său). Trece pe lângă dispozitivul militarilor din UM 013 42, pe toată lungimea acestuia şi se opreşte în intersecţia unde se afla tancul comandat de locotenentul major Ion Rogojan (nu de sergentul major Dumitru Preda, nu Ion Preda). Unuia dintre militarii din dispozitivul UM 01342 îi scapă un foc de armă (aşa din distracţie – orice armă în mâna unui om este un îndemn la folosirea acesteia) sau, de undeva dinspre unităţile militare se aud împuşcături. Ditamai comandantul de dispozitiv, locotenentul major Ion Rogojan şi cei doi militari în termen, înarmaţi până în dinţi cu pistol mitralieră şi muniţie de război, se sperie şi se aruncă în şanţul drumului, iar Bazil Creţa, bătrân şi fără armă, nu are voie să se sperie şi să reacţioneze cum a crezut el mai bine că-şi apără viaţa! S-a urcat în maşină, a întors-o înspre comuna Mihai Viteazul (nu înainte, înspre oraşul Turda) şi a fugit de-a lungul întreg dispozitivului de militari al UM 01342. Aceştia, ca la tir, cu tot armamentul din dotare (78 de militari + alţi 20 instalaţi pe acoperiş) au tras asupra maşinii. Plini de curaj şi bărbăţie, au aşteptat dimineaţa să vadă ce fapte de vitejie au produs trăgând „la grămadă”. Şoferul maşinii, un bătrân fără nici un fel de apărare, murise lovit de două gloanţe, în urma hemoragiei interne. Nimeni nu şi-a pus problema dacă ar fi putut fi salvat sau nu dacă cei 98 de militari, înarmaţi până în dinţi, ar fi dat dovadă de curaj şi ar fi verificat imediat rezultatul acţiunii lor. Luăm în considerare şi varianta în care ar fi fost vorba despre un terorist, înarmat şi periculos. Era normal să nu se verifice dacă a fost anihilat sau nu? Era normal să laşi în zona dispozitivului de apărare un potenţial pericol pentru dispozitivul de luptă? Răspunsul este nu, chiar dacă ni se va reproşa că vorbim cu uşurinţă, fără a ţine cont de stress-ul acelor zile. Să răspundă cei care au inventat şi alimentat acel stress şi nu să se inventeze eroi şi terorişti din simple victime, ale accidentelor, ale incompetenţei şi ale naivităţii… Să revenim la firul evenimentelor. După răsturnarea autovehicolului de mare tonaj, sergentul major Dumitru Preda s-a deplasat cu tancul pe direcţia „Mercedes”-ului dar, după 100 de metri, a derapat înspre partea stângă a şoselei, unde a rămas împotmolit până în dimineaţa zilei următoare. Deoarece nu se mai putea acţiona cu tancul, soldatul Gheorghe Antonesei a demontat mitraliera de pe acesta şi apoi cei patru membri ai dispozitivului au luat poziţie de luptă lângă blindat, pe marginea şoselei. În jurul orei 20,30, dinspre Turda, s-a apropiat de intersecţie un autovehicul care li s-a părut suspect. Sergentul major Dumitru Preda, din locul de unde se afla, a somat autovehicolul şi, întrucât acesta a continuat să ruleze, a tras în sus focuri de avertisment cu pistolul mitralieră din dotare. Autovehicolul nu s-a oprit în urma somărilor, fapt pentru care sergentul major Dumitru Preda şi soldatul Gheorghe Antonesei au tras în acesta.

Referatul Procuraturii Militare Cluj: „Din cercetări s-a stabilit că, concomitent, asupra autovehicolului au tras şi militarii din dispozitivul UM 01342. Autovehicolul s-a oprit lângă tanc, în această situaţie militarii observând că este vorba despre o salvare a Direcţie sanitare Alba. Au trecut la verificarea acesteia şi au observat că şoferul Mărginean Ioan era deja mort, ca urmare a împuşcării. În salvare se mai afla numitul Deneş Iosif din Blaj, care şi el a fost împuşcat, suferind leziuni corporale. Alături se găsea soţia acestuia, care fiind bolnavă era transportată la domiciliu de la Clinica de Urologie Cluj-Napoca. Militarii au luat măsuri de transportare a părţii vătămate Deneş Iosif la Spitalul municipal Turda, pentru intervenţie medicală, iar a victimei Mărginean Ioan la morgă. În buletinul de necropsie se concluzionează că moartea lui Mărginean Ioan este violentă şi se datoreşte unei singure plăgi împuşcate a capului. Direcţia de tragere a fost de la dreapta spre stânga victimei şi dinainte-înapoi. De asemenea, Deneş Iosif a suferit două plăgi împuşcate a cotului şi gambei drepte, care i-au provocat leziuni corporale traumatice ce necesită peste 60 zile de îngrijiri medicale. Direcţia de tragere a fost dinainte-înapoi şi de jos în sus. Faptele mai sus descrise s-au comis pe fondul unor împrejurări neprevăzute. Astfel, construcţia salvării, cu motorul în faţă şi interior, a determinat imposibilitatea conducătorului auto să perceapă somaţia auditivă. Acest aspect nu a putut fi cunoscut de către echipaj, mai ales că au procedat identic şi cu alte autovehicule, care s-au deplasat în acea zonă şi au oprit la somaţie. De precizat că atenţia conducătorilor auto trebuia să fie sporită de barajele existente pe o parte a şoselei precum şi de existenţa tancului. În consecinţă, militarii au avut convingerea că autovehicolul refuză să oprească, devenind, implicit, suspect. În aceste condiţii, nu se poate reţine vinovăţia militarilor care au tras.”

Pentru „Armata română în Revoluţia din Decembrie 1989” gloriosul episod în care militarii din Turda au tras asupra unei Salvări, omorând şoferul şi rănind un ocupant, nu există. Nu există pentru că nu s-a putut extrage din context nici măcat un terorist care să justifice această acţiune condamnată peste tot în lume: deschiderea focului asupra „Crucii roşii”. În schimb, în alte situaţii, cum ar fi de exemplu Otopeniul, colectivul de militari îşi permite să scrie că din „salvări” s-a acţionat cu foc asupra dispozitivelor militare, pentru a acredita ideea că militarii trebuiau să fie vigilenţi că nu conta „Crucea roşie” imprimată pe autovehicule deoarece, în perfidia lor, teroriştii încercau să inducă în eroare şi deci, „Crucea roşie” putea fi ignorată.

Tocmai de aceea, având în vedere situaţiile care se puteau ivi, îmi pun întrebarea de ce militarii, dacă tot au fost scoşi să facă serviciul de control rutier, nu au fost dotaţi ca atare, în sensul că să aibă la dispoziţie şi mijloace de avertizare vizuală (având în vedere că fiind luna decembrie, se întuneca foarte repede, vizibilitatea diminuându-se corespunzător)? Îmi pun întrebarea, un surd nu are dreptul la o somaţie corespunzătoare, la o somaţie care să-i transmită mesajul de oprire în mod clar şi fără putinţă de interpretare? Adică, pun problema că cei care au scos trupele să execute acţiuni improprii ar fi trebuit să judece toate situaţiile care se puteau ivi şi, în consecinţă, neachitându-se de obliigaţiile ce le reveneau (prin natura funcţiei de comandă), ar trebui să răspundă pentru faptele petrecute în sectorul lor de competenţă. Adică, acel slogan din decembrie 1989: „Armata e cu noi!”, obligă prin aceea că cei care circulau pe şoselele patriei se aflau în eroarea de a se crede în siguranţă fiind păziţi de această armată. În loc de aceasta, cu o nervozitate demnă de o cauză mai bună, această armată a acţionat trăgaciul armelor în situaţii ce pun sub semnul întrebării calitatea pregătirii şi competenţa comandanţilor ei.

Astfel, în jurul orei 22,00, înspre acelaşi dispozitiv, dinspre localitatea Mihai Viteazul, a sosit un autoturism „Aro”, condus de cetăţeanul Gheorghe Senilă. În „Aro” se mai găseau patru persoane, printre care şi cetăţeanul Gheorghe Crişan. Aceştia au recunoscut autoturismul „Mercedes” ce aparţinea consăteanului lor Bazil Creţa, ce era în terenul viran cu luminile aprinse, astfel că au oprit şi s-au deplasat la faţa locului. Au constatat că cetăţeanul Bazil Creţa era mort la volan şi au văzut rănile împuşcate. S-au speriat şi au fugit la autoturismul lor şi, deşi intenţionaseră să se deplaseze la Turda, să-l ducă pe Gheorghe Crişan la locul de muncă, s-au întors cu gândul să anunţe familia lui Creţa despre tragedie. În acel moment, fără nici o somaţie, militarii din dispozitivul UM 01342 au deschis focul asupra autoturismului, considerându-l suspect.

Referatul Procuraturii Militare Cluj: „Militarii au crezut că persoanele din „Aro” au legătură cu cele din „Mercedes”, din moment ce l-au cercetat şi apoi au încercat să se îndepărteze de locul respectiv pe direcţia de venire, astfel că au comis fapta fără vinovăţie.”

Dacă militarii, după cum am arătat, ar fi avut decenţa să cerceteze urmările faptei lor în legătură cu maşina „Mercedes”, ar fi constatat că nu este vorba despre terorişti şi ar fi evitat să mai pună în pericol „fără vinovăţie penală” şi viaţa lui Gheorghe Crişan şi a celorlalte patru persoane. Poate ar fi cazul să vorbim măcar despre vinovăţia morală…

Referatul Procuraturii Militare Cluj: „În urma focurilor de armă, numitul Crişan Gheorghe a fost împuşcat în zona hemitoracelui stâng, posterior, suferind leziuni ce au necesitat 40 – 45 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Din actul de consultare medico-legală mai rezultă că victima a prezentat o singură plagă împuşcată iar direcţia de tragere a fost de la stânga la dreapta. Celelalte persoane aflate în autoturism, au sărit şi s-au adăpostit în marginea şoselei, scăpând nevătămate.”

În noaptea de 23 spre 24 decembrie, în scopul verificărilor autovehicolelor din perimetrul exterior al cazărmii, au fost trimise de la UM 01342 două tancuri cu echipaje complete şi la intersecţia străzii Armata Roşie cu şoseaua Turda – Cîmpeni, situată la 150 de metri la nord de cazarmă. La intrarea lor în dispozitiv, la ora 22,00, unul dintre tancuri a avut direcţia de tragere înspre comuna Mihai Viteazul – Cîmpeni, iar al doilea, situat la o distanţă de aproximativ 30 de metri, în aceiaşi intersecţie, a luat poziţie de tragere înspre direcţia strada Armata Roşie – Turda. Trebuie să menţionăm că, pe toată latura de nord a UM 01342, se aflau dispozitive alcătuite din militari în termen. De asemenea, la intreprinderea „9 Mai”, situată pe strada Armata Roşie, la 100 de metri de locul unde erau dispuze tancurile, precum şi la intreprinderea „Cimentul”, pe aceeaşi stradă, existau dispozitive formate din membri ai gărzilor patriotice, înarmaţi cu pistoale mitralieră şi muniţie de război.

După ora 22,00, concomitent cu deschiderea focului în incidentele în care au fost ucişi Creţa Bazil şi Ioan Mărginean, au executat trageri şi echipajele acestor două tancuri, precum şi restul de militari de pe latura de nord a cazărmii, fără să identifice inamicul, din reflex la situaţia creată. Cauza acestei atitudini a fost oboseala, încordarea şi, mai ales, panica că ceea ce se întâmplă (focurile de armă din împrejurimi) sunt rezultatul atacurilor teroriste, atacuri ce nu pot fi localizate din cauza întunericului. Iminenţa unui atac direct, împotriva propriului dispozitiv, i-a făcut pe militari să acţioneze fără să mai judece la rece situaţia.

Referatul Procuraturii Militare Cluj: „După cum declară sold. Tănase Gheorghe, component al echipajului comandat de serg. maj. Berlea Claudiu, în jurul orei 23,00, din toate direcţiile, respectiv, dinspre UM 01342, celălalt tanc, Intreprinderea 9 mai şi Cimentul au început să se tragă focuri susţinute de armă, activitatea ce a durat circa o oră, fără a identifica în cine se trage. În acest timp, serg. maj. Berlea Claudiu a ieşit din tanc pentru a arunca o grenadă, moment în care a fost împuşcat mortal în cap, din spate, de 2 din multiplele gloanţe care se trăgeau în zonă. De precizat că în spatele serg. maj. Berlea Claudiu se afla tancul comandat de Plut. Pal Andrei, a cărui echipaj executa foc, precum şi luptătorii de la Intreprinderea 9 mai. În aceste condţii, nu se poate stabili cine l-a împuşcat întrucât plaga a fost transfixiantă iar glonţul nu a putut fi găsit. Şi echipajul serg. maj. Berlea Claudiu a executat la întâmplare foc în toate direcţiile, în funcţie de unde se auzeau în momentul respectiv împuşcăturile, cum de altfel au procedat şi celelalte echipaje. Din buletinul de necropsie rezultă că moartea serg. maj. Berlea Claudiu este violentă şi se datoreşte unor plăgi împuşcate a capului, respectiv două. Direcţia de tragere a fost dinapoi-înainte.”

„Armata poporului în Revoluţia din Decembrie 1989”: „În aceeaşi seară, la cantonul de cale ferată îngustă de lângă cazarma UM 01342 asupra tancului dispus în intersecţie s-a deschis foc din podurile caselor aflate pe comunicaţia Turda – Mhai Viteazul. Sergentul-major Claudiu Berlea, dornic să descopere locul de unde se executau tragerile, în timp ce ieşea din tanc a fost lovit de două gloanţe: unul în cap, celălalt în gât. A decedat în drum spre spital. Cercetările efectuate ulterior în zonele şi casele de unde s-a executat foc au rămas fără rezultat.”

În schimbul de focuri descris mai sus, a fost împuşcat şi muncitorul în vârstă de 44 de ani, Ilie Matei, din comuna Mihai Viteazul, care se deplasa cu bicicleta pe strada Armata Roşie, înspre intersecţia unde se aflau cele două tancuri, pentru a ajunge la Fabrica de Ciment, unde era de serviciu în schimbul de noapte. Ilie Matei a murit, strigând după ajutor, până când i s-a scurs tot sângele din el.

Referatul Procuraturii Militare Cluj: „După cum reiese din actul medico-legal, moartea lui Matei Ilie este violentă şi se datoreşte hemoragiei externe după plagă împuşcată a genunchiului stâng şi ruperea arterei poplitee. Victima a prezentat o singură plagă împuşcată iar direcţia de tragere a fost dinapoi-înaintea victimei şi din oblic-posterior-stânga. După cum reiese din actul medical, victima a decedat ca urmare a hemoragiei externe, întrucât ulterior împuşcării, în zonă au continuat focurile de armă, astfel că cetăţenii ori militarii nu au avut cum să intervină pentru a-i acorda ajutor.”

Faptul că dispozitivele de luptă au executat focuri din eroare rezultă şi din modul în care au acţionat asupra locuinţei familiei Nagy, situată pe strada Armata Roşie la numărul 58. În seara zilei de 23 decembrie 1989, Carolina Nagy s-a deplasat la o vecină, revenind la domiciliu în jurul orei 22,00. Imediat a deschis televizorul să urmărească „prima revoluţie transmisă în direct”. Lumina difuză emanată de televizor li s-a părut suspectă militarilor aflaţi în dispozitivul de luptă de pe latura de nord a UM 01342. Aceştia au deschis focul asupra locuinţei lui Carolina Nagy. Un glonte a lovit ecranul televizorului care a făcut implozie, zgomotul fiind comparabil cu cel al unei grenade. Acest lucru le-a întărit convingerea militarilor cum că din acel imobil acţionează asupra lor teroriştii. Din acel moment şi până în dimineaţa zilei următoare au ţinut casa sub tirul continuu al gloanţelor. Carolina Nagy a scăpat nevătămată pentru că s-a culcat la podea şi a fost protejată de pereţii imobilului. Exact în momentul în care militarii au deschis focul asupra televizorului familiei Nagy a trecut cu bicicleta prin faţa dispozitivului Ilie Matei. Nu s-a putut stabili autorul împuşcării acestuia întrucât plaga care a cauzat moartea a fost transfixiantă, astfel că glonţul şi-a continuat traiectoria, neputând fi recuperat.

Pe latura de nord-vest a cazărmii, în exterior, în noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989, s-a format un dispozitiv de luptă, în linie, format din militari de la UM 01342 şi UM 01291. În acest dispozitiv existau şi 3 tancuri, poziţionate paralel cu şoseaua Turda – Alba Iulia. La extremitatea de nord a dispozitivului erau postate cele două tancuri, de care am pomenit anterior, comandate de către sergentul major Claudiu Berlea şi plutonierul Andrei Pall. Distanţa dintre militari era între 5 şi 7 metri, ei fiind dispuşi în locaşuri individuale de tragere, amenajate în acest scop.

Pe toată durata nopţii dintre 23 şi 24 decembrie 1989, întregul dispozitiv a executat foc susţinut în direcţia unui imobil ce aparţine de Uzina de apă şi, concomitent, asupra locuinţei familiei Bogăteanu. Legătura dintre militarii din dispozitivul de luptă era numai vizuală. Această legătură nu a funcţionat deloc în acea noapte din cauza ceţii. Ca urmare, pentru a ţine legătura între ei, din când în când, militarii se strigau între ei pentru a se identifica şi constata dacă totul este în regulă. În timp ce se executau tragerile de către toate dispozitivele existente în jurul cazărmii, soldatul Gheorghe Simion l-a strigat pe soldatul Marian Ciobanu (ambii din UM 01291). Amândoi soldaţii au ieşit puţin din locaşurile de tragere.

Referatul Procuraturii Militare Cluj: „În acel moment, sold. Ciobanu Marian a fost împuşcat în cap, mortal, din spate, respectiv de pe linia propriului dispozitiv şi, totodată, un glonte a lovit din lateral stânga, din aceeaşi direcţie, ţeava armei sold. Simion Gheorghe, ce era în poziţie verticală. Nu se poate stabili autorul infracţiunii, neputând recupera glonţul care şi-a continuat traiectoria. S-a stabilit că s-a ordonat ca militarii să execute foc la ordin asupra unui inamic identificat dar întrucât vizibilitatea era sub 2 m, la cel mai suspect lucru, cu toţii executau foc fără să poată fi stăpâniţi şi controlaţi de comandanţii dispozitivelor. De exemplu, sold. Păun Dumitru, ce se afla în stânga victimei Ciobanu Marian, a tras 90 cartuşe la întâmplare. Mai mult, datorită timpului îndelungat cât a stat în dispozitiv (din 23.12.1989 ora 16,00 până în dimineaţa zilei de 24.12.1989), nu a mai cunoscut poziţia unde se afla victima, Ciobanu Marian ori ceilalţi colegi. De menţionat că nici măcar cel care l-a împuşcat pe sold. Ciobanu Marian nu cunoaşte că a comis fapta, deoarece nu a avut cum să identifice dacă şi în cine a tras. mai mult, direcţia de tragere a tancurilor situate în extremitatea stângă a dispozitivului de militari a fost oblică, înspre Uzina de apă, putând uşor, în condiţii de vizibilitate redusă, să-şi schimbe sectorul de tragere înspre celelalte dispozitive (unghiul de tragere dintre case şi dispozitiv fiind de 10⁰). În buletinul de necropsie se concluzionează că moartea sold. Ciobanu marian a fost violentă şi se datorează unei singure plăgi împuşcate a capului. Direcţia de tragere a fost dinapoi-înaintea victimei.”

„Armata română în Revoluţia din Decembrie 1989”, mută moartea soldatului Marian Ciobanu în zorii zilei – pentru a o putea, după cum vom vedea mai încolo, conexa cu rănirile altor doi soldaţi – şi, cu un drum, îi schimbă numele de botez în Vasile: „În ziua de 24.12.1989, s-au recepţionat în continuare, prin telefon, date care semnalau grupuri de terorişti în diferite puncte ale oraşului. Scotocirile care s-au executat în locurile respective n-au găsit urme relevante. Având în vedere această situaţie, comandantul garnizoanei a adoptat hotărârea să nu se mai ia în considerare nici o informaţie decât dacă provine de la surse ce pot fi verificate (prin rechemare la telefon). După ce s-a pretins precizarea identităţii, numărul de telefon şi alte elemente care să le confere credibilitate, numărul acestor informaţii false a scăzut simţitor. O dată cu ivirea zorilor, la adăpostul ceţii s-au intensificat din nou tirurile cu arme de foc asupra cazărmilor, soldate cu noi victime. În incinta UM 01291, în timp ce se ridica pentru a schimba poziţia de tragere, soldatul Vasile Ciobanu a fost lovit mortal de un glonţ în cap, iar soldatul Ion Calistru a fost rănit. Focurile s-au executat probabil dinspre clădirea castelului de apă, dispus vizavi de cazarmă (adică din faţa dispozitivului de luptă, deşi necropsia arată că soldatul a fost împuşcat din spatele acestuia – n.m.). Şi asupra militarilor aflaţi în curtea cazărmii UM 01342 a început să se tragă din nou, din podurile caselor din apropiere. Un glonţ tras de sus l-a rănit pe soldatul Nicolae Gagaie, aflat în incinta cazărmii.”

Cei patru membri ai familiei Bogăteanu, asupra casei cărora s-a tras toată noaptea foc susţinut, au scăpat nevătămaţi stând culcaţi pe podea toată noaptea. Tirul gloanţelor le-a distrus tot mobilierul şi bunurile din locuinţă. Militarii au susţinut că au auzit focuri de armă dinspre clădirea uzinei de apă şi au inclus în zona din care au fost agresaţi şi casa familiei Bogăteanu. Din acest motiv au tras. Asta nu justifică însă faptul că au tras toată noaptea, în mod susţinut, asupra acestei locuinţe, punând în pericol viaţa a patru oameni nevinovaţi.

Toate aceste trageri care s-au derulat în jurul cazărmii în noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989, trageri în care au fost implicate toate categoriile de armament, au creat în rândul unor militari cu un psihic mai labil o stare de frică care, pentru sergentul major Valerică Buruiană din UM 01213 Turda s-a transformat într-o adevărată psihoză. În acea noapte, în jurul orei 01,30, subofiţerul s-a deplasat în curte şi s-a sinucis prin împuşcare cu pistoletul din dotare.

Referatul Procuraturii Militare Cluj: „Cercetările au făcut obiectul dosarului penal nr. 24/P/1990, unde s-a stabilit cu certitudine fapta mai sus descrisă. De menţionat că prin Ordinul nr. 1 din 14.01.1990 al M.Ap.N., Lt. maj. Rus Ştefan a fost avnsat post-mortem la gradul de căpitan, iar Plut. maj. Avădaneu Ioan, serg. maj. Buruiană valerică, sold. Suciu Sorin şi sold. Stoica Cristian, au fost avansaţi post-mortem la gradul de sublocotenent.”

Deci, toate aceste cazuri, inclusiv cel al militarului care s-a sinucis (sinuciderea din punct de vedere religios este considerată o crimă şi o mare laşitate, fiind considerată la fel şi din punct de vedere militar atunci când se produce în situaţii ca cea descrisă mai sus: frica de presupusul duşman), sunt considerate o parte din „tributul de sânge” „glorios” al Armatei române în decembrie 1989!

În acelaşi timp în care, din defecte de poziţionare a dispozitivelor de luptă, spaimă, neodihnă şi alte presiuni psihice, militarii garnizoanei Turda îşi „aduceau tributul de sânge la victoria Revoluţiei române, în mod inevitabil, s-au produs incidente şi pe strada Armata Roşie, respectiv la intreprinderile „Turdeana”, „Electromecanica” şi „Cimentul”.

În jurul orei 19,30, cetăţeanul Emil Dordai, şef de depozit la ICRA Turda (depozit situat la intersecţia străzii Armata Roşie cu strada Bihorului, în faţa intreprinderii „Electromecanica”), s-a deplasat spre locul de muncă cu autoturismul unităţii. La o mică distanţă de locul de muncă, respectiv în dreptul cuptoarelor de cărămidă ale Fabricii de ciment, persoane neidentificate au deschis focul asupra autoturismului.

Referatul Procuraturii Militare Cluj: „Emil Dordai a fost împuşcat în fesa stângă suferind leziuni ce necesită 35 – 40 zile de îngrijiri medicale. Din actul medico-legal rezultă că victima a prezentat o singură plagă împuşcată iar direcţia de tragere a fost de la dreapta spre stânga, şi din oblic posterior-dreapta. Victima Dordai Emil a declarat că ar fi fost împuşcat de persoanele care asigurau apărarea Intreprinderii „Electromecanica”.

Focurile de armă trase asupra autoturismului în care se afla Emil Dordai au determinat un grup de cinci civili înarmaţi care asigurau apărarea intreprinderii „Turdeana” ca, împreună cu plutonierul Emil Ruşcă din UM 01342, se se deplaseze înspre acel loc pentru a verifica ce s-a întâmplat. Au început deplasarea spre locul incidentului de puţină vreme când au fost depăşiţi de un autoturism marca „Audi”, cu număr de înmatriculare străin. În momentul în care această maşină a ajuns în dreptul cuptoarelor de cărămidă ale fabricii de Ciment, au ieşit în stradă trei persoane civile, înarmate, care au deschis focul asupra acesteia. Acest lucru a declanşat asupra maşinii şi focul simultan al altor persoane civile aflate în dispozitivele de pază de la intreprinderile din jur. În această situaţie, grupa condusă de plutonierul Emil Ruşcă (din care făceau parte Dorin Neag şi Emil Mariş), a tras asupra civililor înarmaţi care au atacat autoturismul, considerând că au de a face cu terorişti (deşi, în realitate, aveau de a face cu angajaţi ai intreprinderilor din zonă).

Referatul Procuraturii Militare Cluj: „În acest schimb de focuri au suferit leziuni corporale prin împuşcare pasagerii din autoturism Mai Hans şi Mai Heinke Martina, cetăţeni vest-germani aflaţi ca turişti în România precum şi Neag Dorin. Din actele de constatare medico-legală rezultă că Mai Hans în vârstă de 37 de ani a prezentat două plăgi împuşcate (una la nivelul braţului stâng şi una la gamba dreaptă) care au necesitat 25 – 30 zile de îngrijiri medicale iar fiica acestuia Mai Heinke Martina de 14 ani a suferit «plagă contuză a aripii nazale drepte» prin împuşcare cu un fragment de proiectil, leziune ce a necesitat 8 – 9 zile de îngrijiri medicale. partea vătămată Neag Dorin a fost împuşcat în cotul stâng cu retenţie de proiecti, cauzându-i-se leziuni ce au necesitat 25 – 30 zile de îngrijiri medicale. Direcţia de tragere a fost dinainte spre înapoia victimei. Menţionăm că cei doi cetăţeni străini s-au prezentat la Spitalul municipal Turda unde li s-au acordat îngrijiri medicale. Aceştia au părăsit ţara după câteva zile fără să facă plângere organelor de stat ori să relateze împrejurările în care s-au comis faptele.”

După rănirea lui Dorin Neag, grupa din care făcea parte s-a retras în incinta intreprinderii „Turdeana”. Focurile au continuat la toate intreprinderile din jur şi după acest incident, în special din zona intreprinderii „Cimentul”. Emil Mariş, membru al gărzilor patriotice de la intreprinderea „Turdeana”, a ieşit în stradă să vadă ce se întâmplă. Când s-a reîntors în incinta unităţii, colegul său, Constantin Draga, de la 5 sau 6 metri, fără somaţie, l-a împuşcat în coapsa dreaptă.

În cursul aceleaşi seri, zonele de foc s-au extins pe întreg teritoriul municipiului Turda, mai ales în zona centrală unde se găseau un număr mare, din păcate, de neidentificat, de civili înarmaţi. Aceştia, cu de la sine putere, s-au constituit în grupe de control. În această situaţie au deschis focul asupra autoturismelor care nu opreau la somaţiile lor. Dacă în cazul militarilor, despre care se putea presupune că au comandanţi instruiţi, în stare să prevadă diverse situaţii, inclusiv acelea în care somaţia prin care se cere oprirea unui autoturism s-ar putea să nu funcţioneze (din cauze obiective cum ar fi aceea că, din cauza zgomotului motorului, şoferul nu aude somaţia), am văzut că nu au funcţionat corespunzător dispozitivele, în cazul civililor, fără o conducere unitară, aceste filtre au funcţionat dezastruos. Astfel, în jurul orei 19,00, cetăţeanul Alexandru Kerekeş, împreună cu fiul său, Daniel Kerekeş, s-a deplasat pe ruta Mihai viteazul – Turda, în autoturismul proprietate personală. În apropierea municipiului Turda, la podul de psete râul Arieş, au fost opriţi de o patrulă mixtă, formată din militari şi civili înarmaţi. Aceştia i-au controlat, au constatat că totul este în regulă, după care i-au rugat ă-l transporte pe cetăţeanul Ioan Jula, din Satu mare, până la sediul Consiliului Provizoriu al Frontului Salvării Naţionale Turda, întrucât (vă aduceţi aminte, era şoferul autovehicolului de mare tonaj marca „Roman”) maşina acestuia a fost avariată de un tanc la podul de la nodul de comunicaţie. Precizăm că în faţa sediului CFSN, a Băncii, pe platforma Casei de Cultură (aflată în construcţie) şi în părculeţul din faţa acestora, se aflau dispozitive de apărare formate din câte 5 militari în termen şi mulţi civili înarmaţi.

În momentul în care Alexandru Kerekeş a ajuns în dreptul grupei de control situată în faţa blocului turn de pe strada Libertăţii, la intrarea în Piaţa 1 Decembrie, persoanele civile din acest dispozitiv nu l-au somat şi nu l-au oprit. Dispozitivul a sesizat prezenţa autoturismului condus de Alexandru Kerekeş, precum şi a altui autoturism, neidentificat, de culoare închisă, în momentul în care acestea s-au înscris în curba din dreptul sediului CFSN Turda. În acel moment s-a deschis foc concentrat asupra celor două autoturisme.

Referatul Procuraturii Militare Cluj: „În urma executării focului asupra acestora, autoturismul Pulgeot nr. 2-Cj-4079 condus de Kerekeş Alexandru a fost avariat şi s-a oprit în faţa clădirii băncii. Din rapoartele de constatare medico-legală rezultă că toţi cei trei pasageri au suferit vătămări corporale prin împuşcare după cum urmează: – Kerekeş Alexandru – trei plăgi împuşcate ale hemitoracelui stâng care necesită 45 – 50 zile de îngrijiri medicale şi care, totodată i-au pus în pericol viaţa. Direcţia de tragere a fost dinainte-înapoi pentru plaga de la nivelul braţului drept, dinapoi-înainte şi se sus în jos pentru plaga de la nivelul hemitoracelui stâng, dinainte-înapoi şi de jos în sus pentru plaga din gamba stângă; – Kerekeş Daniel – două plăgi împuşcate a hipocondrului drept şi a crestei iliace drepte, superficiale care au necesitat 30 – 35 zile de îngrijiri medicale. Direcţia de tragere a fost dinapoi-înainte şi de jos în sus; – Jula Ion – două plăgi împuşcate, una a şoldului drept şi una a membrului inferior stâng care au necesitat pentru vindecare 20 – 25 de zile. Direcţia de tragere a fost dinainte-înapoi şi de la dreapta la stânga, pentru plaga de la nivelul şoldului drept şi dinapoi-înainte şi de sus în jos pentru plaga de la nivelul membrului inferior stâng. Persoanele vătămate Kerekeş Alexandru şi Kerekeş Daniel au declarat că [din] autoturismul ce venea din spate, probabil marca Lada 1500 cu număr de înmatriculare străin, în momentul în care s-a angajat în depăşire [s-]a[u] tras focuri de armă spre autoturismul lor. Acest aspect este susţinut de mai mulţi martori care s-au aflat în dispozitiv în faţa consiliului şi a băncii. Aceştia motivează că au tras în autoturisme după ce dintr-unul din acestea s-a deschis foc asupra clădirii băncii şi consiliului F.S.N. Rezultă deci posibilitatea ca elemente rău intenţionate să fi urmărit destabilizarea situaţiei prin provocarea personalului din dispozitivele de apărare.”

Mă nedumereşte faptul că acest autoturism „Lada 1.500”, cu număr de înmatriculare străin, a dispărut fără urmă, nemaifiind semnalat nicăieri, în nici un alt incident, de nici un alt dispozitiv şi filtru de pe raza municipiului Turda. De altfel acesta ar fi singurul caz în care elemente străine de locuitorii municipiului Turda intervin în crearea de stări de fapt destabilizatoare. În schimb, ca un făcut, cei trei ocupanţi ai autoturismului sunt loviţi numai de gloanţe trase din dispozitivele de apărare. Nici unul din gloanţele trase din maşina „Lada 1.500” înspre autoturismul marca „Pulgeot”, în momentul depăşirii (deci, lateral, dinspre stânga spre dreapta şi de la distanţă foarte mică, de la jumătate de metru până la un metru), nu-i nimereşte pe ocupanţi. M-aș fi aşteptat ca „teroriştii” să fie ceva mai antrenaţi în trasul cu armele de foc. Mai mult, maşina agresoare dispare, fără urmă, deşi şi asupra ei s-a deschis foc concentrat dinspre toate dispozitivele. În plus, nu văd mobilul acestui act. Se urmărea destabilizarea siuaţiei? În ce scop? Ulterior nu a fost atacat CFSN-ul şi nici nu ştim să fi existat alte obiective importante în zonă… Discuţia rămâne deschisă, mai ales că, la foarte puţin timp înaintea deschiderii focului asupra celor două autoturisme, în faţa acestora se deplasa cu autoturismul proprietate personală (Dacia 1.300), cetăţeanul Ion Marc. În timpul focului deschis asupra celor două autoturisme, un glonte l-a lovit accidental în regiunea deltoidiană stângă. De asemenea, tirul de gloanţe, tras din aceleaşi dispozitive, au lovit şi maşina de intervenţie a IRE Turda şi în care se afla cetăţeanul Ştefan File care a fost rănit. Autoutilitara în care se afla Ştefan File era la dispoziţia CFSN şi, în acel moment, executa manevra de întoarcere pentru a ieşi din zona de foc.

Referatul Procuraturii Militare Cluj: „Numitul File Ştefan a prezentat leziuni corporale multiple ca urmare a unor plăgi împuşcate nepenetrante ale hemitoracelui stâng cu retenţie de proiectil ce au necesitat 25 – 30 zile de îngrijiri medicale. Direcţia de tragere a fost din stânga victimei, uşor oblic faţă de aceasta.”

În împrejurări similare au fost împuşcaţi Romeo Băţagă şi Valentin Moldovan. În jurul orei 20,00, în timp ce aceştia se deplasau cu autoturismul proprietate personală al lui Valentin Moldovan (o „Dacia 1.300” cu număr de înmatriculare 3-Cj-2790), din cartierul Oprişani spre comuna Sănduleşti, după ce au trecut de sensul giratoriu din Piaţa E. Varga şi au intrat pe strada Libertăţii, asupra lor s-a tras fără somaţie. În autoturism se mai aflau Ioan Pălăcean şi Marius Sule, care au scăpat nevătămaţi. În schimb, Valentin Moldovan a suferit o plagă împuşcată a braţului stâng, cu retenţie de proiectil. Romeo Băţagă a fost împuşcat în hemitoracele stâng. Autoturismul lui Valentin Moldovan a fost avariat, distrugându-se şi televizorul lui Romeo Băţagă, care era transportat în port-bagajul maşinii.

Referatul Procuraturii Militare Cluj: „Din cercetările efectuate s-a stabilit că autorii vătămărilor corporale a susnumiţilor sunt următorii: Iuga Teodor, Cuc Ovidiu, Pop Marius, Vulturar Florin, Popa Daniel, Pojoni Călin şi Beraru Marin. Aceste persoane civile au primit armament şi muniţie de la consiliul frontului după care au acţionat independent în diferite zone ale oraşului. Iuga Teodor susţine că din autoturismul respectiv s-au tras focuri de armă asupra lor, motiv pentru care au ripostat, însă acest aspect este negat de cele două persoane vătămate.”

După consumarea şi acestui incident, mai mulţi civili înarmaţi au organizat un baraj la intersecţia dintre strada Libertăţii cu strada Dr. I. Raţiu, cu scopul de a interzice accesul autoturismelor în zona centrală a municipiului şi a le dirija pe rute ocolitoare. În jurul orei 20.00 – 20,30, a sosit în zonă un autoturism în care se afla cetăţeanul Iosif Cionca din Cluj-Napoca, împreună cu încă patru colegi de serviciu. Aceştia se înapoiau de la şantierul Canal Bucureşti – Dunăre (punctul de lucru Olteniţa).

Referatul Procuraturii Militare Cluj: „după ce li s-a făcut controlul, au fost îndrumaţi să-şi continue deplasarea spre Cluj-Napoca pe str. Dr. I. Raţiu. Înainte de a ajunge la intersecţia cu str. Alunişului, un tânăr îmbrăcat în haine civile a ieşit de după o poartă şi a deschis focul asupra autoturismului, fără somaţie, cu arma ce o avea asupra lui, împuşcându-l mortal pe Cionca Iosif.”

În seara zilei de 23 decembrie 1989, în jurul orei 22,00 – 22,30, a fost împuşcat soldatul Florin Chiriac din UM 01980 Cîmpia Turzii. Acesta, împreună cu un coleg, militar în termen şi doi maiştri militari, îndeplinea o misiune de pază la intersecţia şoselei Cîmpia Turzii – Tîrgu Mureş cu drumul care duce la aeroportul Luna.

Referatul Procuraturii Militare Cluj: „La un moment dat, când în faţa barierei instalate peste drumul de acces spre unitate, au oprit două autoturisme neidentificate, după declaraţia militarului: un ARO şi o Dacia, au început să se tragă focuri de armă dintr-o direcţie necunoscută. Atunci cei doi militari împreună cu cei doi maiştri militari au ocupat poziţii de tragere pe marginea drumului dinspre unitate, moment în care a fost împuşcat. După cum rezultă din raportul de constatare medico-legală a sold. Chiriac Florin, acesta  aprezentat o plagă împuşcată a membrului inferior şi transfixiantă a bazinului cu leziunea vezicii urinare şi a scheletului bazinului. Timpul necesar îngrijirilor medicale va depăşi 60 de zile iar direcţia de tragere a fost din dreapta spre stânga victimei, aceasta fiind în poziţia culcat. Din cercetarea executată la faţa locului rezultă că ar fi fost posibil ca victima să fie împuşcată din dispozitivul de militari organizat în unitate la circa 600 – 800 m. distanţă.”

Pe întreg parcursul nopţii de 23 spre 24 decembrie 1989 au continuat schimburile de focuri pe raza municipiului Turda, aleatoriu, cu o intensitate mai mare în zona industrială şi, implicit, a unităţilor militare. Din verificări s-a stabilit că în noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989 a fost îmuşcat în umărul stâng cetăţeanul german Stamph Heinrich, în timp ce se deplasa pe şoseaua Turda – Cîmpia Turzii.

Referatul Procuraturii Militare Cluj: „Direcţia de tragere a fost dinainte-spre înapoia victimei. În urma cercetărilor efectuate nu s-au putut stabili autorul faptei, victima fiind împuşcată accidental.”

Sub presiunea ştirilor difuzate de Radio-Televiziunea Română Liberă şi a informaţiilor despre iminenţa unor atacuri teroriste, comandanţii unităţilor militare au dispus măsuri de sporire a vigilenţei şi o ripostă fermă. Din aceste măsuri, militarii din dispozitiv au ales numai „riposta fermă”.

Referatul Procuraturii Militare Cluj: „Astfel, toate dispozitivele au continuat să tragă îndeosebi asupra unor case de locuit şi alte imobile din apropiere în care bănuiau că sunt ascunşi terorişti.”

În aceste condiţii s-au tras, pe timpul nopţii, focuri de armă şi asupra casei familiei pensionarului Ioan Mureşan, imobil situat imediata apropiere a UM 01342. În dimineaţa zilei de 24 decembrie 1989, Ioan Mureşan a dat telefon directorului intreprinderii „9 Mai”, unde lucrase, rugându-l să ia măsuri să fie evacuat din locuinţă. Ca urmare, au fost trimişi de la intreprindere civili care, cu prudenţă, s-au apropiat de casă. Aceştia au fost sesizaţi de către mai mulţi militari aflaţi în posturile de observare situate pe clădirile din unităţi. Printre aceştia era şi soldatul Corneluş Calistru. Militarul a coborât de pe clădire şi s-a deplasat, împreună cu alţi militari din dispozitiv, printre care se afla şi soldatul Nicolae Gogîia, la gardul unităţii, în apropierea casei, pentru a-i anihila pe cei doi presupuşi terorişti. Precizăm că militarii au acţionat de la gardul din prefabricate care delimitează cazarma de curtea casei familiei Mureşan, trăgând focuri de armă asupra celor doi suspecţi.

Referatul Procuraturii Militare Cluj: „Concomitent au tras focuri de armă pe aceeaşi direcţie şi o parte din militarii ce se aflau pe clădirile din unitate. Un glonte tras de aceşti militari a lovit gardul lângă care se afla soldatul Gogîia şi din ricoşeu, schijele i-au provocat leziuni medulare şi abdominale. În aceleaşi împrejurări a fost împuşcat şi soldatul Calistru Corneluş care se afla în imediata lui apropiere. Precizăm că bifurcaţia str. Armata Roşie, în apropierea cantonului C.F.R. (la cca. 100 m. în faţa dispozitivului din cazarma UM 01342) se afla un tanc care a executat foc în spatele casei. Tragerile intense care au avut loc nu le-au permis celor două persoane civile să intre în imobil, aceştia retrăgându-se. Din rapoartele de constatare medico-legală rezultă că sold. Gogîia Nicolae a prezentat două plăgi împuşcate prin fragmente de proiectil rezultate din ricoşeu. Leziunile necesită peste 60 de zile de îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa victimei afectându-i măduva spinării şi cavitatea peritonială. Direcţia de tragere a fost dinapoi spre înaintea victimei. Soldatul Calistru Corneluş a fost împuşcat tangenţial în cotul şi braţul drept, provocându-i leziuni ce necesită peste 60 de zile de îngrijiri medicale. Direcţia de tragere a fost dinainte spre înapoia victimei.”

Nicolae Gogîia, botezat „Gagaie” şi „împuşcat” de către colectivul de militari care a scris „Armata română în Revoluţia din Decembrie 1989” de „un glonţ tras de sus” (pentru a justifica prezenţa unui trăgător izolat), a fost împuşcat cu fragmente de proiectil, tras din spate, din propria cazarmă. În ce-l priveşte pe Corneluş Calistru, botezat „Ion”, el a căzut rănit în zorii zilei, alături de colegul său Gogîia şi în aceleaşi condiţii: împuşcat în schimbul de focuri cu cele două persoane venite să ajute un biet pensionar, blocat în casă sub tirul focurilor UM 01342. Odată pornite, focurile de armă s-au extins şi înspre imobilul cu numărul 58 din strada Armata Roşie (cel asupra căruia s-a tras, cu înverşunare, în timpul nopţii, rezultatul confruntării fiind împuşcarea mortală a televizorului familiei Nagy). Chiar în timpul desfăşurării schimburilor de focuri, într-un autocamion condus de Ioan Rusu, se deplasa pe strada Armata Roşie, dinspre comuna Mihai Viteazul înspre Turda (prin faţa dispozitivului militar), Alexandru Pop. În cabina autocamionului se găseau şi cele trei fetiţe minore ale lui Alexandru Pop. Observând că în zonă se trage intens, şoferul a oprit autovehicolul şi a încercat să ruleze în spate, pentru a ieşi din zona de foc. Din acest moment, autocamionul a devenit suspect şi s-a tras asupra lui. Au tras atât militarii din dispozitiv cât şi cei de pe tanc, fiind împuşcate roţile autovehicolului. Cu această ocazie a fost rănit la picior Alexandru Pop.

Referatul Procuraturii Militare Cluj: „În raportul de constatare medico-legală se concluzionează că Pop Alexandru a prezentat o singură plagă împuşcată a gambei drepte ce necesită 60 de zile de îngrijiri medicale. În prezent victima se află pentru tratament medical specializat în Franţa. În urma cercetărilor efectuate nu s-a putut stabili autorul faptei întrucât au acţionat cu foc, concomitent, aproximativ 40 de militari.”

Cam după aproape o oră de la încetarea împuşcăturilor din zona unităţii, elevul Florin Tutui, în vârstă de 17 ani, împreună cu încă doi tineri, dintre care unul era înarmat cu un pistol mitralieră (primit de la Consiliul FSN Turda), au organizat (pe cont propriu) o scotocire în podul imobilului situat pe strada Armata Roşie nr. 10A. Constatând că în pod nu se află nimeni, Florin Tutui a deschis fereastra de aerisire a podului şi a privit afară. Nici că se putea o ocazie mai bună pentru cineva care căuta semne ale activităţii teroriste!

Referatul Procuraturii Militare Cluj: Tutui Florin a fost împuşcat în hemitoracele drept. Din cercetările efectuate nu s-a putut stabili dacă a fost împuşcat de militari ori persoanele civile din gărzile patriotice, însă acţiunea lui a creat impresia că în podul casei ar fi ascunşi terorişti. În raportul de constatare medico-legală se concluzionează că Tutui Florin a prezentat o singură plagă împuşcată transfixiantă, a hemitoracelui drept cu leziunea diafragmului ficatului, plămânului drept, fractura cominutivă a coastei a VI-a, în dreapta şi şoc hemoragic. Aceste leziuni au pus în primejdie viaţa victimei şi necesită 45 – 50 zile de îngrijiri medicale dacă nu vor surveni complicaţii tardive. Direcţia de tragere a fost dinainte-înapoi şi de la stânga la dreapta victimei.”

În apropierea acestui imobil şi în acelaşi timp, a fost împuşcat şi Simion Podariu. Acesta se deplasa cu autoturismul intreprinderii înspre unităţile militare şi a declarat că gloanţele care au lovit maşina şi l-au rănit au fost trase din zona unde sunt situate unităţile militare.

Referatul Procuraturii Militare Cluj: „Din actul de constatare medico-legală rezultă că victima a prezentat o plagă împuşcată prin ştergere a coapsei drepte ce a necesitat 7 – 8 zile de îngrijiri medicale. Direcţia de tragere nu s-a putut stabili întrucât plaga nu a prezentat orificii de intrare şi ieşire.”

Ioan Nicolae Boiko a fost împuşcat în balconul locuinţei sale situat în imobilul din strada Libertăţii nr. 7, în dimineaţa zieli de 24 decembrie 1989, în jurul orei 09,00. Imobilul în care se află locuinţa lui Ioan Nicolae Boiko este în apropierea intersecţiei străzii Armata Roşie cu strada Bihorului (în faţa intreprinderii „Electroceramica, cu vedere către aceasta şi la o distanţa de aproximativ 150 de metri în linie dreaptă), în zona unităţilor militare.

Referatul Procuraturii Militare Cluj: „Din raportul de constatare medico-legală rezultă că Boiko Nicolae a prezentat o plagă împuşcată a umărului drept cu retenţia proiectilului care a necesitat 25 – 30 zile de îngrijiri medicale. Direcţia de tragere a fost dinainte-spre înapoia victimei. În urma cercetărilor efectuate nu s-a putut stabili autorul faptei, victima fiind împuşcată accidental”.

Destul de târziu, având învedere evenimentele care s-au derulat pe raza municipiului Turda şi toată agitaţia privitoare la terorişti, dacă este să dăm crezare informaţiile publicate în „Armata română în Revoluţia din Decembrie 1989”, oficialii şi comandanţii militari s-au gândit să apere şi obiective vitale ale oraşului, nu numai propriile cazărmi: „În această zi (24 decembrie 1989 – n.n.), la solicitarea organelor locale, s-au constituit gărzi pentru paza unor obiective economice, altele decât cele anterioare: Întreprinderea de Ciment, Gara C.F.R., Baza de Recepţie, Staţia de Transformatoare, Uzina de Apă, Uzina Electrică. Concomitent, efective militare special destinate au început să execute misiuni de patrulare în oraş. Maiorul Nicolae Baja, însoţit de 10 militari, s-a deplasat la sediul Securităţii unde a luat în primire armamentul, muniţia şi materialele existente, inclusiv cele 9 pistoale şi muniţia ce se aflau asupra grupului de revoluţionari ce pătrunsese în clădire în ziua de 23.12.1989. La sediul Miliţiei municipale a fost instalat un reprezentant al comandantului garnizoanei în persoana locotenent-colonelului Ion Vescan şi un ofiţer din gărzile patriotice.”

În urma incidentelor din timpul nopţii şi din dimineaţa zilei de 24 decembrie 1989, s-au luat măsuri în cadrul unităţilor să nu se mai deschidă focul decât la comandă şi numai în situaţia unui atac sigur. Cu toate acestea şi în cursul serii de 24 decembrie 1989 au continuat să se tragă focuri de armă în mod nejustificat de o situaţie reală de atac terorist.

Referatul Procuraturii Militare Cluj: „În aceste împrejurări a fost rănit plutonierul Teban Viorel din UM 01291 Turda care se afla la depozitul de muniţie al garnizoanei unde efectua un control la gardă. Din raportul de constatare medico-legală rezultă că subofiţerul a prezentat la internare o plagă împuşcată transfixiantă a hemitoracelui drept cu leziunea plămânului şi şoc hemoragic. În situaţia că nu vor interveni complicaţii, timpul necesar pentru îngrijiri medicale va fi de 40 – 45 zile. Direcţia de tragere a fost dinainte-înapoi şi uşor oblic, anterior dreapta victimei. Din cercetările efectuate la faţa locului şi din declaraţia victimei rezultă că focurile de armă au fost trase dinspre dispozitivele de apărare ale celor două cazărmi.”

Având în vedere numărul mare de victime pe parcursul a două zile, fără a fi împuşcat ori capturat vreun terorist, şeful de stat major al UM 01291 Turda a ordonat tuturor dispozitivelor din garnizoană ca, începând din după amiaza zilei de 24 decembrie 1989, să înceteze focul. În acelaşi timp, a introdus, în mod acoperit, ofiţeri în toate imobilele în care s-a tras anterior din jurul unităţilor militare care, pe timpul nopţii, să captureze sau să nimicească eventualii terorişti care ar fi acţionat în zonă profitând de întuneric. Dispozitivele militare au fost informate şi li s-a interzis, sub orice motiv, să acţioneze altfel decât la ordin. Din acel moment, treptat, a scăzut intensitatea focurilor în zona unităţilor militare, ajungându-se în situaţia ca, din dimineaţa zilei de 25 decembrie 1989, să înceteze complet.

Autorii lucrării „Armata română în Revoluţia din Decembrie 1989” au o părere diferită de a mea şi a Procuraturii Militare Cluj: „În ziua de 25.12.1989 a continuat să se execute foc de hărţuire din diferite locuri (Cimitir, Parcul Mihai Viteazul, Uzina de Apă etc.). Patrulele şi posturile de filtru şi-au îndeplinit misiunea atât ziua, cât şi noaptea. În scopul descoperirii şi reţinerii elementelor terorist-diversioniste, U.M. 01342 a executat o scotocire la Întreprinderea «9 Mai» şi în zona industrială a oraşului, iar U.M. 01381 şi U.M. 01864 în Parcul Mihai Viteazul. Scotocirea s-a încheiat fără rezultatele scontate. În cursul acestei zile, în unităţi s-au luat măsuri pentru refacerea capacităţii de luptă şi reluarea instrucţiei.”

Fără nici o legătură cu misiunea de luptă sau evenimentele în curs de derulare, în ziua de 25 decembrie 1989, a fost împuşcată mortal Ecaterina Ilea şi au suferit vătămări corporale, ca urmare a împuşcării, Alexandru Karacsony şi Iacob Miclea. Ei au fost împuşcaţi din culpă de către soldatul Călin Moldovan din UM 01291 Turda.

Referatul Procuraturii Militare Cluj: „Militarul a făcut parte din echipajul unui tanc, care s-a instalat la intersecţia străzilor Traian – Romană – Aronescu (în sensul giratoriu), pentru a interveni în situaţia că în Turda ar încerca să intre elemente teroriste. În jurul orei 13,00 sold. Moldovan Călin a primit ordin de la serg. maj. Novac Daniel să încarce mitraliera antiaeriană de pe tanc. În jurul orei 16,00 militarul a coborât de pe tanc, lăsând mitraliera încărcată, neasigurată şi cu direcţia de tragere înspre stradă. A revenit la scurt timp şi a încercat să intre în tanc, moment în care, din neatenţie, cu baioneta a agăţat cablul de la mecanismul de tragere, declanşând focul. Ca urmare, a fost împuşcată mortal Ilea Ecaterina, ce se deplasa întâmplător prin zonă. Din actul medico-legal rezultă că victima a prezentat 10 plăgi împuşcate. Direcţia de tragere a fost din faţă şi uşor oblic anterior stânga victimei. Concomitent, a fost împuşcat în antebraţul stâng şi numitul Karacsonyi Ioan, ce se afla în apropierea victimei Ilia Ecaterina, suferind leziuni corporale de necesită peste 60 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare şi totodată a pus în primejdie viaţa victimei. De asemenea, din aceeaşi rafală de gloanţe trase de sold. Moldovan Călin a fost împuşcat din ricoşeu şi numitul Miclea Iacob. Acesta a prezentat o singură plagă împuşcată a regiunii inghinale drepte, ce a necesitat 35 – 40 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Faptele mai sus descrise fac obiectul dosarului penal nr. 9/P/1990, urmând ca militarul să fie trimis în judecată pentru ucidere din culpă şi respectiv vătămare corporală gravă din culpă.”

Conform actelor, în cadrul acţiunilor desfăşurate de unităţile militare din garnizoana Turda, în perioada 23 – 25 decembrie 1989, s-au consumat 55.850 cartuşe de război, 12 grenade, 567 cartuşe de iluminare şi 81 cartuşe de semnalizare. Gărzile patriotice şi civilii înarmaţi au avut asupra lor 60.760 cartuşe de război, distribuite în diferite ocazii, din care au consumat 3.910 cartuşe (dacă luăm în considerare declaraţiile şi ceea ce s-a recuperat ulterior evenimentelor). O situaţie precisă a consumului de muniţie de război la aceste categorii de persoane înarmate ce au acţionat pe raza municipiului Turda nu s-a putut face datorită evidenţei necorespunzătoare efectuată în acele zile. Cercetările de specialitate s-au efectuat de către căpitanul de justiţie Teofil Tripon, pe atunci procuror militar la Procuratura Militară Cluj (în prezent avocat), secondat de către căpitanul Viorel Siserman, pe atunci ofiţer cu cercetarea penală la UM 02565 Cluj (în prezent procuror militar la Procuratura Militară Cluj).

ANEXE:

Lt. col. Ioan Mihălţan, comandantul UM 01845 Cîmpia Turzii (batalion de paraşutişti înregimentat) declara în 30 aprilie 1991, într-o scrisoare confidenţială trimisă col. de justiţie Tit Liviu Domşa: „până la 23.12.1989 orele 12,45 – 13,00, am executat misiuni specifice realizării capacităţii de luptă după alarmare, paza şi apărarea cazărmii şi a obiectivelor prevăzute în plan din afara cazărmii, respectiv aerodromul Cîmpia Turzii. Pe plan local nu am fost confruntat cu atac armat sau de altă natură din partea nici unei forţe exterioare, exceptând, bineînţeles, multitudinea de zvonuri alarmante primite prin telefon despre pericolul iminent de a fi atacaţi de terorişti (dotaţi cu tancuri, elicoptere, autoblindate etc.). (În timp ce alături, în Turda, erau „atacate” cazărmile şi populaţia civilă şi existau, de la ceas la ceas, morţi şi răniţi… – n.m.) În data de 22.12.1989, după ora prânzului, am primit ordin de la fostul comandant, col. Sterian Dumitru, să asigur cazarea şi protecţia unui număr de 23 – 25 «miliţieni» subordonaţi cpt. Feneşan din Cîmpia Turzii. Aceştia au stat în subunitatea mea într-un dormitor până în dimineaţa zilei de 23.12.1989 orele 09,00, când, personal, i-am transportat cu autobuzul unităţii la sediul Miliţiei Cîmpia Turzii, unde urmau să-şi reia activitatea. La 23.12.1989, în jurul orelor 11,40, am primit ordin să pregătesc subunitatea pentru a îndeplini unele misiuni în capitală. S-a format un detaşament de aproximativ 130 paraşutişti şi ne-am deplasat sub comanda col. Dan Vasile, fostul şef de stat major, la Bucureşti cu 4 avioane AN-26. La Bucureşti am fost cazaţi la Comandamentul Aviaţiei Militare, împreună cu alţi militari de la UM 01847 Buzău, UM 01841 Caracal şi UM 01842 Boteni. Începând cu aceeaşi zi am preluat parte din paza şi apărarea din exterior şi interior a CAvM, iar cu parte din forţe (grupuri de câte 3 – 10 militari) în cooperare cu alte forţe, s-a acţionat în municipiul Bucureşti, la diferite obiective (Televiziune, strada Primăverii, restaurantul Bucureşti, sediul Guvernului). Reţin că până în 06.01.1990 circulau zvonuri că au fost reţinuţi aşa-zişii terorişti care au fost predaţi Secţiei paraşutişti de sub fosta conducere a col. Gabor Dan pentru cercetări. Personal am văzut un individ dus sub excortă în pavilionul Secţiei şi un autovehicul gen autodubiţă de 8 locuri cu număr străin parcat pe platoul unităţii în care erau persoane străine (bărbaţi şi femei). Aceştia au fost reţinuţi 24 – 32 ore după care au fost lăsaţi liberi. În data de 24 sau 25.12.1989 (nu reţin precis ziua), am primit ordin să cercetez fostele sere CC al PCR unde, din anumite informaţii, ar exista un depozit de muniţie al securităţii. M-am deplasat cu un grup de militari şi, la intrarea în acest obiectiv, unde paza era asigurată de forţe din UM 01847 Buzău, conduse de mr. Bodor, am aflat că în una din clădiri se presupune a exista muniţie. Luând legătura cu directoarea (inginera şefă?) a serelor, aceasta mi-a declarat că într-o clădire unde personalul serelor nu avea acces şi care până la revoluţie era păzită de securitate există, probabil, muniţie. Având cheile de la intrare, la insistenţele mele, aceasta a deschis şi am pătruns înăuntru unde am constatat că într-o încăpere dotată cu rafturi era muniţie de vânătoare cu pulbere şi cu glonţ pentru diferite specii de păsări şi animale. În această situaţie am solicitat la Secţia paraşutişti un camion care mi-a fost pus imediat la dispoziţie. După ce am încheiat un proces verbal cu directoarea serelor am încărcat muniţia în camion şi am predat-o la CAvM. Aici s-a încheiat un proces verbal unde s-a consemnat cantitatea existentă şi tipul muniţiei. Muniţia a fost preluată în prezenţa lt. col. Ţăndărică la care au rămas şi procesele verbale (UM 02608 Bucureşti). Tot în aceste zile am primit ordin să cercetez pădurea Băneasa între şoseaua Băneasa – Ploieşti, calea ferată (linia de centură) Bucureşti Nord – Constanţa  deoarece se primise informaţia că din această pădure ieşeau noaptea «terorişti». În apropierea şoselei Bucureşti – Ploieşti, la circa 50 – 75 m în interiorul pădurii, am descoperit o vilă în care se găseau 16 militari de la o unitate de securitate. Aceştia erau îmbrăcaţi în ţinută civilă şi nu aveau asupra lor armament şi muniţie. Vila aparţinea fostei securităţi şi era folosită pentru diverse întâlniri şi activităţi de pregătire specifice despre care nu am putut afla amănunte. Reţin că într-un garaj am descoperit un autoturism Dacia 1310 nou cu acte aparţinând generalului Moţ. Actele le-am predat col. Gabor Dan. (Gen. mr. Ioan MOŢ era şeful UM 0195: Contrainformaţii CIE, control al ambasadelor române din străinătate şi monitorizarea emigranţilor români) Începând cu data de 06.01.1990, am fost destinat cu 150 militari pentru asigurarea pazei interioare a clădirii MApN. Pe lângă asigurarea pazei, grupuri mici de militari au îndeplinit şi alte misiuni în exterior. În 08.01.1990, două grupuri de câte 10 militari, conduse de lt. maj. Pop Gheorghe şi cpt. Bujor Gheorghe au asigurat escorta unui număr de 480 terorişti (arestaţi!!) de la Poliţia municipiului Bucureşti la o unitate militară de la periferia Bucureştiului. Despre acest transposrt executat cu 6 autobuze cunoaşte generalul maior Codrescu de la Minister care, după câte reţin a primit însărcinarea să se ocupe de probleme specifice însoţirii şi transportului arestaţilor, inclusiv pe timpul procesului celor 4 din aula Academiei Militare unde am asigurat, personal, câte 4 – 6 militari în primele zile ale procesului. La dispoziţia dl. gen. mr. Codrescu a fost pus mr. Scîntei Spiridon cu 13 militari (UM 01847 Buzău). La MApN am fost subordonat direct d-lui general maior Şchiopu Nicolae, locţiitorul şefului Marelui Stat Major pînă la 12.02.1990 când am revenit la Cîmpia Turzii. În încheiere menţionez că nu am fost pus în situaţia de a riposta cu focuri de armă sau în alt mod, atât eu cât şi subordonaţii mei în această perioadă, adică 17.12.1989 – 12.02.1990.”

Ca o concluzie la ceea ce s-a întâmplat în municipiul Turda în decembrie 1989, fapte ce probează, fără tăgadă, că s-a profitat din plin de entuziasmul şi neştiinţa populaţiei civile şi a militarilor de rând, vă prezint şi următorul document, care probează temeinicia muncii depuse de cei doi ofiţeri de justiţie pomeniţi mai sus şi infirmă „teoriile” aberante şi mistificările enunţate, probabil la ordin, în volumul „Armata română în Revoluţia din Decembrie 1989” şi în alte luări de poziţie ale responsabililor politici şi militari care au profitat de pe urma acestor evenimente:

„SITUAŢIA soluţionării dosarelor din Revoluţie: TURDA. Cu prilejul Revoluţiei din decembrie 1989 s-au înregistrat un număr de 13 morţi şi 28 de răniţi. Pentru elucidarea cauzelor şi împrejurărilor în care s-a produs uciderea sau vătămarea lor corporală prin împuşcare s-au constituit un număr de 19 dosare penale, din care un număr de 13 sunt în lucru la Procuratura Militară Cluj, urmând ca în perioada următoare să se dea soluţii în fiecare cauză (conform fişelor anexă la dosar). În dosarul penal nr. 10/P/1990 s-a dispus trimiterea în judecată a autorului Moldovan Călin, pentru uciderea din culpă a lui Ilea Ecaterina şi vătămarea corporală din culpă a lui Karacsony Ioan şi Miclea Iacob. În dosarul penal nr. 9/P/1990 şi dosarul nr. 24/P/1990 s-a dispus neînceperea urmăririi penale, întrucât în primul părţile s-au împăcat, iar în cel de-al doilea s-a constatat că moartea victimei serg. maj. Buruiană Valerică s-a datorat sinuciderii. Dosarul penal nr. 48/P/1990 a fost declinat pentru soluţionare la Procuratura judeţeană Cluj, constatându-se că victima Cionca Iosif a decedat în urma împuşcării de către persoane civile. De asemenea, au fost declinate pentru soluţionare la Procuratura locală Turda, dosarele 47/P/1990 şi 58/P/1990 privind pe numiţii Mariş Emil, Moldovan Valentin şi Băţagă Romeo, care s-a constatat că au fost răniţi prin împuşcare de către persoane civile înarmate. Urmează a fi declinate de asemenea la Procuratura locală Turda, dosarele privind vătămarea prin împuşcare a lui Ţuţui Florin, Boiko Nicolae, Neag Dorin, Dordai Emil, Main Hans şi Main Heinke, stabilindu-se că aceştia au fost împuşcaţi de persoane civile înarmate care au acţionat la Intr. «Electromecanica», F-ca de ciment şi Intr. «Chimica». În celelalte cauze, competenţa de soluţionare rămâne Procuraturii militare Cluj, urmând ca la definitivarea cercetărilor să fie dată soluţia legală în cauză.”

Concluziile militarilor cu privire la ce s-a întâmplat în municipiul Turda în decembrie 1989, publicate în volumul „Armata română în Revoluţia din Decembrie 1989”, diferă de cele ale procurorilor care au condus ancheta şi infirmă toate investigaţiile din teren: „În concluzie, la fel ca şi în alte garnizoane, şi în municipiul Turda unităţile militare au acţionat pe fondul unei totale dezinformări ale cărei urmări au fost amplificate aici şi de condiţiile meteorologice grele (ceaţă persistentă) din zilele de 22, 23, 24 şi 25.12.1989, ceea ce explică în parte numărul mare de pierderi umane care s-au produs – 7 morţi şi 3 răniţi. 1. Caracteristic garnizoanei Turda este faptul că acţiunile cu foc ale forţelor diversioniste, după 22.12.1989, s-au concentrat exclusiv asupra unităţilor militare. 2. Militarii care au decedat au fost loviţi în zone vitale ale corpului (cap, gât, piept), de regulă de un singur glonţ, fapte ce ne îndreptăţesc concluzia că focul s-a executat cu armament şi aparatură de mare precizie. 3. Modul în care a fost realizat şi ulterior perfecţionat dispozitivul de apărare al cazărmilor (sectoare de observare şi tragere, aliniamentele de deschidere a focului, măsurile de cooperare, conducere) exclude posibilitatea producerii de confuzii şi accidente soldate cu executarea focului asupra militarilor proprii. 4. Aşadar, se poate afirma că unităţile militare aflate în garnizoana Turda au dovedit capacitatea de a face faţă împrejurărilor neobişnuite în care au fost puse, de a contracara elementele diversioniste, păstrându-şi potenţialul de luptă pentru a fi oricând în măsură să intervină în sectoarele lor de responsabilitate.”

Numai că această „capacitate” şi „potenţialul unităţilor” s-au dovedit eficiente doar asupra unor persoane civile aflate întâmplător în zona de foc a dispozitivelor militare şi asupra propriilor militari fiind total ineficiente asupra „teroriştilor” cu care militarii şi civilii din Turda s-au luptat timp de 4 zile şi 4 nopţi fără să se ajungă la rezultatul scontat: prinderea şi anihilarea duşmanului. Nu ne putem permite, din păcate, din punctul de vedere al lipsei timpului şi banilor, să demonstrăm, punct cu punct, falsul grosolan din aproape fiecare afirmaţie a cărţii „Armata română în Revoluţia din Decembrie 1989”, de aceea ne mărginim să afirmăm că, departe de a fi un „document”, cartea mistifică, fără ruşine, realitatea orelor, zilele şi faptele petrecute în decembrie 1989.