Legea e bună numai când îi zboară dinții din gură adversarului nostru. Despre teatru ieftin și isterie la Cluj-Napoca. Despre cum Emil Boc este principalul vinovat pentru teatrul ieftin de ieri

Am avut parte de teatru ieftin ieri la Cluj-Napoca – numai bun de generat discuții inutile pro și contra, numai bun de viralizat prostia și nemernicia ca locuri comune. Genul de teatru iefitin #SalivămRoșiaMontană pe care s-au cățărat monstrulețul apneic Goțiu și devoratorul de pufuleți din gunoaie Dohotaru direct în Șparlamentul României.

Ieri s-au manifestat în Piața Avram Iancu cam 50 de rromâni verrzi pro-familia tradițională (pe care încă nu am definit-o care ar fie: cea în care copilul și soția sunt abuzați cu pumnul, el și copii sunt abuzați cu cicăleala, polonicul și cu amenințarea că nu mai vede el născătoare câte zile mai are, sau cea în care ei trăiesc fericiți până când moartea îi va despărți urându-se profund pentru ceea ce au devenit după cea acea unică noapte magică în urma căreia au rămas cu un urmaș în brațe). Ei se manifestau chipurile în contra altor 200 sau 300 români (cifrele diferă de la relatare la relatare) care manifestau pe undeva printr-o margine a Clujului napoc pentru șansa de a face cine ce vrea în budoarul său fără a fi judecat și condamnat și trecut la categoria de sub-om.

La un oraș de 250 de mii de locuitori, cam care era rata de interes pentru ambele manifestații?

Către zero.

Așa că s-a trezit o tovarășă activistă să facă de asemenea manieră încât să nu cumva să treacă evenimentele neobservabile – așa cum ar fi meritat tot ceea ce ține de extreme. O actriță profesionistă s-a dus în mijlocul rromânilor verrzi și le-a vorbit chestii pe care ei nu doreau să le audă. Conform LEGII pe care, dacă nu convine, tot activistul #UnițiSalivămAcumȘiLGTB o neagă, organizatorii verrzi au cerut îndepărtarea activistei și nu au intervenit chiar ei, așa cum cred că s-a sperat. Se numește provocare, se numește premeditarea faptei, nu a fost ceva spontan.

Jandarmii au respectat legea:

“Art. 12. – (1) Organizatorii adunarilor publice sunt obligati:

h) sa ia masuri pentru indepartarea participantilor care, prin modul de manifestare, tulbura ordinea si linistea publica, iar cand acestia nu se supun, sa ii semnaleze organelor de politie;

Art. 13. – Participantii la adunarile publice sunt obligati:

a) sa respecte recomandarile facute de organizatorii adunarilor publice, imputernicitii acestora sau organele de ordine;

b) sa se abtina de la actiuni de natura a impiedica desfasurarea normala a adunarilor publice si sa nu incite la asemenea actiuni prin viu grai, manifeste sau alte mijloace audiovizuale;

d) sa paraseasca imediat adunarile publice sau locul unde acestea se desfasoara, cand au fost somati de catre organizatori, imputernicitii acestora sau organele de politie;

Art. 14. – Este interzis ca persoane sau grupuri de persoane care nu au legatura cu adunarile publice organizate sa se infiltreze in randul demonstrantilor, cu scopul de a tulbura normala desfasurare a acestora.”

Acea lege care este extrem de rea și de opțională atunci când trebuie să ni se aplice, dar este extraordinar de bine venită și bine croită când li se aplică adversarilor.

Așa că gagica s-a trântit la pământ și a făcut teatrul ieftin pe care-l apreciază acum toți activiștii de conjuncturp ca fiind autentic și o dovadă în plus a îngustimii de minte a jandarmilor și al abuzului autorităților față de cetățeanul nevinovat care refuză să părăsească locul în care încalcă legea și refuză să se legitimeze și toate celelalte refuzuri de bine care dau bine atunci când Legea nu lucrează în favoarea noastră.

(deschid o paranteză pentru cei într-atât de slab mobilați educațional și moral încât să creadă că nu sunt adeptul protestului în fața abuzului Legii sau că nu mă revoltă și nu mă revolt atunci când Organul se crede izvoritor de Lege. Sunt pentru, asta nu înseamnă că nu voi zice ceea ce cred atunci când manipularea și provocarea sunt vizibile)

Și, ca să vezi: să nu cumva să rămână provocatoarea singură în demersul ei (poate de acolo i-a și venit ideea, vorba aia: dinte pentru dinte), trei hăndrălăi verrzi s-au dus la manifestația LGTB să facă deranj. Organizatorii le-au cerut jandarmilor să îi îndepărteze, aceștia s-au conformat. Numai că, ce să vezi: needucații și intoleranții s-au legitimat când le-au cerut-o jandarmii și s-au conformat cererilor acestora părăsind fără să producă incidente zona. Cum ar fi fost dacă și cei trei hăndrălăi s-ar fi dat cu curul de asfalt? Parcă și văd ce de aplauze ar fi prmit jandarmii dacă-I scoteau cu bocanci în gură din scenă… De ce? Pentr că “noi”, corecții politici avem voie să urâm ce este contrar nouă în numele iubirii și înțelegerii pe care o invocăm, alții nu. Pe “noi” ne-ar fi apărat jandarmii, altfel “ne” oprimează. Plus că ăia erau trei “pitecantropi” nu o donșoară silfidică scuturată de isteriile forțate ale plânsului teatral care a cuprins-o în momentul oportun. Cum scoți din scenă ceva revărsat care urlă și se zbuciumă pe caldarâm fără să te umpli de penibil?

Așa că întreb: cum ar fi ca decența să funcționeze egal, măsura aplicată să fie identică și la fel și judecata, dacă tot vrem să ne dăm obiectivi?

În rest, cum UDMR are nevoie de PRM și PRM de UDMR să-și justifice non-existența politică (iar despre Goțiu și Dohotarul nici nu s-ar fi vorbit fără Roșia Montană), așa și gagica asta a făcut niște teatru iefti cu și pentru niște proști. Apoi s-a viralizat totul. Că nu ar exista proști dacă nu s-ar potența unii pe ceilalți.

Revin și afirm: dacă se tăvăleau pe jos ăia trei extremiști ai noii drepte la manifestația LGTB și-i luau jandarmii pe sus, era ok, se aplauda în numele corectitudinii și al aplaudării bunătății legii. Dar ăia au plecat când le-au cerut jandarmii să plece. Ce-i greu de priceput din manipularea și din teatrul ieftin făcut de domnișorica activist?

Vinovatul principal pentru ziua de ieri este cel care a autorizat două manifestații aflate la extreme ca mesaj în aceeași zi. Adică Boc și echipa lui de inutili municipali. Mai vinovat este Boc care știe că are în primărie exact în biroul care autorizează chestiile acestea un înalt funcționar care este declarat activist al noii drepte (care dreaptă este de stânga, la fel ca și LGTBeii ăștia – și-o trage stânga cu stânga și noi trebuie să înghițim povestea că unii ar fi de „extremă” dreapta?)

Putea și Boc să citească legea, de exemplu:

“Legea 60 Art. 9: Sunt interzise adunările publice prin care se urmăreşte:

a) propagarea ideilor totalitare de natură fascistă, comunistă, rasistă, şovină (…) incitarea la discriminare, la violenţă publică.”

Numai că, în Republica Autonomă Cluj, legea este întotdeauna facultativă.

Anunțuri
Publicat în Ghinion 100% | Lasă un comentariu

Se poate și cu “ciocanul” în gură și cu sufletul în Rai?

Încă de anul trecut v-am avertizat: obișnuiți-vă cu adevărul, acesta va fi spus! Dar continuați să vă comportați și să aveți aceeași atitudine nesimțită față de meseria mea și a colegilor mei, fără să vă tresară un mușchi de la rușinea care ar trebui să vă macine. Nu noi suntem vinovați că unii dintre voi v-ați obișnuit să confundați viața pe bani publici cu viața privată, iar alții sunteți atât de amorali încât vă întinați chemarea, harul și locul de muncă cu poftele și lăcomiile voastre. Cum n-avem nici o vină că o armată de săraci material și educațional sunt amăgiți în capcana cuvintelor voastre mierose și nu mai scapă de acolo excat ca și gâzele din plasa păianjenului.

Este trist să observ că tot felul de neterminați, pe bani publici, au umori și ne blochează comunicațional. Ei bine, vestea proastă pentru ei este că sunt alte instituții ale statului care au început să țină cont de ceea ce scriem și să se folosească de anchetele și analizele noastre pentru a le definitiva pe ale lor.

În curând vom fi mai pe subiect cu și despre tăcerile purtătorilor de necuvânt ai instituțiilor publice din Cluj, cu și despre ifosele acestor talange de la gâtul șefilor lor instituționali (că prind limbă numai când mișcă din cap șeful) și pretențiile lor de primadonă înțepată care, deși mulți s-au împuțit cu vechimea în funcții, nu sunt capabili să dea un răspuns cinstit atunci când sunt întrebați. Să tăceți, de banii noștri, când fișa postului vostru vă zice că trebuie să vorbiți, este inacceptabil. Mai ales când avem de-a face cu dintre aceia care v-ați jucat o vreme de-a jurnaliștii prin ograda presei.

Este trist să observ că tot felul de neterminați, la adăpostul anonimatului, încearcă să-și exhibe frustrările în comentarii la materialele de pe Ziar de Cluj. Apoi au pretenția să fie publicați și nu azvârliți în spam, “că e democrație” și orice inepție și înjurătură trebuie să fie suportată. Ei bine, nu. Zvârcoliți-vă, inepțiile și înjurăturile se duc în spam.

Tona de prostie pe pixel la comentarii s-a revărsat zilele acestea la materialele despre Pomohaci și la cel despre odroasla răsfățată a lui Chimu Lăpușan care a spart 3 milioane de euro, fără nici o justificare scriptică validă (la modul în care au raportat profit la ANAF) cu privire la proveniența banilor (acesta era subiectul, nu că poate omul să facă ce vrea cu banii lui; să facă, dacă sunt ai lui, munciți de el și curați, nu cu proveniență incertă fiscal).

Săracii moral și educațional ai Religiei Dandy s-au întrecut în inepții cu cei ai Lipsei de Obraz pe Banii munciți de Babaci. Numai când mai scriem despre discoteca ilegală în aer liber “Untold” se mai dezlănțuie Martorii “bumptzy-bumpty” cu atâta frenezie, așa cum s-au dezlănțuit să imprecheze, fără subiect și fără predicat, Martorii Omului Sfânt cu Ciocanul Curat.

Vorbim despre un preot ortodox, care este și cântăreț de muzică populară dar și vraci-exorcist. Despre un om al Bisericii care a presat cu vocea-i mieroso-duhovnicească un MINOR să accepte să aibă cu el relații HOMOSEXUALE. Cu gura cu care citește molifte și predică din Sfântul Altar, Cristian Pomohaci i-a zis explicit minorului: „Facem sex, te plătesc pentru sex! Arată-mi ciocanul! Îi spălat ciocanul?”.

Dacă înregistrarea era făcută pentru șantajarea acestui așa-zis slujitor al lui Dumnezeu, din 2013 până azi, acest șantaj s-ar fi produs. Oricum, organele abilitate ale Statului s-au sesizat și vor face lumină în ceea ce noi doar am relatat. Că nu suntem judecători să dăm verdicte așa cum au încercat și încă mai încearcă să dea săracii moral și educațional ai lui Pomohaci.

Acest subiect nu este nici măcar despre HOMOSEXUALITATE (să facă cântărețul Pomohaci tot ce dorește în limitele legii în iatacul său), ci despre un sluijitor al celor Sfinte care-și încalcă Jurămintele, Canonul și calcă în picioare Dogma bisericească doar pentru a-și satisface poftele lumești și trupești. Este despre PEDOFILIA acestui scandalos individ, căci victima acestui slujitor al lui Dumnezeu era minor (chiar daca legea pare că este interpretabilă și permisibilă), la data la care l-a înregistrat pe Pomohaci făcându-i avansuri scîrbavnice.

Așa că îmi permit să vorbesc despre IPOCRIZIA celor care se dau credincioși și iubitori de Dumnezeu, dar care sar în apărarea acestui individ surprins în plin păcat împotriva chiar a lui Dumnezeu și a Bisericii Ortodoxe Române.

Se poate, iubiți așa-ziși drept-credincioși, să ții CIOCANUL în gura aceea cu care apoi zici că rostești Cuvântul lui Dumnezeu?

Publicat în Ghinion 100% | Lasă un comentariu

Cum a moșit rabinul Boc o Hotărâre de Consiliu antiromânească. Radu Gyr condamnat încă o dată la Cluj

boc-evreu

Fantoșă perenă a democrației mioritice, Emil Boc revine în atenția opiniei publice cu o Hotărâre de Consiliu antiromânească, plămădită în laboratoarele obscure ale celor care, în urmă cu doi ani, au pornit infernalul război al stelei în șase colțuri împotriva unor repere ale culturii naționale și simboluri ale luptei anticomuniste din România. Astăzi, începând cu ora 14, consilierii locali vor dezbate și vor aproba după toate prognosticurile scandaloasa propunere a Ministerului de Interne, aceea de schimbare a numelui străzii Radu Gyr dn Cluj  – Napoca cu numele artistului maghiar Szervatiusz Jeno. Modificarea este însă un efect al sesizării Ministerului Afacerilor Interne de către Institutul Național pentru Studirea Holocaustului din România Elie Wiesel, potrivit căruia că nu s-ar respecta legea privind interzicerea simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război. Culmea, Szervatiusz Jeno, de origine maghiară, a fost decorat regimul comunist, fiindu-i atribuit titlul de „Artist emerit”, dar și Premiul de stat.

Radu Gyr, încă o dată condamnat la moarte de comuniști

Emil Boc și aleșii clujeni pun de astăzi umărul la asasinarea memoriei și conștiinței naționale. Poetul Radu Gyr este recunoscut incontestabil ca “poet al pătimirii“ în închisorile comuniste, opera sa având o valoare artistică incontestabilă confirmată şi prin faptul că poetul a fost de mai multe ori laureat al Societății Scriitorilor Români, Institutului pentru Literatură și Academiei Române. După cum este afirmat de istorici și susținut și de către Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România și semnatarii Petiției ”Solidaritate cu Radu Gyr”, cea mai importantă contribuţie a operei lui Radu Gyr este, poate, suportul moral constituit de poeziile sale pentru mii şi mii de deţinuţi politici. Mulţi dintre ei au mărturisit, în volumele de memorialistică publicate, că, în lungii ani de suferinţă şi deznădejde, creaţiile zămislite de Radu Gyr în infernul concentraţionar, transmise din om în om prin viu grau sau prin alfabetul Morse, au constituit hrana sufletească şi sprijinul care i-a ajutat, alături de rugăciune, să supravieţuiască.

Solicitarea Institutului Național pentru Studirea Holocaustului din România ”Elie Wiesel” devine cu atât mai surprinzătoare, cu cât este de notorietate faptul că poetul Radu Gyr, în calitatea sa de Director General al Teatrelor din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor, a dispus înfiinţarea în Bucureşti, în septembrie 1940, a Teatrului Evreiesc Baraşeum, singurul teatru evreiesc din Europa care a funcționat în tot restul anilor celui de-al Doilea Război Mondial.

Pentru poezia-manifest ”Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane”, considerată de autorități drept mijloc de instigare la luptă împotriva regimului, Radu Gyr a fost arestat și condamnat la moarte de către comuniștii slujiți la acea vreme de către stalinistului evreu Radu Florian, tatăl celui ce conduce în prezent Institutul Național pentru Studirea Holocaustului din România ”Elie Wiesel” – Alexandru Florian.

Alexandru Florian – în numele tatălui

Operațiunea pusă la cale la Cluj, de către odrasla comunistului evreu Florian, cu complicitatea activă a autorităților române, vorbim aici de Ministerul de Interne, Primăria și Consiliul Local Cluj – Napoca, este doar unul dintre episoadele în care funcționarul șef al Institutului ”Elie Wiesel” va face ordine cu pistolul prin cultura română, încercând pângărirea simbolurilor naționale și executarea la zid a memoriei celor care au fost condamnați ideologic, de tovarășii staliniști ai tatălui său, pe post de criminali de război. Radu Gyr nu este singurul luat în colimator de către Institutul „Elie Wiesel”. Conform sesizării Ministerului de Interne, Instituția condusă de Radu Florian, a trimis MAI o listă cu alte străzi sau monumente ce poartă numele unor persoane „vinovate de săvârșirea de infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război”, conform OUG 31/2002: este vorba despre strada Mircea Vulcănescu din Sectorul 1 al Capitalei, strada Gheorghe Jienescu, din comuna Rast, județul Dolj, strada Horia Vintilă, din Mangalia.

De asemenea, se are în vedere denumirea Liceului tehnologic „Mircea Vulcănescu” din București, a Grupului Școlar Economic Administrativ „Mircea Vulcănescu” din București, a Școlii Gimnaziale „Mircea Vulcănescu” din comuna Bârsana, Maramureș, a Grupului Școlar „Vintilă Horia” din Segarcea, județul Dolj, a Școlii „Wass Albert ” din satul Vița, comuna Nușeni, județul Bistrița Năsăud, a Școlii „Gheorghe Jienescu” din comuna Rast, județul Dolj și Liceul tehnologic „I.C. Petrescu” din comuna Stâlpeni, județul Argeș.

De asemenea, mai este vizat bustul lui Mircea Vulcănescu din sectorul 2, București, bustul Mitropolitului Visarion Puiu de la Mănăstirea Putna, dar și busturile lui Wass Albert din Odorheiu Secuiesc, satul Lunca Mureșului, județul Mureș, și din curtea bisericii romano-catolice din Reghin județul Mureș.

(Material preluat de pe barikada.ro)

Publicat în Ghinion 100% | Lasă un comentariu

Gunoaiele Clujului au uns cariere politice. Iar Justiția s-a jucat de-a alba-neagra cu informația aceasta

Aseară, la emisiunea ÎN VIZOR, fostul președinte al CJ Cluj, Mihai Seplecan, mi-a servit o informație bombă despre cum știe “sistemul” să ignore, cu nesimțire, pe față, informări cu privire la devalizări de milioane de euro din banii publici – dacă nu are primit Ordinul de Zi pe Unitate să acționeze. Adică comanda politică. Dacă mai aveam dubii cu privire la independența procurorilor, după informațiile primite aseară le-am șters cu totul și afirm, cu dezamăgire: lupta anti-corupție a fost și este o butaforie. Un fel de “satele lui Potemkin” (pe dinafară e vopsit gardul, înăuntru-i leopardul). Să-i arestăm pe-ai lor să le fie bine la ai noștri.

Mihai Seplecan, pe atunci șef al Consiliului Județean Cluj, împreună cu aparatul de specialitate al instituției clujene, le solicită audiență șefelor DNA, Laura Codruța Kovesi și DNA Cluj, Anca Mărincean, să fie primiți în audiență, pentru a pune la dispoziția organelor competente ale statului acte și dovezi cu privire la furtul a milioane de euro din banul public și aceste adevărate „doamne de fier” ale anticorupției tratează situația cu ignorare. Și nu o dată, ci de patru ori.

Sunt patru hârtii oficiale de cerere în audiență din partea unui ordonator principale de credite și nici măcar un răspuns de “hai siktir, mă dragă, nu prea ne interesează”!

Mai mult, văzând că anticorupția este mai interesată de găinării și nu de devalizări de milioane de euro, în anul 2015, Mihai Seplecan și aparatul de specialitate al Consiliului Județean Cluj au pus pe hârtie toate faptele și au dat curs la trei denunțuri penale. Cu privire la cum s-au depus clandestin deșeuri în valoare de 10 milioane de euro pe rampa de la Pata Rât – bani care au uns, unsuros, cariere politice în Cluj; cu privire la cum s-au dat bani pentru ecologizarea rampei de la Pata Rât în anul 2005, dar numai banii s-au ecologizat; despre cum s-au depus deșeuri ilegal pe pământurile oamenilor din jurul rampei – de a ajuns acea rampă ca, de la 8,5 hectare, să acapareze teritoriu până către 20 de hectare, mai ceva ca Rusia în Peninsula Crimeea… și câte și mai câte alte matrapazlâcuri făcute la Centru de Management Integrat al Deșeurilor, la investițiile pe drumurile județene, la Cluj Arena șamd.

Care denunțuri penale au rămas la stadiul de niște hârtie de șters la dos încă din 2015.

Între timp Mihai Seplecan a fost exclus din PNL. În primul rând din cauza faptului că nu a vrut să facă balet printre legi pentru a onora așa-zisa “voință poltică” a colegilor săi de partid și în ceea ce privește problema deșeurilor Clujului: rampa de gunoi de la Pata Rât, Centrul de Management Integrat al Deșeurilor șamd. Plus altele, care vor face subiectul altor materiale (e fain să ți se spună: „lasă, maestre, că s-a găsi cineva să ne trimită chiftele la Gherla”, nu?)

Între timp, inevitabilul s-a  produs. Clujul a ajuns din nou, a câta oară, la vorbele lui Mihai Seplecan. Întrebarea care se pune din nou este: cine sunt cu adevarat „curvele” județului (poate se vor întreba acest lucru și boschetarii de presă care au pus botul la imprecațiile pe care Alin Tișe i le-a adresat lui Seplecan pe când acesta încerca să explice de ce trebuie trecută în insolvență Cluj Arena, de ce nu se pot depozita deșeuri pe CMID, de ce trebuie desființată RAADPP șamd – și au jucat tontoroiul pe declarațiile acestuia).

Comisia Europeană a demarat miercuri proceduri de infringement împotriva a 14 state membre, printre care se regăsește și România. Procedura de infrigement a fost demarată pentru nerespectarea obligațiilor privind raportarea implementării mai multor norme UE în domeniul deșeurilor. Printre care și închiderea gropii de deșeuri de la Pata Rât.

De asemenea, am constatat cum organele de forță ale județului Cluj: de la șeful miliției municipale, pe atunci Marcel Bonțidean, la prefectul județului, s-au mobilizat exemplar să demareze ancheta în ceea ce privește presupusa faptă de folosire a unei diplome false în interes personal de către Mihai Seplecan, dar nu au schițat nici măcar o tentativă de mobilizare când au fost informați cu privire la suspiciuni de devalizare sau folosire abuzivă a bugetelor locale cu milioane de euro...

Ca și în cazul Hexy Pharma de la care, recent, s-a împlinit anul de când nimeni nu mai sughite nici un comunicat, constat, precum Klaus Iohannis:

„Este evident ca anumiţi demnitari nu au citit cu atenţie aceste informări sau le-au ignorat cu bună ştiinţă”.

Deci, fostul președinte al Consiliului Județean Cluj și aparatul de specialitate al instituției și-au făcut datoria și au redactat sârguincios rapoarte și raportări, dar acestea fie n-au fost înțelese, fie nu au fost citite cu atenția cuvenită, fie, cel mai probabil, au fost ignorate. Or fi fost scrise în codul lui Da Vinci, cine știe?

Cert este că niște persoane din Cluj și din România largă se fac vinovate că n-au conspectat ca lumea informările care le-au fost făcute (inclusiv denunțurile penale; ia să fi fost vorba despre Elena Udrea și Traian Băsescu, să vedeți ce mobilizare exemplară ar fi fost!). Așa că s-au furgăsit niște milioane de euro… Ghinion! Sistemul încă nu are pregătit Ordinul de Zi pe Unitate să intervină și la Cluj.

Deci, recapitulare: un ordonator principal de fredite se dere în audiență la DNA să denunțe niște fapte de corupție. De patru ori. De patru ori i se răspunde cu tăcere. Așa că ordonatorul principal de credite face în scris niște denunțuri. I se răspunde cu excluderea din partid și mobilizarea exemplară a aparatului de forță a județului Cluj care-l trimite cu celeritate în judecată pentru suspiciunea de a fi folosit cu intenție o diplomă falsă de studii superioare. După 11 ani, diploma a ieșit, cu celeritate, la suprafață.

Cât despre neatenția și nepăsarea cu care înalți demnitari din Cluj și din România largă au tratat problema deșeurilor din județ, încă nu avem un răspuns la întrebarea dacă au fost doar neatenți – să-i dăm măcar afară din funcțiile pe care le ocupă din neatenție -, sau dacă au ignorat cu bună știință problemele – să-i ducem în fața unui nenea judecătorul și acesta să ne zică cum să fie pedepsiți.

Deocamdată rămânem cu ceea ce ne zicea Iohannis că-și doreşte. Adică „să reparăm sistemul”.

Cu ce domnule, dragă, cu fixodent? Că mie mi-a căzut falca.

Publicat în Băga-mi-aș votul! | Etichetat , , , , , , | Lasă un comentariu

Analfabetizarea României

Se dau: Din păcate, prea mulți educatori/învățători/profesori cu nervii în pioneze în relația cu copiii pe care sunt puși să-i educe și prea mulți părinți care au impresia că abuzul față de copiii lor se tratează cu reportofonul. La Cluj-Napoca am avut (cu recidivă) o învățătoare de la Liceul de Muzică “Sigismund Toduță” înregistrată în timp ce jignea și umilea copii de 7 ani (“ar cam trebui să vă mut gura la spate” și “jumătatea de creier” cu cae ar fi fost dotați copiii, fiind printre cele mai fine alegații “educaționale” din înregistrare).

Și aș mai adăuga în ecuație trista realitate sociologică conform căreia “40% dintre elevi sunt atraşi de ideea unui regim militar”. Bașca procentul mare de intoleranți, xenofobi și antisemiți care ar exista printre copiii noștri…

Susțin că nu este vina copiilor că sunt, încă de pe băncile școlii, xenofobi și antisemiți, intoleranți și mari dușmani ai democrației. În fond vorbim despre o generație crescută în singuratate, cu părinții plecați la muncă pe meleaguri străine să câștige o pită cinstită care li s-a refuzat în propria lor Patrie de către politicienii pe care i-au învestit prin vot să le gestioneze prezentul și viitorul. Politicieni care au reușit doar să-I alunge peste hotare: care cu bâta și târnăcopul minerilor, care cu devalizarea economiei naționale, care cu fiscalitate otova și în exces.

Ne uităm istoria recentă cu prea mare ușurință.

Așa că haideți să ne amintim cine sunt cei care ne educă azi copiii.

Haideți să vorbim despre acești copii lăsați/uitați/abandonați în fața televizoarelor și a calculatoarelor, cu care nu s-a stat de vorbă și nici nu li s-a explicat ce regim ilegitim și criminal a fost regimul comunist. Lor li s-a explicat ce minunat a fost pe atunci și ce grijă față de om avea regimul prin slogane ulrate de către naționaliștii extremiști și prin dezastrul cu față “umană” a capitalismului de cumetrie care le-a alungat părinții peste hotare.

Acestor copii nu le-a explicat nimeni care sunt adevăratele valori, altele decât behăielile lui Gigi Becali cocoțat pe Maybach, că există și alte sporturi decât fotbalul din Liga lui Mitică, că a munci nu înseamnă să dansezi pentru cineva, să faci Fonduri Naționale de Investiții, să devalizezi bănci și să ai afaceri preferențiale numai cu bugetul statului (deși la tembeliziuni numai astfel de indivizi și individe sunt promovați ca povești de succes).

Vorbim despre generația care a început să urască ideea de familie, că acești copii nu prea și-au văzut/avut parte de părinții chiar și dacă aceștia nu au fost plecați la lucru peste hotare (căci părinții sunt prea ocupați să muncească pentru a-și susține familia pe linia de plutire și doar pentru a fi buzunăriți de stat). Vorbim despre generația Hi5, care crede că Hans Christian Andersen e jucător la Bayern. Este vina noastră, dar mai ales a politicienilor. Acești copii au crescut și o parte au ajuns chiar și educatori/învățători/profesori.

Dar avem probleme mai grave în învățământ decât deviațiile de comportament ale unor educatori.

Căci, atâta vreme cât școala va fi o obligație și nu un drept, ea va fi o pierdere de vreme și de bani pentru toți: stat, părinți și, mai ales, copii. Problema este că, la terminarea liceului, elevul este deja un om matur, iar după actualele programe de învățământ, după 13 ani în care s-au cheltuit bani pentru “educarea” sa, nu are nici o calificare. După care, în condițiile actuale în care selecția pentru promovarea în învățământul superior este precară, problema este că absolvenții de liceu care vor dori și vor reuși să urmeze cursurile unei facultăți nu vor învăța nimic folositor pentru a intra cu succes pe piața muncii.

Ne trezim doar că sporim, ca număr, o majoritate de “analfabeți” cu studii.

Vorbim despre o mentalitate temeinic înrădăcinată în societatea noastră (încă de pe vremea “Împușcatului”): școala nu este pentru a te califica și perfecționa într-o anumită meserie, ci pentru a te pune într-o poziție în care munca devine cât mai ușoară sau de a câștiga un ban fără a te omorî cu munca.

(Și, firește, pentru a-ți mulțumi părinții, cărora le iei o piatră de pe inimă și cred că și-au îndeplinit datoria față de tine, și nu pentru a te mulțumi pe tine, pentru a-ți asigura un scop în viață, măcar acel drept la fericire personală care este trecut în Constituții cu vechime în lumea civilizată, dar este considerat un moft în barbaria cu față umană care este societatea noastră)

Școala noastră nu este orientată spre asigurarea pieței muncii cu oameni calificați și supercalificati. Nimeni nu-și pune problema că, pe lângă patroni, ar trebui să existe și angajați – bugetaților le țin diplomele și relațiile loc de calificare, nu aptitudinile.

Vina este a noastră, a părinților și a profesorilor!

Când inviți politicienii (statul) să-ți “educe” copiii să nu te miri/lamentezi de eșec. Responsabilitatea personală nu poate fi aruncată în cârca întregii națiuni. Copiii dau rateuri datorită părinților și profesorilor. Când profesorul își va recunoaște limitele (altele decât salariul de mizerie), când părinții își vor identifica copilul ca fiind primul în lista de priorități, atunci lucrurile se vor îmbunătăți.

Restul este gargară ieftină și oportunism.

Publicat în Un castravete, dom' Profesor | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

Vă place să trăiți sub teroarea vârfului pixului lui Emil Boc?

Fapt devenit deja banal în Cluj-Napoca: clujeanul înjură printre dinți când rămâne blocat în trafic, dar este atât de blocat în această rutină, încât uită cine se face vinovat de cum pierde el măcar un salariu pe an arzând combustibili înțepenit în drum imediat ce a ajuns acasă. A doua zi o ia de la capăt cu înjuratul printre dinți și cu arsul combustibilului degeaba în drum spre serviciu și spre casă, de două ori pe zi – și asta de măcar 5 sau 6 ani, dar uită că poate să se revolte m[car în fața buletinului de vot.

Nici un deștept din administrația publică locală nu s-a gândit care sunt consecințele Urbanismului sălbatic dintre anii 2006 – 2009, când ei erau mai preocupați să-și ia doar para-ndărătul, nu și să gândească la consecințele creării unor noi cartiere-dormitor pentru traficul din urbea care le plătea și le plătește salariile. S-a construit otova, fără alt motiv decât lăcomia investitorilor și a funcționarilor de la Urbanismul clujean. Și ne-am ales cu noi cartiere-dormitor din care, zilnic, vin să rămână înțepeniți în trafic mii de clujeni.

În plus, de 10 ani, cel puțin, orașul este într-o continuă “Borduriadă”, un șantier perpetuu, cu și fără rost. Numai Centrul, că Orașul există doar de jur împrejurul Primăriei și 3 sau 4 zile pe ani în jurul Stadionului, când cu discoteca ilegală în aer liber numită “Untold”.

Ori exact acest “Centru” este placa turnantă a traficului clujean.

Depășim, că subiectul este acest bombănit printre dinți al clujeanului și cum nu se revoltă pe față când este batjocorit. Cât de lipsit de ouă este clujeanul care știe că poate ajunge victima vârfului pixului lui Emil Boc – că-n acest vârf stau autorizațiile și viitoru de afaceri al afacerilor lor…

Despre anonimat, suferință în anonimat și lipsă de coaie vreau să vorbim.

Despre cum clujenii ar vrea să le rezolve mass media problemele pe care le au cu municipalitatea și despre lașitatea cu care acceptă toate mizeriile administrației Emil Boc. Vin să ni le șoptească la ureche, dar, Doamne ferește să-și asume afirmațiile! “Emil Boc cere 55 de mii de euro pentru o gheretă de 9,25 mp!”

Oau, și?!

“Păi, scrieți. Și scrieți și despre cum face pietonala cea nouă. Că terasele vin gata echipate cu mobilierul primăriei, că licitația se va face obligatoriu pe module de o anumită suprafață, cu începere de la 3 euro pe mp și că este obligatoriu să fie luate pe 1 an, adică le ia omul degeaba pe jumătate de an când e frig, exact acum când intră și impozitul forfetar în vigoare. O să bem cafeaua pe Centru cu minimum 10 lei”.

Ok, poate fi subiect să te întrebi de ce ține municipalitatea morțiș să dea ea mobilierul de terasă – poate e un proiect unitar al arhitectului; dar te întrebi atunci de ce nu au fost consultați prezumtivii beneficiari cu privire la acest lucru, de ce li se livrează doar voința primarului? Că Boc nu e la prima chestie de acest gen: implementarea voinței proprii în teren: așa a făcut și cu malul Someșului, indiferent de cât au protestat unii că se taie copacii.

Așa și cu gratuitățile de tot felul: cele de la cele două cinematografe renovate în Mănăștur și Mărăști, cele de la Baza de Agrement cu popicărie – Boc a reinventat comunismul și l-a botezat liberalism la Cluj. Mulți n-au nici o treabă cu gratuitățile respective, dar plătesc pentru gratuitățile altora. Că întreținerea acestor “gratuități” costă. Sinecurile (salariile) lipitorilor de afișe din PNL Cluj proptiți în meserie pe la aceste obiective nu se auto-plătesc din exploatarea acestora care, după cum v-am zis, produc doar gratuități.

Nici măcar gratuitățile la transportul în comun nu sunt gratis. A, sunt gratis pentru Armata lui Boc – dar asta-i povestea în care primarul câștigă, pe banii noștri, alegerile cu scor de 65-70 la sută. Că și-a creat propria armată de dependaci. Dependaci de transport public gratuit, dependaci de subvenție la gigacalorie, dependaci la pachețelul cu Vegeta și cozonac de două ori pe an… șamd.

Între timp plătesc proștii.

Inclusiv proștii de patroni de pe noua “pietonală” cărora li se vâră pe gât ceea ce n-au cerut. Și nimeni nu ne explică ce se întâmplă dacă patronul barului (restaurantului) de pe pietonală nu își permite să participe la licitație, sau nu o câștigă? Cel care câștigă, dar nu are utilități în zonă (spații pentru pipilic, depozitarea mărfii spre vânzare, prepararea acesteia șamd) ce anume face? Depozitează marfa pe pietonală? Pune clientul să facă pipilic la Catedrală?

Oricum scriu pentru ultima dată pe niște informații pe care nimeni nu vrea să și le asume. Că patronii de pe pietonală se cacă pe ei (scatologic, dar literalmente) de frica lui Boc. “Da” – zic ei, între patru ochi – “așa este, e un abuz, nici măcar nu putem să ne alegem modulul pentru licitat, sau să ne personalizăm terasa, vine fix cum ne-o dă primarul, plus că vom plăti măcar jumătate de an fără să o putem utiliza din cauza condițiilor climatice, plus forfetarul…” “Dar”, că inevitabil apare acest “dar”, “nu mă puneți în declarație, că vin ăștia de la Primărie și-mi caută nod în papură și sigur îmi găsesc ceva”.

Deci, stimați cititori, așa funcționează Cluj-Napoca: cu frică față de municipalitatea care “sigur găsește ceva”. Frica taximetriștilor față de polițiști. Rutieri, locali, de circă – nici nu mai contează care au sau nu vreo competență legală, dar care “pot” să-i șicaneze. Că-i prind în afara standurilor în orele în care nu există clienți și-i amendează. Iar taximetriștii nu se duc să-i blocheze strada lui Boc, de acasă până la Primărie, că nu le-a făcut suficiente standuri, sau că nu există un regulament clar în ceea ce-i privește. Căci în vârful pixului slujbașilor municipali stă dreptul lor la existență prin autorizațiile pe care numai municipalitatea le eliberează.

La fel investitorul imobiliar stă și nu crâcnește public în fața abuzului de la Urbanism, că știe că va fi executat.

La fel patronii de tot felul din acest municipiu, cu toții ajunși la mâna șantajului pixului lui Boc.

Dar vin să se plângă în particular de abuz. Anonim, fără să își asume.

Eu trebuie să-i înțeleg că nu o pot face altfel.

Eu trebuie să mă cert cu municipalitatea în locul lor, să-mi pun obrazul la bătaie, sănătatea, traiul în oraș și să devin victima lătrăilor lui Emil Boc (care vin cu flegma, cu curaj asumat anonim, pe site-ul ziarului). La fel și colegii mei.

Dar de ce?

Nu am dus suficiente războaie în acest oraș? Am dus.

Și?

Am ajuns ca niște nimeni în drum aciuați pe lângă musiu “Maestre/Excelență” să emită judecăți cu privire la munca mea și a colegilor mei. Am ajuns să constat că Emil Boc le-a dat interdicție tuturor să mai discute cu ziariștii mei, parctic cu mine, că sunt redactorul șef (că, vezi Doamne, din cauză de Liviu Alexa!). Adică era minunat să fiu incisiv când el era Opoziția, dar lui îi cade greu la maț critica. Eu nu m-am schimbat cu nimic, constat că el s-a defectat de la prea multă putere.

Că, în bunul său simț pierdut pentru totdeauna, Emil Boc ne-a făcut plângere la CNA pentru o emisiune-pamflet. Adică era mișto când râdeamn la fel de Gheorghe Funar când nu avea dialog cu noi – și acela, cât de dus cu capul zic unii că este, nu ne-a făcut nici o plângere, dar s-a deranjat la naturelul simțitor când i se arată că e departe de omul care ne-a mințit că este?!

Vorba unui prieten: “Dacă ajungi să faci plângere la un pamflet altminteri foarte inocent, înseamnă că ți-ai epuizat toate resursele ca politician. Nu mai ai nici soluții, nici capacitatea de a comunica, așa că mai bine te retragi cât nu e prea târziu.”

Ideea este, dragi clujeni, că dacă vă place să trăiți sub teroarea vârfului pixului lui Emil Boc, sunteți liberi să o faceți.

Dar nu mai veniți să vă plângeți dacă nu aveți ouă să vă asumați plângerea nici măcar în fața buletinului de vot.

Publicat în Băga-mi-aș votul!, Ghinion 100% | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Cam scump iluminatul public pentru câți au fost spulberați pe trecerile de pietoni în Cluj-Napoca!

Un clujean, pe numele său Szollosi Alexandru sesiza în anul de grație 2007, luna octombrie, ziua a doua, pe site-ul domnuleprimar.ro, că trecerile de pietoni din Cluj-Napoca sunt prost iluminate și că, din cauza acestui fapt, se pot produce accidente. Că, din cauza acestei proaste iluminări a trecerilor de pietoni, șoferii îi văd pe pietonii angajați în trecerea acestora numai în ultimul moment.

Harnicul primar al municipiului de la acea dată, a răspuns sesizării, așa cum numai primarul de care se bucură și azi Clujului napoc, respectiv Emil Boc, ar fi putut-o face – prompt, nițel dincolo de subiect și cam din vârful buzițelor (io-te și la “maestrul” acesta, cu ce-mi ocupă mie timpul!):

“La unele treceri de pietoni s-au instalat avertizoare luminoase pentru suplimentarea semnalizării clasice. Acțiunea este în curs de derulare.”

Primarul mai trebuia să-i spună cetățeanului și care mai este rata de schimb la cursul promisional al “în cursului derulării”, că suntem în 2017, zece ani mai târziu, iar problema trecerilor de pietoni prost iluminate din Cluj-Napoca este fix în același curs de derulare.

Păi, ori suntem ardeleni și ne reflectăm și-n oglindă cu 5 minute întârziere, ori extrem de nesimțiți!

Eh, cine are să se întrebe, peste ani, câți pietoni au fost călcați în municipiul Cluj-Napoca în ultimii 10 ani din cauza proastei iluminări/semnalizări/amplasări a acestora?

Numai în ianuarie anul acesta o femeie de 70 de ani a fost accidentată grav pe trecerea de pietoni din Piața Gării – aia amenajată și răs-amenajată timp de aproape două mandate de Emil Boc. Și, care-i problema – vor sări toți țucălarii lui Boc să-ntrebe (anonim, așa cum le șade bine țucălarilor), precis a sărit femeia în fața mașinii.

Nu, stimați complici, trecerea aceea de pietoni, e prost amplasată. Vizibilitatea este parțială. Este atât de tembel concepută (de către niște tembeli, firește) încât, dacă vii de pe pod, ești obligat să oprești la trecere oarecum virat la dreapta și nu vezi pietonii ce vin de pe pod. Dacă vii de la Gară, nu-i vezi pe cei care vin din spate. Poate, în loc să-l pune să măture la bordură pe sinecuristul Șurubaru, promisionarul Boc l-ar putea pune ca, de mânuță cu pensionarul de lux Bonțidean, să găsească o soluție despre unde ar trebui să fie amplasată acea trecere de pietoni.

Poate se găsesc anul acesta soluții de iluminat/avertizat/amplasat trecerile de pietoni din Cluj-Napoca. În așa fel încât să nu mai citim, aproape lunar, că o mamă, un copil, un soț șamd au fost spulberați din cauză că un șofer poate prea grăbit (mai ales după ce a scăpat dintr-un dop de trafic marca Boc) nu i-a văzut pe trecerea de pietoni pe care acum zece ani Emil Boc o promitea semnalizată, că nu promitea de la el.

De ce am pomenit despre complicii lui Boc? Că sunt în zece ani de la ultima sa promisiune de facem, dregem, praf culegem (să fie bine, să nu fie rău, excelență), câteva zeci de cazuri de accidente pe trecerile de pietoni din municipiul Cluj-Napoca dintre care câteva soldate cu decesul victimelor. Numai în prima jumătate a anului 2012 Poliția clujeană anunța 18 accidente pe trecerile de pietoni din Cluj-Napoca!

Dar “muncipiul”, cu complicitatea cetățenilor săi care votează, trăiește în aburul unor TOP-uri contrafăcute, în care Clujlu-napoc este pe locul I sau II, sau primele zece din țară, lume, Galaxie, la calitatea serviciilor, printre care și iluminatul public pe care am citit, cu stupefacție, că am plătit zece milioane de euro numai între anii 2009 și 2016! Ca să vă faceți o idee cu privire la dimensiunea complicităților voastre cu un primar din ce în ce mai mincinos, numai anul trecut, în noiembrie, în numai cinci zile, trei pietoni au fost accidentați pe trecerile de pietoni de pe B-dul 1 Decembrie 1918. Aproape ziua și pietonul.

Dar Emil Boc este cel mai bun prima ar municipiului din ultimii 25 de ani, în fond, nu putem să-l comparăm decât cu Gheorghe Funar, alt primar cel mai bun la vremea lui din ultimul deceniu – că și pe acela înțelepciunea mațelor l-au înțepenit în funcție 12 ani.

De ce e cel mai bun?

Că vă dă mititei și Untold la tot hipsterul?

Că vă dă gratuitate la tot pensionarul?

Că vă dă “Vegeta” și coznac de două ori pe an la 30.000 de amărâți ai Clujului-napoc? (cam mare procentul de 10% amărâți cu mâna întinsă la așa un oraș de 5 stele, nu?!)

Dar ce o să vă faceți în seara în care venind cu mititelu-n gât de la o chermeză din Centrul orașului, sau fredonând bumptzy-bumptzy de la Untold, sau chiar cînd vă dați jos din gratuitul mijloc de transport în comun cu pachețelul de “Vegeta” și cozonac în brațe, vă spulberă unul pe trecerea de pietoni în curs de semnalizare, prin bunăvoința lui Emil Boc, încă din anul 2007?!

Publicat în Băga-mi-aș votul!, Ghinion 100% | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

Liniște! Politicienii ne lucrează la libertăți și buzunare. Deci e nevoie de liniște

Pofta de bani publici nu ține de culoarea politicienilor.

Cine spune că lupul fost portocaliu poate fi pus paznic la oi în timp ce numai ăla roşu şi ăla galben (în haiticul cărora s-au topit și portocaliii) sunt flămânzi şi cruzi se înşală amarnic.

Dar mai bine să depănăm o poveste. Cică, demult (nu chiar atât de demult, dar românul uită tot ceea ce îi amintește cât este de prost, de la mâna cu ștampila de vot, până la gura cu care pupă moaștele), pe vremea când într-o duminică circulau maşinile cu numere de înmatriculare cu soţ, iar în cealaltă cele fără soţ – asta dacă nu dădeau Nea’ Ceașcă și sinistra lui soție un decret că e zăpada cât gardul și rămâneau românii cu mașinile-n fața casei până aproape de sfârșitul primăverii (că de atunci au rămas puliticienii noștrii cu ideea fixă că din ei izvorăște Legea); pe vremea când raţia de ulei pentru lunile de primăvară o luai toamna, iar pâinea se distribuia numai pe bază de buletin, ori, când pentru a cumpăra o pungă cu bomboane de pom, trebuia să ai cunoştinţe foarte bune la cofetărie, exista un popor „fericit” în îndobitocirea sa.

Vestea bună este că acest popor nu ne-a părăsit, a rămas acelaşi.

S-au schimbat doar generaţiile de securiști și slugile lor politicienii şi tehnicile de îndobitocire.

Şcoală nu se mai face nici măcar aşa cum se făcea. Există, ce-i drept, mai multe verigi la lanț și mai multă libertate la lătrat şi înjurat, dar oricum nu foloseşte nimănui acest lucru. Sau, dacă profită cineva de înjurături şi lătrături, aceia sunt tot securiștii și slugile lor, politicienii care au fost cocoţaţi la vârful puterii pentru reprezentare. Vedeți dacă nu i-am lustrat la timp?

Dezinformarea prin intoxicaţie cu ştiri şi banalităţi a devenit politică de stat, iar minciuna un mod de viaţă pentru cei care ne conduc. Pe vremea abuziv-împuşcatului, în lunile de iarnă şi început de primăvară, când se închidea circulaţia maşinilor proprietate personală, buletinul meteo-rutier era împărţit în două părţi distincte. Cel meteo anunţa timp frumos în curs de încălzire, iar cel rutier drumuri acoperite cu polei şi ninsori abundente, ca să justifice menţinerea închisă a circulaţiei auto.

Parafrazând, acum informația circulă. Și chiar cu supra-măsură (datorită tehnologiilor). Dar tot pe niște segmente care nu se pupă niciodată cu adevărul. Politicienii ne anunță ziua vremuri de abundență cu revărsări masive de lapte și miere, în timp ce noaptea pregătesc doar vremuri de restriște.

Este politica făcută prost, făcută de proști, cu proști, pentru proști, sau toate acestea la un loc? (Cred că ar fi prea multe de spus!)

Oricum, în politică niciodată 1 + 1 nu face 2, iar tactica și strategia nu se fac la modul transparent și nu conțin altă morală decât cea a învingătorului și învinsului – restul este mâncat politic corect cu polonicul, cântec de sirenă, minciună pe față și cină pentru lupii moraliști.

Așa că Poporul să facă bine să muncească, să scoată banii pentru laptele și mierea aleșilor săi!

Să mai plece din piețe să lase guvernul să lucreze în liniște. Liniștea e necesară hoției.

Publicat în Băga-mi-aș votul! | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Despre cum s-au furat cu spor vreo 16 milioane de lei la “investiția” Răchițele – Ic Ponor

Cum vă promiteam când am scris materialul ”Investiția Răchițele – Ic Ponor, un dosar penal care trenează din anul 2014 și o expertiză tehnică judiciară pusă la sertar din 2015. În rest, fraierul de contribuabil e bun doar de plată”, m-am apucat să citesc date tehnice și rapoarte de execuție pe acestă investiție dusă la un liman după 8 ani de jaf la drumul mare.

În primul rând am stat de vorbă cu un expert în Topografie – Geodezie să mă pun de acord cu privire la cum s-ar fi putut efectua ridicările topografice în cazul unei expertize judiciare; apoi de unde s-ar putea face prelevările de carote din lucrările de betoane și efectuarea de sondaje pentru determinarea grosimilor straturilor rutiere și colectarea materialelor componente.

Este bine de știut că diavolul hoțiilor în lucrările rutiere se ascunde în următoarele detalii:

– margini de drum existent: împietruit și/sau asfaltat (comparat cu ce s-a cerut, ce spune devizul de lucrare, ce anume s-a plătit și care este realitatea din teren);

– șanțurile de beton (dacă există conform deviz; dacă da, ce beton s-a folosit, ce calitate s-a decontat șamd);

– șanțurile din pământ (parametri tehnici de execuție, conform deviz);

– rigole carosabile;

– rigole dreptunghiulare;

– ziduri beton;

– ziduri beton cu parapet metalic;

– gabioane;

– podețe și poduri existente;

– lățimi benzi carosabile;

– grosimi straturi de execuție;

Un expert tehnic în specializarea Căi Ferate, Drumuri și Poduri cu care am stat de vorbă, mi-a explicat faptul că, prin carotele extrase în asemenea expertize, se încearcă acoperirea tuturor tipurilor de lucrări din betoane executate pe lucrare.

Pentru a putea compara situația din teren cu ceea ce s-a cerut la realizarea lucrării și ceea ce s-a addecontat ca fiind făcut conform cerințelor, un expert ar fi solicitat (și fiind vorba despre o expertiză judiciară, în mod cert a și obținut):

– documentele procedurii de achiziție finalizare cu Contractul de lucrări Acordului contractual (în cazul nostru un act cu nr. 25/01.07.2009);

– Contractul în sine, plus toate actele adiționale acestui Contract;

– proiectul tehnic;

– proiectul tehnic revizuit (dacă a fost revizuit);

– dispozițiile de șantier;

– corespondența între părți;

– documentele financiare aferente contractului de lucrări și cele aferente contractului de finanțare.

Reamintim faptul că Proiectul tehnic pentru obiectivul “Modernizarea infrastructurii de acces în zona turistică Răcgițele – Prislop – Ic Ponor” a fost întocmit în anul 2007 și revizuit în ianuarie 2011 de către SC Drumex SRL Cluj-Napoca. Proiectul tehnic inițial a fost aprobat prin HCJ nr. 179/2007. Drumul județean în lungime de 20,5 km a fost proiectat cu o lățime a părții carosabile de 4 – 5 m și acostamente de 0,5 – 0,7 m. Carosabilul trebuia să fie alcătuit din: 4 cm strat de uzură din beton asfaltic rugos, cu bitum aditivat BAR 16; 6 cm strat de legătură din beton asfaltic deschis, cu bitum aditivat BAD 25; 8 cm macadam; 12 cm piatră spartă amestec optimal. Pe tronsoanele pietruite s-a proiectat o scarificare și nivelare a sistemului rutier existent și completarea cu balast, minim 10 cm – în funcție de linia roșie; pe tronsoanele cu sistemul rutier compromis s-a proiectat un strat de 35 cm de balast. nLa care se adaugă sistemul de asigurare a scurgerii apelor: șanțuri și rigole pereate sau din pământ, cu descărcare spre podețe sau spre emisarul natural (conform devize – o listă lungă și frumoasă de șanțuri, rigole, drenuri, ziduri de sprijin, supraînălțări, lucrări în rambleu, în debleu, gabioane, parapeți, cămășuiri, fundații șamd, conform actelor consultate – genul de lucrări din care, de obicei, se fură cu voioșie).

Fără să finalizeze lucrarea, asocierea SC MBS Group SRL – SC Alfa Rom SRL – Nemzetkozi Kft a lucrat în zonă în perioada august 2009 – noiembrie 2012, executând straturile de piatră spartă și macadam și numai pe tronsonul cuprins între km 70+032 – 74+652 a turnat strat de legătură din beton asfaltic BAD25.

Revizia Proiectului tehnic făcută în anul 2011, aprobat de către Beneficiarul CJ Cluj prin HCJ nr. 105/20.04.2011, a modificat clasele betoanelor care trebuiau puse în operă în zonele expuse intemperiilor – să facă față ciclurilor de îngheț-dezgheț. De asemenea, imediat au fost emise încă 4 dispoziții de șantier care au adus modificări lungimilor lucrărilor proiectate. Cu toate acestea, din documentele studiate la care am avut acces am înțeles (împreună cu expertul) am înțeles că și după semnarea Actului adițional nr. 4/11.995/12.08.2011, antreprenorul nu a respectat modificarea claselor de beton impuse de noul act, ci a acționat conform prebederilor proiectului tehnic inițial.

La simpla lectură a documentelor la care am avut acces, împreună cu experții cosnultați am ajuns la următoarele triste concluzii (triste. Că pierderile s-au făcut pe seama buzunarelor noastre, ale clujenilor):

– lipsa măsurilor de conservare a sistemului rutier pe perioada întreruperii lucrărilor, coroborat cu acțiunea apei din precipitații (deh, fiind zonă de munte, plouă și ninge deosebit de abundent, plus că există prostul obicei al locului ca iarna apa să înghețe, primăvara să se dezghețe șamd, lărgind fisuri și spălând materialele de slabă calitate), la care s-a adăugat traficul greu din zonă (deh, cum se fură pădure și balast din zonă ar trebui să fie subiectul altei anchete – și nu numai jurnalistice!), au dus la îndepărtarea agregatelor din structura rutieră a drumului și la contaminarea acesteia cu pământ argilos. Bănuiesc că porțiunile de drum contaminat prezentau denivelări, ogașe și gropi – porțiuni de lucrare plătite încă o dată din banii noștri când cu lucrările raportate ca fiind terminate anul trecut;

– ca urmare a traficului greu menționat mai sus, în mod cert materialul rămas în urma acțiunii factorilor naturali ca urmare a neconservării lucrărilor efectuate, a fost puternic compactat, făcând, mai mult ca sigur, imposibilă determinarea cantităților de materiale granulare folosite (balast și piatră spartă). Neconservarea lucrării, din punctul nostru de vedere s-a făcut în mod premeditat pentru a se ascunde o hoție clasică pe drumurile pietruite (dacă nu sunt nici șanțurile executate, prinzi orbul să-i scoți ochii, că doar a spălat apa piatra în râurile din zonă, iar traficul greu a împlântat-o în argilă). Ca o dovadă a afirmației anterioare, din documentația studiată rezultă faptul că tronsonul de lucrare conservat prin strat de beton asfaltic BAD25 nu s-a degradat. Și tot ca o dovadă a premeditării unei distrugeri a unor hoții (din punctul nostru de vedere) prin neconservarea lucrărilor executate, vine un raport din care aflăm că, pe unele porțiuni din drum, șanțurile și rigolele sunt colmatate, la fel și podețele transversale. Ca urmare, apa pluvială și-a găsit calea naturală peste drum, „cărând” materialul plătit din buzunarele clujenilor înapoi în Natură;

– de menționat faptul că această scurgere a apei pluviale nu a fost executată (asigurată) în nici o intersecție cu drumurile laterale, dându-se posibilitatea distrugerii lucrării (coroborat, mai ales cu traficul greu din zonă);

– de asemenea, din corespondența studiată, am înțeles că în zonă au fost executate lucrări care în nici un caz nu mai pot fi verificate și, în consecință evaluate/cuantificate: cămășuire zid existent, demolare gabion existent, demolare zid existent, drenuri sub fund de șanț, amenajare intersecții cu drumuri laterale (lucrări distruse iremediabil), amenajare de accese, fundații de ziduri de sprijin și gabioane, amenajare taluzuri;

Altfel stau lucrurile când este să comparăm raportările de execuție cu decontările. Așa aflăm că dispozitivele betonate de preluare și îndepăratre a apelor de suprafață (șanțuri și rigole – vedeți ce-am scris mai sus), au fost decontate cu 795 metri mai mult pe hârtie decât în realtate. La care se adaugă, după cum am arătat mai sus, “furgăseli” din nerespectarea noilor clase de betoane aprobate în 2011. Din acest punct de vedere, toate lucrările executate după data semnării Actului adițional nr. 4/11.995/12.08.2011 și în care nu s-au respectat noile calse de betoane, sunt, din punct de vedere calitativ, neconforme. Practic, sunt un prejudiciu în valoare de 9.063.011,69 lei – luat ochiometric, strict prin adunarea grosso-modo a plăților efectuate pe lucrările în care nu se respectă calitatea claselor de betoane. La care se adaugă valoarea celor 795 m de șanțuri și rigole betonate care s-au plătit, dar nu s-au executat – adică încă 3.528.402,94 lei. Adică 12. 591.414,63 lei.

La care, un bun diriginte de șantier, pus să evalueze cât ar costa să remedieze ceea ce s-a stricat prin neconservarea lucrării executate, plus refacerea lucrărilor neconforme, ar mai adăuga vreo 3 milioane de lei (demolarea lucrărilor neconforme, refacerea umplutirilor acolo unde au fost spălate șamd. – și am fost blând în evaluare).

Și, uite așa, la bani mărunți, buzunarele clujenilor au fost țepuite de vreo 15 – 16 milioane de lei numai într-o lucrare zisă de “investiție”.

Abia așteptăm dezghețul să vedem cam ce a rămas în picioare din lucrarea de remediere finalizată anul trecut și dacă nu cumva vom mai adăuga la pierderi și cele 7 milioane cheltuite cu această ocazie…

În rest mă oripilează seninătatea cu care reușim să acceptăm ca normalitate neantizarea a 15 – 15 milioane de lei din banii publici. Modul în care un dosar penal început acum 3 ani bate pasul tot pe loc, pe loc, pe loc (să răsară busuioc).

Publicat în Băga-mi-aș votul!, Ghinion 100% | Etichetat , , | Lasă un comentariu

SENZAȚIONAL: Avem FIȘA POSTULUI de CITY MANAGER din Primăria Municipiului Cluj-Napoca

la-ce-poate-fi-folosit-surubaru

Persoane binevoitoare din fire ne-au pus la dispoziție documentul calsificat ca „Strict Secret de Serviciu” (că, prin comunicare liberă și Legea 544, încă mai așteptăm să nu ne dea cu flit municipalitatea) cu denumirea: „FIȘA PROSTULUI (pardon, POSTULUI) CITY-MANAGER PRIMĂRIA MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA, ATRIBUȚIUNI GHEORGHE ȘURUBARU”.

Dacă acest document nu este o făcătură, cu această ocazie (a publicării) ne cerem scuze public că l-am acuzat degeaba că ar fi de nefolosit pe Gheorghe Șurubaru. Chiar că-și merită miile de lei încasate lunar pentru toate acestea, plus veghea pe care o aplică zilnic măturătorilor stradali.

Iar clujenii chiar că merită să-l plătească.

Publicat în Băga-mi-aș votul! | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Dacă vrei să faci politică, atunci dai în cine nu are nici o putere – că nu și-o exercită. Poate au învățat acum câte ceva

Am mai scris despre acest subiect, dar este bine să revin, în contextul în care lumea se plânge că “cei care nu votează nu contează” și că din cauza lor suntem în situația în care suntem: cu politicieni lucrând numai în interesul personal și cu proteste în stradă împotriva acestor apucăturilor acestor politicieni.

Până să vorbim despre dreptatea lor, a celor care afirmă că numai cine votează, contează, să lămurim câte ceva.

UNU: lipsa de calitate la oferta umană de pe listele partidelor politice este principala cauză a dezinteresului celor care nu votează – și am să explic mai jos de ce partidele politice fac dinadins astfel de liste.

DOI: fără mizeria de acum, mare în stradă, la vedere, nu se întâmpla nici o deșteptare a conștiinței celor care protestează. Noi vorbim de ani de zile despre complicități și despre cum memoria scurtă a românilor cu privire la șparlamentarii români, trebuie permanent udată cu amintiri.

DE EXEMPLU: fix anul trecut, pe vremuri de mărțișoare, politicienii români și-au mai tras o lege de nevoi personale în Senatul României. Cot la cot, cu entuziasm, senatorii PSD și PNL au votat pentru adoptarea proiectului de lege prin care creditorii nu se puteau (și nici nu mai pot de atunci) atinge de datoriile partidelor în perioada alegerilor locale şi parlamentare. Ne-au demonstrat încă o dată că cumătrocrația politică interpartinică există, încă mai fură de la noi. Ambele partide adunaseră datorii mari care le împiedicau să-şi finanţeze campania electorală pe vechea lege care-i dădea pe mâna creditorilor. Când e să-i atingi la buzunar politicienii români se solidarozează cu entuziasm împotriva legii. Și poate ați uitat (eu nu) cum mult prea din nou prea adulatul președinte, lăsat fără o casă achiziționată cu rea credință, a ținut să se declare nemulțumit de hotărârea judecătorească. Așa că ce să ne așteptăm de la restul politicienilor aciuați în Șparlament, indivizi înrăiți într-o viață de crapă (la maț) și șpagă?

Și să trecem la fondul problemei: Dacă aruncăm un ochi peste structura prezenţei la vot ce putem spune, fără să greșim? Că pensionarii, bugetarii şi asistaţii decid structura Parlamentului, culoarea guvernării şi, câteodată, Preşedintele. Deci, reținem: din punct de vedere politic (pe agenda de lucru a politicienilor care se vor în pită), doar problemele lor contează.

Din punctul de vedere al politicienilor- care există în funcție de cei care decid prin vot – cei care lucrează la privat s-au autoexclus de pe agenda publică – abia azi realizează cum au dormit pe ei. Deci, problemele lor nu există. Consecințele acestui gen de gândire a celor care cred că, dacă stau acasă și nu votează, au dat o lovitură mortală politicienilor se văd cu ochiul liber: cine dă mai mult bugetarilor şi pensionarilor acela va fi în Parlament, la guvernare și, câteodată, la Preşedinţie. Problemele salariaţilor din privat şi ale tinerilor, pentru că nu au vrut să se manifesteze, să participe activ la viața publică, nu există. Dacă este să discutăm vreodată onest despre cum se fac presiuni și șantaj asupra establishment-ului politic, atunci trebuie să lămurim câte ceva:

1. Dacă vrei să pierzi alegerile, să nu intri în Parlament, sau să te zbaţi la 5-10%, atunci, ca politician, te adresezi tineretului şi salariaţilor din sectorul privat, renunţând la bugetari şi pensionari.

2. Dacă vrei să ieşi din viața politică cu un șut în intenția de vot, atunci vei scade salariile din administraţie, nu vei mai acorda creşteri de pensii şi sporuri bugetarilor, vei scade taxele şi te vei apuca să sprijini doar mediul privat. Fac o traducere: cea mai bună soluţie să dai faliment e să vinzi chiloți tanga atunci cînd ştii că singurii cumpărători care se deranjează să iasă din casă şi să-ţi calce pragul magazinului sunt ţăranii de peste 60 de ani? (un amic îmi povestea că a fost de față când Tăriceanu, întrebat după episodul cu “bilețelul roz” că ce se va face dacă Băsescu îl va ejecta din viața politică a declarat senin: “măresc salariile bugetarilor, a belit-o!” Realizați, nu, că exact asta fac zilele acestea Dragnea și Tăriceanu în război politic cu Iohannis: folosesc cu nerușinare resursele țării, să-și apere pielea prin intermediul amărâților și dependenților de ei)

3. Când le cerem onestitate politicienilor români, fără să le punem votul în dreptul acesteia (ca sprijin), de fapt le cerem să dea faliment în meseria pe care și-au ales-o. Să vândă mp3-uri surzilor. Aşa cum privații nu doresc să dea faliment, angajații, indiferent de angajator, să-și piardă slujbele, nici politicienii nu au nici o intenție să rămână în afara Parlamentului sau a guvernării. Și-atunci, de ce ne mirăm că devin incoerenți atunci când este vorba despre creşterea taxelor? Sau că renunţă la reforma sistemului birocratic? Că elimină facilitățiile din sistemul privat, că se zbat să crească pensiile şi salariile bugetarilor, salariile minime pe economie şi vor lărgi baza de lucru a grijei statului față de din ce în ce mai mulți asistați? Aceștia se mulțumesc cu puțin și mai au și calitatea de a fi uituci și răbdători.

4. Aduceți-vă aminte că prima măsură anti-criză a fost cea a reducerii salariilor şi a personalului din administraţie. De atunci, cei care au propus-o, au fost fost supuși unui adevărat linşaj mediatic. Care este mesajul transmis politicienilor? Nu te atinge de bugetari, de pensionari și de clientela asistată – ei sunt singurii care ne bagă-n Parlament și la guvernare.

5. Deci, dacă vrei să faci politică, atunci dai în cine nu are nici o putere – că nu și-o exercită, în cei care nu fac scandal, tac și înghit. Sunt cei care, din punctul de vedere al taxelor și impozitelor, ţin România în spate. Sunt cei care aveau impresia că nu există decât salvare individuală din criză – cei din țara lui “mă descurc eu” și “nu mă privește”.

Dacă nu se întâmpla dezastrul de vot din 11 decembrie anul trecut și nu se lăcomeau Dragnea, Tăriceanu și acoliții lor de stat mafiot să-ncerce să-și salveze iute pielea de rigorile legii, cei ieșiți în stradă nu s-ar fi deșteptat niciodată, nu ar fi descoperit puterea individuală a votului exercitat în grup împotriva Grupurilor Infracționale Organizate în care s-au transformat partidele politce din România.

Publicat în Țara bizonului liniștit | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

Victoria voinței asupra legalității

Nesupravegheați, lăsați de capul lor, politicienii români încearcă să impună “victoria voinței” asupra legalității, în perfectă concordanță cu ideologia sovieto stalinistă: “justiția este instrumentul clasei muncitoare…”

Și o fac încă din momentul în care li s-a defectat “sistemul” personal de Justiție, acela pe care l-ar fi controlat, cu plăcere, “la ambele capete ale Tubulaturii”, Cătălin Voicu dacă ajungea Mircea Geoană președinte. Sistemul care i-a ținut departe de binemeritata pușcări pe alde Năstase, Voiculescu, Fenechiu șamad. Asta pentru a înțelege și Cărtărescu cam ce ar fi vrut (și ar fi putut) să ne vorbească, “pe înțelesul nostru”, Grupul Infracțional Organizat dacă Băsescu nu câștiga al doilea mandat de președinte. Puținii pași făcuți de către Băsescu înspre direcția corectă au contat enorm – de unde și disperarea “sistemului ticăloșit”.

În 31 ianuarie aproape au reușit să facă ceea ce în vara anului 2012 nu au reușit: victoria voinței „politice” asupra legalității.

Societatea contemporană a rafinat termenii – nu mai e vorba de clasa muncitoare ca atare ci de număr, de majoritate. Am mai vorbit despre majoritate și despre cum aceasta este exploatată cifric de către o clasă politică infantilă, la modul: “ciocul mic, noi suntem la putere”, când, de fapt, câștigarea alegerilor este despre bună guvernare, nu despre aplicarea voinței politice. Este plin Codul Penal de reglementări cu privire la voința politică.

Vor politicienii să-și impună voința politică, să o facă cu privire la oportunitate, nu și la legalitatea faptelor care urmează să le facă ulterior stabilirii oportunității. Să le vorbesc, așa ca să priceapă: este oportun să faci un spital, o școală, un drum, o canalizare, iluminat public șamd la tine-n fief, dar nu este legal și nu ține seama de oportunitate să le faci cu firma maică-tii, nevestei, amantei, amicilor politici și nici ca prețul la care se ajunge să fie o risipă deșănțată pe bani publici.

Cum v-am mai zis, politicienilor noștri (mai ales clientelei lor: sponsorii și asistații de partid, cei cuplați la banii publici) le este dor de dictatură. Dar, dacă vor dictatură , să fie aceasta una  în care predomină ”voința” legii, nu a majorității.

Căci “majoritatea” este un simplu raport matematic, oricând ușor de pus în discuție și oricum relativ și niciodată opozabil unei calități. Regula este o calitate, pe când majoritatea este o cantitate.

Naivii (sau tâmpiții, sau tâmpiții naivi) ce cred că politicienii nu se vor coborî la ultimele consecințe la care au acces, să-și aducă aminte de cele două “isme” ce au dus atât propaganda cât și “guvernarea” la ultimele ei consecințe: Comunismul și Nazismul.

Cât timp nu te impiedici de regulă, majoritățile se pot forma fără probleme. Ori manipulezi/fraudezi numărul (alegeri comuniste, voturi referendum), ori fraudezi cvorumul, ori crești artificial numărul, ori pur și simplu invoci mărimea (7,4 milioane, 47% + ALDE).

Exact la fel au lucrat și gândit comuniștii și fasciștii, toți vorbitori în numele “majorităților”, formate, dacă nu altfel, prin forță și minciună. Apoi au insturat regula regulilor modificabile… Aka regula bunui plac…

De aceea trebuiesc educați politicienii de către societate, pentru că ei nu știu decât de regula mușchilor încordați, a urletul scos în stradă și a bunului plac. De aceea și vedeți acțiuni de #rezistență și contra-manifestații din ce în ce mai penibile, mai fără soluții. Și veți mai vedea.

Că, ideologic (canci ideologie în România!), partidele politice de la noi n-au depășit niciodată faza “ismelor”.

Publicat în Băga-mi-aș votul!, Ghinion 100% | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Domnu’ Primar, Maestre dragă, Excelență, de ce are cetățeanul Iosif Pop dublu ouă față de tine și are voie să construiască fără autorizație fără ca tu să nu zici nici pâs?

Cum era chestia aia cu “zero toleranță față de încălcarea legii”? Dar aia cu “urbanism de calitate, nu sălbatic” și “toți cetățenii sunt egali în fața legii”? Cum se aplică toate acestea la cetățeanul Iosif Pop, președintele Consiliului Civic Local Cluj-Napoca (ce popmpos sună!), care a reușit să își demoleze casa, fentând legea, fără a avea autorizație pentru acest lucru?

Construcție vilă Iosif Pop

Văd că ai ales să transformi Legea 544 în pampersul tău personal și ai decis ca nouă, celor de la Ziar de Cluj, să nu ne răspunzi la întrebări decât după fro’ 30 de zile, conform prevederii acesteia (sau 3 zile dacă ești domn să lași Biroul Mass Media să aibă fro’ reacție rapidă că suntem jurnaliști) – asta deși și cititorii noștri sunt tot cetățeni ai acestui oraș (cu drept egal la informare rapidă). Așa că te rugăm să dai o fuguță până la “SPA”-ul de la Napoca FM și, în timp ce ți se administrează periajul dorsal de relaxare, ne explici ce, cine, unde, când și de ce a dat autorizația de construire 1706/2016, care se referă la “construire garaj, refacere împrejmuire, extindere și mansardare construcție, refacere învelitoare”.

Și cum, mai ales, cu cât, s-a ajuns în situația în care casa situată pe strada Ady Endre 23, din cartierul Andrei Mureșanu, din Cluj-Napoca a fost demolată și cetățeanul cu multe cofraje de ouă la purtător, mai multe ca în întreaga Primărie Cluj-Napoca, s-a apucat de turnat fundații? Poate e vorba despre un garaj extins și casa încurca extinderea acestuia, orice explicație este bine venită.

Căci Iosif Pop este, repetăm, președintele Consiului Civic Local Cluj-Napoca, adică reprezentantul unei anumite societății civile, care este consultat de Primăria Cluj-Napoca în probleme importante de urbanism. Poate era cazul ca și municipalitatea să-l consilieze că pentru ceea ce face avea nevoie de autorizație de desființare a construcției existente.

Iar cum această autorizație de desființare nu există, ne întrebăm dacă nu cumva s-a încălcat articolul 24 din Legea 50/1991, a construcțiilor publice, prin care se “pedepsește cu cu amendă de la 1.000 de lei la 5.000 de lei, executarea, fără autorizaţie de construire sau de desfiinţare, ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, a lucrărilor prevăzute de prezenta lege”.

Un fleac, la valoarea cetățeanului civic care este Iosif Pop (amenda), dar un pas înainte pentru respectarea legii și de către municipalitate clujeană!

Că mârlănia de care dă dovadă cetățeanul Iosif Pop vine clar din cunoașterea legii. Cu atât mai evidentă este nemernicia la care s-a pretat alegând să mintă și să încalce legea. Orice specialist poate să cpnfirme faptul că, pentru construcția de la zero a unui imobil, pe un teren liber de alte construcții, ar fi trebuie să se respecte limita de trei metri față de proprietatea vecină. Cum frontul la stradă este de 14.8 metri, noua construcție ar fi trebuie să aibă 8.8 metri lățime. În cazul așa zisei extinderi, în fapt o construcție de la zero, noul imobil poate fi construit pe limitele vechi ale casei demolate. Și așa se obține o suprafață construită mult mai mare.

Dar cetățeanul civic cu alții, Iosif Pop, a ales să mintă ca o fată mare prinsă la produs pe Calea Turzii. Cică:

”La fața locului mai există un zid, din fundația veche, situat în pământ. Și acest zid credem ca va fi indepărtat prin dispoziție a arhitectului deoarece nu este unul rezistent. Nu înțeleg de ce se face atâta tevatură deoarece rămâne aceiași construcție pe același perimetru. Este autorizație de demolare din moment ce este autorizație de extindere. Arhitectul a făcut o constatare la fundație din față a casei și nu ține. Demolarea este implicită și este doar parțială”.

Adică, în civismul pe care și-l acordă personal, cetățeanul Iosif Pop are tupeul să transforme o autorizație de extindere într-una de demolare și să se mai și întrebe că ce are lumea cu el.

Nu cu el are lumea ce are, este clar că avem de a face cu un oportunist feroce care a transformat în afacere personală până și civismul local, ci cu Emil Boc care stă smirnă în fața acestor abuzuri și nu ia atitudine.

Hai, Maestre, Excelență, dă-ne un semn că exiști!

PS: Maestre, zi-i pensionarului de lux care răspunde la numele Marcel Bonțidean, că este lipsă de educație să te adresezi așa cum o face el unei doamne, colega noastră Alexandra Petrusca, care de câte ori îl sună, se prezintă, iar el, de needucat ce este face urechea șută și o pune să repete după ce o lasă o vreme să-și pună întrebarea (așa cum probabil proceda cu secretarele sale pe când era milițian activ), ca apoi, cu aceeași lipsă de șapte ani de acasă, să o paseze pentru un răspuns la Biroul Mass Media – că așa l-ai învățat probabil. Apoi se ducă să mintă ca limba rusă și să se laude cu corectitudinea și intransigența sa la „SPA”-ul lui Cotoc. Obicei deprins tot de la tine se pare, care nu o dată ți-ai însușit ca fiind ale tale ideile celor din firava ta opoziție din Consiliul Local (mă rog, firava opoziție, acum îți sunt colegi de partid, deci nu se mai pune).

Concret, miercuri dimineață a fost informat de către colega noastră cu privire la cei doi polițiști locali care au ales să mănânce și să bea cot la cot cu cei pe care-i verificau, apoi, beat, unul s-a urcat la volan. De bun simț era să-i dea un răspuns cu privire la subordonații săi colegei noastre – de ce trebuia să o expedieze la Biroul Mass Media? Asta dacă mai are voie să binedispună de profesionalismul său și să aibă limbă, obraz și coloană vertebrală… Dar a ales să se ducă a doua zi la Napoca FM și să mintă că știa de caz și că luase măsuri, hăpt de cu o zi înainte să fie informat de către colega noastră. Dacă nu-l întrebam noi, în direct acolo unde se afla la periaj dorsal, nici nu pomenea de caz. La fel de lipsit de educație a fost și când a putut să aibă reacție promptă și în direct cu privire la o altă întrebare adresată tot de noi prin intermediul Napoca FM și la care, cu două zile înainte, a preferat să ne paseze aceluiași Birou Mass Media.

Îl lăsăm să se gândească care a fost întrebarea și, mai ales, de ce i-am adresat-o. Că, în curând, vom discuta despre un alt abuz al paznicilor de panzeluțe pe care-i conduce. Să se consulte în avans cu Biroul Mass Media, să știe ce să vorbească.

Publicat în Băga-mi-aș votul!, Ghinion 100% | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

Investiția Răchițele – Ic Ponor, un dosar penal care trenează din anul 2014 și o expertiză tehnică judiciară pusă la sertar din 2015. În rest, fraierul de contribuabil e bun doar de plată

Nu poți greși cu nimic atunci când, într-un material de presă, lipești de cuvântul “furt”, cuvinte precum: “bani publici”, “drumuri județene”, “asfalt”, “pietruire”, “deszăpezire”, “întreținere” șamd. Fiecare propoziție făcută din permutări de cuvinte cu privire la furtul banilor publici prin „lucrări” pe drumurile județene conține numai adevărul. Un adevăr ignorat de peste un sfert de veac în acest județ – care are cele mai proaste drumuri județene, deși s-au cheltuit sute de milioane de lei (noi) în acest sfert de veac de către toate partidele perindate pe la șefia Consiliului Județean.

Luni, în emisiunea ÎN VIZOR de pe postul de televiziune NCN, l-am avut partener de discuție pe această temă Mihai Seplecan, fost președinte al Consiliului Județean Cluj.

Da, știu, tot felul de asistați mintal care comentează anonim la materialele noastre îl consideră “analfabet” șamd – au preluat toate invectivele inventate la adresa sa de către actualul președinte al CJ Cluj, Alin Tișe care, culmea, acum pune în practică tot ceea ce a zis Seplecan că trebuie să se facă în litera și spiritul legii, chestii pentru care atunci, din interes meschine, l-a etichetat. De poți să te-ntrebi acum cine-i „proxenetul” dar și cine a fost “curva”?

Cu Mihai Seplecan am vorbit despre risipa de bani publici de pe drumurile din județul Cluj, despre neonorarea promisiunilor electorale și despre  cum nimeni nu este vinovat că județul nostru are cea mai proastă rețea de drumuri, fiind depășit de județe precum Alba, Sălaj și Bistrița-Năsăud. Dar subiectul principal a fost reabilitarea drumului Răchițele – Ic Ponor, un adevărat scandal public. Știm că a fost o investigație a procurorilor DNA Cluj la această lucrare, pornită încă de acum trei ani, dar, public, până la discuția cu Seplecan, nu am aflat noutăți.

În septembrie anul trecut, am fost anuntați că drumul Răchițele – Ic Ponor a fost finalizat definitiv și irevocabil, fiind remediate neconformitățile semnalate anterior de comisia de recepţie. Din start remarc că valoarea lucrărilor de remediere și de aducere a lucrărilor la forma prevăzuta în proiect ne-a mai scos din buzunare, nouă fraierii de contribuabili clujeni, încă 7 milioane de lei. Fără să ni se zică cui trebuie să mulțumim că cineva a încasat cândva cei 7 milioane de lei, nu și-a făcut datoria, dar ne-a lăsat cu paguba. În fond vorbim despre bani publici, banii tuturor și ai nimănui, ca să zic așa.

Reamintesc și faptul că lucrările la drumul Răchițele – Ic Ponor au durat 8 ani. Ani în care noi, clujenii, am scos bani frumosi din buzunare pentru a alimenta conturile clientelelor de partid.

Ca să aflu de la Seplecan că, acum doi ani, a fost chemat la DNA Cluj și a fost rugat de către procurorul-șef, Anca Gabriela Mărincean, să nu înceapă lucrările de refacere a reabilitării pe drumul Răchițele – Ic Ponor (acelea raportate ca terminate cu surle și trâmbițe anul trecut; dar lasă că vine primăvara și vom vedea ce-a mai rămas în picioare) până când DNA Cluj nu își termină expertiza judiciară pe acel drum, expertiză necesară dosarului penal deschis pe lucrare. În caz contrar, discutam măcar despre tentativă de obstrucționare a justiției.

Nota bene: de la procurorul șef tocmai ce ieșea Mircea Avram, pe atunci director al RAADPP Cluj, regie aflată în vizorul DNA Cluj.

“Trec peste faptul că nu m-a informat că a fost chemat la DNA Cluj, deși eram șeful său direct” – a remarcat Mihai Seplecan – “dar, după aceea, deși știa pentru ce am fost chemat, să nu dau drumul la lucrări până când nu-și termină DNA expertiza, a mințit cu nerușinare în presă că am interese personale să nu dau drumul la lucrarea pe care el era nerăbdtor, după 6 ani, să o termine. Era nerăbdător, probabil, să-și astupe mizeria lăsată în urmă. În orice caz, am fost convocat la partid (PNL Cluj – n. red.) și Nicoară, Tișe și Boc au început să facă presiuni să dau drumul la lucrări. Le-am zis că nu pot, că așa mi s-a cerut de la DNA, oricum era în plin scandalul în care încercam să trec și RAADPP din regie în direcție a CJ Cluj, așa cum îmi cerea legea, se pierdeau o grămadă de sinecuri la partid și Tișe era foarte pornit pe mine. Așa că tot m-am trezit etichetat analfabet și proxenet. Dar ce era să fac, să încalc eu legea pentru Avram sau pentru ei? Nu am semnat pornirea lucrărilor decât după ce DNA Cluj și-a terminat expertiza judiciară. Plus reamintesc cum mașinăria de vot a PNL+PSD+UDMR a funcționat la comandă politică și în ciuda faptului că legea o cerea au tergiversat trecerea RAADPP din Regie în Direcție. Acum este Direcție așa cum am zis că este legal să se facă, dar nu am auzit scuze din partea lui Tișe și a celorlalți care m-au jignit doar că le-am cerut să respecte legea”.

Dar ce anume se putea ascunde sub asfaltul și betonul risipit timp de 7, 8 ani pe reabilitarea reabilitării reabilitărilor de la Răchițele – Ic Ponor?

De ce ar fi riscat conducerea PNL Cluj să facă presiune pe Seplecan să semneze pornirea lucrărilor în ciuda faptului că DNA Cluj ceruse expres să nu se facă acest lucru? Și, de unde atâta sfiiciune la DNA Cluj încât să facă o „rugăminte” pentru a putea finaliza o anchetă penală, nu să dea o dispoziție prin care să ceară ferm acest lucru?

În fond, ce aveau de verificat în teren procurorii prin intermediu experților?

Dacă ne uităm peste istoria veche de 8 ani a acestei așa-zise investiții, fără a fi procurori, noi am fi investigat următoarele aspecte:

Modul de realizare a lucrărilor de reabilitare și modernizare a rețelei de drumuri județene aflate în proprietatea publică a județului Cluj și administrarea RAADPP, pe DJ108C, tronsonul km. 61+830 – km. 78+400 și DJ763 pe tronsonul km. 35+130 – km. 39+060 în localitățile Răchițele, Doda Pilii, Ic Ponor.

Facem o mică paranteză, din afirmațiile lui Mihai Seplecan făcute luni, în emisiunea ÎN VIZOR de la NCN, am aflat cum că drumurile județene erau în proprietatea (nu administrarea) RAADPP, ca Regie, trecute ca atare sub Marius Nicoară care luase un împrumut de câteva zeci de milioane de lei pentru modernizarea drumurilor județene, prin 2004-2005, pe când era președinte al CJ Cluj – bani din care s-au pietruit drumuri județene, nu s-a prea modernizat.

„Vă dați seama ce ușor se fură la pietruire, cine să verifice câtă piatră a intrat în pământ, câtă au spălat-o ploile în șanț?” – a afirmat Mihai Seplecan. „Nu că nu s-ar fura la fel de ușor și pe asfalt, dar acolo se poate măsura. Cum am pățit eu la o verificare. Adfaltul trebuia să fie de 10 centimetri, era de 8. Trebuia turnat pe o lățime de 2 metri, era doar pe 1,80. Și pe o lunfime de 2 kilometri, era numai pe 1800 de metri. Așa că se fură pe lungime, lățime și grosime. Dar radcă cineva se ostenește să verifice îi prinde. La pietruit ce să mai prinzi?”

Ori contractul de împrumut luat de Marius Nicoară expira în mandatul lui Seplecan, de aceea RAADPP trebuia transformată în Direcție și drumurile județene să revină în proprietatea directă a CJ Cluj. Așa că vine o întrebare logică, prin raportare la mizeria făcut la Cluj Arena când o proprietate a județului a fost dată unei societăți comerciale să fie pusă în faliment: cât de legală a fost împroprietărirea RAADPP, e drept, Regie în subordinea CJ Cluj, cu drumurile județene și care ar fi datoriile de exploatare a acestei proprietăți de către RAADPP – trebuia plătit impozit la stat cumva? Bașca cum s-au dat contractele, cine era ordonatorul principal de credite șamd – dar vom avea ocazia să tot scriem și să discutăm pe acest subiect. În fond, nevinovatul și nedreptățitul Mircea Avram, fost director al RAADPP, a amenințat că-l va da în judecată pe colegul Eugen Olariu că a îndrăznit să facă publice date dintr-o expertiză pe care ex-directorașul PDL al PNL o consideră neautorizată, că auditorii nu ar fi fost chipurile „agreați” sau „acreditați”. Bă, ești prost, sau ne iei de proști? Când e să-și auto-administreze o periere dorsală în presă, Mircea Avram citează eaxct din acea expertiză. Deci expertiza e agreată doar când agrează Avram porțiuni din aceasta? Așteptăm cu interes judecata.

Revenind, fără a fi procurori, am fi luat la purecat lucrările efectuate în baza contractului nr. 25/01.07.2009 și (mai ales) actele adiționale subsecvente semnat de beneficiarul UAT Cluj cu asocierea de firme SC MBS Group SRL, SC Alfa Rom SRL și Namzetkozi Betonut, încercând să aflăm dacă lucrările corespund din punct de vedere calitativ și cantitativ, dacă “pușcă” cu documentația tehnică de execuție: proiect tehnic, proiect tehnic revizuit și, nu în ultimul rând, dispozițiile de șantier.

Așa s-ar fi putut identifica dacă există (și există!) diferențe între lucrările executate și lucrările stabilite prin documentația tehnică. Doar așa se poate stabili natura diferențelor și valoarea acestora. Doar așa se poate vorbi (indica, pune degetul pe rană) despre care sunt acele lucrări care nu corespund din punct de vedere calitativ și cantitativ la lucrările neexecutate – dar bine plătite, c-așa-i obiceiul pe la noi. Iar după ce identificam lucrările neexecutate, puteam preciza, cantitativ și valoric câte și care dintre acestea nu s-au mai executat ca urmare a litigiilor de tot felul dintre beneficiar și antrepremor și câte dintre acestea nu se regăsesc la inventarierea fizică din teren. Adică s-au “executat” numai pe hârtie și în conturile “beneficiarilor”, alții decât cetățenii Clujului.

Și, firește, pentru a avea date certe, aș fi apelat la verificări și măsurători efectuate în laboratoare de specialitate după prelevarea probelor din teren – de aceea bănuim că DNA Cluj l-a rugat pe Mihai Seplecan să nu se grăbească să pună asfalt peste „probele” din teren și tot de aceea or fi insistat alții la acesta să facă exact contrariul.

Cu toate aceste date pe mână am fi putut stabili valoarea lucrărilor necesare pentru remedierea și refacerea lucrărilor raportate ca remediate și refăcute de câteva ori în cei 8 ani cât timp s-a desfășurat refacerea și remedierea drumului de la Răchițele – Ic Ponor. Așa s-ar fi putut stabili prejudiciile și identifica vinovații.

Ei bine, ca noutate, din discuția avută luni în direct la NCN cu Mihai Seplecan, am aflat că există un Raport de expertiză tehnică judiciară făcut de către DNA Cluj finalizat undeva prin luna septembrie a anului 2015 și depus la dosarul cu nr. 24/P/2014.

Fiți siguri că dacă apuc vreodată, fie și să-l visez, dară-mi-te să-l citesc, am să vă dau detalii din aceast Raport de expertiză judiciară.

De altfel, cum multe date tehnice sunt publice, poate am să-mi aduc aminte din facultate cum se făceau devizele de lucrări și cum se calculau parametrii tehnici de calitate și cantitate și am să pun mâna pe hârtie și creion să creionez o expertiză (fără valoare judiciară, ci numai de bătut obrazul gros al celor care ne fură mințind că o fac în interesul nostru).

Că sunt sigur că DNA Cluj are alte treburi la ora actuală decât să ne dea un răspuns cu privire la ce, cine, cum, unde, de ce și, mai ales cât (a fost para-ndărătul) într-un dosar pornit doar în anul 2014…

PS: Ah, era să uit, doar am foști colegi de facultate rămași în specialitatea CFDP la care pot să apelez cu calculele! Așa că voi reveni.

Publicat în Băga-mi-aș votul!, Ghinion 100% | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

Cine limbă lungă are, ia bastoane pe spinare. Cui mai vrea și mai cere, îi dăm gloanțe cu plăcere. Libertate te iubim, că ca tine nu găsim

V-am mai scris și vă mai scriu, despre cum devenim complicii marilor încălcări ale legii prin acceptarea situațiilor de “lasă-mă, sa te las”, de “lanțul slăbiciunilor”, că, vorba aceea: “cunosc eu pe cineva și rezolvăm, facem să fie bine“… șamd.

Cum ajungem să nu mai băgăm în seamă micile încălcări ale legii și abuzurile autorităților, mai ales atunci când acestea ne sunt împachetate în ambalajul distracției publice. Cum nu mai gândim logic și moral, tribunatri fericirii noastre de moment. Cum nu ne tresare conștiința în timp ce ghiogâlțăim mici și gâlgâim halbe de bere prin Centrul oraselor și nu ne punem elementara întrebare: “măi, oare cei care trăiesc aici, unde zbierăm noi și muzica e dată la maxim, asa cum ne place, cum de rezistă?”

Grohăitul mațelor astupă vocea conștiinței, n-așa?

Complicitățile noastre încep de la o parcare aiurea, de la un traversat pe roșu, “că nu trece nici o mașină”, de la un banal sărit peste un rând…

Dar, să vă prezint un caz din urbea noastră pentru a vedea cât de departe suntem de realitatea pe care o vede și o deformează înțelegerea personală și despre cum o discuție poate schimba întreaga viziune asupra unei probleme. Zilnic, la noua intrare din strada Avram Iancu către strada Universității, vedeam (și îmi era ciudă că, din varii motive, nu apucam să și filmez) cum se făcea câte “o românească” (întoarcere cu mașina pe linia continuă) pentru ca unii, pe care-i consideram prea grăbiți și (firește) extrem de nesimțiți, să intre de pe sensul dinspre Piața Cipariu, pe contrasens în curtea unui imobil din zonă, fără a mai face întreg traseul indicat de regulile de circulație: la dreapta, înspre Piața Uniri, ocol al pieții, strada Memorandumului, la stânga către Casa Studenților, înainte pe intrarea pe strada Republicii și apoi la stânga pe Avram Iancu pentru a ajunge să intre în curtea imobilului. Cam 700 – 1000 de metri de ocol prin Centrul și așa aglomerat al orașului, am aflat ulterior, după ce m-am proțăpit cu aparatul în zonă și am început să filmez.

Așa am ajuns să stau de vorbă cu locatarii și proprietarii de birouri din zonă și să aflu că au semnalat Primăriei inconvenientul care se creează prin realizarea acelei lucrări din faza de execuție – că de întrebat cineva despre ce și cum în faza de implementare a proiectului (acea dezbatere publică, acea comunicare cu care municipalitatea nu este deloc obișnuită) nici n-a fost vorba -, dar că nimeni nu i-a băgat în seamă. Cu muncitorii degeaba vorbeai, la Primărie degeaba te adresai – calul plecase din punctul lor de vedere, realitatea se scria cu beton, asfalt și dale din granit pe teren. Cetățeanul și nevoile sale concrete putea să mai aștepte până tăia primarul panglica de inaugurare și se bătea cu cărămida unei noi investiții duse până la capăt în piept.

Așa că, în loc de nesimțirea celor practic obligați să încalce legea, din cauză că municipalității nu numai că-i lipsește dorința de dialog, dar chiar și viziunea cu privire la consecințele acțiunilor pe care le intreprinde, am dat peste comportamentul de stăpân al politicienilor locali, peste apucătura de baron local (aia pe care, ulterior, când au ocazia, o transferă la nivel național): urechea șută (surdă) la ceea ce li se spune, credința că ceea ce fac ei, numai ei fac bine. Chiar aș fi curios să văd studiul de impact al investiției asupra zonei.

Cert este că oamenii s-au plâns municipalității prin petiții și memorii degeaba. “Analizăm, “în curând va fi o ședință” – și, uite așa, a trecut anul. Între timp, cei din zonă s-au obișnuit așa de tare să încalce regulile de circulație, fără să fie deranjați, încât nici nu i-a prea mai interesat să afle vreun răspuns de la Primărie.

Până am apărut eu cu filmatul în zonă.

Inițial am fost dușmanul și nesimțitul care discriminează: că “de ce filmați numai la noi și nu și în vecini”? Că ei erau și se considerau victime, nu făptuitori. Așa că am ajuns cu ei la discuția de mai sus, cea despre complicități și numai așa, după ce au reușit să treacă de vehemența cu care se considerau nedreptățiți și au realizat că sunt parte a unui sistem de “lasă-mă, să te las” am reușit să aflu încă o dovadă nesimțirii comunicaționale a municipalității și anepăsării cu care-i tratează pe contribuabili.

Cu atât mai tristă este această aruncare a contribuabilului în greșeală cu cât, 20 de metri mai spre Cimitirul Central, există posibilitatea de a vira la stânga către pacarea RADP. Pentru sine și angajații săi, municipalitatea a știut să găsească o soluție și să întrerupă linia continuă. Pentru “Cetățeanul Contribuabil”, nu. Acesta trebuie să persiste în greșeală, cu simțul vinovăției activat, să nu comenteze la greșelile autorităților. Să stea cu ciocul mic, că alții sunt la putere.

Și ajungem să discutăm încă o problemă în ceea ce privește comunicarea, cea dintre noi, cea în care avem tendința de a arunca vina pe victimă – “si-a căutat-o” (vă invit să revedeți cazul violatorilor care au fost sprijiniți inclusiv pe o pagină de FB de comunitatea locală).

Pentru a vă spune cum politicienii prin intermediul  diviziilor de adulatori și postaci au inventat violul de rețea virtuală. Că numai așa știu ei să comunice, prin non-comunicare sau cu haita azvârlită pe capul celor care-Iicritică.

Există “bully” (hărțuire) pe rețelele virtuale, există haite întregi de anonimi azvârliți să-și exhibe ura pe site-urile ziarelor, pe baginile de socializare șamd. Cenzura prin îmjurătură.

Tot felul de asistați mintal au impresia că un ziar există pentru a plimba osanale prin dosul politicienilor. Că dacă susții o cauză, înseamnă că ți-ai însușit-o ca atare și trebuie să mori cu ea în mână.

Diversitatea de opinie se oprește la poarta propriei lor diversități și cu asta basta.

PS: În ceea ce privește non-comunicarea municipalității, îmi aduc aminte despre ce am convenit acum vreo doi ani, împreună cu domnul Neculai Constatin Munteanu, că reprezintă un purtător de cuvânt în general. Pornise de la remarca mea că majoritatea sunt niște “purtători de necuvânt. Așa s-a născut definiția: talanga de la gâtul boului de politician. Mișcă boul capul, se aude și limba tălăngii.

Publicat în Băga-mi-aș votul! | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu