Viitorul are prostul obicei de a deveni trecut

În anii 90 nu exista online-ul. Arhivele ziarelor, arhivele bibliotecilor, agendele scrise de mână și maxim niște benzi de reportofon reprezentau memoria cuvintelor azvârlite pe gură de către politicieni, să dea bine, să nu fie rău, în speranța că nimeni nu-și va mai aminti ce au spus ei cândva.

Și-ți trebuia muncă de șoarece de bibliotecă și memorie de elefant ca să poți să-i vâri politicianului înapoi pe gură minciunile azvârlite în ochii și urechile electorilor.

Acum este simplu: ”gugălești” și dacă materialul n-a fost șters din arhivă (că s-a marcat banul publicitar), îl găsești și poți extrage de acolo tot ce-a scos politicianul pe gură de prin anul 2000 încoace. Și dacă a fost șters, tot mai rămân ”ecouri” în rețea din care poți reconstrui mare parte dintre minciunile spuse în timp de către acești mitomani post-decembriști.

”1984” a fost scris în anul 1949. Am văzut filmul, chiar în anul 1984, la un video maraton colectiv (cum organizam sîmbătă noaptea când închiriam cu bani grei câte un videocasetofon), și tot timpul m-am așteptat să-mi spargă Securitatea ușa și să ne salte. Chiar dacă Orwell scria când informațiile erau controlate de o minoritate de oameni, iar romanul său conține referințe la Germania nazistă, similitudinea cu manipularea unei întregi țări de către un singur partid era imensă. Ori, la noi, Partidul era unul, iar Conducătorul, era unic.

Am mai zis, o mai zic: nazismul și comunismul provin din rădăcina comună a naționalismului socialist: sunt fratele și sora unei familii degenerate, care se acuplează și nasc monștri din momentul în care contractul social al vasalităților și suzeranităților a fost înlocuit cu nimic prea concret în numele progresului. A, avem o Declarație Universală a Drepturilor Omului, dar nu avem norme și metodologie de aplicare. Cine pe cine apără, că de plătit știm cine plătește tot timpul: contribuabilul.

Parcă era mai concisă Magna Charta Libertatum scrisă la 1215, decât actualele Ucazuri Internaționale care nu o împiedică pe Rusia lui Putin să-și facă mendrele în Ucraina.

Dar este o altă poveste aceasta despre ”contractul social” – despre care nu mai știm dacă este mită sau taxă de protecție.

Revenind: „Cine controlează trecutul controlează viitorul: cine controlează prezentul controlează trecutul”.

Simplu, nu? Evenimentele din trecut nu au nicio existență obiectivă, ci supraviețuiesc doar în înregistrările scrise și în amintirile umane. Trecutul este orice este în acord cu înregistrările și amintirile. Iar cum Partidul deține controlul deplin al tuturor înregistrărilor și controlul la fel de deplin al minților membrilor săi, rezultă că trecutul este tot ceea ce Partidul alege să facă și să zică. Să susțină.

Ei, cât ar da acum #EchipaCâștigătoare să facă să nu mai existe nimic din ce s-a spus în urmă cu șase luni despre Cîțu, viitorul luminos al PNL, șansa României?

Credeți că e important ce ne amintim noi, jurnaliștii, dușmanii lor politici, sau ce vor vrea să își amintească șoșonarii și trolii Partidului Național Liberal?

Vă amuzați cu zicerile lui Emil Boc, din mai 2021: ”Florin Cîțu este viitorul României și al Partidului Liberal”? Sau că n-ar vrea ca din cauza lui Ludovic Orban bietele fetele sale să plece din România?

Vă dau o veste proastă: viitorul are prostul obicei de a deveni trecut. Și o veste și mai proastă: trecutul se șterge, e măcinat și transformat în praf de durere în cot. Pe palimpsestul trecutului se rescrie Istoria Viitorului, prin noianul de vorbe azvârlite în prezent.

Întrebați-vă: cine a scris istoria? Cine a avut suficienți bani să tipărească manuale, să plătească istorici, să-i școlească? Și cât de altuiști au fost cei care au scris Istoria de-a lungul veacurilor (în piatră, în manuscris, cronici și manuale), încât să nu-și lase acolo și amprenta propriilor isterii? Ouăle intereselor lor.

Istoria consemnează Victorii și Învingători, rareori înfrângeri. Iar înfrânții întotdeauna au fost diformi.

Oricine a scris o carte de istorie avea o agendă, un interes ca cineva să arate mai Luminos, mai Înțelept, mai Călăuzitor decât adversarul său.

Noi, jurnaliștii aveam agende, fără a avea agendă. În anii 90 chiar am crezut că Prezentul este cel care info-formează Viitorul, creându-l, până ne-am trezit, ca într-o duminică, după nenumărate filme văzute pe repede înainte la un video închiriat cu bani grei, cu ușile bubuind, să se facă țăndări, de la bocancii Trecutului.

Avem online, dar nu mai avem filtre. Războiul este pace”, „Libertatea este sclavie” și „Ignoranța este puterea”.

Cîțu putea fi Viitorul în Prezentul descris de Boc și restul #EchipeiCâștigătoare, în Trecut. Dar a devenit Trecut. Iar noul Viitor ce ne va fi prezentat în acest Prezent va fi Nicolae Ciucă.

Până la noul Viitor care va fi fiind Klaus Iohannis.

La mătrășirea lui Ludovic Orban scriam că Florin Câțu este doar ranga cu care Iohannis îl scoate din peisajul PNL pe primul pentru a-l instala pe al doilea, să-i țină scaunul cald la șefia partidului, să nu pățească și el vreo rușine cu casele alea din Sibiu, așa cum pățește (chiar a pățit) Traian Băsescu cu dosarul de informator după ce n-a mai fost nici un fel de președinte.

Ceva s-o fi întâmplat între timp cu Cîțu (o fi prins prea mult glas, altul e Ordinul de Zi pe Unitate, habar nu am), de are nevoie Iohannis de fundul lui Ciucă să-i țină cald scaunul șefiei PNL.

Sau, pur și simplu, Ciucă, despre care Ciolacu a declarat deja (de acum o lună, dacă nu mă înșel), că l-ar lăsa să rămână în continuare Premier la ”Marea Roteală” (”că are încredere în el”), ar avea șanse mai mari în fața PSD, fiind și președinte al PNL.

Vom vedea.

Până atunci, putem, să ne tot hlizim pe ce zicea #EchipaCâștigătoare, nu are nici o importanță pentru acești înghițitori de broaște râioase și mâncători de rahat cu polonicul care ne sunt politicienii.

Românii au demonstrat că sunt complicii lor în uitarea măruntă a întâmplărilor recente. Ca peștii în bol care, după fiecare ocol, cred că au în față Imensitatea Oceanului.

Publicat în Ghinion 100% | Lasă un comentariu

Omul scos din contextul său istoric este un biet păduche

Doi preşedinţi post-decembrişti au fost călcaţi până acum în picioare de către „sistemul ticăloşit”, în cârdăşie cu bravul popor român – şi nu pot să nu remarc similitudinea „asasinării” politice a lui Emil Constantinescu cu a lui Traian Băsescu.

Să nu-mi aduc aminte cum neamul taximetriştilor se bucura să treacă pe lângă fostul preşedinte Emil Constantinescu şi să nu oprească să-i ia comanda, în haloimăsul general al tembeliziunilor de ştiri care transmiteau mizeria în direct, fără ruşine.

Nu Emil Constantinescu era umilit, ci noi, naţia noastră de mici mizerii needucate în spiritul acceptării măreţiei alături de mizerie. Diavolul a fost înainte de toate un înger decăzut. În mâna fiecărui Arhanghel este câte o spadă de foc – şi orice armă ia o viaţă, păcat capital.

Sau există cumva privilegiu în a lua viaţa şi eu nu ştiu?

Şi Traian Băsescu. Călcat în picioare cu frenezia minciunii celor 6,5 milioane de referendari ai lui Voiculescu şi Dragnea, doi puşcăriaşi.

Emil Constantinescu este cel care a semnat tratatul cu Ucraina, care ne-a oferit ulterior intrarea în NATO şi garanţia „umbrelei” la adăpostul căreia ne putem uita cu mai puţină atenţie şi mai puţină îngrijorare la agresiunea Rusiei în Ucraina.

Fără NATO, România, furată cu frenezie de către politrucii şi securiştii ei, s-ar fi opus azi Rusiei cu imense cozi la paşapoarte.

Mare păcat este că Năstase şi Băsescu nu au fost pe aceeaşi lungime de undă – aroganţa i-a distrus pe amândoi. Năstase a început negocierile pentru intrarea în Uniunea Europeană, Băsescu le-a desăvârşit. Am intrat în Uniunea Europeană de-a durut-o capul pe aceasta cu ce poame şi-a băgat în casă.

Poame care urlă împotriva valorilor occidentale, dar una nu ar emigra la mă-sa Rusia, la tac-su Partidul Comunist Chinez, la unchiul scăpătat Coreea de Nord…

Din păcate, pentru cei doi oameni politici, securiştii unuia şi-au luat revanşa faţă de securiştii celuilalt, omorându-le găina de aur. Ce-a păţit Năstase, minus închisoarea, păţeşte Băsescu acum. Atâta tot că lui Băsescu i-a ros sistemul familia de jur împrejur şi i-a pitit-o (şi i-o va mai piti) la răcoare.

Au furat, să plătească. Aşa e corect.

Dar nu pot fi de acord cu ura noastră cea de toate zilele. Cu ştergerea din istoria recentă a meritelor reale de pe urma cărora beneficiem.

Apropos, singurul decent în acest iureş împotriva lui Traian Băsescu a fost chiar „beneficiarul” delaţiunii viitorului fost preşedinte, Corneliu Dimitriu, care nu a dorit să comenteze în nici un fel situaţia creată prin sentinţa dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. „Lucrurile sunt prea complicate”, a ţinut acesta să sublinieze.

Da, lucrurile sunt mai complicate. Ura faţă de „conducător” când acesta este jos, după milioanele de limbi în fund şi gudurelile în public, este sport naţional. Să arătăm cine urăşte mai cu profunzime şi cine urăşte de la început.

Apoi încep nostalgiile: „eroul şi patriotul”, „ne-a scăpat de datorii”, „eram demni în lume” şi câte şi mai câte…

Suntem aprigi în a ne cunoaşte Istoria, până la isterie. Uităm că Ştefan cel Mare, până să devină Sfânt, a fost curvar, beţivan şi „iute vărsător de sânge nevinovat la beţie”. Că Mihai Viteazul, pentru a-şi împlini visul, şi i-a iobăgit şi împilat pe cei de-un sânge cu el. Că Ţepeş ar putea fi acuzat de sadism şi crime împotriva umanităţii, scos din contextul istoric.

Şamd. Omul scos din contextul său istoric este un biet păduche.

Iar noi, ca popor, nu le-am avut şi nici nu le avem cu gratitudinea şi cu respectul faţă de cei care ne-au fost conducători. În nimicnicia noastră (de ce el şi nu eu?), tuturor celor „ajunşi sus” le puţeau picioarele şi gura, îi băteam cu palma peste ceafă şi cu şapca udă şi numai în şuturi în cur îi ţineam când eram mici şi ne jucam în ţărână prin faţa blocurilor… le-am futut nevestele şamd.

Ei sunt mari de hoţi ce sunt, noi am rămas mici că avem scuze. De la prost de bun, la am vrut să dorm liniştit şi să mă pot privi dimineaţa în oglindă.

Nu ne e ruşine pentru ipocrizia voastră de neam de şpăgari degrabă sunători la câte un amic pentru veşnica întrebare: nu cunoşti pe cineva? Indivizi care ne abuzăm copiii şi nevestele, care suntem primii cu maşina înfiptă în copac că am vrut să fim cu o milisecundă mai repede la întâlnirea cu Moartea. Agramaţi care ne dăm patrioţi, dar habar nu avem care ne sunt înaintaşii.

Copilele noastre sunt cu burta la gură înainte de a fi capabile să înţeleagă că sunt femei, deseori cu propriii taţi, iar procurorii şi judecătorii noştri (indiferent de sex), găsesc circumstanţe atenunante abuzatorilor.

Hăhăitori şi degrabă pe masă după miezul nopţii la manele, după ce-am ţinut-o tot în Bethoveen, Bach şi Verdi.

Asta suntem: spoielnici de cultură, părerişti, eroi de birt. Noi suntem în măsură să ne dăm cu presupusul în ce-l priveşte pe numitul „Petrov”, cunoscut drept Traian Băsescu, unicul individ care a avut coaiele necesare să repudieze trecutul comunist al României, să-l blameze şi să dea ordin să se facă lumină în dosarele fostei Securităţi, cu riscul asumat de a-şi dezvălui trecutul murdar?

Cum este cu să ridice primul piatra cei care nu au nimic a-şi reproşa, popor declarat creştin şi practicant în proporţie de peste 80%?

Ion Iliescu a fost un sfânt, nu e aşa?

Adrian Năstase era bun de ieşit preşedinte, nu e aşa?

La fel şi Prostănacul Mircea Geoană… Mai ales acesta.

Ca fost șef de stat, Traian Băsescu îşi pierde respectabilitatea și crediblitatea oferite de cele două mandate de președinte al României? Eu cred că întreaga Românie şi-o pierde. Aici nu este vorba despre a te ascunde în mulţime, ca după Duminica Floriilor: „nu ştiu, dom’le, nu sunt din localitate, zici că cu o săptămână mai înainte l-au primit cu flori de acâţ, iar acuma îi oferă floare de cui?”…

Nu poţi fugi de complicitate mai ales când ai avut de atâtea ori tupeul să votezi numai borfaşi: „a furat, maică, dar a şi făcut”. Sau: „a furat, maică, dar a dat şi la alţii”.

Traian Băsescu a învins vechiul sistem de putere, iar noul sistem instalat cu mâna lui după aderarea României la NATO și UE l-a învins pe el. Traian Băsescu a scos România din postcomunism. Omul din interior a paradit pentru moment sistemul. A pus cu botul pe labe mogulii României: Dinu Patriciu, Dan Voiculesu, Sorin Ovidiu Vântu. Reformele instituționale din primul mandat sunt incontestabile.

Dacă renunţa la al doilea mandat, poate nu se mai ajungea să aflăm că a fost odată „Petrov”. Dar putea fi lăsat să câştige Prostănacul cu Sorin Ovidiu Vântu, Voiculescu şi Sorin Roşca Stănescu pe post de sconcsilieri?

Dar al doilea mandat a fost o catastrofă. I l-au terminat prostia şi lăcomia anturajului. De la (probabil) metresă, la familie.

Traian Băsescu a fost ultimul politician puternic, capabil să impună decizii în momente de criză majoră. După el, s-a instaurat la putere Mediocritatea.

Şi se vede.

Publicat în Ghinion 100% | Lasă un comentariu

LA MULȚI ANI! Să privim viitorul cu responsabilitatea cu care ni l-au vândut neterminații noștri politicieni

Românii se declară credincioși și păstrători ai tradițiilor ”străbune”. E coadă la moaște, Biserica și Armata sunt în topul încrederii creștinilor români, iar familia tradițională dintre un bărbat, o femeie bătută și niște copii abuzați, la loc de cinste.

Suntem pe primele locuri în lume la tați ce-și abuzează sexual copilele, de copile cu burta la gură, mame înainte de a-și părăsi copilăria și statul în care procurorii și judecătorii (mai ales judecătoarele) parcă ar fi niște preverși în robă la modul în care știu să se prefacă că pedepsesc abuzurile sexuale contra minorilor, violurile și traficul de carne vie.

În loc de Porn Hub, magistrații români răsfoiesc dosarele cu perversiuni sexuale contra minorilor și se simt bine.

Dar cu toții suntem creștini, păstrători ai tradițiilor străbune, stâncă în fața toleranței față de obiceiurile și apucăturile celorlalți. Le avem pe ale noastre.

Pluguşorul, Mersul cu Buhaiul și Jocul Caprei şi al Ursului – astea țin loc de Viagra și tratamente de fertilitate că, cică, aduc fertilitate. Mai ales dacă te calcă ”buhaiul” și ”ursul” în timp ce te joci de-a capra…

Și, creștinește, se mai umblă cu Sorcova pentru a transmite sănătate şi tinereţe celor colindaţi.

Este interesant cum la noi ”dus cu sorcova” înseamnă, de fapt: ”nebun, cu mințile rătăcite”. Cam spune chestii despre ce cred colindătorii despre ”sănătatea și tinerețea” celor colindați. Și viceversa.

Între Crăciun şi Bobotează românii amestecă sărbători păgâne precum Dionisiacele câmpeneşti, Brumulia, Saturnalia, Dies natalis Solis invicti, pe care le-au ”tradus” și adaptat nevoilor personale în: ” belşug în noul an și să avem ce pune pe masă”. ”Cele rele să se spele, cele bune să se-adune”.

Cu pancreasul polizat, stomacul în gât, o venă pleznind pe tâmplă, ochiul bulbucat și fix-apos ca al peștelui din farfurie, ficatul făcut pateu și colonul iritat, românul ridică încă un copan într-o mână și încă un pahar de ”tulburel” în cealaltă și-și urează: ”când ne-a fi mai greu, așa să ne fie”. ”Altă dată, altă dată, o s-o facem și mai și mai lată”!

Realitatea românească a tradițiilor păstrate cu strășnicie se reduce la ”ne dați, ori nu ne dați”. Să știm dacă vă urăm de bine, sau de mamă.

Apoi vine marea mahmureală.

Românii încep să se dezmeticească după Sărbători, odată ce și Ionii îşi ispăşesc ziua de mahmureală.

Primele ”afaceri” care încep să fie asaltate de clienți sunt casele de pariuri. În baruri şi cafenele tineri și bătrâni vor urmări înfriguraţi evoluţiile scorurilor la pauză şi la final, înjurând câte o echipă care le strică biletul şi le scoate câştigul din buzunar. Pariurile au ajuns principala sursă de câştig a românilor. Sportul nu mai există decât ca un pretext pentru pariuri.

Lăutarii şi maneliştii îşi trag sufletul şi îşi numără banii câştigaţi în perioada sărbătorilor. La ei nu se simte criza. „Fără număr, fără număr” este încă sloganul favorit al celor cu cefe groase, lanţuri pe măsură şi cruci gigantice atârnând pe burţile imense. Chiar dacă mulţi au primit sorcova după gratii, încă ”afacerea” merge bine. Criza nu a lovit industria divertismentului de proastă calitate.

Parlamentarii mai stau puţin la reveneală. Că după atâta muncă în teritoriu doar nu o să se deranjeze să doarmă la locul de muncă. Oricât ar fi fotoliul de comod, tot nu se compară cu patul de acasă.

Guvernul s-ar apuca de muncă dar nu prea ştie ce are de făcut.

România îşi reintră pe făgaşul normal după ziua de Sfântul Ion. Patronii firmelor care, de fapt, nici nu s-au prea bucurat de Sărbători, încearcă să supravieţuiască în hăţişul de taxe şi impozite plantat de guvernele ultimilor trei decenii.

Puţinii români care muncesc au uitat deja de Sărbători şi aşteaptă o minune să le ajungă banii de la leafă la avans.

România „mică”, a oamenilor care trudesc pentru un ban, a intrat deja în 2022. Împreună cu facturile chipurile compensate la energie.

Cu speranţe, cum intră oamenii în fiecare an pe care de multă vreme îl încheie cu dezamăgiri.

Așa că, să privim viitorul cu responsabilitate. Cu responsabilitatea cu care ni l-au vândut neterminații noștri politicieni.

Și, gata!

Publicat în Ghinion 100% | Lasă un comentariu

La mulți ani, România! Păcat că tot aceiași barbari și tirani te țin în somn de moarte în timp ce ți se cațără-n demnități pe Tricolor!

Când îi vedeți pe urmașii ideologici ai Partidului Comunist Român făcând mătănii prin piețele României de Ziua de 1 Decembrie – toată șatra Grupului Infracțional Organizat, numit când FSN, când PDSR, PRM, PUNR, UNPR, PP-DD, PSD, USL, PD-L, PNL, SecUSR, UDMR șamd -, să nu uitați că, decenii la rând, profesorii de istorie trebuiau să le şoptească elevilor că Partidul Comunist Român a fost trecut în ilegalitate, în perioada interbelică, pentru că nu recunoştea legitimitatea hotărârii de la Alba Iulia şi a tratatelor de pace declarând că România a cotropit teritoriile altor state, subjugând popoare străine.

Să nu uitați că pentru a pângări ziua de 1 Decembrie, la 1 Decembrie 1948 ses-a decretat desfiinţarea Ritului bizantin al Bisericii Romano-Catolice prin unirea sa cu Biserica Ortodoxă Română, “uitând” că memorandiştii au fost preoti greco-catolici.

Rezultatul a fost alte mii de deţinuţi politici. Alături de greco-catolicii care au refuzat să recunoască Decretul din 1 Decembrie 1948 erau şi membrii unor mişcări ortodoxe precum Oastea Domnului şi Rugul Aprins, clericii ortodocşi care au protestat împotriva comunismului, abuzurilor sovietice, membrii unor culte interzise de regimul sovietic (adventişii, martorii), mai ales grupările care au colaborat mai puţin cu securitatea.

În rest, ”frumosul vis de a debalcaniza pe frații noștri de peste Carpați” a devenit un coșmar.

Peste trei decenii au trecut de când România a schimbat aberația comunismului cu haosul tranziției. Copiii născuți în acele zile, în care România își căuta un drum prin Europa, sunt acum oameni mari. Mulți dintre ei și-au găsit singuri drumul prin Europa, lăsându-și țara în mâinile acelorași hoți, care în Decembrie 1989 s-au cățărat pe trupurile sfârtecate de gloanțele armatei române și au confiscat România.

Țara a a fost lăsată pradă minciunii și imposturii. Libertatea pentru care au murit oameni în 16 – 21 decembrie 1989 a fost confiscată și transformată, de clasa politică, în debandadă. Însăși Revoluția a fost o mare minciună, cum minciună a fost și procesul urmat de execuția Ceaușeștilor. Democrația în România s-a clădit pe fals, dezinformare și un simulacru de proces. Ce putea să urmeze după un așa început?

Noi am rămas cu morții, ei cu o Țară de jefuit.

Îl lăsăm pe ei să sărbătorească, pe politicienii care au condus România încârdășiți în regimurile Iliescu, Constantinescu, Băsescu, Iohannis. Ei au avut cu adevărat peste trei decenii de libertate: libertatea de a vinde la fier vechi fabricile României. Libertatea de a înstrăina resursele minerale și energetice ale țării. Au fost liberi să spună orice la televiziunile și în ziarele pe care le-au finanțat din banii publici. Ei, politicienii, au fost liberi să-și construiască palate și să strângă averi sfidând legile și banul public.

Infractorii care s-au cocoțat pe scaune „înalte” au fost liberi să fure până și banii alocați pentru medicamentele bolnavilor cronici. Câți oameni au murit lipsiți de tratament sau bani pentru spitalizare în timp ce politicienii stăteau cu ghearele înfipe în bugetul sistemului sanitar?

În toți acești ani, oamenii cu bun simț, cei cumsecade, nu și-au găsit unloc în zonele în care se iau decizii. Consiliile locale, cele județene, Parlamentul, Guvernul s-au umplut de impostori, mincinoși și hoți, de lingăi, cărători de valize, curve (indifferent de sex), nepoți și nepoțele.

Pentru noi, „proștii”, plătitorii de taxe și impozite, libertatea s-a transformat în umilință. Umilința de a fi tratați ca cetățeni de mâna a doua în toate țările civilizate din lume. Umilința de a fi ignorați de autorități, de a învăța în scoli insalubre, de a fi tratați în spitale fără medicamente și dotări minime.

Suntem manipulați, mințiți, furați de o clasă politică insalubră care și-a găsit rădăcini în evenimentele din Decembrie 1989. Am vrut să ne închinăm liberi unui Dumnezeu al iertării și iubirii. Am primit în schimb un cler plin de foști securiști, catedrale megalomanice, mănăstiri poleite cu mult aur și moaște. Multe moaște! La care să se închine o lume cât mai îndobitocită și manipulată de „eminențele negre” ale propagandei politice.

Am învățat că legea este facultativă și o respectă numai proștii, în timp ce băieții deștepți ne sfidează din luxul cumpărat cu bani furați din moartea și pensile bătrânilor noștri, din îndobitocirea și distrugerea viitorului copiilor noștri. Și nimeni nu-I deranjează din lux. Că și-au tras slugă Justiția și o activează doar asupra celora care nu mai corespund criteriilor lor de borfășie.

Copiii născuți în urmă cu peste trei decenii sunt deja mari. Din păcate (pentru noi, din fericire pentru ei), cei mai mulți și-au găsit alte Patrii.

Patrii care-i respectă.

La mulți ani, România mea din ceea ce am visat cândva că ai să fii! Din păcate, ”frumosul vis de a debalcaniza pe frații noștri de peste Carpați” a devenit un coșmar. Și aceiași barbari și tirani te țin în somn de moarte în timp ce ți se cațără-n demnități pe Tricolor!

Și, gata!

Publicat în Ghinion 100% | Lasă un comentariu

”Onorevole” Don’ Stelu. Ion, avocatul mafiotului Mazăre. Fost ministru al Justiției SecUSR. Și niște Tpălingeblide de presă care au Ordin de Zi pe Unitate

Ia să discutăm noi şi despre ”Onorevole” Don’ Stelu. Ion, avocatul mafiotului Mazăre. Fost ministru al Justiției SecUSR. Și despre niște atârnători de clanţă pe la uşile procurorilor, serviciilor şi ambasadelor din presă care au Ordin de Zi pe Unitate…

O jurnalistă de la ”RaizProject” a scris ceva despre matrapazlâcurile pe bani europeni ale ”famigliei” Barna. Și lumea a fost mulțumită. ”Lumea” fiind SecUSRiștii: era “fără penali în funcţii publice” al lor.

Au numit-o cei de la PSD pe avocata-deputat Laura Vicol în funcția de președinte al Comsiei Juridice din Camera Deputaților. Și, pac, la războiu’ – se porniră atârnătorii de clanţe din presă, goarnele procurorilor cu epoleți de SRI pe sub surtuc! Că ”avocata interlopilor”, că sula și prefectura, ”statul de drept… Nu uitaţi că deontologii ăştia din presă se încordau în limbă acum şapte ani să ne facă Cabinetul Doi la Cotroceni. Azi au schimbat limbile.

Aşa că nu puneți botul la larma lor: e doar dublă măsură.

Iar se confundă dreptul la apărare cu fapta.

Având o gândire de asesori populari și ideologie de troțkiști, SecUSRiștii nu cred în dreptul egal la apărare al tuturor cetățenilor și bagă dume publice prin ”gazetele” tăpălingeblidelor și pantozzilor de presă.

Stelian Ion care îl apăra pe Radu Mazăre că a devalizat Constanța cum a vrut el, nu este ”avocatul mafioților”, ci doar individul care nu a fost lăsat să facă ”reforma”.

Numai așa se vede că SecUSR este doar o altă oficină de dihănii organizate într-un partid doar pentru interes personal.

Mai schimbați placa, bă! Și nu ni-l mai arătați ca pe ”salvare” pe nepotul Vulpii (Cioloş), individ târât prin politică de la Funar, Năstase, Tăriceanu, Băsescu, Gorghiu și Blaga…

”Ah”, am fost întrebat: ”deci ți se pare OK cum duduița se făcea preș în fața gangsterilor? Sau nu ai apucat sa citesti stenogramele?” (că tăpălingeblidele de presă au întotdeauna acces la stenograme – că de aceea sunt goarnele procurorilor cu stele SRI sub robă; fix așa se face jurnalism, citind ce ni se dă prin Ordin de Zi pe Unitate). ”Merită, zău!”

Am citit. Și mi se pare extrem de ok ca oricine să aibă acces la apărare. Este un drept constituțional. Nici măcar discuție despre moralitate nu încape aici, ci poate invers, despre ce au în cap cei care refuză un drept și dau vina pe unul care-și face meseria. Sincer, am fost şi sunt siderat să am această discuție…

Pentru că, un avocat are dreptul să cunoască tot ce-i face clientul. Și nu mi se pare ok că iar primește Unitatea Militară de Presă a atârnătorilor de clanţe din mass media informații confidențiale din dosar. Să nu confundăm relația avocat-client cu normele de moralitate.

Întrebarea este (și își așteaptă un răspuns): avocatul lor, al mafioților din Constanţa, adoptat de-al SecUSRiștilor, Stelian Ion, este mai ok ca avocatul celorlalți, al celorlalţi mafioți (Laura Vicol)? Sau ”diferența” o dă faptul că stenogramele discuțiilor lui Stelian Ion – și cum îi spunea ce să facă şi când Mazăre (clientul), nu au ”transpirat” către presa tăpălingeblidelor, să vedem cum stătea el ”preș” în fața mafiotului?

”Nu”, s-a insistat: ”mafioții rămân mafioți. Deci, cât de OK este ca unei astfel de dudui să i se dea ce i s-a dat? Concret, fara abureli! E OK sau nu e?”

Abureli, adicătelea!

Păi este la fel de OK pe cât de OK a fost să i se dea lui Stelu Ion ministeriatul Justiției. Dar atunci nu i-am văzut nici pe SecUSRiști și nici pe tăpălingeblidele de presă agitându-se şi nici pe #reziştii de Facebook. Și nici scoțând pe interval de la cei pe care-i servesc (și-i servesc cu ”material” confidential), materiale din stenogramele (relația avocat-client) discuțiilor din el și Mazăre.

Prin urmare, este mai deranjantă ipocrizia, care ipocrizie duce discuția înspre a se nega un drept și a lipi o acțiune ”economică” de presupuse fapte reprobabile.

Dar pe mine unul nu mă miră: tot alde tăpălingeblidele de presă și șoicacii de presă au fost la originea unei alte deformări informaționale, ”Cazul Gazeta”, prin care au nenorocit, timp de 11 ani, niște oameni, jurnaliști și familiile lor, și încă nu i-am văzut plătind. Așa cum merită ca niște borfași informaționali ce sunt.

Prin urmare, în acest caz avem: IPOCRIZIE, DUBLĂ MĂSURĂ, LIPSĂ DE MĂSURĂ, BÂRNA DIN PROPRIUL OCHI, IDEOLOGIE TROȚKISTĂ, MENTALITATE DE ASESORI POPULARI.

G4Media.ro, Europa Liberă, Spotmedia.ro sunt doar infiltrații noștri din mass media (informatori de presă, nu formatori), simple goarne care mimează deontologie. Erau niște nimeni în drum (ce-i pe mine, și-n dulap, când mă-mbrac, zici că mă mut), azi sunt ”patroni” (mai degrabă, poltroni) de presă.

Ca să îl citez pe băiatul acela cu fruntea căzută peste față și care mimează deontologie: ”Așa începe capturarea unui stat eșuat. Prin onorabilizarea avocaților crimei organizate, puși să facă legea.”

Cum vă ziceam: borfașii ”lor” sunt mai onorabili ca ai ”celorlați”.

Hai, în spumele mării!

Și, gata”

Publicat în Ghinion 100% | Lasă un comentariu

Strategia PSD în actuala Coaliţie: să grebleze banul public un an jumătate, apoi să treacă în opoziţie. Să i se uite păcatele. Şi, cu anunţul lui Rareş Bogdan că va fi ministru, i se vor ierta

Nimic nu dă mai de pământ cu PSD decât chiar PSD aflat la guvernare. PSD este cel mai activ şi mai motivat opozant al PSD. PSD pe limba devalizatorilor săi piere, după fiecare guvernare.

După parlamentarele din 2016, PSD avea legitimitate (#tefeliştii se pişaseră pe el de vot) şi trebuia să răspundă onest imenselor așteptări economice ale tuturor categoriilor sociale. Opoziția era țăndări după alegeri. Puteau câştiga definitiv, dar le lăsase Justiţia mortul-viu în casă: Liviu Dragnea. Dacă aveau puterea să-l mătrăşească atunci, nu mai trebuiau să-şi halească tot capitalul pentru a-l scăpa de ceea ce ştia şi el că nu are să scape: închisoarea. Furase pentru servicii, furase pentru partenerii de Uniunea Social Liberală, dar i se lipise prea mult de degete şi devenise prea arogant. Aşa că a fost executat. Dar nu înainte ca PSD să se auto-execute.

După decembrie 2016, cei din PSD erau plini de entuziasm, erau siguri pe ei, erau uniți și disciplinați. Au pierdut cu larga complicitate a celor care i-au încurajat, prin pasivitate, să facă iureş pe Justiţie: Iohannis, partenerii de coaliţie, PNL, USR, UDMR, PMP… justiţie, servicii.

În 2020, după un an de Opoziţie, PSD a ieşit victorios în alegerile şparlamentare. Că înţeleapta guvernare a lui LuCovid Orban a făcut praf şi pulbere capitalul de încredere al românilor în PNL. Iar ce-a urmat sub Cîţu, a făcut pluberea mai praf, să o tragă pe nas noul preşedinte al PNL când ne vinde laptele şi mierea bunăstării în timp ce plângem în faţa facturilor.

PSD a revenit la guvernare. Cu aceleaşi methne, că nu au devenit lupii vegetarieni după numai un an de stat pe dinafara stânei.

Şi se vede în ce „merituoşi” de-ai partidului au blagoslovit cu ministere şi funcţii.

Aşa, de un exemplu, ne-am procopsit cu un miliţain de la PSD în fruntea Ministerului Agriculturii şi era cât pe ce să avem un fotbalist la Finanţe – să le fuidizeze pe extreme şi să le verticalizeze în buzunarele clientelei ploitice.

Adrian Chesnoiu, cel de la Agricultură, să vă fie clar: este sluga din guvernul Ciucă a baronului PSD de Olt, Paul Stănescu. Nu e pus acolo să facă Agricultură, ci ceea ce ştie mai bine: să grebleze banul public, aşa cum a făcut cât timp a condus Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, unde a fost director general, deși studiile sale nu justificau o astfel de poziție.

De la AFIR l-a îndepărtat, cu tot cu “gradele” aduse după el, ex ministrul Adrian Oros.

Din cauză că (citez): ”Conducerea AFIR, agenția etalon a României, responsabilă cu aducerea în țară a peste opt miliarde de euro. Vorbiți de absorbția fondurilor europene din agricultură? Ați pus un milițian șef la AFIR, care a adus la rândul lui încă vreo 60 de milițieni și ați reușit într-un timp record, de trei ani, să denaturați întreg Programul Național de Dezvoltare Rurală, adică ați dat bani mulți la clientela de casă, ați alocat 1,6 miliarde euro pentru 1.500 de ferme, fără să vă pese de 850.000 de ferme de familie din sistemul APIA și celelalte 3 milioane de ferme familiale din exteriorul sistemului”.

Devine clar, nu, sacul fără fund cu bani al cui va fi acest minister? Fiecare minister va fi sacul intereselor cuiva,

Ca să nu credeți că Oros a exagerat, vă citez (pe sărite) dintr-o anchetă cancan.ro despre ”gașca din jurul lui Florin Ionuț Barbu, zis ”Busi”, „mafiotul” de la Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare. E vorba de contracte atribuite de zeci de milioane de euro, dar și de o vacanță de lux în Cuba în resorturi exclusiviste și pe iahturi luxoase pentru Vali Țițirigă, Marius Oprescu și Marius Iancu, ”tripleta de la Olt care a jefuit bugetul de stat, sub patronajul baronului Paul Stănescu, șeful grupării”.

Despre cum funcţionează în politica de cumetrie Legea lui OM (“eşti om cu mine, sunt om cu tine”), citez: ”Florin Ionuț Barbu nu și-ar fi uitat nici fratele, care a fost angajat la Oficiul Judeţean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Olt, după ce a promovat cu brio examenul la Serviciul Active Fizice și Plăți Directe. De remarcat că Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale este condusă, la nivel central, de Adrian Ionuț Chesnoiu”.

(era, ancheta este de dinainte de zburătăcirea lui “Miliţoiu” către funcţia de “adminsitrator public” al Oraşului Caracal – da, oraşul acela cu căruţa răsturnată…)

Chesnoiu este celebrul deputat cu două masterate, ambele la Academia de Poliție (aceea căreia i s-a retras dreptul de a mai elibera atestări de „inteligenţă” academică de la cât s-a plagiat pe acolo), plus un curs de introducere în „securitate națională” la Universitatea Naţională de Apărare „Carol I” – Colegiul Naţional de Apărare, care a punctat în CV că are competenţe în folosirea aplicaţiilor pe platformele MSDOS şi Microsoft Windows, deși sistemul MSDOS nu se mai foloseşte de foarte mult timp.

Sistemul MSDOS a fost lansat în 1981, pe când viitorul șef al Agriculturii abia îşi părăsea tăticuţul pentru a intra în mămicuţa lui, iar ultima versiune a sa este din 2000, an în care Chesnoiu visa la lădița cu nisip cum se va face el milițian agricultor când va fi mare.

Oricum, cu atâtea masterate și cursuri de apărare la activ, Agricultura românească clar că are să bată pas de defilare pe loc și, bob cu bob, se va revărsa în buzunarele băieților deștepți cu „cașchetă” reprofilați în fermieri.

De ce credeţi că “au cedat” cei de la PSD prima rotaţie la guvernare, “cu greu”, să nu se prindă papagalii politici din PNL? Păi au învăţat, pe pielea lor ce le poate lor pielea şi cât de mult îi ţin minte românii de ce anume sunt în stare. Aşa că au să grebleze un an şi jumătate, tot ce e de greblat din banul public, apoi au să orăcăie din Opoziţie la “ministrul” Rareş Bogdan. Şi ăsta, ce papagal să-şi anunţe revenirea la ciuguleală în loc să tacă chitic şi, mai ales, pitit!

Măcar ăștia de la PSD recunosc că sunt niște țărani și n-ai ce face… Dar proşti nu sunt.

În rest, e bine cu Iohannis președinte, nu? A învins strada…

Şi, gata!

Publicat în Ghinion 100% | Lasă un comentariu

ȚARA MEA DE GLORII, ȚARA MEA DE ȘPĂGI

https://fb.watch/9m7b1fGPrA/

Publicat în Ghinion 100% | Lasă un comentariu

MANELE POLITICE

https://fb.watch/9m73KZwjFh/

Publicat în Ghinion 100% | Lasă un comentariu

Greu de născut

https://fb.watch/9jf6P2OgCg/

Publicat în Ghinion 100% | Lasă un comentariu

Corupţia nu numai că ucide, ci chiar tâmpeşte

Miercuri, organizaţiile de mediu Agent Green şi VGT au anunţat că un prinţ din Austria a ucis, în luna martie, cel mai mare urs brun din România, el fundamentându-şi acest gest printr-o derogare oferită de Ministerul român al Mediului pentru eliminarea unei ursoaice cu pui care ar fi făcut pagube într-o localitate din Covasna.

Ursul Carpatin din România este într-o situaţie ingrată. Am citit ieri tot felul de date statistice despre cum s-a înmulţit el necontrolat şi despre cum habitatul său natural, pădurea, deşi raportat ca fiind exploatat cu sălbăticie (“chelirile” de pădure se văd chiar şi din fotografiile din satelit), s-ar fi mărit cu 5-10% în ultimii 30 de ani!

În faţa statisticii rămâi prost, dacă nu cumva aşa ai fost! Ideea este că nimeni nu mai ţine cu ursul care este prezentat ca un ucigaş de oameni şi un distrugător de stâne. Care îşi părăseşte cu intenţie habitatul natural crescut cu 5 – 10% doar cu intenţia de a ucide bietul om şi biata oaie. Aşa că se cere pedepsirea exemplară a criminalului.

Anul trecut, o ursoaică cu pui ar fi făcut praf stâna unui om din Ojdula, o localitate din secuime.

Motiv pentru care a fost chemat un prinţ din Austria, îndrăgind vânătoarea, ca-n inimă neagră de codru, să răpună fiara. Numai că prinţul când a apăsat pe trăgaci n-a nimerit ursoaica, ci pe ursul “Arthur”, care stătea ca, fraierul, în bătaia puştii. A crezut că se bagă la poză. Aşa că s-a trezit trofeu la castel.

De la împuşcătura aia iar am ajuns de comentariul întregii lumi, indignate, pe bună dreptate de soarta bietului urs răpus fără altă vină decât că era mare şi numai bun de trofeu, să se laude prinţişorii bombardieri de mâna a 16-a cu el.

Numai pe decidenţii noştri nu i-a bufnit indignarea ci, în dulcele stil “da’ las’ că facem noi să fie bine, să nu fie rău”, au dat-o cotită. Premierul Florin Cîțu a comentat scandalul împușcării ursului Arthur de genul: nu era cel mai mare din parcare. Că lucrurile nu stau chiar cum au fost prezentate: „Am avut o discuție cu domnul ministru, se pare că nu toate datele sunt corecte. Se pare că nu este cel mai mare urs”, a declarat Florin Cîțu.

E ca şi cum ai raporta furtul maşinii şi piloţistul ar zice să nu te agiţi, că maşina nu era chiar nouă şi nici chiar atât de scumpă. În fine, atâta îl duce capul pe premierul nostru, nu putem cere mai mult.

Cum nu cerem nici de la ministrul UDMR al Mediului, “Ţanţoş” Barna, un șmecheraș din zona în care a decedat mortal ursul. Care urs, dă-l și-n mă-sa sa, Natura, chiar dacă nu era cel pentru care s-a eliberat autorizația, se dădea cel mai mare din pădure. Așa că l-au pus să plimbe… ursul.

Între timp șefului Gărzii Naționale de Mediu i-a fost cald cu dinții în gură. Octavian Berceanu a afirmat că: ”Ancheta declanşată în cazul ursului ucis în judeţul Covasna este în curs de finalizare şi avem suspiciuni de braconaj, faţă de modul în care a fost evaluat trofeul şi că ar fi exemplarul care a creat pagube în localitatea respectivă”.

Aşa că “Ţanţoş” Barna, care cu un ceas mai înainte făcea glumiţe despre ursul ucis, gen: “Nu știu dacă era cel mai mare sau cel mai mic, nu știu dacă îl chema Arthur sau Ioniță. Nu știu care este persoana care poate spune despre un urs, un cerb sau un mistreț că este cel mai mare din țară”, a declarat: “vom face o anchetă să clarificăm cum a fost ucis un urs ca trofeu de vânătoare”.

Asta e ca şi cum l-ar mai împuşca pe Arthur încă o dată.

Că, în ultimele trei luni de mandat, “Ţanţoş” Barna doar ce s-a luptat cu urşii. Pe 8 februarie a cerut stabilirea mai rapidă a cotelor de urși pentru vănătoare. Nici nu ieşise bietul Arthur din bârlog şi deja era “cotă”.

Pe 26 februarie, Barna declara, la Digi 24: „Când sunt atacate persoane, cu siguranţă se va interveni pentru protejarea persoanei, nu a ursului”. Iar “Ţanţoş” Barna e adeptul lui Petre Daea când vine vorba de oaie care (citez): “este o statuie vie. Lângă oaie găseşti o frunză, lângă frunză nu poţi să gaseşti o oaie”. În schimb poţi găsi un urs. Care trebuie stârpit.

Pe 28 martie, tot la Digi 24, ministrul declara: “România a greşit când a decis să nu mai „intervină” în populaţia de urşi. Ministerul ia în calcul vânarea animalelor”. La fel şi în 15 aprilie, la Gândul Live. “Nu te poţi juca cu ursul” – a declarat ministrul. Aşa că mai bine îl împuşti.

Ca deputat UDMR, în 2019, a susținut un amendament la Legea vânătorii care permitea revenirea la vânarea urșilor. Iar în 2013 susținea (consemnat de Agerpres) că: „nu putem transforma România în grădina zoologică a Europei”.

Aşa că rămâne cum s-a stabilit: Arthur nu era chiar cel mai mare din pădure.

Cât despre Prinţ, întrebat, cu privire la uciderea nevinovatului urs Arthur, acesta a bâguit ceva de genul: nu ştiu, dom’le, nimic, nu sunt din localitate. „Personal, nu vreau să mă implic în niciun fel în discuție”, a declarat prințul pentru publicaţia elveţiană Blick.

De unde se vede că corupţia nu numai că ucide, ci chiar tâmpeşte.

Şi, gata!

Publicat în Ghinion 100% | Lasă un comentariu

Parazit sinecurist, parazit naşte: Tudor Cătăniciu a fost băgat la cabinetul lui Mircea Abrudean, în SGG. Nu s-a dus pentru salariu acolo, ci pentru a fi „procurator de fonduri” pentru PNNR

Bulă, întrebat cu ce se ocupă părinţii săi, a răspuns că maică-sa e florăreasă, iar tac’su e procuror. Şi toată lumea l-a salutat, cu respect, până când a aflat că, prin „procuror”, Bulă înţelegea că tac’su procură flori pentru mă’sa în piaţă.

Dacă l-ar întreba cineva pe tânărul Cătăniciu cu ce se ocupă părinţii său, ar afla că maică-sa, Steluţa Gustica Cătăniciu, este procuror (de influenţă), iar taică-su e un veşnic sinecurist, un parazit al slujbelor la stat procurate de influenţa Steluţei Gustica Cătăniciu. Vom reveni, să detaliem acest aspect, mai ales că vă va da dimensiunea borfăşiei transpartinice care trafichează slujbe bine plătite la stat pentru propria „famiglie” (indiferent de partidul în care se cărăbănesc cu arme şi bagaje atunci când interesul le-o cere).

Până atunci să ne uităm niţel peste declaraţia de avere a lui Tudor Rareş Cătăniciu, uns la cabinetul de adjunct al Secretariatului General al Guvernului, Mircea Abrudean.

(daţi click pe imagini să le vedeţi în toată splendoarea lor)

Aflăm că stă bine de-acasă şi că e „procurator de fonduri”, adică (conform DEX): un „înalt funcționar împuternicit în numele altora cu atribuții administrative, politice și îndeosebi juridice”. Sau o „persoană care acționează în numele cuiva pe bază de procură, procurant, împuternicit, avocat al unei întreprinderi economice”. Sau (ceea ce nu e cazul, deşi ne duce cu gândul la „meseria” tatălui lui Bulă): „magistrat roman, ales de obicei dintre liberți”, ori „înalt magistrat în unele republici italiene din Evul Mediu”.

Mai pe scurt, „persoană care procură cuiva ceva”. Adică, „procuror”.

Din „Buletinul notarilor publici” aflăm că există o „instituţie” a „procuratorului de fonduri”. O meserie destul de dubioasă întrucât este „o creație a practicii notariale ce nu se regăsește în cuprinsul Codului civil”.

Citez: „Procuratorul de fonduri se referă la situația în care o persoană figurează în cuprinsul unui contract pentru a pune la dispoziția cumpărătorului (respectiv a procura acestuia) fondurile necesare pentru achitarea prețului vânzării, fără însă ca procuratorul de fonduri să aibă calitatea de cumpărător. Este important de subliniat că procuratorul de fonduri dintr-un contract de vânzare poate fi un donator care face o liberalitate față de cumpărător sau un împrumutător care pune la dispozție prețul, dar vrea ca ulterior acesta să fie restituit sau un terț ce îndeplinește o obligație.”

Mai pe scurt, un fel de cămătar cu parfum de legalitate.

Revenind la ce spuneam despre traficanţii transpartinici de sinecuri din bani publici şi la ce procuror (de influenţă) e încă deputatul (din partea celui de-al treilea partid) Steluţa Gustica Cătăniciu, aceasta s-a luptat, ca pentru o Românie mai bună şi mai prosperă, pentru propăşirea şi prosperitatea soţului ei Marius Cătăniciu.

Încă de pe vremea când era un simplu consilier PD-L la Cluj-Napoca, în 2004, deşi oamenii aceia se înţeleseseră ca numai o persoană dintr-o familie „să beneficieze” de faptul că au câştigat alegerile, cu sprijinul lui „Daneel” Buda, Steluţa şi l-a proptit în sinecură pe soţ, cu toată împotrivirea prefectului Clujului de atunci, Mihail Hărdău (viitor ministru al Educaţiei şi Învăţământului).

Când PD-L nu a mai putut să reziste la cât putea procura Gustica, aceasta şi-a regăsit o vocaţie liberală în preajma senatorului Marius Nicoară. Ca o ironie a sorţii, îm 2012, i-a suflat de sub nas binefăcătorului „Daneel” Buda mandatul de deputat din fieful tradiţional al acestuia.

Patru ani cu PNL, apoi patru cu ALDE, Steluţa Gustica Cătăniciu şi-a mutat talentul de procuror (de influenţă) după Tăriceanu şi Nicoară. Mandatul 2016 – 2020 este unul executat ilegal, în ciuda unei sentinţe definitive şi irevocabile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (pe motiv de incompatibilitate). Apoi ALDE n-a mai putut să-i ofere siguranţa unui nou mandat în Şparlamentul României, aşa că a trecut la PPU-SL, partidul lui Dan Voiculescu (băiatul cu Antene), care a impus-o pe listele PSD la Bihor. De unde şi-a şi câştigat noul mandat.

Cine este la „putere” de imediat doi ani? Partidul Naţional Liberal.

Unde zace în sinecură din anul 2018, indiferent de partidul aflat la putere şi care promite „curăţenie”, pe un salariu la stat de peste 10.000 de lei, Marius Cătăniciu, soţul Quatro Partidum Traseistei? La Hidroelectrica.

Unde a zăcut în sinecură, până să aterizeze în curtea adjunctului SGG, tânărul „procurator de fonduri”, Tudor Cătăniciu? La Transelectrica.

Numai firme de stat una şi una.

Dar, deschidem o paranteză: pentru cine a procurat tânărul „procurator” fonduri în valoare de 417.338 lei şi 30.000 de euro în luna mai, respectiv, iunie, a anului trecut? Pentru tăticul Marius Cătăniciu, care tocmai ce vânduse acţiuni, de 675.000 de lei, firmei unui „prieten”. Firma asta care „a răscumpărat” de la soţul deputatei Cătăniciu acţiuni de 675.000 de lei a avut în 2019 o cifră de afaceri de 14.500 de lei. Şi o pierdere de peste 157.000 de lei la venituri de sub 535.000 de lei, după cum arată datele de la Ministerul de Finanţe. Tocmai ce le prisoseau banii…

Să tot răscumperi după ce-ţi mai şi „procuratorează” copilul!

Revenind, remarcăm cum Mircea Abrudean, fostul prefect al Clujului, tot căţeluşul lui Nicoară a rămas. Cum sângele de liberal kominternist apă nu se face şi cum şi-a tras, cuminte, în „cabinet”, tot ce i s-a dictat să angajeze.

Reţineţi, nu, traseul transpartinic al lui „ţi-am dat, dă-mi”, „am fost om cu tine, fii om cu mine”, „te-am servit, serveşte-mă” – acest lanţ al slăbiciunilor de partid şi de stat? Cum se trece prin patru partide doar pentru propăşirea şi prosperitatea propriei „famiglii”, mai dă-l şi-n mă-sa de popor!?

De trezeci de ani România este „maică bună” doar pentru paraziţi. Care au plodit şi şi-au transmis „moştenirea” progeniturilor.

Şi, gata!

Publicat în Ghinion 100% | Lasă un comentariu

Numai hoţia nu explică toată mizeria din ultimii 30 de ani din România. Există şi imbecilitatea

În clasamentul internaţional al competitivităţii, România este la infrastructură pe locul 136 din 139. După noi mai sunt doar Mongolia, Angola şi Bosnia-Herţegovina din care ultimele două au trecut şi prin război.

La capitolul “cale ferată”, din lungimea totală de linii curente și directe, 73% erau scadente la revizii capitale (adică sunt ieşite din garanţie de ani buni de zile). La sfârșitul anului 2019 existau 1.175 de puncte periculoase (terasamente cu probleme de stabilitate, zone de munte cu risc de căderi stânci, tuneluri cu infiltrații, poduri cu probleme legate de stabilitate infrastructură sau suprastructură), dintre care 264 pe linii magistrale și principale. Pe parcursul unui an au fost eliminate 519 restricții de viteză, dar au fost introduse alte 430. Practic, ce se repară ziua, se strică peste noapte.

S-a ajuns aici din cauza subfinanţării şi a managementului defectuos făcut cu şoşonari şi lipitori de afişe numiţi politic. Măcar suntem consecvenţi: veşnic pe ultimul loc în Uniunea Europeană.

Dar politicienii noştri visează cai verzi pe pereţi.

Publicat în Ghinion 100% | Lasă un comentariu

Cu gândul la Înviere, să vă gândiți și că, la Judecata de Apoi, nu există imunitate

Este sau nu corupția un păcat în opinia religiilor creștine? Printre cele 10 porunci regăsim câteva care ar putea să-i incomodeze pe corupți la Judecata de Apoi, unde nu există imunitate,  nici cârdășie a penalilor și nici Șparlamentul nu mai are competențe prin care să-i facă pe unii mai egali în fața Legii ca pe alții.

Ce spune Decalogul?!

  1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău; să nu ai alți dumnezei afară de Mine.
    Cu toate astea pentru cei mai mulți politicieni șeful de partid, cel care poate asigura un loc pe lista electorală, care poate să ofere o sinecură bănoasă sau doar protecție în fața legii chiar este înlocuitorul lui Dumnezeu.
  2. Sa nu-ți faci chip cioplit, nici alta asemănare, nici să te închini lor.
    Cum ar putea fi definit politicianul care se folosește de banii publici și de fișa postului nu pentru a-și face datoria publică, ci pentru a își face campanie permanentă de imagine, să fie adulat de electorat și mai ales de șoșonarii și lipitorii săi de afișe și care, în același timp, își omagiază și îl pupă sârguincios în dos pe șefului său ierarhic politic?
  3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert.
    Rugăciunile și parastasele electorale, sărbătorile de Paște și Crăciun petrecute alături de oamenii de rând doar în anii când sunt programate alegeri, invocarea justiției divine în cazurile de anchete penale sunt tocmai încălcări ale decalogului de către politicieni. Mulți dintre aceștia își fac cruce cu mare sârg ori de câte ori au ocazia să mai prostească electoratul credincios. Își fac cruce și când își încârdășesc câte o acțiune de Grup Infracțional Organizat. Să nu cadă în dizgrația șefilor și să nu fie dați pe mâna procurorilor.
  4. Adu-ți aminte de ziua Domnului și o cinstește.
    Aici politicienii punctează în relația cu divinitatea sărbătorind prin nemuncă chiar mai multe zile decât ce a dat Domnul (și Biserica) în calendar.
  5. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, că bine să-ți fie și mulți ani să trăiești pe pământ.
    Urmează ca la Judecata de Apoi să fie judecate anumite fapte în interpretarea lor. De exemplu trebuie definit exact dacă o firmă cu care se fură bani publici și care este pe numele tatălui sau mamei politicianului, sau averile trecute pe numele lor, atunci când ochiul scrutător al Legii se ațintește asupra lor, pot fi sau nu considerate ”cinstire”.
  6. Sa nu ucizi.
    Oare copiii și bătrânii morți din cauza sistemului sanitar prost gestionat de guvernele care au condus România în ultimii 31 de ani, girate de clasa politică intră la socoteală în ceea ce privește această poruncă? Ca să nu mai vorbim despre morții Revoluției, Mineriadelor, diverselor #Colective mutate mai nou și în spitale, pentru care, tot cu complicitatea clasei politice nu s-au găsit încă vinovați.
  7. Sa nu fii desfrânat.
    Chefurile cu minore, nopțile petrecute de parlamentari împreună cu dame de companie prin camerele plătite din taxele și impozitele contribuabililor, promovările politice contra favorurilor sexuale și hărțuirea colegelor de partid se încadrează perfect în ”latura obiectivă” a acestei porunci.
  8. Să nu furi.
    Pentru oameni: Locuri de joacă la prețuri uriașe. Garsoniere sociale la preț de vilă de lux. Sens giratoriu la preț de bloc de locuințe.
    De cealaltă parte: Vile de lux cu drumuri private construite de Primărie. Excursii în locuri exotice. Limuzine de serviciu etc. Și toate astea din salarii de bugetari.
    Să-și ridice primul vila doar cel fără de păcat…
  9. Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău.
    Oare atacurile murdare și bălăcăreala din campania electorală sunt suficiente pentru câțiva ani de primire călduroasă în cazanul cu smoală?
  10. Să nu poftești nimic din ce este al aproapelui tău.
    Este greu ca politicienii să nu poftească la ceva ce este al aproapelui lor… Când își permit să aibă totul, sau aproape totul: putere publică și bani publici, fiecare mânărie făcută în detrimentul românilor pe care au jurat la învestire că-i vor ”propăși” îi ”îmbunăstări”, este poftă la averea aproapelui, Cu toate acestea, în nimicnicia lor, toți aceștia și-ar dori să aibă parte de respect, dragoste și cinste. Dar nu le cunosc și nu au nimic în comun cu ele. Defect de educație din familie.

Nemuncind pentru propria avere, parlamentarii au impresia că toată țara face la fel.

Așa s-a adâncit prăpastia dintre cele două țări care este România: una e cea a lucrătorilor la privat, în economia reală, acolo unde salariul îl iei dacă ai bani în cont, și alta e țara bugetarilor, ținuți în dolcele far niente confortabil al celor opt ore de muncă și – uneori – a campionatelor matinale de solitaire. Ce e curios: n-am auzit despre o lege care să pedepsească nemunca. Sunt o mulțime de reglementări despre cum să-ți scoată soldații apa din casă sau despre cum să-ți ducă omătul din curte, dar niciun cuvințel despre asistatul care face bancuri la crâșmă despre soldați. Ești primar și condiționezi ajutorul social de strânsul frunzelor din parc și te trezești cu plângere în justiție. Candidezi la parlamentare și promiți hrană caldă tuturor putorilor și nu există o lege care să te înfrâneze.

Este evident că cei mai mulți exponenți ai actualei clase politice din România nu ar avea  ce să se afișeze creștini și nu prea au ce să caute în biserici.

Și, cu toate acestea, principalul agent electoral a clasei politice este tocmai Biserica.

Fără rușine, ierarhii BOR privesc cum o șleahtă de păcătoși conduc țara folosindu-se de Credință (ultimii în Famiglia de Cățărați pe Steag și Credință fiind șoșoacele și ”aurarii”).

În loc să ia atitudine față de miruirea unui corupt și folosirea unor simboluri sfinte în lupta politică împotriva DNA, patriarhul BOR le dă borfașilor certificate de bună purtare pe care să le folosească în fața instanței.

Este foarte greu să funcționeze justiția socială într-o țară în care electoratul este excesiv de religios și în condițiile în care Justiția Divină are reprezentanți corupți în România.

Publicat în Ghinion 100% | Lasă un comentariu

România, Lada de Deşeuri a Lumii

Grădina Maicii Domnului e, de fapt, Tomberonul lui Dumnezeu. Aici îşi aruncă deşeurile (cică prin export) întreg Mapamondul.

Pe lângă ce producem şi nu gestionăm corect noi, importăm gunoi şi exportăm nimic.

În ultima lună au ajuns în Grădina Maicii Domnului nenumărate containere cu mere otrăvite şerpeşte. Astfel: săptămâna aceasta au fost descoperite 189 de tone de gunoaie aduse din Italia în curtea unei firme din județul Bihor, în vestul țării. Firma era una din aceea care face sortarea cu lopata şi cupa de la Ifron, deversând rezultatul „sortării” în pădurile, râurile şi lacurile Patriei. Să se bucure Flora şi Fauna, prietene cu românul. Să aibă şi urşii gunoieri cu ce se întreţine. Poate le place plasticul, cauciucul, aflatoxina…, dacă nu, se vor adapta.

Zilele acestea, Paza de coastă română a confiscat mai multe containere umplute cu deșeuri inutilizabile, expediate în portul românesc Constanța de la Marea Neagră de diverse state UE. Cu o săptămână mai înainte, procurorii au stabilit că un transport de gunoaie din Portugalia a fost declarat în fals la autoritatea vamală drept deșeuri din plastic – dar s-a dovedit a conține deșeuri inutilizabile, și pe deasupra toxice.

Între timp, alte 25 de tone de deșeuri din cauciuc au ajuns în România din Regatul Unit, tot la Constanța, unde au fost confiscate de poliția vamală. Eu aş face prezervative din ele şi i-aş obliga pe importatori să le folosească.

Pe lângă „cauciucul” din Anglia, au mai fost confiscate încă 70 de containere cu deșeuri ilegale, aduse în România din Belgia. De data aceasta „bunurile” au fost declarate la vamă drept deșeuri din plastic. De fapt containerele conțineau deșeuri din lemn și metal, precum și alte materiale periculoase. Containerele fuseseră încărcate în Germania, iar conținutul lor provenea de la o firmă belgiană.

Sunt pline porturile de la Marea Neagră de deşeuri umane care halesc pita statului pentru a polua, pentru un parandărăt, România. Chiar la începutul lunii a fost trimis în judecată fostul șef al vămii portuare din Constanța sub acuzația că a permis o contrabandă cu peste 100 de containere cu gunoaie expediate din Regatul Unit.

Am ajuns ca, din lăcomia imbecilă a funcţionarilor publici din România, majoritar puşi în funcţie pe pile, cunoştinţe şi relaţii, nici Măcar Marea Neagră să nu ne mai fie „vecinul prietenos”.

Sub pretextul că importă bunuri la mâna a doua, tot mai multe firme din România importă tone de deșeuri electronice, plastic, deșeuri medicale și chiar substanțe toxice. Tot acest gunoi ajunge să fie îngropat pe câmp sau pur și simplu ars.

Că gunoiul, la gunoi trage.

Anul trecut, pe vremea aceasta, colegii de la Ziar de Cluj demonstrau cum a ajuns municipiul Cluj-Napoca să importe gunoi din Italia din cauza INCOMPETENȚEI autorităților. În tot acest timp deșeurile clujenilor au stat nereciclate, rampa dădea pe dinafară, iar privații aduceau reziduuri din străinătate să le ardă în oraș.

Pe scurt, din cauză că sortarea deșeurilor este la pământ în Cluj-Napoca, RADP (regie a municipalităţii) a semnat cam degeaba o asociere cu o firmă privată în vederea prelucrării deșeurilor reciclabile printr-o stație de piroliză montată în incinta rampei temporare (de fapt, dacă e s-o luăm la bani mărunți, privații au cam pus botul la cântecele de lebădă ale lui Emil Boc și Pantelică). Firma respectivă a instalat stația și, potrivit asocierii și autorizației de mediu primite, ar fi trebuit să primească materie primă de la RADP. Cum acest lucru nu s-a întâmplat, operatorul privat a importat plastic (şi ce s-a mai găsit prin gropile de gunoi de acolo) din Italia.

Proveniența italiană a deșeurilor a fost confirmată de Garda de Mediu. În autorizația de mediu emisă în 2015 scrie că principalul furnizor al stației de piroliză trebuie să fie RADP. Nu scria niciunde că Regia trebuia să fie furnizor exclusiv, așa că firma privată a profitat de acest lucru și a importat materie primă pentru a nu își pune în cap afacerea.

Dar tot şi-a pus-o. Că-i fain la Cluj! Dar numai dacă ai o relaţie bună cu ştampila cu semnătura „olografă” a lui Boc.

Şi, gata!

Publicat în Ghinion 100% | Lasă un comentariu

VaxCampania de Vaxcinare

Proaspăt numita ca ministru al Sănătăţii, Ioana Mihăilă, a declarat aseară că va face totul pentru (citez) „Creşterea accesului la servicii medicale de bază; în acest scop am prevăzut investiţii de 330 de milioane de euro în asistenţa prespitalicească: cabinete ale medicilor de familie, ambulatorii, centre comunitare integrate şi caravane medicale”.

Mda, a prevăzut investiţii în valoare de sute de milioane de euro, dar de unde şi, mai ales, pentru cine?

Anul trecut, când încă pandemia de Coronavirus chinezesc era o gripă obişnuită undeva într-un punct mic de pe harta Chinei, Federaţia Naţională a Patronatelor Medicilor de Familie dădea publicităţii date dintr-o statistică privind tristeţea din sistemul de sănătate românesc.

Atunci, ca şi acum (că nimeni nu a mişcat un deget de atunci să rezolve ceva), mai mult de jumătate din localitățile din România (53%) nu aveau nici un medic de familie sau, dacă aveau, numărul acestora era insuficient pentru a face faţă nevoilor de sănătate ale respectivelor localităţi. Concret, 328 de comune din România au ZERO medici de familie, prin urmare (noroc că în România comună este şi un cătun cu vreo mie de locuitori), 559.611 de români (2,52% din populația României), nu au văzut vreodată la faţă un medic de familie.

Din 1.414 comune și orașe ale Patriei lipsesc 2.187 de medici de familie. Şi doar 1.496 de localități din România (47%) au suficienți medici de familie.

Avem şi situaţia în care 271 de localități au mai mulți medici de familie decât este necesar pentru populația existentă. Normal, cel mai mare excedent este în municipiul București, urmat de centrele universitare.

Deh, primăriile din România plătesc coafeze şi poliţişti locali cu 4 – 5000 de lei pe lună net, în timp ce bugetul lunar pentru un cabinet de medic de familie ar fi undeva la 20.000 de lei pe lună din care trebuie plătite chirii, utilităţi, consumabile, contabilitate, impozite, salariul asistentei, dările la stat pentru amândoi. Mai bine deschizi o langoşerie.

Medicina primară e mult mai apreciată în lumea civilizată. Dacă vrei prevenţie, tratamente paleative, degrevarea unităţilor de urgenţă, apelezi la medicina primară, nu încarci spitalele. Vrei apropiere şi încredere în politicile de sănătate ale guvernului, apelezi la medicina primară. Dar dacă ţi-ai băgat picioarele în această medicină primară, la ce să apelezi?

Când majoritatea fondurilor din Sănătate se scurg spre şefimea marilor unităţi spitaliceşti, că aceasta e bine conectată politic – şi de unde grosul banilor poate fi redirecţionat prin contracte de curăţenie, furnizare aparatură, consumabile, servicii compensate de imagistică în centre private (ale altor medici care sug şi de la stat, şi de la particular).

Plus că există filiera sifonării banilor publici prin decontările de medicamente, în majoritatea lor suplimente de „citeşte cu atenţie prospectul; dacă apar manifestări neplăcute, adresează-te medicului”, numai bună să prospere lanţurile de farmacii, – multe deţinute de politicieni.

Actualul ministru al Sănătăţii, madam Ioana Mihăilă, este proprietară de clinică privată. Chiar dacă zice că: „Clinica mea nu a fost niciodată în subordinea MS, din ianuarie, când am venit la MS, am întrerupt orice relație contractuală cu clinica”, contracte cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate tot a avut. Moral tot despre incompatibilitate şi conflict de interese vorbim. Fostul ministru VeVe Voiculescu era samsar de Big Farma. Neluţu Tătar, fostul ministru liberal al Sănătăţii deţine, prin soţie, farmacie – vindea măşti fără bon fiscal în plină pandemie. Şamd.

Înţelegeţi de ce banii nu ajung la medicii de familie? Că ei nu reprezintă o oportunitate de parandărăt, de sifonare a banului public către devalizatorii de profesie ai bugetelor Patriei din ultimii 30 de ani.

Şi acum să suprapunem harta lipsei de medici de familie peste harta celor care nu se vaccinează. Constatăm o suprapunere perfectă. Unde nu există medicină primară, nu există nici dorinţă de vaccinare. Din motive cumulate: de la lipsa de informare, la lipsa de acces la platformă, la lipsa de interes şi motivare, până la dezinformare şi cultivarea fricii.

În loc să le vorbească acelor oameni despre sănătate medicii de familie, le vorbesc şoşoacele şi groşancele, variantele nemedicamentate din sistemul medical educat tot mai precar.

În rest de unde încredere într-un sistem care şi-a vaccinat pe pile, cunoştinţe şi relaţii tot neamul, cu tot cu amanţi şi amante în detrimentul persoanelor în vârstă şi cu vulnerabilităţi, numai ca să-şi poată face toţi nesimţiţii neamului vacanţele exotice?

Pe un pârlit din Văscăuţii de Vale cu ce concediu îl momeşti să se vaccineze: cu unul la Văscăuţii din Deal? Ce-l doare pe el de „sănătatea publică” când aceasta nici măcar nu a fost şi e prezentă la el în localitate?

De aceea despre sănătate le vorbesc oamenilor şoşoacele şi groşancele, variantele nemedicate ale unui sistem medical educat tot mai precar.

Şi, gata!

Publicat în Ghinion 100% | Lasă un comentariu