Caviar cu untură, „gurme” de bătătură

Dragilor, tot ce-i bun îngraşă. Plus, ce să aşteptăm să ne pună în “coşul zilnic” nişte băieţi şi fete crescuţi la bloc cu dietă de la “mica” şi “ticu”, proaspăt scoşi din ţărâna Patriei de către Ceauşescu? Fructe de mare, icre negre şi trufe? Păi în educaţia alimentară a ăstora şi icrele negre se mănâncă pe pat gros de untură. Untura este “Regina”, trufa, baza dietei ţăranului român – şi, majoritar, chiar şi “orăşenii” de astăzi sunt ţărani în educaţia lor alimentară, nu untul. Untura este pentru de mâncat, este pentru de gătit, este pentru de potolit tusea şi pentru de oblojit crăpăturile din călcâie. Başca conţine “uomega” bun…
În ce priveşte mezelurile, în mare cantitate se consumă şi la fraţii noştri mai europeni. Un amănunt, neesenţial pentru economia noastră de paiaţă, este că ei consumă mezel de calitate în care mai pun şi carne, nu numai copite, soia, pieliţe, carne dezosată mecanic, şorici, slănină, tendoane şi ce se mai răzuieşte de pe asfaltul Patriei. În general, „coşul minim” se referă la alimentele de bază, nu la delicatese şi stropi sofisticaţi de sosuri colorate cu care se pictează mai nou farfuriile în restaurante. Românul, ca restul săracilor lumii şi, în general, bine antrenat într-ale foamei încă de pe vremea lui Ceauşescu, e mulţumit dacă are trei cartofi fierţi pe care presară sare şi toarnă o lingură de unturică sfârâindă. E fericit când are un blid de fasole şi o cratiţă cu “pilaf” în care zac trei aripioare de pui şi care s-a înmulţit cu multă, extrem de multă ceapă şi care pluteşte, ca un iceberg, pe un ocean de untură.
Reclame
Publicat în Ghinion 100% | Lasă un comentariu

Conspirația mondială împotriva Industriei alimentare românești și Igiena, o doamnă extrem de ponosită, insalubră și neîngrijită din România

Primul lucru care sare în ochi în orice statistică cu privire la această doamnă, este consumul de apă: acesta a scăzut constant, la modul dramatic, din 1996 încoace. Și nu numai din cauză că s-au dus naibii, prin furgăsire, industria și irigațiile din agricultură, ci și din cauză că nu prea se mai folosește în gospodării. Să zicem că noile tehnologii casnice (mașinile de spălat de toate felurile) au redus și acestea consumul. Dar când corelezi consumul de apă cu consumul de produse de igienă personală, realizezi de ce o ții tot într-o diareee și într-o greață. De ce Igiena Alimentară nu există decât majoritar pe hârtie și în salariile celor care umplu instituțiile publice care ar trebui să se ocupe de aceasta. Că, după ce Dorel ia o pauză de la manipulat brânzica prea bună, prea ca la țară (mă rog, orice altă marfă, ar putea fi și ficățeii de “zboară puiule, zboară”, sau pâinica pe vatră, după ce-a părăsit vatra), se scarpină nițel în fund – asta dacă nu iese la o țigară. Unde oricum se scarpină și-n fund. Este un obicei de care poporul nu se poate debarasa de când nu mai face deosebirea dintre a gândi cu capul, sau cu fundul – avem dovada în Șparlament unde, de la atâta scărpinat pe cap, poporul trimite tot felul de indivizi. Firesc, ca tot ceea ce este firesc în viața lui Dorel, după ce se scarpină în fund, nu se spală pe mâini. Nu i-o cere nici Codul Muncii, nici vreo lege anume și, în nici un caz, educația sa cu privire la normele de igienă personală – cea din moși strămoși. Așa că dă drumul din lesă la “Bacterie” pe aliment. În cazul nostru vreo tulpină turbată de E.Coli.
Publicat în Ghinion 100% | Lasă un comentariu

Stupiditatea pe persoană fizică este similară cu cea a guvernării. Ce, numai guvernele credeţi că pot fi stupide şi violente?

Ce aş fi vrut să vă zic? Că, dacă nu aţi apucat să donaţi pentru Catedrala Notre Dame, puteţi dona pentru unul dintre spitalele din România. Că, despre terenul de joc al Sănătății românești, știm că este praf și pulbere, cu găuri și lipsuri. De ani de zile se văicăresc cei din sistem că există subfinanțare, când, în realitate, vorbim despre un monopol al statului pe banii contribuabililor. Și, ca orice monopol, este toxic și nu poate duce decât la lipsă de competiție și calitate. Monopolul favorizează incompetența – în fond pe funcțiile bune de tocat banii nimănui (cum sunt considerați banii bugetului), se fac numirile politice. Politicienii noştri au politizat Sănătatea, nu au eficientizat-o. Poate ați uitat-o pe Daniela Bartoș, această Abramburică a sistemului de Sănătate din România, sau pe contabilul peltic Eugen Nicolăescu – ei sunt imaginea politicienilor lăsați să-și dovedească incompetența pe banii noștri. Banii alocați Sănătății au fost dintotdeauna “puțini” – deşi vorbim despre miliardele de euro neantizate fără a se constata nimic: nici eficiență, nici îmbunătățire de sistem, ci doar hoteluri și sanatorii. Și-atunci, știind că sistemul nu este făcut să funcționeze eficient, de ce se cer bani mai mulți? Doar pentru a se perpetua niște proaste obiceiuri pe banii celor care-și plătesc obligațiile? Că miza este: cine fură banii de medicamente, de exemplu: partidul care pune ministrul, sau partidul care numește pe şeful Casei de Asigurări? Căci hoţii nu cunosc decât două posibilităţi: ministerul să controleze CNAS-ul (adică să împartă prada) sau CNAS-ul să fie independent (adică prada să se ducă numai la unii).

Publicat în Ghinion 100% | Lasă un comentariu

Auzi, dom’le, Veorica Dăncilă îl sfidează pe Liviu Dragnea: noi dovezi! E ca şi cum sulul de hârtie igienică s-ar răscula şi ar protesta public: „Mi-ai promis c-am să fiu periuţă de dinţi”…

Când văd cum lumea se hrăneşte cu propriile aşteptări şi cum “Docilă” cea “neconflictuală” a ajuns să îl “sfideze” pe Dragnea, mă întreb pe ce lume se trăieşte, care mai este orizontul de aşteptare al celor angajaţi în acest război al epoleţilor care pârjoleşte România de jumătate de deceniu.

Sfatul meu este să vă faceţi cruce şi să speraţi. În fond, printr-o Ordonanță de Guvern religia este considerată serviciu public esențial. Prin slujbe se conduce Țara! Slujbe de pomenire a milioanelor de locuri de muncă promise în fiecare campanie electorală – slujbe de pomenirea laptelui și mierii ce va să curgă pe pământ. Cu mir și smirnă s-a relansat economia, s-au sprijinit IMM-urile mediul privat. Judecătorii și procurorii au fost înlocuiți cu preoți care-i afurisesc pe corupți și-i pun să se lepede de satana.

La cum se hrăneşte România cu minciuni (din păcate, de nici o parte nu avem parte de îngeri), mă mir că nu a apărut Decalogul Sfinţilor Minciunie! Gen: o minciună la vremea ei, face cât câte investiţii promiţi că vrei; că nu e om să nu fi zis o minciunică; să nu râvnești la minciuna altuia; să nu-ți faci minciuni cioplite  – adică să nu rămâi cantonat în aceleași minciuni, mai schimbă-le; cinstește minciunile celui pe care ţi l-ai cioplit Tătuc, ca pe ale tale însuți. Asta din urmă este pentru cei care confundă Instituţia democratică a statului cu persoana care o conduce. Apropos: Augustin Lazăr şi-a depus cerere de pensionare. Se retrage la pensia specială. Dar a reușit să mai pună un bolovan la temelia divizării României. La ce le-a fost necesar tot circul, toate invențiile în apărarea micii slugi a unui regim criminal? Dar e frumos să se trăiască în minciună dacă e minciuna noastră şi nu a lor. Că nu ne pasă să spunem Adevărul, cu voie sau de nevoie, când la “Tătuc” e cuțitul și pâinea, și puterea. În fund să fie pupat, amin!

Publicat în Ghinion 100% | Lasă un comentariu

La ei ard catedrale, la noi se îneacă copiii în fosa septică din fundul curţii şcolii

Românii nu sunt capabili să verse o lacrimă după cele 10 biserici-monument care au ars din temelii, între 2015 şi prezentul glorios, în Bucovina. Nu sunt capabili să se revolte de mila culelor boiereşti din Oltenia şi Ţara Românească, sau a castelelor nobiliare din Transilvania lăsate în paragină, sau după cum s-a trecut cu buldozerul peste cetăţile dacice că avea unul nevoie de teren pentru o viluţă în Situl Natura, sau o fabrică de chirpici fix în vatra lui Burebista. Am strâns 1,3 milioane lei pentru refacerea Palatului Episcopal din Oradea, mistuit recent de un incendiu. Atâta de larg le-a fost şi le este buzunarul tuturor celor care „au furat, maică, dar au dat şi la alţii”…

N-am fost capabili nici să cumpărăm „Cuminţenia Pământului”, dar nici să rezolvăm problema celor 255.000 de copii din România care merg, în continuare, la culcare flămânzi, în fiecare zi. Ei n-au fost „cumințeniile pământului”, că s-au născut într-o țară greșită, printre niște jegoși moral care fac orice pentru bunăstarea și propășirea lor personală, nu pentru cea a românilor – așa cum unii au jurat la învestirea în funcție.

La ei ard catedrale, la noi se îneacă copiii în fosa septică din fundul curţii şcolii. Anul trecut, existau 2.418 de şcoli cu buda în fundul curţii în România. Fiecare încă îşi aşteaptă copilul, înecat ca jertfă. Ia să fi clădit noi aceste buzi una peste alta, ce adevărată şi emblematică Catedrală a Mântuirii Neamului am fi făcut!

Publicat în Ghinion 100% | Lasă un comentariu

Botmălinismele din ultima vreme nu fac altceva decât să întemniţeze acuzatul înainte de a fi judecat. Nu vedem o justiţie eficientă, sobră şi decentă, ci una de spectacol de televiziune

Dar cei care au distrus cel mai eficient, ca o turmă, orice noţiune de luptă anti-corupţie sunt #protestacii, #rezistacii de profesie. Dacă erau societate civilă, opinie publică, nu partizani, ar fi pus presiune pe clasa politică să umble la sursele corupţiei: transparenţa activităţii şi surselor de finanţare ale partidelor politice, legi coerente ale alegerilor, ale partidelor, ale responsabilizării magistraţilor, ducerea procurorilor către adevărata lor menire, cea de avocaţi ai statului, nu de magistraţi, crearea premiselor ca funcţiile cheie din Parchete să fie ocupate prin alegeri (şi atunci nu s-ar mai fi vorbit despre intereferenţă politică chiar atât de acut) şamd. Dar au preferat să se transforme în galerii şi să facă gălăgie când pentru o tabără, când pentru alta – în funcţie de cum au fost mânaţi în luptă. E de râsul-plânsul modul în care cei care-şi vărsau mucii în zăpadă de dragul lui Ponta şi Antonescu, împotriva Odiosului Băsescu, #rezistă azi, împreună, de dragul Codruţei Kovesi şi împotriva lui Dragnea, aproape împotrivă la contra. Iar Băsescu a rămas la fel de odios, deja şi în ochii celor care-l adulau. Deşi, chestiunile pentru care se protestează par a fi aceleaşi, acestea în mod cert sunt deja, prin radicalizare, contrare unor manifestaţii în sprijinul unui stat de drept. Echilibrul şi controlul statului nu se face cu voinţa străzii. În Democraţie, strada are dreptul şi obligaţia de a protesta prin voce şi de a se impune numai prin vot. Asta dacă strada mai vrea să se respecte drepturile omului. Inclusiv şi, mai ales, de către Justiţie.

Publicat în Ghinion 100% | Lasă un comentariu

“Colectivismul” a dus la pierderea simţului proprietăţii şi a demnităţii de proprietar. Orice nu ne aparține nu merită nici o atenţie. Nu ne aparține, nu este în responsabilitatea noastră

Între timp, noi, “clasa muncitoare”, ne-am transformat într-o generaţie de „picnic”-işti, din cei care se duc „la aer” doar pentru a aprinde focul şi a lăsa o grămadă de gunoaie în urmă. Anual, din munţii noştri se colectează tone de deşeuri. Uitaţi-vă în jur la izvorul, pârâul sau râul ce vă străbate/trece pe lângă satul, comuna sau oraşul natal. Nu există curs de apă în România pe care să nu plutească măcar o cârpă, un pet, o sticlă returnabilă din plastic, ceva. Nu există rădăcină sau copac de pe marginea apelor să nu aibă agăţat, zdrenţuit, o trenă de gunoaie; nu există vad în care să nu rişti să te tai într-o conservă ruginită, în cioburi de sticlă sau “Dacia” uitată la spălat acolo. Nu trebuie să treci codrii de aramă ca să vezi albind grămezile de hârtii aruncate la întâmplare prin idilicele crânguri, păzind grămezile de produse bâzâitoare ale pântecelor îndestulate. Și, cum ziceam, nu există apă curgătoare ale cărei maluri să nu-ți murdărească ochii cu zdrenţele pungilor de plastic agăţate prin sălcii plângătoare, răchiţi şi arini. Nu există drum (de la potecă, până la cale ferată – drum de fier pentru despicătorii firului în patru) pe care să nu te întâmpine aceleaşi dezolante mormane de gunoaie, triumf al “Naturii Domnitorului” român – iar calea ferată, cu precădere, pare să atragă ca un magnet tot ce e mai mizer şi mai scârbos. Ceea ce mă doboară cu adevărat este faptul că nu sunt rare ocaziile în care descoperi urme ale unor adevărate “dejunuri pe iarbă” în preajma celor mai incredibile murdării – asta fără să scadă pofta excursionistului (din moment ce-i descoperi resturile festinului). Cum Dumnezeu nu fac icter mecanic, acesta-i un mare mister…?!

Publicat în Ghinion 100% | Lasă un comentariu

Şi-atunci consideră funcţiile publice şi bugetul drept pradă de război. Și viața pe bani publici drept viață privată

Nu simţiţi că lipseşte o strategie coerentă privind viitorul României? Destinul României nu este numai destinul individual al fiecărui om în parte, ceea ce se aplică acum, ci, ceva asumat, destinul comun pe termen mai lung decât blidul de supă zilnic, sau de a doua zi. Dar fiecare schimbare politică vine să pună în aplicare doar interesele celor din clasa politică aflată la cârmă. Lipsa de transparenţă a intereselor economice din spatele politicienilor deranjează din cauză că politicienii vin la putere ca şi cum ar fi învins în război şi ar fi ocupat România. Şi ştiu că au la dispoziţie cel mult 4 ani să o prade, să-şi returneze datoriile şi să rămână cu ceva la teşcherea. Şi-atunci consideră funcţiile publice şi bugetul drept pradă de război. Și viața pe bani publici drept viață privată.

Publicat în Ghinion 100% | Lasă un comentariu

Din ciclul „Procurorul cu toporul”: Flagrantul era regina probatoriului, autodenunţul l-a transformat într-o glumă sinistră

La fel ca şi înainte de 1989, când se „organizau” mai mult “înscenări” pentru spălarea propriilor păcate, sau pentru a avansa în grad, şi azi există “suspiciunea rezonabilă” a faptului că procurorii profită de poziţia lor de forţă pentru aceleaşi motive. Altfel nu ar fi existat cazuri gen Negulescu, zis şi “Portocală”, proaspăt ejectat din magistratură pentru astfel de “înscenări” “flagrante”.

Publicat în Ghinion 100% | Lasă un comentariu

Scurtă lecţie despre cum poţi să ucizi cu pixul şi politica de cadre Istoria României

Pentru faptele sale de vitejie, Constantin Degeratu a fost făcut, la excepţional, general cu n+1 stele şi a ajuns chiar şef al Marelui Stat Major General al Armatei sub glorioasa guvernare a Convenţiei Democratice. Dacă generalul Degeratu nu s-ar fi simţit vinovat că a ucis cu pixul oameni nevinovaţi, nu văd pentru ce s-a zbătut să pună beţe în roatele Justiţiei, inclusiv prin interzicerea, prin Ordin intern, ca subordonaţii să se ducă să dea declaraţii în faţa procurorilor militari. Dar, de fiecare dată când sărmana fată oarbă a încercat să facă lumină în ceea ce priveşte implicarea Armatei române, prin comandanţii ei, în represiunea sângeroasă dintre 17 şi 22 decembrie 1989 ;i de dup[ 22, astfel de “nevinovaţi” au făcut tot posibilul să nu se poată ajunge la Adevăr. Iar ieri le-a ieşit, în sfârşit, pasenţa, cu complicitatea procurorului ceauşist Augustin Lazăr.

Publicat în Ghinion 100% | Lasă un comentariu

Ordinul de Zi pe Unitate este Felatio in integrum

56644856_1933406350120211_6144733861264752640_n

Cică, într-un alt scenariu de albire, Augustin Lazăr este și eroul care a cerut ca Ion Iliescu să fie cercetat penal pentru crime împotriva umanității, în 2018.

FALS!

Cererea de urmărire penală pentru crime împotriva umanității a făcut-o, în 2006, procurorul militar Viorel Siserman, azi șeful Procuraturii Militare Cluj. Cel care și-a însușit ideea a fost șeful său direct, generalul Dan Voinea. Cea care a închis dosarul a fost Procurorul General de atunci Laura Codruța Kovesi.

Este lăudabil din partea lui Augustin Lazăr că a achiesat la acest demers 12 ani mai târziu, reînviind, cu copy-paste, o rezoluție asasinată de către LCK. Dar asta nu îl absolvă fix de complicitate (prin cunoaștere și nedenunțare) a unor fapte imprescriptibile (crime împotriva umanității). În viziunea celor doi procurori militari, Ilici era acuzat inclusiv de nedenunțarea faptelor din gulagul românesc de care, ca membru al CC al PCR, avusese cunoștiță. Așa se face justiție și interpretare istorică a faptelor, nu din povești. Căci cunoaşterea faptelor de atrocitate comise împotriva deţinuţilor şi nedenunţarea acestora se pedepseşte conform legii, încă de pe vremea lui nea Ceaşcă. De altfel, însuşi Ceuşescu a fost condamnat la moarte şi cu un astfel de cap de acuzare. Și în cazul Lazăr, fiind vorba de deţinuţi politici şi de faptele împotriva umanităţii comise împotriva acestora, faptele sunt imprescriptibile. Asta i se impută procurorului ceauşist Augustin Lazăr.

Publicat în Ghinion 100% | Lasă un comentariu

Co-rupţi în fund

Cineva, cândva, a decis că se poate “să fie bine, ca să nu fie rău”. Şi, de ce să ne mai ascundem după degete, relaţiile coruptibililor, denumiţi în continuare “interlopi”, cu incoruptibilii, denumiţi în continuare: “politicieni”, “magistraţi”, “şefi ai poliţie, jandarmeriei, serviciilor secrete” şi “şefi ai administraţiei statului” – oricum nimeni nu-i mai poate deosebi în ziua de azi, care-s “buni” şi care-s “răi”, au o lungă şi glorioasă tradiţie. După Decembrie 1989, cine să fi știut mai bine cum se face un ban necinstit dacă nu milițianul pus să-l păzească pe bișnițar? Uite așa, de la primul milițian, întovărășit cu vreun viitor bancher, care și-au pus la punct o rețea de vânzători de valută, pasul până la primul politician care să treacă prin noul Parlament o lege a regimului valutar șamd a fost ușor. „O mână spală pe cealaltă și-amândouă rămân curate”, s-a transformat în „eu știu despre tine, tu știi despre mine, numai împreună ne merge bine”. Așa ne-am procopsit cu o mafie de nivel statal și cu obrăznicia bandelor interlope care controlează strada, orașe, sectoare industriale, partide politice și chiar statul.
Deci care este mirarea că atunci când sunt încolțiți dau fiecare în cei care-i încolţesc cu ceea ce au la îndemână: de la pumn şi şuriu, la Ordonanţe de Urgenţă.
Publicat în Ghinion 100% | Lasă un comentariu

Flashmob cu tema „te spun la tovarăşa!” cu magistraţi români la Bruxelles

flash_mob_la_bruxelles_0

Sutele de ani de drumuri cu jalba, pungile cu ţechini şi promisiunile de mult mai multe decât poate aduce „duşmanul” la Înalta Poartă, ne-au transformat într-un popor de mici pârâcioşi care cer ca alţii „mai mari” să-şi arate muşchii şi să-l potolească pe micul huligan care ne pune piedică şi ne trage de codiţe în curtea grădiniţei.

Problema nu este că pârâcioşii nu ar avea în felul lor dreptate (sunt în general mici, needucaţi cum trebuie, meschini şi neputincioşi şi nu-şi pot controla, de la prea multele interese personale şi contrare din interior, propriile structuri de checks and balances), ci că niciodată nu ştim (decât când este prea târziu), care este conţinutul promisiunilor promise în schimbul urechelii huliganului autohton.

Azi pârâcioşii sunt „magistraţii” care se ducă să facă flash-mob la Înalta Curte Europeană şi să se plângă padişahului Timmermans cât de nasol le este în România. Ani de zile au suflat în fund monstrul pe care acuma îl pârăsc la Înalta Poartă, dar nu-şi mai aduc aminte cum de s-a făcut ăla atât de mare şi de nesimţit. Câte plecăciuni la portofele au făcut să se ajungă în situaţia de azi. Cum s-au îngrijit ei doar de propria lor carieră fiind amici cu tot ceea ce pârăsc acum (doar până au trecut puntea) şi au ajuns în funcţia pe care şi-au propus-o, la banii pe care i-au dorit, la imunitatea iumunităţilor, la lipsa de responsabilititate în faţa legii, indiferent de măgăriile pe care le fac sau le-au făcut. Ei sunt stat în stat, dar pârăsc la Înalta Poartă fix statul. Cel căruia i-au fost slugă prea plecată.

Uită câte Protocoale de îngrădire a drepturilor şi libertăţilor civile au acceptat ca parte a procesului de justiţie, câte procese au judecat, procese în care şi-au dat mâna judecători cu procurori şi cu cei din servicii să pună cu botul pe labe individul care vroia să evadeze din sistem şi cum au acceptat, pentru propriile privilegii, să calce destine în picioare. Oricum ei, micuţii pârâcioşi, nu răspund pentru faptele lor şi, de fapt, aceasta le este şi miza agitaţiei, dincolo de staniolul strălucitor în care şi-au ambalat-o. Ei vor chipurile „independenţa Justiţiei”, „să nu se mai imixtioneze politicul în activitatea lor”… Ce-am mai râs!

Dar cu ce-i încurcă la independenţă o lege a responsabilizării activităţii lor? Una care să-i oblige să mai şi citească dosarele pe care le judecă şi să nu dea verdicte în funcţie de umorile personale, atât judecătorii, cât şi colegii lor procurorii – procurorii care ar trebui să stea naibii pe parchet, să fie avocaţii statului aşa cum e normal, nu uneltele politice ale statului după model sovietic? Dar cu ce-i încurcă o lege care să le ceară integritate profesională? Sau o structură care să-i verifice la cum ştiu ei să aplice echidistant şi corect legea, nu ca pe o măciucă în carul cu oale în funcţie de cât de mahmuri sau de pe ciclu se duc dimineaţa la serviciu – ei nu sunt oameni, n-au natură umană, nu rumegă şi cacă? Hai să fim serioşi!

Agitaţia magistraţilor porneşte de la momentul apariţiei tendinţei de a îi pune să răspundă material şi cu cariera pentru faptele neconforme muncii lor, să răspundă pentru abuzuri. Atunci şi-au adus aminte că sunt atât de talentaţi încât ştiu să facă şi falsh-mob la Înalta Poartă. Iar proştii nu trebuie să se întrebe cum de, dacă sunt atât de curaţi şi de cinstiţi, produc, totuşi, abuz. Şi cum de acest abuz nu trebuie sancţionat?

Iar teama aceea că cei care îi controlează vor produce asupra lor abuzuri provine strict din faptul că ei ŞTIU că au produs abuzuri. Hoţului îi este frică de alt hoţ, banditului, de alt bandit. Fiecare naş îşi poate găsi naşul.

UPDATE: Flashmobul magistraților plecați să ia „Firmam” de la Înalta Poartă Bruxelleză s-a încheiat cu promisiunea Marelui Padișah Timmermans că dacă se va face și va drege prin OUG pe sub poalele Justiției, atunci parcă se va trimite șnuruleț de mătase pentru de mazilit Mitocanul.

Între timp, nu s-a ajuns la nici un compromis între Parlament și Consiliu cu privire la punerea în pita de procuror european a Laurei Codruța Kovesi, nici după a treia rundă de negocieri. Triumful anunțării unui procuror-șef european s-a amânat pentru 10 aprilie, a patra și ultima rundă de negocieri „dure”. Sunt extrem de curios ce va urma după, mai ales în caz de balotaj, dar nu ni se spune.

Câștigă francezul care a avut 82 de voturi la 26 în favoarea sa în cadrul Consiliului, sau câștigă Kovesi cu cele 4 voturi avute în plus (da, „victoriile covârșitoare”) în cele două Comisii ale Parlamentului? Parlamentul pleacă în campanie europeană după negocierile din 10 aprilie, vom afla din cine va fi fiind constituit după rezultatul alegerilor din mai. Consiliul rămâne pe loc. Și opinia acestuia o cam știm: un mizilic de 82 la 26.

10 aprilie e ziua decisivă pentru nominalizarea Laurei Codruța Kovesi.

Publicat în Ghinion 100% | Lasă un comentariu

Bietul procuror ceauşist Augustin Lazăr! Şi el a fost o victimă a legilor ceauşiste, nu numai victima sa, Iulius Filip…

Cum ar veni, dacă a picat manipularea de gen: Bietul procuror ceauşist Augustin Lazăr! Şi el a fost o victimă a legilor ceauşiste, nu numai victima sa, Iulius Filip…, trecem la asta cu confuzia. În fond ar cam fi justificată că şi Tudorel Toader, pentru a-şi justifica una dintre măgăriile făcute Justiţiei, l-a indicat pe Augustin Lazăr ca fiind cel care i-a clasat un dosar penal lui Klaus Iohannis, preşedintele în exerciţiu. Când colo, s-a dovedit că era vorba despre o confuzie de nume: un procuror pe nume Cristian Aurel Lazăr ocupându-se de clasarea respectivului dosar. Aşa că se poate profita, că la noi nu mai judecă nimeni dincolo de titluri, iar ura de apartenţă la tabără o înlocuieşte pe cea de clasă. Aşa că acum avem şi cei doi „Lazari” de la Aiud”. Să se “dumirească” tot omul de bine din start: “Băi, dar ce de confuzii intenţionate fac ăştia cu Augustin Lazăr! După confuzia cu Lazărul din Alba, iată şi confuzia cu Lazărul din Aiud”.
Acum că Augustin Lazăr îi este necesar sistemului securistic din România, noi trebuie să fim înţelegători cu condiţiile din epocă, cu bla-bla-bla-urile tehniciste ale legilor de atunci şi să-l iertăm că nu avea ce face, săracul de el – în ritmul acesta al dezinformării, azi, mâine parcă-l vedem pe acesta victimă, nu pe Iulius Filip! Asta îl face mai puţin procuror ceauşist pe Augustin Lazăr decât pe Norica Nicolai, sau Monica Macvoei, de exemplu!? Nu mai există nici o ruşine, nici o jenă în a demonstra partea curată de care poate fi apucat un rahat pentru a fi mâncat?!
Iar cei care s-au apucat să pună declaraţiile lui Iulius Filip pentru Memorialul Durerii în cârca lui Augustin Lazăr, sunt la fel de imbecili ca şi cei care se grăbesc să-l exonereze pe acesta de povara OBEDIENŢEI şi CARIERISMULUI!
Publicat în Ghinion 100% | Lasă un comentariu

Ce e guşă, e căpuşă

Între fomfii şi guşaţii României, această guşă e una aparte. Deşi provine dintr-un microraion al municipiului Turda, judeţul Cluj, pare mai degrabă un produs de Giurtelecul Hododului, localitatea în care s-a aciuat Virgil Măgureanu, primul securist post-decembrist al României. Dezvoltarea acestei guşi e o dâră de trădări şi înşfăcări cu totul a mâinilor care i-au întins un deget de ajutor. Nu ştiu cum se face, dar toţi cei cu care a avut Cozmin de a face s-au ales din relaţie doar cu o inestetică guşă. Şi nu se scapă de guşă simplu.

Publicat în Ghinion 100% | Lasă un comentariu