Sunt oameni care se sperie de fiecare contact cu o cultură sau civilizație străină. Meseria lor este să fie speriați. Ei sunt cei care trag semnale de alarmă (deseori ridicole) că am putea să ne pierdem specificul național sub asaltul produselor occidentale și „americănești” și o fac cu mijloace specifice educației marxist-dialectice primite. În materie de prezervare a specificului național, primul care a sărit să ne facă o lege a limbii a fost George Pruteanu cu a sa celebră lege a lui “gât-legău” (“cravată” în neaoșa română ce ar fi trebuit să o vorbim dacă o “lege Pruteanu” s-ar fi dat pe vremea Școlii Ardelene). Al doilea care sări, de curând, pârleazul băgării în seamă cu o lege de prezervare a specificului național este senatorul PSD Victor Socaciu, cenaclist “Flacăra” aciuat în Parlament (“Folosirea subtitrării introduce cuvinte noi, care vor fi asimilate de populaţie. Aceste cuvinte sunt apoi folosite din ce în ce mai des în limbaj şi ajung să fie considerate ca termeni obişnuiţi. Din această cauză limba română se deteriorează, acest aspect conducând la afectarea identităţii naţionale.”).
Eu aș fi mai optimist în materie de supraviețuire a specificului românesc – el are rădăcini mai adânci decât partea sa culturală aflată într-o continuă metamorfoză. O dovadă ar fi faptul că pe plaiurile noastre s-au pierdut/asimilat/malaxat (dacă este să dăm crezare cărților de istorie) nenumărate neamuri migratoare ca într-un veritabil triunghi al Bermudelor. Dar sunt și alte dovezi că specificul autohton lucrează infailibil direct asupra materiilor, direct asupra substanței din care sunt făcute produsele, de exemplu. La noi licența se adaptează, ingredientele se autohtonizează subit. De-o pildă, care dintre fumători n-a constatat că, indiferent de marca aleasă, indiferent de preţul şi prestigiul acesteia, dacă acea ţigară e produsă în România ea are un nepreţuit gust de “Snagov”? Tutunul și ierburile cu care este aromatizat acesta suferă o mutație către autohton, indiferent din care colț al lumii îl aduce producătorul. La fel cum orice sort de cafea ce ajunge în România capătă un inefabil gust de “nechezol” (pentru citiitorii care au deschis mai târziu blogul, “nechezolul” era substitutul de cafea care se vindea pe vremea lui nea’ Ceașcă și care, în loc de cafea, avea în compoziție năut prăjit și, bănuiesc, orz – de unde și aluzia la cai din denumirea populară). Ca să nu mai vorbim despre miracolul cu care am reuşit să schimbe până şi gustul de la Coca-Cola… Eu nu cred că noi, românii, umblăm cu şmecherii la reţete. Pur şi simplu ingredientele străine se umplu de specific, se metamorfozează sau, prin mimetism, devin cameleonic identice cu cele locale. “Specificul” nu este ceva imaterial, spiritual, cum greșit am crezut. El, în aceste situații (de prezervare), devine consistent, material, insinuându-se în toate cele ce se fac (“românește”) în România.
Fotografiile mele
Gazeta de Cluj
Glasul Hunedoarei
HotNews
Kamikaze
Monitorul de Cluj
Ziar de Cluj
Dan Ielciu
Dan C. Lungescu
paulniculescu
Acidutzu
Admin
sab2235
Sare'n Ochi 
Ce frumos ai spus ! Și eu, care credeam în mod simplist, că românul pur și simplu fură din ingrediente!
vaaai! se poate?! nu suntem noi urmasii celor mai drepti dintre traci?
nu-i chiar așa cu Pruteanu 🙂
a avut el piticii lui, dar exclusiv pe plan politico-juridic, nu și lingvistic.
a dorit reglementarea juridică a exprimării populației, ceea ce este o prostie enormă (un abuz, un element dictatorial, printre altele).
dar nu a promovat inepții lingvistice (câine fierbinte sau alte grozăvii), astea au fost invenția presei.
dimpotrivă, a susținut ideea evitării unor astfel de barbarisme lexicale.
iar acel gâtlegău ține de o lege emisă acum circa 100 de ani (la fel ca nasștergău, peșinemergătoriu etc.), care n-are nicio legătură cu Pruteanu 🙂
corect. noi, presarii am inventat Legea lui gat-legau – chiar am scris un editorial cu acest titlu, prin 2002 cred, prin care luam in ras legea Pruteanu ca element dictatorial si dadeam acele exemple printre care si cea cu „caine fierbinte” pentru a intari prostia legii promovate. 🙂 se pare ca ma citeai si pe vremea aceea…
te citeam doar dacă scriai la Evenimentul Zilei 🙂
acolo scriam – dar la editia de Transilvania (cat am fost SGR si redactor-sef)
am cautat in arhiva. nu eu am scris editorialul cu „Legea lui gat legau”, ci Ion Muresan. am sa-l postez sambata – e amuzant si, in plus, infirma faptul ca Pruteanu nu ar fi promovat ineptii politice (vezi, memoria ne joaca feste…) 🙂
are drepatea lui Socaciu. din ce in ce mai des auzim pe strada expresia „fuck”. asta este un adevarat sacrilegiu…noi romanii avem niste injuraturi neegalate de nicio alta natie si ar fi pacat sa se piarda.
pe de alta parte dublajul filmelor nu este o solutie…pentru ca cei care dubleaza nu fac dublajul cum trebuie si improvizeaza, asa cum facea pe vremuri Irina Margareta Nistor care traducea expresia americana omniprezenta in orice film printr-un „dute-n moas`ta” care nu avea nicio legatura cu actiunea. (ce vremuri…cum ne strangeam 15-20 de pustani si pustoaice, intr-o camaruta, sa vedem un film cu „Chiki Chean” dublat la a 3-a mana)
cocalarii care spun „fuck” sunt extrem de indignati daca le zici neaos de mama… cica-i injuri.
chiar acum ma uit in reluare la „Nasul” unde e invitat Socaciu. El zice ca intiativa lui se adreseaza in special „prostimii” pentru a-i invata sa vorbeasca corect. Dar majoritatea filmelor straine sunt vorbite in „jargon” si nu in limba academica. Cum dreaq face dublajul jargonului? Cum traduce „dick”, „pussy”, „bullshit”, „merde”, „va` fa` un culo” etc … Cum i-ar traduce pe State si Flacarica daca ar fi intr-o limba straina? Cum l-ar traduce pe Ceausescu?
Nici prin scris nu se traduc expresiile mot-a-mot dar le auzim si apoi completam noi traducerea oficiala. Insa la dublaj nu le vom mai auzi si se duce dreaq sensul dialogului.
In plus daca toate filmele vor avea sonor in romana cine se va mai uita la un film romanesc? Toate vor fi „romanesti”.
Ce sa mai discutam…propunerea este o idiotenie si in caz ca alesii vor pune botul, va avea rezultate contrare scopului initial. Prostii vor fi mai prosti iar restul, mai isteti, se vor descurca sa vada un film cu coloana sonora originala.
🙂 pai, ar putea-o lua de consultant pe Irina Nistor – ea se descurca, stii bine, pe vremea cand vizionam la kilometru filme de sambata dupa-amiaza si pana duminica la miezul noptii (nici nu mai stiai la ce te uiti dupa al 10-lea film).
si, doi: ce-l face pe cenaclistul folkist sa creada ca el este in afara „prostimii”. el si toapa de nevasta-sa sunt exponentul acelei „prostimi” dubioase care ne distrug cu adevarat limba.
mai bine si-ar pune intrebari cu privire la idioteniile lingvistice care apar prin reclame vorbite in romaneste gen „ieseala”, sau la indemnul la ne-munca (prost sa fii sa muncesti la ProFM parai primesti) si la chiul pe banii patronului ca sa te duci sa rontai niste cartofi cu aroma de E-uri (iar s-a blocat hartia) samd.
In exprimare aproximativa:
” hovo mez, Old Surehand? O Machu Picchu von”! Suna frumos sa-l auzi pe Mel Gibson, de exemplu, vorbind romaneste cu vocea idiotului de socaciu!.
De parca nu am avea destui analfabeti! Ar merita bagata subtitrare inclusiv pe la „antene” si „realitati”.