de Alexandru Diaconescu
Nu s-a uscat bine cerneala pe semnăturile celor care au publicat comunicatul Grupului Independent pentru Monitorizarea Patrimoniului Cultural de la Roşia Montană (GIMPCRM), din care face parte şi autorul acestor rânduri, sau de pe comunicatul Direcţiei pentru Cultură a Județului Alba privind descărcarea de sarcină arheologică a unei părţi din Masivul Cârnic (în urma votului unanim al Comisiei Arheologice), că detractorii proiectului de exploatare minieră al companiei româno-canadiene Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) au şi emis un protest sub forma unei scrisori deschise adresate primului ministru al României. Un grup de 8 arhitecţi, 5 arheologi şi 3 istorici, fără să fi citit Raportul colegilor din GIMPCRM, înfierează cu mânie proletară implicarea unei „societăţi de interes privat” (în speţă RMGC) în „problema moştenirii culturale a României”. şi – printr-o întrebare retorică – ameninţă Ministerul Culturii şi Patrimoniului cu un nou proces privind descărcarea de sarcină arheologică a zonei în cauză. De unde atâta agitaţie în jurul patrimoniului cultural şi istoric al Roşiei Montane?
După ce timp de un deceniu au reuşit să întârzie – şi apoi chiar să stopeze – proiectul minier, fără să ofere în schimb nici o soluţie viabilă pentru patrimoniul cultural şi istorci al Roşiei Montane, autorii se văd acum confruntaţi cu riscul ca nocivitatea negativismului lor funciar să iasă pe deplin la iveală. Ceea ce omit să menţioneze protestatarii este că din Comunicatul Ministeruli Culturii şi Patrimoniului rezultă că pentru următorii 5 ani de la reluarea exploatării aurului compania RMGC pune la dispoziţia specialiştilor pentru salvarea patrimoniului cultural şi istorc din Roşia Montană suma de 70 milioane dolari (circa 10 milioane de euro pe an). Da, aţi citit bine! După estimările mele, aş fi fost foarte fericit să existe cam jumătate din sumă pentru salvarea monumentelor Roşiei şi pe această cale (neoficial) îi felicit pe reprezentanţii ministerului care au negociat suma în cauză, precum şi pe cei ai companiei româno-canadiene pentru preţuirea deosebită arătată patrimoniului nostru. Ne putem face o idee despre cât reprezintă acestă sumă, dacă o comparăm cu banii cheltuiţi de statul român înainte de criză pentru marile şantiere arheologice ale ţării (cele mici nu mai sunt de mult finanţate de Ministerul Culturii). În anul 2008 (cel mai „bogat”) şantierul Sarmizegetusa romană a primit echivalentul a circa 20.000 de euro, iar Histria (de departe cel mai mare şantier arheologic din ţară) a primit echivalentul a 35.000 de euro, la care se adaugă finanţarea de la Institutul din Bucureşti, cca. 85.000 euro, bani folosiţi mai ales pentru cercetările din acelaşi sit dobrogean. Alte situri arheologice finanţate în 2008 de minister au fost cetatea Tropaeum Traiani, cca. 20.000 euro, Capidava 17.000 euro, Argamum, cca. 11.500 euro. Prin urmare nici un sit nu a beneficiat de o investiţie de peste 100.000 de euro pe an. Roşia Montană va primi anual de 100 de ori mai mult! Cu o astfel de finanţare cercetările arheologice, restaurarea şi conservarea monumentelor, se poate face la un nivel la care semnatarii protestului nici nu puteau visa. Îi invit să îşi examineze propria activitate şi propriile „realizări”. Îl întreb de exemplu pe domnul profesor Ioan Piso ce lasă în urma sa după cele două decenii în care a condus şantierul Sarmizegetusa din Ţara Heţegului? Un morman de pietre!
Autorii protestului se îndoiesc cu maliţiozitate de capacitatea RMGC de a realiza restaurări corecte din punct de vedere ştiinţific, oferind ca exemplu clădirea noului Muzeu al Aurului, căreia „dincolo de cosmetizarea de faţadă i s-a falsificat structura istorică”. În realitate atât faţada cât şi structura internă respectă aspectul original, doar funcţionalitatea de muzeu este nouă. Nu văd nimic reprobabil în asta. În schimb, i-aş întreba pe domnii Piso şi Ţigănaş ce părere au despre restaurarea Turnului Croitorilor din Cluj, în care sunt şi ei implicaţi. Uşile şi obloanele turnului au fost înlocuite cu geamuri termopan, iar interiorul a fost complet alterat prin construirea unei schele metalice, care nu are nici o legătură cu scara şi planşeele turnului de sec. XVI. Cât despre ceea ce protestatarii numesc „soluţia hilară de salvare a galeriilor romane prin realizarea unor copii cu caracter muzeistic”, nu pot spune decât că este o tipică manipulare prin distorsionarea realităţii şi bagatelizarea soluţiilor propuse de specialişti. În urma discuţiilor avute, inclusiv cu doamna Béatrice Cauuet, specialist în arheologie minieră, care a şi condus cercetarea galeriilor din Roşia Montană, GIMPCRM a recomandat conservarea in situ (adică pe loc) a fiecăruia din cele trei tipuri de galerie atestată aici, prin crearea mai multor rezervaţii arheologice (o parte din Masivul Cârnic, Dealul Carpeni, vatra actualei localităţi Roşia Montană etc.). Dacă se constată existenţa unor galerii cu valoare istorică sau culturală, care ar putea fi afectate de exploatarea minieră, ele vor fi decupate din masiv şi transferate la muzeu (cum s-a procedat cu templul rupestru al lui Ramses II de la Abu Simbel). Toate acestea vor fi puse la dispoziţia specialiştilor actuali şi viitori, dar, cum nu este recomandabil ca publicul larg – mai ales copii – să coboare în mină, unde poate fi foarte periculos (în vestul Europei astfel de „vizite” sunt strict interzise prin lege) s-a recomandat executarea de către specialişti a unor cópii fidele ale galeriilor antice, medievale şi moderne, după modelul multor situri şi muzee din Europa (de exemplu Lewarde, în nord-estul Franţei, unde a fost reconstituită fidel o mină de cărbuni). Vă asigur că există şi expertiza şi mijloacele financiare necesare executării ireproşabile a unor astfel de cópii.
În urma unei analize desfăşurate timp de mai bine de 6 luni grupul independent de specialişti a ajuns la concluzia că cea mai bună cale pentru prezervarea patrimoniului cultural al Roşiei Montane este implementarea programului de exploatare minieră, căci altfel, – în sărăcia actuală – patrimoniul Roşiei se va degrada în mod galopant. Adică e timpul să ne folosim de aurul pe care munţii noştri îl poartă. Desigur asta nu poate fi pe placul concurenţei, căci – din Australia şi Noua Zeelandă până în China şi Africa de Sud – apariţia aurului transilvan pe piaţă nu va trece neobservată. Nu sunt adeptul teoriei marilor conspiraţii mondiale, dar poate nu întâmplător miliardarul George Soros sponsorizează Fundaţia Culturală „Roşia Montană” şi alte ONG-uri foarte active în combaterea proiectului minier. Foarte bine informaţi, din tot patrimoniul Roşiei Montane nu au atacat în justiţie decât descărcarea Masivului Cârnic, unde concentraţia de aur este mult mai mare decât în restul sitului şi fără de care restul exploatării nu mai este rentabilă.
Până una alta un proiect, care urma să dureze vreo 5-10 ani a fost deja amânat cu aproape un deceniu, deci cei în cauză şi-au făcut bine treaba, aruncând mâţa moartă în curtea companiei RMGC. Acum, după votul unanim al Comisiei Arheologice, se pot retrage mulţumiţi că au combătut zdravăn, ca musca pe lângă căruţa poştei!
Fotografiile mele
Gazeta de Cluj
Glasul Hunedoarei
HotNews
Kamikaze
Monitorul de Cluj
Ziar de Cluj
Dan Ielciu
Dan C. Lungescu
paulniculescu
Acidutzu
Admin
sab2235
Sare'n Ochi 
Ziarul lu Patriciu („Sorosul” aurului negru, cum s-ar zice :)) – „Roşia Montană“, o afacere toxică PDL – UDMR
http://www.adevarul.ro/actualitate/rosia_montana/Rosia_Montana-o_afacere_toxica_PDL_-_UDMR_0_518948473.html
Iniţiat şi transformat, ulterior, în subiect electoral de către PDL, proiectul „Roşia Montană“ a stat în ultimii ani în mâinile miniştrilor UDMR, dar şi ale unor afacerişti controversaţi. De la momentul în care Radu Berceanu semna actul constitutiv al proiectului minier „Roşia Montană“, aceasta a fost plimbat între interese politice la nivel înalt şi strategii comerciale de amploare. Aprobarea descărcării de sarcină arheologică pentru Masivul Cârnic, situat lângă localitatea Roşia Montană, judeţul Alba, luată săptămâna trecută de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, este penultimul pas înaintea transformării zonei în exploatare minieră. Potrivit legii, ar mai fi necesar un singur aviz, cel de mediu, din partea ministerului condus la Laszlo Borbely. Odată adoptat, acest aviz ar încheia o poveste ce s-a întins pe mai bine de un deceniu, ridicând controverse teribile şi dezbateri aparent inutile.
contestatarii să-l plătească pe Severin, să le susțină cauza în PE.
🙂 corect. la cati bani iau pentru „consultanta” ar putea sa imparta cu Severin.
am vrut sa pun link cu articolul tau pe VoxPublica unde Gotiu a turbat de cateva zile insa pentru ca l-am cam facut de kko zilele trecute (prin argumente, bineinteles) mi-a dat ban pe IP.
chiar nu ma mira.
de cate ori il intreb pe Gutza pe VaxPublic ce se intampla cu celelate 87 de procente din productia anuala mondiala de cianuri care se folosesc in toate industriile (de la medicamente la vopsit blugi), ma baneaza si pe mine. pentru ecologistii lui Soros, 13 procente din cantitatea anuala de cianuri produse in lume (cat se foloseste anual in industria extractiva aurifera) sunt cu mult mai mari si mai nocive decat 87 de procente. de ce? de nemernici si neinteresati materiali ce sunt?
Problema s-a mutat si in Parlamentul European, dovadă a anvergurii sale. Va recomand articolul si comentariile lui Liviu Alexa
http://www.citynews.ro/cluj/eveniment-29/scrisoare-deschisa-a-academicienilor-catre-ministrul-hunor-126169/
Al. Diaconescu
Ceea ce nu bagati de seama este ca, paradoxal, intarzierea de zece ani produsa de protestatari aduce statului roman in acest moment o ipotetica crestere de 5 ori a venitului din aceasta „afacere” – vezi evolutia pretului aurului in ultimii 10 ani.
Sa mori de ras, dar ca rezultat concret in acest moment, meritul de a fi servit cel mai bine statul si binele comun le apartine acestor protestatari din chiar punctul de vedere mediatizat preponderent de RMGC – bani statului roman ! Acum, daca ne punem intrebarea care e meritul RMGC si al tuterilor ei, printr-o operatie de logica elementara nu ramane decat o varianta neonorabila pentru acestia.
Daca in urma cu 10 ani la 10$/g, s-a stabilit redeventa si participatiunea bananiera a statului roman (basca exportarea namolurilor fara a cunoaste precis ce contin) prin justificara publica ca o cota mai mare ar face operatiunile RMGC neprofitabile, unde zace acum intelighentia lor, cand aurul valoreaza 50$/g? Orice proprietar responsabil ar bloca/sabota proiectul si ar forta renegocierea. Dar pentru ca asa ceva nu are cum sa se intample cand e vorba de statul roman proprietar cu actualele specimene politice ca administratori, va propun un scurt exercitiu de inviorare mentala. Credeti ca e imposibil ca pretul sa ajunga la 500$/g? Va temeti cumva ca va scadea ? Ce ar fi daca am mai amana-o inca zece ani ? Sau ce ar fi daca am lasa-o pentru niste vremuri cu oameni mai inteligenti la votare si mai cinstiti la butoane ?
păi ce să mai zic, că doar mie îmi este suficient că aia de vor să distrugă Roşia Montană sunt sponsori la chelu şi dj securistul din deal… asta spune tot
vă rog să mă iertaţi dar mai am una pentru tovarăşul Pontaaaaaaaaaaaa
http://fanu.wordpress.com/2011/07/18/grupul-extraterestrilor-furiosi-si-iuti-lezati-de-titlul-alieni-saluta-hateg-sity/
maii una pentru tovarăşu Pontaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
http://fanu.wordpress.com/2011/07/19/hateg-pisica-nemetafizica-dar-neagra-si-nerupta-n-figguri-de-canal-incorect-politice-extraterestrii-lezati/
Pingback: Recomandări de seară » Daily Cotcodac
Monumentele nu se conserva prin „decupare” si „expunere in muzeu”. Prin demontarea lor din sit, isi pierd autenticitatea. Nici un specialist nu ar propune conservarea galeriilor romane prin stramutare intr-un muzeu, acest gen de interventie fiind interzis prin toate conventiile internationale in domeniu, la care Romania este parte. Povestile astea cu „salvarea” prin „expunere in muzeu” fac parte din campania de intoxicare a RMGC. Eu primesc de citeva ori pe an caiete colorate, din carton, cu pagini lucioase si cu explicatii despre cum vrea RMGC binele comunitatii locale, povestile cu „mii de locuri de munca” (de fapt vor fi vreo doua sute, si alea pentru necalificati, pe lefuri mizere). Din ce bani? Daca isi permit sa plateasca aceste campanii costisitoare – mass media, corespondenta publicitara etc.- oare cit de mare e profitul din spatele acestei „salvari a comunitatii locale”? Prea nu imi vine sa cred ca statul roman ar perfecta o data, in sfirsit, o afacere in interes propriu…Ma tem ca peste citiva ani vom plinge ca s-a semnat un contract dezavantajos, din care statul roman pierde bani- si vom cauta vinovati. Pe cit pariem ca atunci nu va fi nimeni vinovat?
nu ar trebui eu sa ma bag peste profesorul Alexandru Diaconescu cu explicatii – dar in material sunt date exemple de stramutare efectuate cu succes si fara sa fie interzise. imi dai, te rog, o documentare la ceea ce afirmi („acest gen de interventie fiind interzis prin toate conventiile internationale in domeniu”)? asta sa putem discuta despre „intoxicare”.
Conventia Unesco, Charta de la Venetia cu toate completarile ulterioare, dintre care Documentul de la Nara (1994) referitor strict la autenticitate. Toate astea au fost preluate in legile romanesti in domeniu; 422 si care-or mai fi; nu imi cere sa le caut si pe alea, te rog, nu am timp. E legislatia romaneasca a monumentelor istorice, care e apa de ploaie pentru marea majoritate a detinatorilor de monumente si, din pacate, si pentru statul roman care ar trebui sa o aplice.
S-au facut stramutari suficiente, erau la moda cindva; sint exemple chiar si in Romania, dinainte de semnarea Conventiei Unesco. Acum, autenticitatea este obligatorie pentru conditia de monument istoric. Autenticitatea inseamna: interventii cu aceleasi materiale ca cele originale, aceleasi tehnici de punere in opera si chiar mentinerea in stare originala a zonei de protectie a monumentului. Au fost in lume chiar cazuri de monumente Unesco delistate din cauza pierderii autenticitatii. Iti dau un alt exemplu de „moda” in restaurare- a fost o moda a utilizarii betonului, care a dus la distrugeri ireversibile in multe cazuri- asta ca sa iti faci o idee cit e de usor de gasit exemple pentru orice, in domeniul asta.
Sigur ca gasim exemple de stramutari, asa cum gasim exemple de interventii cu beton- nu inseamna ca trebuie sa le si urmam, doar pentru ca asa zice nu-stiu-ce specialista din Franta. Intotdeauna se vor gasi specialisti dispusi sa declare ceva sau altceva; in cazul patrimoniului din Romania, nu m-as baza pe specialisti din strainatate ca sa isi dea cu parerea despre valoarea lui. Pentru ei, e posibil sa nu aiba nici o valoare, pentru ca il raporteaza la patrimoniul lor. E usor sa gasesti straini care sa declare ca la Rosia avem doar niste ruine mizere. Or fi, dar sint ale noastre. Nu avem mari catedrale, nu avem vaste cetati medievale. Patrimoniul nostru, raportat la al Europei Occidentale, e modest. Dar nu il avem decit pe asta si ar trebui sa incepem sa il privim cu alti ochi. Din dorinta noastra de a fi „in rind cu lumea”, ne privim prea des prin ochii altora.
multumesc. le-am dat mai departe prof. Diaconescu.
vă referiți la Convenția privind protecția Patrimoniului Mondial Cultural și Natural, din 1972, aparținând lui UNESCO?
dacă da, este disponibilă aici (în engleză).
eu nu găsesc în ea nimic de genul celor susținute de dumneavoastră, dar sunt sigur că aveți dreptate.
Mai bine ati lupta sa salvati minunatiile de case din Bucuresti , abandonate in ruina si mult mai frumoase si mult mai valoroase decat niste galerii de mina…ce sa spun , sa salvezi , sa conservi lemn putrezit , pamant si piatra . In piata romana , pana in ASE , chiar langa o statie de autobuz , e o casa de o rara frumusete ! Chiar de ar vrea , nimeni nu mai poate construi asa ceva in ziua de azi ! Casa e o ruina , saraca , chiar mi-e mila de ea !
Piesa de dinainte se va termina si se va incepe extragerea aurului . Numai la momentul bine stabilit : nici mai devreme , cand ar vrea unii , nici mai tarziu , cum ar crede altii ! Ma amuz de cei care au pus botul la astfel de spectacole si au participat , unii cu buna credinta , ba de o parte , ba de alta .
Articol , ca de obicei , foarte bun !
Cer scuze tuturor pentru intarzierea cu care raspund, dar am fost ocupat cu o scoala de vara organizata la UBB.
Catre „crisuadi”.
Sunt perfect de acord cu ceea ce spuneti. Facem prea mult taraboi in jurul unei probleme de felul celei cu gaura de la macaroana. Aceste galerii sunt in ultima instanta simple gauri, aproape toate la fel (you’ ve seen one, you’ve seen them all), dar si asa trebuie salvat ce se poate si merita, mai ales daca exista fondurile necesare. Si eu as deturna cu plăcere un 2% din cele 70 de milioane dolari, afectati salvarii patrimoniului de la Rosia Montana, pentru 2-3 clădiri vechi din Bucuresti, caci in ultima instanta „capitala este vitrina tarii”. Dar din pacate gestul ar fi interpretat ca o forma voalata de mita. Cladirile vechi din Bucuresti, care trebuiau restaurate de 10-15 ani deja, sunt cele care confera demnitate si aspect european capitalei, cu noile contrucţii gen Dubay. Cu tot riscul de a parea ridicol voi inainta o astfel de propunere catre RMGC. Sa aleaga ei impreuna cu Ministerul Culturii cladirea in cauza, poate chiar cea dintre Piata Romana si ASE (depinde cui apartine, caci legea pripita a retrocedrilor a creat multe probleme monumentelor istorice).
Cer scuze tuturor pentru intarzierea cu care raspund, dar am fost ocupat cu o scoala de vara organizata la UBB.
Catre „Ina_adevarata”
In principuiu sunt de acord cu dumneavoastra, la mijloc trebuie sa fie deci o neintelegere. Spre exemplu si eu am infierat vehement „restaurarea” Turnului Croitorilor din Cluj, care a dus la alterarea aspecului original si deci la pierdetra autenticitatii. La randul lor specialistii straini insista pana la absurd pentru respectarea autenticitatii, chiar daca costurile sunt exorbitante si la ei acasa nu indraznesc sa faca asemenea propuneri. De altfel nu sunt neaparat mai bine pregatiti decat ai nostri, dar costa de 3-4 ori mai mult! Am in urma mea 13 campanii arheologice cu specialisti din Marea Britanie, Germania si Franta, deci nu vorbesc din auzite.
Revenind la problema galeriilor romane, tin sa precizez ca principala forma de prezervare a lor este pastrarea lor asa cum sunt in trei rezervatii arheologice, unde se gasesc numeroase zone inca necercetate si care raman generatiilor viitoare. Aici regsaim toate tipurile de galerii atestate la Rosia. Toate galeriile cercetate timp de 7 sau 8 ani de domna Beatrice Cauet de la Toulouse au fost înregistrate 3D si vor putea fi curand vizitate virtual. Am vazut cateva animatii si sper ca ele sa fie publicate cat mai curand (la solicitarea mea, si pe internet). In procesul exploatarii, aceste galerii, deja cercetate si care nu prezinta nimic unic, vor fi distruse asa cum au fost dezafectate in ultimii 300 de ani (exploatarea a fost inceputa in 1733 de catre Habsburgi si a incetat în 2006), fara ca cineva sa protesteze. Prin Potocolul privind descoperirile fortuite sunt prevazute interventii de salvare in cazul in care se face o descoperire cat de mica. Daca va aparea o galerie cu aspect deosebit, unică in felul ei (cum ar fi noi instalatii hidraulice executate din lemn), ea nu va fi doar conservata virtual (cum se practica mai ales in Marea Britanie, dar si in restul Europei), ci s-a propus decuparea si expunerea intr-un cadru muzeistic. Operatiunea este foarte costisitoare si nu reprezinta decat o solutie extrema. De cand exista arheologia noi distrugem contextele arheologice si obiectele sunt duse la muzeu, uneori cate un mormant este chiar refacut pentru vizitatori, dar nimeni nu s-a gandit sa ingroape inapoi artefactele! Aceasta este insasi ratiunea de a fi a muzeului, care expune obiectele extrase din contextul lor autentic!
Personal sunt impotriva restaurarii de cladiri grecesti si romane cu materiale neadecvate, fara o cercetare prealabilă si fara o publicare detaliata, asa cum s-a facut la noi in cele mai multe cazuri. Chiar si pentru operatiunile de consevare primara si consolidare, tebuie alcatuit un „dosar complet de restaurare”, care sa consemneze precis felul in care a aratat monumentul la descoperire si care sunt interventiile propuse. Ma opun restaurarii si mai ales reconstituirii pe loc a monumentelor antice, inainte ca propunerile de reconstituire si restaurare sa fi fost publicate si comentate de alti specialisti (a se vedea amfiteatrul din Xanten sau cel de la Verona, care au fost restaurate incorect, ca stadioane moderne). Chiar daca exista analogii si studii serioase in domeniu, este riscandt sa ridici la 2-3 m niste ziduri pastrate pana la nivelul genunchilor. De aceea nu recomand ca modele nici baile romane copmlet refacute peste cele vechi la Wallsend in Anglia acum cativa ani, sau casele reconstituite in situ la Carnuntum anul trecut. Personal am recomandat sugerarea in teren a aspectului cladirii originale si în schimb realizarea de machete si adevarate butaforii in sau langa un muzeu. Numai in acest context si avand in vedere fondurile generoase existente, am propus reconstituirea unei mine romane la Rosia Montana pentru publicul larg (Precizez ca si in acest caz propun in prealabil dezbaterea publica a proiectului). Prin urmare realizarea unor replici, „facsimilli” cum li se spune mai nou, nu intra printre solutiile de prezervare a galeriilor antice, ci are simplu scop muzeistic si didactic. Din motive de siguranta personala numai cateva galerii originale pot fi deschise publicului larg, de aceea ne-am gandit si la replici.
Multumesc pentru raspuns, d-le profesor. Un exemplu trist, Bastionul Croitorilor cu termopane.
Interesant este ca reconstituirile gen Carnuntum au mare succes turistic, desi autenticitatea sitului este cu desavirsire pierduta. Chiar ma tem ca, la un moment dat, tot mai multe monumente vor fi puse sa produca bani dupa modelul Carnuntum.
E foarte interesant ceea ce detaliati referitor la interventiile propuse la Rosia Montana (din pacate, nu am intilnit inca nicaieri informatii de specialitate atit de detaliate); poate ar trebui publicate mai degraba cercetarile de specialitate si propunerile de conservare-reabilitare, decit povestile despre cum va curge lapte si miere la Rosia, dupa investitii.
Eu am urmarit discutiile doar „de la distanta”, nefiind implicata in nici un fel in situatia de acolo. Ceea ce pe mine ma pune pe ginduri este sirul nesfirsit de instrainari discutabile ale resurselor nationale, in care am convingerea ca se inscrie si aceasta de la Rosia Montana. Nimic din contextul economic, social si politic (nici de azi, nici de acum zece ani) nu ma poate face sa cred ca de data asta va fi altfel.
Totusi, ma intereseaza mai degraba latura stiintifica a chestiunii, asa ca o sa incerc sa aflu mai multe despre propunerile de conservare-reabilitare de acolo. Multumesc inca o data pentru raspuns.
Care este suma de bani cu care a fost „sprijinit logistic” de catre RMGC grupul independent?
am sa pun intrebarea. banuiesc ca nu mai mica decat cea pe care o avanta Soros in lupta anti 🙂
in plus, nu despre banii primiti de catre unii sau altii era vorba in material. daca aveti argumente la material, altele decat cele mercantil-infantile (in sensul decredibilizarii autorului ca, vezi Doamne, a primit bani, este cumparat samd – aceleasi suspiciuni planeaza si asupra grupului dvs. – deci: a se slabi!), va astept cu un comentariu. sunt satul de luari de pozitie gen VaxPublica si alte Gotzisme!
Nu este o suspiciune ca RMGC a dat bani, ci este sigur. Eu nu intreb daca, ci intreb cat. Veti vedea din raspuns ca nu va nega acest lucru.
In ce priveste grupul nostru (a nu se confunda cu campania Salvati Rosia Montana), aveti mailul, ne intalnim cand vreti dumneavoastra si va veti convinge singur de adevarul din prezentarea noastra de pe blog.
revin, nu despre asta era vorba in material.
dar am sa va citesc prezentarea de pe blog si am sa o dau celui care a scris materialul – sa va combateti pe argumente privind zona si trebuintele ei, nu cu argumentul cine de la cine ia sponsorizarea si in ce scopuri oculte. sper c-ati citit si raspunsurile pe care autorul le-a dat altora care si-au exprimat concret nelamuririle.
Ceva sanse de raspuns la intrebare… sau ramane pierduta in papusoi?
Intrebarea este extraordinara. Dar voi cati bani ati primit de la Soros, sau altii ca el – de exemplu rusi? Ceva sanse de raspuns la intrebare… sau ramane pierduta in cucurzi (astia sunt pe la noi, pe la voi prin sud, exista numaimpapusoi)… deci?
Am presupus ca interlocutorul isi respecta cuvantul si raspunde la intrebare. M-am inselat. Este greseala mea. [ADMIN zice: nu, greseala ta este ca ai intrebat tendentios, pe langa subiect. uite aici o intrebare la subiect: de mai bine de 10 ani de cand va castigati existenta salvand Rosia Montana, de ce nu ati avut bunul simt sa depuneti macar un proiect pentru o canalizare decenta in localitate? sau un proiect pentru a se elimina metalele grele care deverseaza in Aries? pen’ca e mai simplu sa va umflati cu bere la FanFest pana umpleti pajistea de pipilic? cred ca da]
PS: Se spune cucuruz/ cucuruzi. [ADMIN zice: la ce? asta-i ca si aia cu: „cum se zice corect, funicular sau furnicular?” cu raspunsul: „la ce?” ne bucuram intreg blogul ca aveti cunostinta de a deosebi lingvistic cucuruzul de cucuruzi. Acidutzu iti transmite ca a fost vorba doar despre un deget prea gos pe o tastatura prea ingusta – sari randul. deci?] Vezi Dictionarul Explicativ.
ioi ni mă da de când ştiu miticii să o deie pe ardeleneşte??? ia să puneţi voi fain mâna pe sapă sau hârleţ şi apoi să vă folosâţi de graiul ardelenesc… şi cam de când nu aţi mâncatu cucuruz fiert???
Tot SECRET este contraxtul cu statul roman? Asa cum recunostea acum cateva saptamani un reprezentant al firmei canadiene la Radio Romania Actualitati. Pai daca e SECRET, noi despre ce vorbim? Despre ce a „scapat”?