Dosarul „Clujana” – sau cum s-au sacrificat vacile grase ale României

Deocamdată pun datele problemei la dispoziția celor care vor să le consulte. Este vorba despre monitorizarea materialelor privind „Clujana” – brand de succes până în momentul în care unii au decis că poate fi muls cu succes. S-a început cu salarii nerușinate pentru șefi și s-a sfârșit cu devalizarea patrimoniului. „Clujana” nu mai era de multă vreme o fabrică de papuci, era o afacere imobiliară căreia unul dintre cei 15 mii de specialiști ai Convenției Democrate, Radu Sârbu, s-a gândit cum să-i dea papucii. Deci, deocamdată materialele – urmează să trag și concluziile după ce își vor da cu părerea și cei care vor avea amabilitatea să le studieze.

BIBLIOGRAFIE:

Monitorul Oficial 468 din 26 septembrie 2000(M.O. 468/2000)

Hotarare 798/2000 – Hotararea 798 din 14 septembrie 2000

RADIO EUROPA LIBERA – 15.03. 2000 – București: 64 de întreprinderi propuse spre privatizare

ORDONANŢĂ nr.47 din 10 iulie 2003

  • privind transferul pachetului de acţiuni al Societăţii Comerciale „Clujana” – S.A., Cluj-Napoca, din proprietatea privată a statului şi din administrarea Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului în proprietatea privată a judeţului Cluj şi în administrarea Consiliului Judeţean Cluj (http://m.cameradeputatilor.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?tip=13&nr=47&an=2003)

INTERPELARE Carol Dina (09 Oct 2003 – Parlamentul Romaniei):

  • Transferul pachetului de acţiuni al S.C. „Clujana” din Cluj-Napoca, din proprietatea privată a statului şi din administrarea Autorităţii pentru Privatizare în proprietatea privată a judeţului Cluj şi în administrarea Consiliului Judeţean Cluj, nu soluţionează obiectivele principale preconizate de Guvern, şi anume: Valorificarea mai eficace a activelor rămase prin reactivarea acestora. Practic ele sunt imposibil de a fi revigorate. Recuperarea segementului de piaţă deţinut anterior de S.C. „Clujana”, înainte de închidere. Imposibil de realizat acest deziderat, deşi este frumos, pentru că potenţialul tehnologic nu mai permite aceasta, iar piaţa este suprasaturată de acest produs, respectiv încălţăminte. Crearea de noi locuri de muncă pentru 600 de salariaţi. Obiectivele anterioare neputând fi atinse este de înţeles că, pe cale de consecinţă, nici locurile de muncă nu pot fi certe. În al doilea rând, proiectul de revitalizare a societăţii „Clujana” nu este viabil, având în vedere şi următoarele: La 15 iulie 1999 – atenţie! în urmă cu 4 ani – S.C. „Clujana” a fost practic închisă, cu disponibilizarea tuturor angajaţilor, mai rămânând un singur director. Prin Hotărârea Guvernului nr. 798/2000 s-a aprobat strategia de privatizare a S.C. „Clujana”, prin care consultantul englez – de data asta – agreat de A.P.A.P.S., a stabilit divizarea întreprinderii „Clujana” în 28 de unităţi de afaceri, dintre care 24 de unităţi au fost deja vândute, astfel că obiectivul prezentului proiect de lege nu are un obiectiv credibil. În plus, A.V.A.B. mai are de recuperat o datorie consolidată – aşa cum a rezultat şi din discuţiile noastre – de 4,8 milioane de dolari – atenţie, alt paradox! – deşi valoarea activelor nevândute, care au fost evaluate în ultimul moment, este doar de 1,8 milioane de dolari. Deci faţă de cele 4,8 milioane nu există substanţă pentru onorarea obligaţiilor angajate de „Clujana” de-a lungul celor 14 ani. Menţionez, în plus, că din valoarea de 1,8 milioane de dolari, A.V.A.B. şi-a propus să mai vândă active de încă 1 million şi, este firesc, ce a mai rămas din „Clujana”. Vreau să subliniez aici un detaliu, poate în felul acesta îi satisfac solicitarea şi domnului senator Păcurariu. Ca urmare a aprobării Biroului permanent, noi am prelungit termenul de depunere al raportului pentru că am avut numeroase întâlniri cu toate compartimentele responsabile în această afacere, inclusiv conducerea A.V.A.B., A.P.A.P.S., consiliul judeţean, actualul director şi am avut mai multe runde de discuţii, consemnate şi în raportul prezentat. Planul de afaceri pentru relansarea S.C. „Clujana”, prezentat de Consiliul Judeţean Cluj Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare, este considerat de aceasta ca neviabil, iar componenta financiară este în aer fără surse certe. Aceste date pun în evidenţă indubitabil că relansarea S.C. „Clujana” în forma propusă de Guvern nu are suport în realitate. Pentru aceste argumente, senatorii Partidului România Mare nu sunt de acord cu transferul S.C. „Clujana” din proprietatea privată a judeţului Cluj în administrarea Consiliului Judeţean Cluj.
  • Ziarul 21: Capitalul actual al firmei este de 3 milioane de Euro bani care ar ajunge pentru repunerea pe picioare a brandului „Clujana”

MATERIAL DIN 2002: Bizz City.ro: AVAB a vandut Palatul administrativ Clujana

MATERIAL DIN 2005: Romania Libera: Consiliul Judetean Cluj isi disputa fabrica de incaltaminte cu fostii proprietary

MATERIAL DIN 2007: Cluj-Napoca on line: Pantofii Clujana au disparut de pe rafturi

  • Clujana lucreaza cu Silvelia Impex SRL inca din 2001, dar relatia contractuala a fost sistata la sfarsitul anului trecut. Volumul vanzarilor de marfuri al fabricii clujene la sfarsitul anului trecut a ajuns al 728.350 de lei. Suma reprezinta o crestere de 327.5% fata de anul 2005, cand vanzarile ajunsesera la doar 215.803 de lei. De precizat ca, potrivit raportului anual al fabricii, aproape toata cresterea se datoreaza magazinului de prezentare al Clujana, din piata “1 Mai”. Un alt motiv este colaborarea cu Silvelia SRL, precizeaza raportul anual al societatii. In fapt, Silvelia are doar sase angajati. Situatia e similara si la Class Shoes, al doilea partener al Clujana in ceea ce priveste volumul tranzactiilor. Cu 7% din totalul vanzarilor Clujana in 2006, conducerea Class Shoes a decis sa inceteze relatiile de colaborare cu producatorul de incaltaminte. “Acum nu ne mai intereseaza problema Clujana” – acesta e singurul comentariu al directorului Sorin Grindean. In conditiile in care toate cladirile excedentare ale fabricii de incaltaminte au fost vandute, gradul de indatorare raportat la totalul activelor s-a triplat in doi ani, de la 1.8% in 2004 la 5.39% anul trecut. Privatizarea societatii se lasa inca asteptata, dupa ce Consiliul Judetean Cluj, actionar majoritar, nu a finalizat procedura de desemnare a evaluatorului. Surse de pe piata acrediteaza ideea ca suma pe care CJ Cluj vrea sa o ceara pentru contravaloarea pachetului de 85% din actiunile Clujana este sapte milioane de euro.

MATERIAL DIN 2008 – Ziua de Cluj: Privatizarea Clujana intrã în linie dreaptã

Gazeta de Cluj: Producătorul clujean de încălţăminte întregistrează în momentul de faţă datorii de aproximativ 1,4 milioane de euro şi, din această cauză, nu pot fi realizate niciun fel de investiţii. Consiliul de Administraţie analizează trei variante pentru această problemă: insolvenţa, majorarea de capital şi privatizarea.

City News: „Ar fi doi investitori, dar momentan sunt în ‘stand by’ pentru că au apărut discuţiile privind insolvenţa. Nu pot să dau numele investitorilor deoarece sunt privaţi şi este o piaţă concurenţială”, a declarat Daniel Mihiş. (DECLARATIILE LUI UIOREANU PRACTIC AU SCAZUT PRETUL DE PRIVATIZARE AL FABRICII)

Evenimentul Zilei: DECIZIE ISTORICĂ. Fabrica Clujana, înființată în 1911, va fi privatizată sau închisă

Adrian Nastase (3 aprilie 2012): „Traian Băsescu (…) În calitate de responsabil din partea guvernului Radu Vasile şi apoi Mugur Isărescu pentru programul PSAL 2, el s-a angajat la ‘privatizarea’ celor mai mari 63 de societăţi din economia ţării, lăsând în urma sa obligaţii extrem de greu de îndeplinit de către statul român”, a spus pe blog fostul premier.

  • El a publicat şi lista acestor societăţi: ALRO SA Slatina, ALPROM SA Slatina, SIDEX Galaţi, Hidromecanica Braşov, Electoputere Craiova, ROMVAG Caracal, Antibiotice Iaşi, Tractorul Braşov, ROTEC Buzău, CORD Buzău, FORTUS Iaşi, Şantierul Naval Constanţa, CMB Bocşa, Real Pleaşa, SIDERMET Călan, CUG Cluj, ELSID Titu, Industria Sârmei Câmpia Turzii, Faur Bucureşti, Subansamble Auto Sf. Gheorghe, Mecanica Mârşa, ROCAR Bucureşti, Timpuri Noi Bucureşti, UZTEL Bucureşti, UZUC Ploieşti, Petroutilaj Câmpina, GRIRO Bucureşti, VIROMET Victoria, CAROM Oneşti, Uzinele Sodice Govora, COLOROM Codlea, BICAPA Târnaveni, Argeşana Piteşti, MOLDOSIN Vaslui, CORAPET Corabia, TEROM Iasi, ROMTENSID Timişoara, COST Târgovişte, ARO Câmpulung, Vulcan Bucureşti, Rulmentul Braşov, UCM Reşiţa, LUGOMET Lugoj, Nicolina Iaşi, Mecanica Negreşti Oaş, F.S.R. Râşnov, URBIS Bucureşti, Optica Timişoara, TEHNOFRIG Cluj, Electroturris Turnu Măgurele, BIOSIN Calafat, Electronica Bucureşti, ROFEP Urziceni, SINTER Azuga, EXFOR Bucureşti, Poiana Braşov, CELHART DONARIS Brăila, Clujana Cluj-Napoca, I.U.G. Craiova, ROMAN Braşov, Nitramonia Făgaraş, Siderurgica Făgăraş.

Stiri de Cluj: Audit intern CLUJANA. Cât au furat TIȘE și echipa sa? Directorii au luat bani din firmă, pantofi și și-au UMFLAT salariile

DECI, CE S-A INTAMPLAT?

Din memorandumul de politici adresat FMI de Guvern in mai 2000.

  • Fondul constata ca la sfarsitul lui decembrie 1999, salariile medii din cele trei mari companii de utilitati – CONEL, Petrom si Romgaz – erau de 2,2 ori mai mari decat media pe economie, in ciuda pierderilor si a arieratelor, iar salariile medii in cele mai mari zece regii autonome erau cu peste 60% peste media economiei. „Anumite progrese s-au facut in initierea lichidarii unor intreprinderi cu pierderi. Totusi, din cauza declinului economic si a lentorii procesului, pierderile generate de intreprinderile de stat au continuat sa creasca. Intentionam sa sporim eforturile de a reduce pierderile din sectorul public, printr-o combinatie de restructurari, privatizari si masuri de lichidare”. Pe atunci se propuneau spre privatizare societati ca Sidex, Tractorul, Tarom, Alro, Electroputere, Antibiotice, pe lista de potentiale lichidari figurau Clujana, Siderurgica, Roman, Nitramonia, Banca Agricola urma sa fie lichidata si ea daca nu-si gasea cumparator si urma sa fie scoasa la vanzare BCR, care producea atunci aproape o treime din pierderile sistemului bancar. La acestea aveau sa se adauge in scrisorile catre FMI, in toamna lui 2001, privatizarea celor doua Distrigazuri si a doua companii de distributie a energiei, pentru care Guvernul isi asuma ca termen sfarsitul lui 2002. Din 2002 apar si listele cu companii monitorizate pentru neplata datoriilor la buget si la utilitati: pe atunci erau 82, intre care Radet, Apaterm, Oltchim, Rafo, Nitramonia, COS Targoviste si mai multe societati locale de termoficare. Chinuitoarele amintiri despre anii ’90 sunt utile in primul rand pentru cei care se intreaba ce cauta FMI sa-i spuna Guvernului ce companii trebuie privatizate sau cum trebuie conduse societatile de stat. Anii ’90 si inceputul anilor 2000 au fost dominati de vesnicele liste ale FMI si ale Bancii Mondiale cu societati rau-platnice la buget si producatoare de pierderi: listele au disparut ulterior, o parte fiindca unele societati s-au privatizat, cealalta parte fiindca guvernul Tariceanu a rupt relatia cu FMI in 2005, fiindca nu accepta un deficit bugetar mai mic de 1,5%, cerut de FMI tocmai din cauza deficitului cvasifiscal mare. (UN LIBERAL CARE VA SA ZICA!) Termenul de deficit cvasifiscal parand prea pasaresc, opinia publica a retinut doar ca Guvernul si-a afirmat suveranitatea rupand-o cu FMI si nu ca deficitul cu nume ciudat era exact acelasi lucru cu ceea ce ne spune azi presedintele Traian Basescu despre „companiile de stat ale caror pierderi le platesc toti romanii din buzunar”: arierate, adica ineficienta tradusa in bani neplatiti la buget si facturi neplatite la utilitati, dar acoperiti de stat pe seama celorlalti contribuabili, astfel incat efectul nu se vede in deficitul bugetar al momentului (desi cand Romania se va alinia in acest an la sistemul european de raportare contabila, cerut de Eurostat, se va vedea si aici), dar se perpetueaza ca povara structurala in economie.

DE CITIT: Până aici, toate bune şi frumoase, numai că sunt trecute sub tăcere câteva aspecte esenţiale.
1. Există o lege a achiziţiilor publice, care impune anumite exigenţe pentru „comenzile de stat”. Aspectul nu pare să deranjeze pe nimeni atunci când preşedintele Consiliului face astfel de promisiuni încântătoare. Mai mult, premierul – afirmă Tişe – este şi el de acord. Şi, asta e tot?
2. Avantajul certificatelor de mediu reprezintă un avantaj competitiv? Potrivit ultimelor situaţii financiare ale companiei, Clujana merge în pierdere, în condiţiile în care analiza comparativă, pe ani, a rezultatelor sale economico-financiare arată că creşterea cifrei de afaceri este însoţită de o majorare a pierderilor.
3. Are „Clujana” capacitatea de a produce produce „chiar peste o sută de mii de perechi de bocanci la standarde NATO”, în condiţiile în care cifra sa anuală de afaceri nu atinge un milion de euro?

Acest articol a fost publicat în Țara bizonului liniștit și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.