Cei care-i băteau cu săculețe de nisip și cu cartea de telefon pe cei care nu erau „conformi” politicilor Partidului Unic înainte de ’89, erau niște români de-ai noștri și ei. Băteau tot niște români – îi băteau că așa știau ei, că din cauza lor nu vor mai avea privilegiul de a se bălăngăni crăcănați, cu cascheta împinsă pe ceafă și cu pulanul rotit negijent într-o mână, în trendul epocii. Și n-au să-și mai poată lua leafa şi puiul în plus, peste rând. Puiul, ouăle, cărnița, kentanele, băutura și fetițele – mă rog, niște chestiii în plus față de populime. Erau miliţieni, au rămas miliţieni. I-am văzut manifestându-se plenar și în anii 90, şi în anii 2000… Şi, mai stupizi, şi mai bovini, în zilele noastre.