Acesta este un proiect pe care doresc să-l readuc în memoria autorităților locale. Rugămintea mea este: dacă aveți idei despre cum poate fi îmbunătățit, să nu vă sfiiți să le expuneți. Sunt cititori ai acestui blog care m-au întrebat dacă se poate face ceva concret pentru a ajuta comunitatea. Poftim, încerc să contribui măcar cu idei, măcar re-aducând în memoria celor care ar putea face ceva concret acțiuni bune care au fost aplicate odată, apoi au fost abandonate – în principal pentru că nimeni nu și-a asumat continuitatea proiectului (oameni, logistică, metode de racolare, sediu – mai pe scurt: banii).
PREMISE: Cei mai mulţi copii care consumă droguri (inclusiv alcool şi tutun) au vârste cuprinse între 14 şi 16 ani. Conform unor studii efectuat de către Agenţia Naţională Antidrog – Centrul Judeţean Cluj de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog, există printre copiii care ajung să consume droguri un vârf maxim la vârsta de 15 ani – peste 1/3 din total:
În ceea ce priveşte repartiţia consumatorilor de drog în funcţie de sex, băieţii au o pondere de 69% din total, iar, în funcţie de situaţia şcolară, se relevă că 84% dintre aceşti consumatori sunt elevi, racolările de noi consumatori în rândul lor fiind majoritare faţă de recidive (56% faţă de 44%) (a se vedea diagramele):
CONCLUZII: Fenomenul consumului de droguri la copiii din şcoli care se manifestă la o vârstă la care agresivitatea dată de schimbările hormonale (prepubertate), fără ca aceasta să fie controlată şi canalizată către situaţii sau aspecte pozitive, poate fi cauzat şi de acest aspect – trecerea de la inocenţa copilăriei la cunoaşterea unor lucruri este influienţată de anturaj; consumul de droguri există în şcoli şi nu are legătură cu neşcolarizarea (8% dintre consumatori) sau abandonul şcolar (8 la sută dintre consumatori); mai mult, există o tendinţă de creştere a consumului de droguri în şcoli prin racolare (56% cazuri noi, faţă de 44% recidive).
Orice nou potenţial consumator de droguri este o tragedie care trebuie evitată.
SOLUŢIE: Propun să dăm o preocupare (hobby) copiilor, scoaterea acestora din rutina zilnică urbană, dezvoltarea unei pasiuni. Orice altă preocupare, atractivă, este o alternativă la pervertirea acestora prin droguri.
Propun organizarea de către Primăria municipiului Cluj-Napoca în parteneriat cu școlile din subordine a unui campionat municipal interşcoli – pe diverse hobby-uri (ateliere), pentru a scoate copiii de „pe asfalt”. Acest campionat, organizat pe categorii (ciclism, turism, sporturi, colecții, pescuit, drumeție, fotografie), să fie finalizat anual, în fiecare 1 iunie (Ziua Internațională a Copiilor), cu o cupă ce poate fi denumită CUPA HOBBY-ANTIDROG. Cupa poate rămâne în posesia școlii, grupului de hobby – orice alt avantaj moral și/sau material adus din sponsorizarea acestui eveniment (evenimente) fiind binevenit. Prin avantaj material se înțelege orice echipament personal câștigat ca urmare a exercitării hobby-ului și care sprijină continuarea acestuia.
AVANTAJE:
- Copiilor li se oferă o alternativă, un HOBBY.
- Copiii sunt scoşi în natură, în afara oraşului, în afara rutinei zilnice.
- Copiii sunt învăţaţi să socializeze, să integreze în grupul lor, prin intermediul HOBBY-ului, categorii aparte de cetăţeni – cum sunt şi copiii instituţionalizaţi.
- Copiii sunt învăţaţi cu competiţia, cu genul de întrecere în care pot fi “grozavi” prin ceea ce realizează şi nu prin ceea ce le impune anturajul.
- Un concurs de eseuri, la nivel de municipiu, al copiilor participanţi ar fi benefic din punctul de vedere al scopului propus – copiii nu prea mai au apetență pentru lecturi, pentru acumularea de cuvinte noi în vocabular (iar să-i lăsăm să se educe de la televizor mi se pare o crimă).
- Competiţia poate fi continuată la nivel regional şi naţional – onoarea iniţiativei revenind municipiului Cluj-Napoca.
ISTORIC: în 1 iunie 2006, împreună cu un grup de prieteni am încercat să punem în practică acest proiect, să vedem cum funcționează și cam care ar fi efortul depus pentru a realiza o singură manifestare de acest gen. Am dus 120 de copii pe lacul de la Mărtineşti (dintre care 54 erau copii instituționalizați), i-am echipat pentru pescuit sportiv şi i-am învăţat, cu ajutorul specialiştilor (ei, niște prieteni extrem de pasionați de pescuit), cum se participă la concursuri de acest gen. Ne-am gândit atunci că mai bine facem acest efort pecuniar şi de timp preventiv, decât să ne lamentăm peste zece ani, când aceşti copii vor fi mari: „oare cu ce am greşit”. I-am cooptat în proiect și pe specialiştii Agenţiei Naţionale de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog a Judeţului Cluj, care au conferenţiat pe problema drogurilor, punând la dispoziţia participanţilor materiale de propagandă antidrog. Atunci ne-am propus cooptarea acestor copii şi în Programul MONITOR DE TIMP LIBER prin care speram să polarizăm în şcoli activităţi de genul HOBBY-ANTIDROG, mergând, în final, până la crearea unor CENTRE DE ZI HOBBY-ANTIDROG (măcar un astfel de centru în fiecare cartier – și cum de atunci s-au creat Primării de cartier, mă gândesc că acestea ar fi bune pentru a polariza astfel de activități). Am zis că trebuie să-i responsabilizăm pe copii, să le acordăm șansa ca prin ei înșiși, printr-o pasiune pentru ceva, să poată să-și câștige singuri încrederea de care au nevoie pentru a putea răzbi fără prea multe hopuri în viaţă. În 2006, copiii au beneficiat de transport gratuit, echipament sportiv şi instructori. Securitatea acţiunii a fost asigurată de către proprietarii lacurilor din Mărtineşti, firma EUROHUNTER; cazarea în corturi a fost asigurată de către EXPOTRANSILVANIA şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Avram Iancu” al judeţului Cluj, iar pentru masă, premii, consiliere, instructaj antidrog şi material de propagandă antidrog am fost ajutaţi şi de către alte instituţii şi persoane particulare şi publice cum ar fi: cotidianul MONITORUL de CLUJ (cei doi Sorini, jos pălăria, încă o dată!), Primăria municipiului Cluj-Napoca (personal, directorul tehnic de atunci, Sorin Apostu și consilierul local Nicoleta Postolache), Consiliul Judeţean Cluj, Studioul Teritorial de Radio Cluj (personal prietenul meu Florin Zaharescu), SC ELECTRICA SA (personal prietenul Andy Rusu), Instituţia Prefectului Cluj (personal prefectul Alin Tișe și consilierul să personal, amicul meu, Victor Popa), Inspectoratul de Poliţie al judeţului Cluj, Regia Autonomă de Transport Urban Cluj, RDS, Spitalul Militar Cluj (personal prietenul meu dr. Adrian Ghițuică), Regia Autonomă judeţeană de Apă-Canal Cluj, EXCLUSIV CATHERING, NAPOLACT (le mai mulțumesc odată și acum, a meritat efortul).
Fotografiile mele
Gazeta de Cluj
Glasul Hunedoarei
HotNews
Kamikaze
Monitorul de Cluj
Ziar de Cluj
Dan Ielciu
Dan C. Lungescu
paulniculescu
Acidutzu
Admin
sab2235
Sare'n Ochi 
FELICITARI! Daca ar fi mai multi oameni sa faca asemenea fapte……Romania ar fi departe.
multumesc. deci este o propunere buna?
Pingback: drogă tineri, … « de-a dura lex
Victor, îți doresc din toată inima să reușești cu această inițiativă foarte bună.
[și acum reclama (ne)mascată: te rog să citești și textul meu de azi, 12 martie 🙂 ]
Extraordinara ideea!
Doresc sa ma implic si eu!
Ce rezultate a avut activitatea din 2006? Ai urmarit evolutia copiilor implicati atunci in proiect?
din pacate, nu. ca eu eram numai scriitorul ideii, nu si cel care trebuia sa tina evidenta. nu ma pricep, de fapt, nu vreau sa ma pricep si la chestiile practice – ma consider un teoretician.
in 2006 s-a contorizat un succes de o zi – si, sunt convins, pentru o mare parte dintre copiii implicati, un set de dezamagiri: toate pornind de la adultii care nu-si indeplinesc promisiunile (indiferent de motive si motivatii).
de citit neaparat opinia lui de-a dura lex:
http://deaduralex.wordpress.com/2011/03/12/droga-tineri/
si comentariile de acolo. multumesc.
Interesant proiect. Cititi si acest aspect:
http://antiiluzii.blogspot.com/
Sa nu se inteleaga faptul ca as fi pro-droguri. Nu este cazul.
Pingback: Recomandări de seară: îmbogăţiţi un bulgar » Daily Cotcodac
Uhh..Statisticile sunt îngrijorătoare. Spun asta ca mama de copii între 15-17 ani. La noi în oraş a funcţionat binişor Agenţia de Antidrog, fiica mea a activat în această Agenţie (a fost şi premiată :-P). Printre activităţile lor, de departe cea mai interesantă, a fost mersul la Tichileşti (Tulcea, centrul de leproşi) unde au plantat copaci, cu tabliţă cu numele lor (le-a plăcut tare mult asta la copii). Au avut concursuri de fotografii, desene, chiar şi acţiuni în oraş, prin parcuri împărţind pliante sau discutând pur şi simplu cu alţi copii de vârsta lor surprinşi la ţigară.
Cel mai interesant e că fumatul se deprinde la şcoală, cei mai mulţi dintre ei, fumând doar la şcoală. Şi aici dau vina pe cadrele didactice din şcoli.
Salut, vad ca ceri pareri referitor la initiativa, care mi se pare laudabila.
Trebuie sa mentionez ca privesc din 2 puncte de vedere: fost adolescent care avea colegi consumatori (in scoala de elita) si in acelasi timp fost voluntar in campanii anti-drog.
In primul rand, ideea campaniei este foarte buna: oferirea unor alternative spre socializare, petrecerea timpului liber etc. Problema grea in astfel de campanii este continuitatea. Vad ca o ai in vedere, dar continuitatea campaniei nu este totuna cu fidelitatea adolescentilor. Frecventa acestora poate scadea tot din cauza anturajului.
Si aici vin sa va spun cum m-am simtit ca adolescent promotor „anti-drog”. ORICE activitate care contine sintagma „anti-drog” este respinsa de adolescentii expusi consumului. In general, acestia sunt de 2 categorii: copii din familii dezorganizate sau care nu au timp pt ei si copii (acestia de obicei devin cei „cool” tocmai pentru ca sunt predispusi spre delicventa) si copii retrasi care nu reusesc sa se integreze usor in grupul de la scoala si ii privesc cu admiratie si ravna pe cei de mai sus.
Problema se pune atunci cand vine un nene si zice hai ca avem activitate anti drog la lacul X. De cele mai multe ori, cei din prima categorie nu vor veni, iar cei din categoria 2 o vor face. Dar daca astia mai vin si cu o cupa la scoala pe care scrie „anti-drog” cei din prima categorie vor rade de se vor prapadi cu expresii de genu: „si pe cine ati mai salvat voi pe acolo de droguri”?
Trebuie luat in vedere ca admiratia si influenta celor cool nu a incetat odata cu campania noastra.
Ca sa trag o concluzie, daca ar fi o campanie facuta de mine: as antrena copiii in activitatile cele mai interesante pt cei din grupul tinta (fotbal, concurs de hip hop sau ce gen le mai place lor la varsta aia) fara sa le spun ca e pt ca vreau sa ii indepartez de droguri. O informare poate exista, dar nu legata strict de activitatea de socializare in sine. Si cel mai important, sa fie continua. Pentru ca fidelizarea adolescentilor spre acest gen de activitati sa fie asigurata, as face parteneriate cu cluburile de sport, cu ong-urile care fac activitati chiar si pentru alte grupuri tinta (unde ei devin voluntari, deci implicati civic) etc.
Stiu foarte bine ca pentru proiectul in sine, justificarea bugetului etc, e f bine sa se cheme cupa antidrog, dar pentru atingerea scopului aduce daune.
Sper ca nu m-am lungit prea mult si ca am reusit sa fiu coerenta.
Felicitari pentru initiativa.
va multumesc mult pentru ca ne-ati impartasit observatiile dumneavoastra pertinente. m-am gandit eu ca nu prinde sa zic anti-drog (suna ca si prohibitia). am sa retin sa se faca ceva pe ateliere de lucru si am sa propun campanii de genul ai sansa sa castigi o bicicleta (sa zicem) daca participi la drumetia X / concursul Y – si sa fac in asa fel incat fiecare sa castige cate ceva pe langa numai pentru ca a participat – o pereche de adidasi, un trening puma (ma rog, pun si eu niste marci), un tricou. ai sansa sa castigi un tur al Romaniei cu prietenii (hip-hop, fotbal, baschet – in fond doar ar pasa primariile intre ele grupuri castigatoare si ar fi mai simplu cu banii) ori campanii de genul hai sa mergem sa-i sapam/varuim curtea lui bunicu – sa se invete cu solidaritatea in scopuri bune.
faină postare!