Prin intermediul Mediafax, premierul Victor Viorel Ponta ne dezvăluie din puțul gândirii sale anti-democratice. Cocoțat la conducerea României, la fel ca precedesorul său de tristă aminire – și mă refer inclusiv la mentorul său politic, deținutul eliberat condiționat Adrian Năstase -, Che Gargara începe să se creadă izvor de lege. Ultima bazaconie sună cam așa:
- “Regula este următoarea: oricine dintre noi poate fi acuzat de ceva, unii suntem acuzaţi zi de zi de ceva. Inclusiv acuzarea de către procuror are aceeaşi valoare ca şi apărarea avocatului. N-o să mă iau acuma după avocaţi. În momentul în care apare o decizie a unui judecător, cum a apărut vineri în cazul domnului Fenechiu, chiar dacă nu e defintivă, evident că am ţinut cont; nu-i definitivă, dar am ţinut cont de condamnarea domnului Fenechiu şi exact în acelaşi moment a plecat. Asta e o regulă pe care mă gândesc să o punem şi în lege, foarte clar”
Adică prezumția de nevinovăție funcționează pe mai multe paliere în România: cetățeanul de rând, în dubă, politicianul agreat de putere, în funcții.
Și nimeni nu îl trage de mânecă pe marele absolvent de drept să-i spună că în practica instituţiilor publice tipic europene, inclusiv a ministerelor, dacă un ministru, în general un demnitar, este pus sub acuzare de procurori, conform unei legi nescrise care ţine de păstrarea integrităţii imaginii instituţiei pe care vremelnic o conduce, insul respectiv îşi prezintă demisia. Sau este demis. Ține de obraz, de bun simț, de educație – de tot ceea ce lipsește grupului infracțional organizat care s-a prăvălit peste România, ocupând-o ca pe o feudă încă de anul trecut.
Pingback: Stiri care nu s-au vazut la tonomatele mogulilor (XIX) | A șaptea dimensiune