21 decembrie 1989 (XII): Represiunea

Zorii zilei se ridică peste un oraş care nu ştie nimic despre pregătirile de război ale Armatei a IV-a „Transilvania”. Un oraş care, însă, ştie, de la „Europa Liberă”, „Vocea Americii” şi din diverse alte surse (telefonic, de la rude, cunoştinţe, prieteni), despre ce anume s-a întâmplat la Timişoara, despre faptul că au fost împuşcaţi, în plină stradă, civili: femei, bărbaţi, copii. Nimeni nu ştie, din păcate, nimic despre implicarea totală a armatei „poporului” în acest măcel. Majoritatea oamenilor credeau că este implicată Securitatea, „nemernicii” aceia „cu ochi albaştrii” şi „şoptitorii”, ei erau răspunzători de morţii de la Timişoara! Sigur – se gândeau oamenii –, erau implicaţi în omoruri şi miliţienii; „sectoriştii” nu erau cu nimic mai buni ca „securiştii” şi nu erau  văzuţi cu ochi buni de către populaţie, în marea lor majoritate: la fel ca acum, atunci cu atât mai mult, mare parte dintre ei confundau uniforma, datoria de a-i servi pe cetăţeni, cu dreptul de a se servi pe ei înşişi, comiţând abuzuri – de la intratul „pe uşa din dos” în magazinele alimentare, până la asocierea cu te miri ce borfaşi. Oamenii din Cluj-Napoca se pregăteau să participe, fiecare pe la locul lui de muncă, la şedinţele de înfierare a acţiunilor „huliganice şi destabilizatoare” de la Timişoara. Nu existau semne ca cineva să înceapă să se răzvrătească împotriva lui Ceauşescu. Cu toate acestea, armata şi-a luat foarte în serios noul rol, atribuit abuziv prin ordinul în 14 puncte al ministrului apărării naţionale, de pază şi ordine.

Dispozitiv de blocare a manifestanților din Piața Libertății din Cluj-Napoca (zona Anticariat) realizat de către trupeloe Ministerului Apărării Naționale - Cluj-Napoca, 21 decembrie 1989

Mr. Cocan Ioan Laurenţiu: În ziua de 21.12.1989, dimineaţa, la raportul de dimineaţă, în jurul orei 8.00, comandantul unităţii mr. Burtea Valeriu, iniţial întregului colectiv, ulterior, cadrelor, separat, ne-a făcut o informare din care rezulta că elemente destabilizatoare, huligani, beţivani şi alte forţe externe (astea da forţe externe! – n.n.) ostile din Ungaria, produc dezordine în ţară şi trebuie să luăm toate măsurile până la sacrificiul vieţii pentru a ne apăra unitatea, ţara şi poporul de la o catastrofă. Cu acest prilej, cred, a făcut prima afirmaţie clară şi fermă în faţa întregului colectiv ca să se tragă (cu muniţie, evident), fără milă, împotriva unor asemenea elemente ce ne pun viaţa noastră, a tuturor, în pericol, urmăresc destabilizarea ţării şi chiar ocuparea ei.”

La sediul Comitetului Judeţean al Partidului Comunist Român, orele 10.00, a avut loc o şedinţă „de lucru” condusă de primul secretar, la care au participat membrii Consiliului Judeţean al Apărării. Iulian Topliceanu: „Până către orele 10.00, împreună cu statul major am dat indicaţii la mari unităţi şi unităţi să nu se scoată la alte misiuni trupele necesare pentru a acţiona la frontieră, să nu se lase provocaţi militarii, să nu se tragă asupra populaţiei de către subunităţile scoase în pieţe sau pentru apărarea sediilor de partid. Subliniez că din datele care le am la statul major în toate judeţele de care răspund s-au respectat aceste prevederi. Către orele 10.00 am fost convocat la şedinţă de către Ioachim Moga, unde se găseau şi Nicolae Constantin, general Ioan Şerbănoiu, colonel Stoian Rusu, locotenent colonel Gheorghe Ivan şi, probabil, colonel Nicolae Ioniţă. La şedinţă, Nicolae Constantin şi Ioachim Moga, văzând pe planul stradal Cluj-Napoca cu ce putem acţiona, au solicitat să acţioneze armata chiar cu tancuri, începând de la ieşirea din intreprinderi şi de la gară. Le-am explicat că armata are ordine de la ministrul apărării naţionale să fie gata cu majoritatea forţelor pentru apărarea frontierei de vest a ţării, iar cu parte din forţe să participe la prinderea teroriştilor (…) care urmăresc să incendieze şi să distrugă clădiri mai importante din pieţe (asta da tactică teroristă: „distrugerea clădirilor mai importante din pieţe” – şi noi care credeam că teroriştii distrug în aşa fel încât să paralizeze capacitatea de ripostă armată a obiectivului vizat… – n.n.), lucrările de artă şi să provoace dezordine. De asemenea, am arătat că putem întări paza sediului Comitetului judeţean al partidului. Dar am spus că nu vom scoate tancuri, ci numai transportoare amfibii blindate şi autocamioane. Nicolae Constantin a susţinut că trebuie să participe armata cât mai repede, începând de la intreprinderi, pe căile de acces şi de la gară. Le-am explicat şi modul cum au subunităţile ordin să someze în cazul că sunt atacate. În continuare a solicitat generalului Ioan Şerbănoiu, colonelului Nicolae Ioniţă, colonelului Rusu Stoian şi locotenent colonelului Gheorghe Ivan să acţioneze cu toate forţele, începând din fabrici, uzine, intreprinderi, să se interzică formarea coloanelor şi deplasarea acestora spre centru, Piaţa Mihai Viteazul, Piaţa Libertăţii. Pe tot parcursul, prin staţia de radio care se găsea la primul secretar, se raporta de formarea şi traseul coloanelor. Prin această staţie se dădeau ordine şi se primeau rapoarte.”

Dispozitiv de blocare a coloanei de manifestanți pornite de la CUG, realizat de către trupele Ministerului de Interne - Cluj-Napoca, 21 decembrie 1989

Moga Ioachim: „(…) în ziua de 21.12.1989, a avut loc înainte de ora prânzului, o altă teleconferinţă, la care Ceauşescu a ordonat măsuri ferme (…) pentru îndeplinirea măsurilor ordonate anterior (…) a transmis să nu mai aşteptăm ordine de la centru că ele au fost date deja (…) Cu ocazia teleconferinţei Nicolae Constantin a cerut lui Ceauşescu să instituie «stare de necesitate» şi în judeţul Cluj (iată o minciună flagrantă a lui Ioachim Moga – a câta?; această cerere a fost formulată nu „înainte de ora prânzului”, deci înainte de a apare morţi şi răniţi prin împuşcare şi pe raza municipiului Cluj-Napoca, ci la teleconferinţa de la ora 18.00, după ce dispozitivele de represiune au tras în populaţia civilă, cererea fiind formulată cu scopul de a da o spoială de legalitate acestei acţiuni – n.n.) (…) Ceauşescu nu a fost de acord (…) Din nou Ceauşescu ne-a cerut (…) să fim toţi uniţi pentru a face faţă împotriva acelora care fac presiuni pentru destabilizare. După teleconferinţa cu cei prezenţi am hotărât măsuri pentru apărarea ordinii în judeţ. Generalul Ioan Şerbănoiu a spus că va lua măsuri pentru ca forţele sale să se ocupe de ordinea din Piaţa Mihai Viteazul, iar generalul Iulian Topliceanu de zonele centrale ale oraşului (…) şi zona hotelului Astoria (…) şi la intersecţia cu strada 30 Decembrie (…)” (Dosar nr. 61/P/1991, vol. 3, fila 47 – 49).

Constantin Nicolae: „(…) Am revenit la Cluj pe 21.12.1989, în jurul orelor 12.30 (…) Ioachim Moga m-a informat că are date potrivit cărora oamenii se adună şi urmează să facă o manifestaţie în Piaţa Libertăţii şi în Piaţa Mihai Viteazul. Tot el m-a informat că au fost luate măsuri pentru ca aceste pieţe să fie blocate de ostaşi, încât manifestanţii să nu poată pătrunde (…) i-au chemat la sediu pe gl. Topliceanu, Şerbănoiu şi pe şeful gărzilor patriotice (…) persoanele convocate (…) au raportat că sunt pregătiţi pentru înconjurarea pieţelor (…)” (Dosar nr. 61/P/1991, vol. 3, fila 127 – 129).

General Iulian Topliceanu în „NOTA privind activitatea lui Nicolae Constantin în Judeţul Cluj”: „În ziua de 21.12.1989, în jur de orele 10.30, am fost convocat la primul secretar al judeţului – Ioachim Moga, unde am găsit pe Nicolae Constantin, general maior Şerbănoiu Ioan, colonel Ioniţă Nicolae, colonel Rusu Stoian şi locotenent colonel Gheorghe Ivan. Nicolae Constantin a explicat situaţia de la Timişoara, arătând că secretarul general al partidului cere să se ia toate măsurile pentru a fi ordine în Judeţul Cluj. Generalul Şerbănoiu Ioan a arătat că din informaţiile pe care le are de la ofiţerii care sunt în intreprinderi, se formează coloane de manifestanţi care vor veni în centrul municipiului şi, probabil, la sediul Comitetului judeţean de partid. Menţionez că (lui) Ioachim Moga – deşi din teleconferinţa din 17.12.1989 rezulta că este comandant al judeţului – prin prezenţa reprezentantului Comitetului Politic Executiv i se diminuase rolul. El aproba şi intervenea la unele măsuri concrete, deoarece cunoştea bine fabricile, instituţiile, pieţele şi străzile. În biroul primului secretar al judeţului era o staţie de radio de la securitate (cap de reţea fiind primul secretar) la care permanent se transmiteau date de la ofiţerii de securitate (îmbrăcaţi în haine civile) privind situaţia demonstranţilor. Aceasta a funcţionat până în ziua de 22.12.1989, orele 14.30, când sediul a fost ocupat de demonstranţi. După informarea generalului Şerbănoiu, a intervenit Nicolae Constantin care a spus că, imediat forţele de ordine (miliţia, trupele de securitate, cadrele de securitate) să ia măsuri pentru a realiza dispozitivul începând de la fabricile din platforma industrială, pe căile de acces către centru, la comitetul judeţean de partid, în Pieţele Mihai Viteazul, Libertăţii şi în alte pieţe, locuri importante. S-a adresat şi subsemnatului cerând ca toate unităţile militare din Cluj să participe pentru a interzice afluirea coloanelor de demonstranţi. A adăugat şi Ioachim Moga care a spus: «tovarăşe Topliceanu, unităţile militare să fie la porţile fabricilor, de la gară etc.». Le-am explicat că armata are ordin de la ministrul apărării naţionale ca să fie gata cu majoritatea forţelor pentru apărarea graniţelor de vest ale ţării, iar cu o parte din forţe, în raport cu situaţia din judeţ, municipii, oraşe, să participe la prinderea teroriştilor (aveam atunci informaţii că au pătruns în ţară din străinătate terorişti), care urmăresc să incendieze şi să distrugă clădirile mai importante din pieţe şi să provoace dezordine. De asemenea, am arătat că putem întări paza sediilor organelor de partid şi de stat sau a(le) unor instituţii importante. Nicolae Constantin a susţinut că trebuie să participe armata cât mai repede, începând de la intreprinderi, pe căile de acces şi chiar de la gară. Nu am dat nici un răspuns, dar reîntors la comandamentul armatei (restul cadrelor convocate la judeţ au rămas), am stabilit cu locţiitorii comandantului şi grupa operativă asigurarea unui număr de 40 – 45 militari în termen pentru întărirea pazei numai la comitetul judeţean de partid.”

Dispozitiv de blocare a manifestanților din Piața Libertății din Cluj-Napoca (zna Anticariat) realizat de către trupele Ministerului Apărării Naționale - 21 decembrie 1989

Col. Lateş Vasile: „(…) în dimineaţa zilei (…) s-a organizat o adunare (…) toţi ofiţerii prezenţi erau dispuşi să facă orice sacrificiu pentru apărarea independenţei ţării, dar majoritatea erau scârbiţi, ca şi mine de altfel, de starea în care fusese adusă armata de regimul Ceauşescu (dar naţiunea – nimeni dintre cei care se pregăteau să „împiedice coloanele de muncitori să afluiască către centru încă din intreprinderi şi de la gară”, „cu orice sacrificiu”  nu se întreba: ea în ce stare fusese adusă de către regimul Ceauşescu? – n.n.) (…) în legătură cu executarea misiunilor, la (…) şedinţa cu comandanţii de unităţi le-am atras atenţia asupra prevederilor legale cu privire la uzul de armă, menţionând, în acelaşi timp, să nu se lase dezarmaţi (…) comandantul armatei (…) în repetate rânduri (…) a specificat ca uzul de armă să se facă numai în condiţiile legii (…)” (Dosar nr. 61/P/1991, vol. 1, fila 91 – 92).

Gl. mr. Caba Florian: „(…) am participat la câteva şedinţe de lucru cu comandantul (…) la orele 10.00, s-au întrunit cadrele unităţii (…) prilej cu care s-a informat asupra evenimentelor care aveau loc în ţară şi despre tendinţele expansioniste ale Ungariei (…) am ajuns în Someşeni, în jurul orelor 12.30 (…) am prelucrat cu cadrele unităţii dispoziţiile Decretului 367/1971, privind uzul de armă, precizându-le că urmează  a se face uz de armă în cursul misiunii numai în condiţiile în care le este pusă viaţa în pericol, sau le este atacată tehnica în vederea deposedării sau distrugerii, de asemenea, modalităţile de luptă împotriva actelor cu caracter terorist (…) fac precizarea că anterior, cu prilejul instruirii privind luptele antiteroriste, am precizat cadrelor din (…) unităţi, precum că elementele teroriste dispun de arme de foc şi alte mijloace de distrugere” (femei, bătrâni şi copii în faţa coloanelor de manifestanţi, de exemplu – n.m.) (Dosar nr. 61/P/1991, vol. 1, fila 104 – 106)..

Cpt. Dicu Ilie: „În ziua de 21.12.1989 am fost convocaţi toţi comandanţii de companii şi batalioane la sala O.M. unde col. Caba Florian ne-a făcut o comunicare cu privire la unele aspecte ale activităţii internaţionale care ne priveau pe noi direct şi respectiv integritatea teritorială a ţării noastre, precum şi unele aspecte interne, respectiv în legătură cu evenimentele de la Timişoara despre care ne-a spus că sunt ocazionate de incitarea unui preot maghiar, ajutat de elemente din afară şi care a adunat mai mulţi turbulenţi cu care se urmăreşte destabilizarea situaţiei politico-economice din ţara noastră. Această convocare a fost dimineaţa. În jurul orelor 14.15, în aceeaşi zi, tot colonelul Caba Florian ne-a strâns pe platou, pe aleea din faţa platoului de adunare, pe toţi comandanţii de companii şi batalioane şi ne-a dat misiunea de a ne deplasa cu unităţile în oraşul Cluj. Mie personal mi-a precizat să mă deplasez de îndată în Piaţa Mihai Viteazul şi să blochez strada Horea, strada Bariţiu şi Gheorghe Doja, spunându-mi că: «repede, repede, Dicule, că coloana a plecat de la C.U.G.», iar înainte de a pleca din faţa punctului de control nr. 2, unde erau dispuse maşinile de luptă, mi-a spus: «Dacă trece vreunul de tine, te fac trădător de patrie». Din ordinul primit eu am înţeles că nu trebuie să las coloana de demonstranţi (unde sunt teroriştii şi celelalte forţe invadatoare din Ungaria? – n.n.) să treacă de mine şi să fac totul ca să îi opresc. Arăt chiar că, colonelul Caba Florian mi-a precizat că, la nevoie, să trag la picioarele demonstranţilor, dar aceştia să nu treacă de mine. De faţă când mi-a dat aceste ordine erau plutonierul Pîclişan David şi plutonierul Burz Nicolae, iar ordinul cu privire la plecarea rapidă mi l-a dat în timp ce eu fugeam spre maşinile de luptă şi dânsul se afla în apropierea mea, fără să fie şi alte persoane de faţă. Arăt că, în timp ce ne aflam adunaţi pe aleea din faţa platoului, colonelul Caba dădea misiuni pe rând la fiecare şi arăt că înaintea mea a primit ordin de deplasare locotentul major Dăscălescu cu subunitatea lui, care avea sarcină să-şi aranjeze dispozitivul în Piaţa Cipariu, dar după aceea, când am plecat şi eu, l-am ajuns şi l-am depăşit la stopurile din Piaţa Victoriei, am înţeles că, de fapt, merge la hala agroalimentară. Arăt că am plecat din unitate cu 9 M.L.I.-uri în care erau îmbarcaţi aproximativ 50 militari. Din acestea s-au defectat pe drum 4, astfel încât am ajuns în Piaţa Mihai Vireazul numai cu 5 M.L.I.-uri şi circa 25 militari.”

Mr. Burtea Valeriu: „În conformitate cu ordinul dat de col. Lateş, în ziua de 20.12.1989, subunitatea formată din cele două plutoane cu 44 de militari în termen urma să o comand eu, astfel că în ziua de 21.12.1989, când tot prin col. Lateş am primit ordin de deplasare în oraşul Cluj, eu m-am dus întâi cu subunitatea şi am luat dispozitiv în intersecţia Moţilor, Clinicilor, Coşbuc şi străzile adiacente, iar subunitatea a cărui comandant era căpitanul Carp Dando, s-a deplasat în Piaţa Libertăţii, primind ordin de dispunere prin maiorul Şandru Vasile, ordin transmis tot de colonelul Lateş. Sarcina dispozitivului pe care îl conduceam eu, cum de altfel şi a celuilalt dispozitiv, era să interzică accesul sau afluirea coloanelor de manifestanţi prin intersecţia respectivă spre centrul oraşului. Împreună cu mine la această subunitate se mai aflau următoarele cadre: secretarul comitetului de partid cpt. Lăzău, să asigure munca politică; lt. Dărăban Teodor, ofiţer de contrainformaţii, cu misiuni specifice; mr. Cocan Ioan – comandant de divizion în unitate şi dispozitiv, cu misiuni de coordonare a activităţii la ambele plutoane; cpt. Mureşan Mircea – comandant de companie; cpt. Pop Adrian, fost locotenent major – comandant de pluton 1; lt. major Hetea Marian – comandant pluton 2; plutonier Prunduş Nicolae – comandant de grupă; sergent major Pralea Login – comandant de grupă; sergent major Macovei Ştefan – comandant de grupă; plutonier major Badea Gheorghe – sanitar; plutonier Mihăilă Eugen – şofer; plutonier Cionca Ioan – şofer; lt. Cotae Ştefan – şef transmisiuni. Deplasarea subunităţii s-a făcut cu două autocamioane şi un turism. Eram dotaţi şi cu trei staţii radio-portative tip R.1070 şi R.108 M, pe care însă nu le-am putut folosi.”

Col. Degeratu T. Constantin: „În dimineaţa zilei de 21.12.1989 s-au primit numeroase informaţii despre tulburări apărute la Arad, Alba Iulia, Cugir, Sibiu, Turda, Tîrgu Mureş, Bistriţa, Miercurea Ciuc. Ele confirmau ipoteza pregătirii unei agresiuni. La solicitarea unor primi-secretari, eşalonul superior a aprobat intervenţia unor detaşamente de militari pentru apărarea obiectivelor şi locurilor importante din oraşele respective, începând cu Aradul. De fiecare dată când s-au comunicat aprobările respective s-au făcut precizări privind faptul că nu se face uz de armă decât în situaţii excepţionale, cu respectarea strictă a legii. Nu au existat indicii că ar putea avea loc provocări, situaţia menţinându-se în limite paşnice. La Cluj, primele informaţii pe care le-am aflat, privind apariţia unor tulburări s-au referit la intreprinderile C.U.G. şi 16 Februarie, ele parvenind după întoarcerea comandantului de la comitetul judeţean. În cadrul unor convorbiri ale comandantului cu primul secretar, purtate între orele 10.30 şi 12.00 cred că s-a solicitat intervenţia armatei, dar nu s-au dat ordine în acest sens. În jurul orei 11.00, comandantul a stabilit ca activitatea forţelor din garnizoana Someşeni să fie coordonată de o grupă condusă de lt. col. Caba, iar a celor din Floreşti, de o grupă condusă de col. Lateş Vasile. Către ora 13.00 comandantul a vorbit cu gl. Ilie Ceauşescu la telefon, căruia i-a raportat situaţia din zona armatei şi cererile de intervenţie; cred că atunci a primit aprobarea pentru angajarea unor forţe la Cluj şi Tîrgu Mureş. După aceea s-a transmis la Someşeni şi Floreşti ordinul ca subunităţile să servească masa şi să fie gata de acţiune. Către ora 14.00, primul secretar a solicitat din nou intervenţia pentru ocuparea unor obiective (podurile de peste Someş, gara) dar comandantul armatei a precizat că nu sunt motive întrucât nu s-au semnalat incidente. Ulterior, s-au primit alte informaţii privind acţiunea unor grupuri dinspre platforma industrială spre centru. La 14.42, primul secretar, cu acordul reprezentantului Comitetului Politic Executiv a solicitat insistent intervenţia armatei pentru instalarea unor posturi de pază la podurile de peste râul Someş ce conduc spre Piaţa Mihai Viteazul şi în zona Mărăşti, Lenin. S-a cerut aprobare la minister şi s-au dat ordine la grupa de coordonare de la Someşeni. Între 14.50 – 15.00, primul secretar a cerut să se intervină cu toate forţele. S-a transmis ordinul şi la grupa de la Floreşti. La 15.15 primul secretar a insistat să se grăbească intervenţia subunităţilor. Între 15.00 şi 15.40 s-a realizat dispozitivul de pază, cu subunităţi din garnizoana Someşeni în centru şi partea de est a oraşului, iar cu subunităţi din garnizoana Floreşti în centru şi partea de vest a oraşului. În jurul orei 15.45 i-am transmis lt. col. Caba Florian să regrupeze forţele ce se deplasau spre Parcul Feroviarilor spre Piaţa Mihai Viteazul.”

Gl. mr. Ilie Ceauşescu: „Joi 21.12.1989, am văzut documentele pentru adunări. Am scos din moţiune formulările «să se acţioneze cu orice sacrificii» şi «să înaintăm spre comunism» cu care col. Arădăvoaice (ulterior avansat general şi înlocuitor al şefului S.P.P. – n.n.)  a fost de acord, mergând să o refacă. Am plecat la ministru să-i raportez despre activitatea la Timişoara, Arad, Oradea şi Cluj. Nu am terminat ministru plecând la C.C.”.

Gl. col. Iulian Topliceanu: „(…) am informat pe şeful de stat major, locţiitorul comandantului şi grupa operativă, ce solicitări sunt şi, în final, am stabilit să mergem pe forţe minime şi să nu depăşim aliniamentul râului Someş. Am stabilit să întărim paza numai la sediul comitetului judeţean de partid cu 40 – 50 militari în termen. Către orele 10.45 ministrul apărării naţionale m-a întrebat la telefon care este situaţia din garnizoanele armatei. Am raportat situaţia şi mi-a ordonat din nou să se ia măsuri pentru pregătirea unor subunităţi care să acţioneze, la cererea primilor secretari, pentru contracararea acţiunilor teroriste şi paza unor obiective, lucrări de artă şi sedii ale Comitetului judeţean de partid. La orele 11.00, telefonic, Ioachim Moga şi Nicolae Constantin îmi spun că este o situaţie grea în intreprinderi şi solicită intervenţia unităţilor militare începând de la «Iris», Combinatul de Utilaj Greu şi gară. Nu am dat curs acestei cereri. Către orele 11.00, pentru a nu se ajunge în situaţia de a se trage în subunităţile militare, s-a constituit o grupă de coordonare pentru unităţile din Someşeni, condusă de col. Florian Caba şi o grupă pentru cele din Floreşti, condusă de col. Lateş Vasile. La orele 11.30, Nicolae Constantin şi primul secretar, prin telefon, a informat că la Tehnofrig s-a constituit un grup de turbulenţi care intenţionează să vină în Piaţa Mihai Viteazul pentru a provoca dezordine. A solicitat intervenţia militară, căreia nu i s-a dat curs. Către ora 12.00 primul secretar a informat despre mişcările de coloane de la intreprinderea «16 Februarie», gară şi autogară. Din nou s-a solicitat să se intervină cu forţe militare. Nu s-a dat curs nici acestei cereri. (Ce vrea să demonstreze generalul Topliceanu, că s-a opus chiar ordinelor date de către ministrul Milea? – n.m.) La orele 13.10, şeful Direcţiei Operaţii, gl. lt. Nicolae Eftimescu, a solicitat date privind situaţia din garnizoanele armatei. A aprobat să se acţioneze conform cererilor primilor secretari, dar în spiritul ordinului ministrului apărării naţionale. La orele 13.30 primul secretar şi Nicolae Constantin au cerut să se acţioneze de către unităţile militare pentru blocarea accesului coloanelor de demonstranţi peste podurile din zona Parcul Feroviarilor – strada Traian şi, către orele 14.00, tot prin telefon, s-a solicitat din nou intervenţia pe căile de acces către pieţele principale ale municipiului şi de la gară. Primul secretar a întrebat şi dacă s-a realizat dispozitivul. Nu s-a dat curs nici acestei cereri. Către orele 14.00 trupa a intrat la masă. Către orele 14.30, prin telefon, Nicolae Constantin şi Ioachim Moga au solicitat, insistent, intervenţia unităţilor militare pentru instalarea unor posturi de pază la podurile de peste râul Someş ce conduc spre Piaţa Mihai Viteazul şi în zona Mărăşti. Pe baza aprobării primite de la minister am dat ordin prin col. Caba Florian ca numai în Piaţa Mihai Viteazul şi două poduri adiacente să se dispună o subunitate, dar care să dea posibilitatea trecerii manifestanţilor către locurile care doresc şi să se respecte indicaţiile date de M.Ap.N. în ziua de 17.12.1989 orele 23.00 privind interzicerea deschiderii focului asupra demonstranţilor. (Atunci de ce a fost necesară atenționarea și accentuarea ordinului dat de către col. Caba Florian cpt. Dicu: „dacă trece vreunul de tine, te fac trădător de patrie”, spunându-i explicit să tragă la picioarele manifestanţilor numai să nu treacă vreunul?; şi de unde rezultă din Ordinul în 14 puncte al ministrului apărării naţionale, dat în ziua de 17.12.1989, orele 23.00, că armata nu execută foc asupra demonstranţilor, când, din contră, la punctele 13 şi 14, se ordonă focul asupra elementelor turbulente şi, nicăieri, nu apare cuvântul „demonstranţi”? – n.m.). Subliniez că până către orele 14.40 în reţeaua radio a primului secretar s-a auzit un raport al generalului Şerbănoiu Ioan către Ioachim Moga: «Unde este armata?, de ce nu vine armata? Avem arestaţi», intervenţii prin radio, de acest fel, au mai făcut şi colonelul Rusu Stoian şi colonelul Nicolae Ioniţă de 2 – 3 ori. Dispozitivul s-a realizat către orele 15.25 – 16.00 în Piaţa Mihai Viteazul, iar în Piaţa Mărăşti către orele 18.00. La orele 14.45 s-a dat ordin colonelului Vasile Lateş să deplaseze patru subunităţi (tip baterie) (pluton – n.m.) astfel: la Consiliul popular judeţean şi Piaţa Păcii (Casa de Cultură a Studenţilor) – o subunitate; la intersecţia str. Coşbuc – Moţilor – o subunitate; la podul de la hotelul Napoca – o subunitate şi în cartierul Zorilor o subunitate. Au început deplasarea la orele 15.07. La intervenţia primului secretar – către orele 15.15, pentru protejarea instituţiilor (Consiliul municipal, Banca R.S.R., C.E.C., librăriile, agenţia de voiaj C.F.R. etc.), subunitatea prevăzută pentru consiliul popular judeţean a fost dirijată în Piaţa Libertăţii. Au ajuns către orele 15.45″.

Mr. Cocan Ioan Laurenţiu: „Alte detalii (cu privire la misiunea pe care trebuiau să o execute în oraş, după ce mr. Burtea Valeriu se exprimase clar „să se tragă fără milă” asupra „elementelor ce ne pun viaţa noastră a tuturor în pericol” – n.m.) mai precise şi concrete urma să aflăm de la mitingul ce urma să aibă (loc – n.n.) nu la ora 11.00 ci la ora 15.00 cu gl. lt. Ilie Ceauşescu. Se făceau pregătiri pentru mitingul de la ora 15.00 pentru întâmpinarea gl. lt. Ilie Ceauşescu. Cu ceva timp înainte, vreo 30 – 60 minute, am cam auzit că s-ar părea să se contramandeze acest miting şi să aibă loc o adunare în vederea organizării şi ieşirii în oraş a subunităţilor pentru că şi în Cluj-Napoca au apărut manifestări ostile, de destabilizare, stricăciuni şi punere în pericol a avuţiei şi oamenilor. În această idee i-am dat repede un telefon soţiei la serviciu şi i-am spus că lucrurile se complică în Cluj, că precis vor ieşi şi trupele noastre, eu evident nu, pentru că nu sunt cuprins în ordinea de bătaie a celor două subunităţi. I-am spus să dea telefon acasă la copii şi să le spună să nu facă pe curioşii sau cel mare pe viteazul şi să iasă în stradă pentru că se expun pericolului. (Aşa se lămureşte, în parte, misterul faptului că multă lume ştia că se va trage în oraş; soţia mr. Cocan nu a fost singura care a primit telefon de la soţul ei; se naşte un întreg lanţ al informării: copii, rude, prieteni, cunoscuţi – n.m.) (…) soţia ştia clar că chiar dacă se iese, eu nu ies. Dar stupoare. Într-adevăr are loc adunarea în jurul orei 14.00 – 14.30 în vederea ieşirii celor două subunităţi în locurile de intervenţie cunoscute. Eu nu ştiam unde şi nici nu mă interesa. Însă a fost chemat maiorul Burtea Valeriu la telefon, a revenit şi a făcut precizări ferme şi anume: – în oraş vandalii, grupurile de huligani, atacă distrug şi pun în pericol totul, încercând destabilizarea ţării. – vom ieşi imediat cu muniţie de război care subunităţile de intervenţie organizate şi pregătite din timp, o aveau pregătită şi asupra lor. – se va trage fără milă împotriva nemernicilor ce tulbură liniştea poporului nostru şi pun în pericol viaţa cetăţenilor, strică, distrug, ameninţă şi folosesc tot felul de procedee pentru destabilizarea şi ocuparea ţării. – Mă cutremurau toate aceste aspecte. – Mă îngrijora faptul că soţia e la serviciu şi copiii singuri acasă. – Mai mult m-a înfiorat când am fost numit să ies împreună cu compania a doua a cpt. Mureşan Mircea, în locul cpt. Şandru Vasile – şeful de stat major al unităţii. Menţionez că nu aveam nici un militar cunoscut de la mine din subunitate, aspect foarte greu şi mai ales în asemenea confruntări. Absolut nici un cadru din subunitate nu-mi era subordonat. (…) la plecare, în jurul orei 15.00, am observat (…) maşina comandantului unităţii condusă de plt. Cionca Ioan şi în care se aflau comandantul unităţii mr. Burtea Valeriu, cpt. Lăzău Florian – secretarul de partid şi ofiţerul de contra informaţii – lt. Dărăban Teodor. Maşina cu aceştia s-a oprit la Fabrica de bere cu subunitatea la care am fost şi eu. Era un aspect favorabil oarecum mie. Ajungând în dispozitiv, mr. Burtea Valeriu – comandantul unităţii ce a rămas aici până la capăt, a instalat dispozitivul dinainte cunoscut, numind la fiecare intersecţie câte un şef la grupa destinată. Sincer să fiu ştiam doar că erau două plutoane dar nu ştiu câţi oameni erau. N-am avut practic timp când să-i văd, să-i număr etc. Mr. Burtea Valeriu, cpt. Lăzău Florian şi lt. Dărăban Teodor, constituiau statul major al acestei zone pe care o patrulau cu discreţie şi se mai retrăgeau în maşină unde apăruse şi lt. Cotae Ştefan pentru a lua legătura prin staţia radio cu unitatea etc. Mr. Burtea Valeriu, comandantul unităţii şi şeful acestei zone în calitatea sa, mă cheamă la el şi-mi spune: «Aurică, nu trece pe aici nimic, nu iertăm nimic. Du-te la lt. maj. Hetea, ia pistolul de semnalizare şi (fără să am cartuşe de semnalizare) totul se execută doar la comanda ta». Am raportat că am înţeles, am executat ordinul şi după ce am luat pistolul de semnalizare am trecut pe la toate grupele şi le-am transmis ordinul ce l-am primit. Lt. maj. Hetea cu grupa lui s-a ascuns într-o curte, lângă Institutul Agronomic. Cpt. Mureşan Mircea ce era cu grupa pe strada Clinicilor, a părăsit grupa şi se plimba de la o grupă la alta. Eu cu pistolul de semnalizare asupra mea am plecat la strada dinspre stadion unde era cpt. Pop Adrian (atunci locotenent major) şi plt. Prunduş Nicolae. Aceştia erau nervoşi, agitaţi, speriaţi (cine nu era oare?). Am încercat să-i temperez, să-i liniştesc spunându-le lor şi militarilor că nu vom trage în oameni şi că se va deschide (conform ordinului comandantului) focul doar la ordinul meu, dar eu am pistolul respectiv pentru cartuşe de semnalizare asupra mea, fără cartuşe, iar eu am să rămân acolo cu ei, văzându-i atât de speriaţi.”

Mr. Indrecan Gheorghe: „La data de 21.12.1989, ora 11.00, lt. col. Galoş Liviu m-a chemat şi mi-a comunicat că din ordinul Armatei a IV-a general colonel Iulian Topliceanu, bateriile din unitatea mea să fie pregătite ca, la ordin, în timpul cel mai scurt, să plece pentru a îndeplini misiuni ca subunităţi de infanterie. Militarii în termen aveau armamentul din dotare asupra lor precum şi o unitate de foc, respectiv câte 300 cartuşe de război pentru pistol mitralieră. La ora 12.00 am fost chemat din nou la lt. col. Galoş Liviu unde se aflau col. Lateş Vasile şi lt. col. Marangoci Dumitru cadre care făceau parte din grupa operativă la nivelul Armatei a IV-a. Aceştia aveau o hartă a municipiului Cluj-Napoca pe care erau consemnate misiunile tuturor unităţilor din garnizoana Floreşti. Mi s-a comunicat că subunităţile mele urmează să se deplaseze în zona cartierului Grigorescu cu misiunea de a interzice accesul unor elemente turbulente şi grupuri mai mari de oameni înspre centrul municipiului. Conform ordinului primit trebuia să realizez trei dispozitive cu militarii în termen, respectiv la intersecţia din faţa hotelului Napoca, la podul Garibaldi şi la Tăietura Turcului. Acest ultim dispozitiv avea misiunea să oprească elementele care ar fi venit din zona industrială Baciu cu intenţia de a se deplasa în centrul municipiului. Totodată, s-a ordonat ca cele două dispozitive de la podul Garibaldi şi intersecţia hotel Napoca să fie în măsură să se deplaseze pentru a acţiona în Piaţa Mihai Viteazul. Întrucât până la această oră de la mai multe cadre din unitate pe care nu le pot preciza am aflat că masa de oameni de la intreprinderile industriale din municipiu intenţionează să se deplaseze spre sediile organelor locale de partid pentru a solicita revendicări, mi-am dat seama că acestea sunt persoanele împotriva cărora va trebui să acţionăm. De aceea am întrebat grupa operativă cum să acţionăm împotriva maselor de oameni care ar încerca să se deplaseze înspre centrul municipiului prin dispozitivul nostru. Colonelul Lateş mi-a răspuns precizându-mi că noi să considerăm că avem misiunea de a apăra un obiectiv şi în consecinţă să respectăm prevederile D. 367 privind uzul de armă. Dar în principal ne-a sugerat să încercăm să discutăm cu cetăţenii, să-i convingem să renunţe la a-şi continua deplasarea prin dispozitivul nostru. Dacă refuză, să-i somăm după care să executăm foc de avertisment. Dacă totuşi nu execută ordinul – a precizat colonelul Lateş – şi se apropie de dispozitiv cu intenţia de a dezarma sau chiar încerca dezarmarea ori dacă bruschează ori lovesc militarii se execută foc de armă cu cartuşe de război împotriva acestora dar numai la picioare. Concluzia a fost că sub nici o formă să nu se permită grupurilor mari de oameni să treacă pe strada unde aveam realizat dispozitivul. Fiind marcat şi îngrijorat de ceea ce s-ar putea întâmpla în situaţia că va trebui să acţionăm împotriva cetăţenilor despre care aflasem neoficial că sunt muncitori care solicită drepturi am solicitat ofiţerilor din grupa operativă să intervină la comandantul armatei pentru ca un activist de partid de la Comitetul Judeţean P.C.R. să ne însoţească şi să influenţeze masele de oameni să renunţe. Mi s-a răspuns că sunt eu împuternicit pentru a convinge oamenii să nu treacă prin dispozitiv şi să renunţe la acţiunile lor. A generalizat situaţia spunând că fiecare comandant este împuternicit să procedeze identic. Am solicitat chiar un megafon dar mi s-a răspuns că nu au de unde să-mi dea. După terminarea acelui instructaj m-am deplasat la subunităţi şi le-am ordonat să fie gata de acţiune. Cele trei companii constituite ca subunităţi de infanterie formate din 36 militari în termen fiecare plus ofiţeri şi subofiţeri au fost îmbarcaţi în autovehicolele de transport şi au aşteptat în curte ordinul de plecare. Totodată am prelucrat cu cadrele militare în mod sumar misiunea primită. La ora 15.00 mi s-a comunicat de către ofiţerul de serviciu pe Mare Unitate să mă deplasez cu detaşamentul pentru hotel Napoca şi să ocup dispozitivul ordonat. Celelalte două companii au rămas în cazarmă. La ordinul colonelului Lateş m-am deplasat personal pentru a conduce misiunea. Am ajuns la intersecţia de la hotel Napoca în jurul orei 15.30. Am constatat că grupurile de oameni care se deplasau înspre centrul municipiului nu erau turbulente fiind cetăţeni paşnici. Am hotărât să nu ocup dispozitivul ordonat pentru a evita o stare conflictuală cu cetăţenii ce se deplasau în zonă, fapt pentru care am ordonat ca cele două plutoane şi tehnica de transport să fie dispusă lateral faţă de intersecţie şi pe un teren viran respectiv pe spaţiul verde de pe marginea râului Someş. În această situaţie nu s-a întâmplat nimic în zonă iar circulaţia autovehiculelor şi a pietonilor s-a desfăşurat normal.”

Mr. Lefter Cornel: „La data de 21.12.1989, orele 10.55, lt. col. Galoş Liviu mi-a transmis că din ordinul comandantului armatei să iau măsuri pentru ca, la ordin, în 20 minute subunităţile regimentului care nu sunt în serviciul de luptă permanent şi plutoanele 2 ale subunităţilor din serviciul de luptă permanent să fie în măsură să treacă la îndeplinirea unei misiuni de luptă ca subunităţi de infanterie. Mi-a ordonat să scot din poziţie maşinile cu care plec, militarii să fie în maşini iar când sunt gata să raportez. La orele 11.45 mi-a ordonat să iau măsuri ca militarii să aibă muniţie şi sacii de merinde asupra lor iar la darea semnalului de plecare să se distribuie militarilor câte 180 cartuşe de război. Am executat ordinele primite. M-am deplasat apoi la lt. col. Galoş Liviu căruia i-am raportat că am executat ordinele. În timp ce eram în birou şi mă uitam împreună cu lt. col. Galoş Liviu la mitingul care era transmis la televizor din Bucureşti, au intrat în birou col. Lateş Vasile şi lt. col. Marangoci. Col. Lateş Vasile mi-a ordonat să organizez două detaşamente cu următoarele misiuni: un detaşament să ocupe poziţie la intersecţia străzilor Calea Turzii cu Observator iar al doilea detaşament să ocupe poziţie la intersecţia străzilor Ceahlău cu Cireşilor. Mi-a mai ordonat ca militarilor în termen să li se distribuie diferenţa de muniţie de război până la completarea unei unităţi de foc (300 cartuşe), plecarea în dispozitive urmând să se facă la ordin. Nu mi-a dat alte ordine, făcând doar precizarea că trebuie acţionat conform ordinelor primite anterior (am înţeles că se referea la modul de acţionare împotriva unor elemente huliganice, împotriva acelora care provocau acte de dezordine şi distrugeri). M-am retras la regiment în jurul orelor 14.00 când am convocat ofiţerii care intrau în componenţa celor două detaşamente, informându-i asupra misiunii primite. Le-am explicat că nu ştiu cu exactitate cum trebuie să se acţioneze şi că presupun că în zonele în care vor acţiona vor fi organe ale M.I. care ştiu cum să se procedeze în astfel de situaţii. Le-am precizat că nu vom trage în oameni dar că nu trebuie să ne lăsăm dezarmaţi. La orele 15.40 – 15.45 am fost chemat de către lt. col. Galoş Liviu care mi-a ordonat ca să mă deplasez cu detaşamentul nr. 1 în Piaţa Libertăţii, pe itinerariul Floreşti – strada Primăverii – strada Observatorilor – Calea Republicii – strada Napoca – Piaţa Libertăţii. Mi-a comunicat că în Piaţa Libertăţii sunt dispuse şi alte forţe (miliţie, securitate şi U.M. 01215 Floreşti) şi că avem misiunea să interzicem accesul persoanelor în Piaţa Libertăţii.”

Lt. col. Marangoci Dumitru: „În noaptea de 20/21.12.1989 am dormit în cazarmă, iar în dimineaţa zilei de 21.12.1989, în jurul orelor 11.00, am primit ordin să mă duc la col. Lateş şi împreună să ne deplasăm în garnizoana Floreşti pentru a conduce unităţile din micro-garnizoana Floreşti. Pentru aceasta am fost chemat la comandantul armatei general colonel Iulian Topliceanu care, în prezenţa colonelului Degeratu, colonelului Gheorghiu, colonelului Georgescu, locotenent colonelului Rogojan, într-un stil foarte alert şi mereu întrerupt de telefoane, mi-a dat ordinul, fiind împreună cu colonelul Lateş, să facem deplasarea la Floreşti în vederea asigurării organizării activităţilor în garnizoana Floreşti. Plecând la Floreşti mi-am luat cu mine un carnet neînregistrat, în care mi-am făcut notiţele pe care le-am considerat necesare (…) pe care îl predau anchetei (…) Referitor la notiţele făcute în caiet, arăt că pe verso-ul la prima filă am notat subunităţile, respectiv companii şi plutoane constituite în U.M. 01215 Floreşti, rezultând în total un număr de 5 plutoane cu 144 militari şi 6 ofiţeri. Pe a doua filă efectivele de la U.M. 01485. Pe a treia filă mi-am făcut un tabel grafic cu evidenţa subunităţilor şi locul unde iniţial au fost planificate să meargă şi apoi, înscris cu creionul, locul real unde s-au dus. Din acest tabel rezultă că la orele 15.06 o companie aparţinând U.M. 01457 formată din 3 plutoane a câte 36 şi 38 militari, cu lt. maj. Bălteanu Valentin, cpt. Surdu Gheorghe şi lt. maj. Gavril, sub comanda mr. Indrecan care era şi comandantul unităţii, s-au deplasat la hotel Napoca, deşi iniţial, pe plutoane,trebuiau să fie la hotel Napoca, la podul Garibaldi, la Tăietura Turcului. O altă companie, tot din trei plutoane, a 62, 60 şi 18 militari care, iniţial, trebuiau să plece la Observator – Calea Turzii, intersecţia str. Ceahlău – Cireşilor şi complex Jupiter, au plecat în Piaţa Libertăţii sub comanda mr. Lefter, având ca ofiţeri pe lt. maj. Sîntămărian Dorin, lt. maj. Dănilă Dan, lt. Ciucă şi cpt. Chişvasi. De la U.M. 01463 un pluton din 32 militari sub comanda lt. maj. Mureşan Adrian şi cpt. Costea – comandantul unităţii, erau prevăzuţi rezervă şi au rămas în cazarmă. În fine, două plutoane de la U.M. 01215, comandant mr. Burtea, respectiv subunităţi a câte 96 şi respectiv 48 militari sub comanda mr. Burtea şi având ca ofiţeri pe cpt. Lăzău Florea, cpt. Mureşan Mircea, cpt. Carp Dando şi mr. Mirică Gheorghe care erau prevăzuţi, iniţial, în zona Clinici şi comitetul judeţean de partid, s-au deplasat tot în Piaţa Libertăţii. Menţionez că nu ştiu cine i-a organizat în locurile de dispunere şi nici cine le-a schimbat destinaţia iniţială, întrucât nu aveam legătură radio, acumulatorii din staţie fiind epuizaţi. (Interesantă situaţie de război! – noi ne pregăteam de invazia ţării dinspre vest şi nu aveam nişte amărâţi de acumulatori în staţiile de comunicare! Dar nu aceasta este principala problemă. Din declaraţia mr. Indrecan Gheorghe rezultă că ofiţerii Burtea şi Marangoci aveau la ei o hartă a municipiului Cluj-Napoca, pe care erau notate toate dispozitivele, şi că a primit ordin de deplasare pe baza acelor notaţii. Deci: noi ne aşteptam la o invazie dar pregăteam temeinic variante de apărare nu împotriva presupusului atacator dinspre vest, pe graniţa de vest, ci împotiva „elementelor” de popor român ieşit în stradă să-şi ceară dreptul la o viaţă decentă! – n.m.). Pe filele următoare sunt înscrise indicativele şi frecvenţele radio prevăzute pentru lucru. (La ce bun din moment ce nimeni, zic ei, nu a avut prevederea, în nici o situaţie din câte subunităţi au fost trimise în oraş, să verifice starea acumulatorilor staţiilor de radio? Şi cum este posibil acest lucru în situaţia în care ei spun că executau Alarma de luptă parţială, în care o cerinţă absolută este verificarea şi punerea în stare de folosinţă a întregului echipament de război? – n.m.). Menţionez că pe fila 3 verso sunt înscrise indicative şi frecvenţe pentru radio pentru U.M. 01215, pe prima pagină a filei 4 indicative şi frecvenţe pentru U.M. 01419.”

Acestea sunt pregătirile de luptă ale unităţilor militare care, în afara misiunii lor legale, au conceput şi pus în aplicare variante de pază şi ordine care, prin lege, erau atribuţii ale Ministerului de Interne. Să vedem în continuare, până la desfăşurarea ostilităţilor propriu-zise, cum s-au achitat de sarcini forţele care, în mod legal, ar fi trebuit să se ocupe de activităţi de pază şi ordine.

Gl. Şerbănoiu Ioan: „(…) în dimineaţa zilei de 21.12.1989 (…) Ioachim Moga m-a convocat urgent la o teleconferinţă (…) anterior începerii teleconferinţei am discutat cu gl. Topliceanu (…) subliniind că există şi o mână străină (…) Mesajul lui Ceauşescu la teleconferinţă a fost incoerent, a arătat că deşi s-au luat măsuri nimeni nu şi-a făcut datoria la Timişoara (…) a ordonat expres primilor secretari să preia comanda tuturor forţelor în calitate de preşedinţi ai Consiliului Judeţean de Apărare. Ceauşescu s-a referit la folosirea trupelor înarmate ordonând să se tragă unde se iveşte necesitatea şi la un moment dat a folosit o expresie de natură să mă şocheze afirmând că este «stare de război» (…) a dat ordin să se folosească armamentul la nevoie, cu cinism, Ceauşescu a spus «sigur însă să se respecte legea» (…) Ioachim Moga s-a adresat generalului Topliceanu şi a spus «ai auzit ordinul dat de sus, aşa încât eu preiau comanda, dar pentru că eu nu mă pricep dumneavoastră mergeţi că ştiţi mai bine ce aveţi de făcut» (…) am plecat către sediul Inspectoratului îngrijorat de ordinele aberante care le-a dat Nicolae Ceauşescu, iar pe drum mă gândeam că eu nu voi scoate trupele în stradă (…) de la şefii mei de la Bucureşti nu primisem nici o informaţie nici ordine. Din momentul în care Ceauşescu dăduse ordinul de instituire a «Stării de necesitate» pe întreg teritoriul ţării (Fals  – Ceauşescu a dat acest ordin în ziua de 22.12.1989 la orele 10.00 – n.n.), potrivit Ordinului 02600 al M.I., eu ca inspector şef aveam comanda unică asupra tuturor obiectivelor judeţene ale M.I. (…) mă aşteptam ca unele acţiuni să fie desfăşurate de străinii care se aflau în oraş (circa 850 autoturisme) nicidecum de demonstraţii de masă (dacă se aşteptau acţiuni din partea străinilor, atunci de ce au existat probleme de „conştiinţă” care au mers până la hotărârea de insubordonare de a nu scoate trupele în stradă? – n.m.), în jurul orei 13.00 (…) col. Ioniţă mi-a raportat că la C.U.G. sunt unele dezordini (…) Am sunat la primul secretar şi l-am informat întrebându-l ce ordine dă (…) Ioachim Moga mi-a spus să trimit plutonul de intervenţie al miliţiei şi să restabilim ordinea, să-i ţină acolo (…) l-a trimis şi pe Dăscălescu, secretar cu probleme organizatorice (…) apoi am sunat pe col Mihalache, şeful brigăzii trupelor de securitate şi pe maiorul Branga, comandantul trupelor de pompieri şi am cerut să fie pregătiţi (…) l-am chemat pe colonelul Rusu Stoian şi i-am spus că la C.U.G. sunt acte de dezordine, în sensul că pe de o parte au fost bătuţi vatmanii că nu vin tramvaiele la timp, iar pe de altă parte s-au blocat şinele tramvaielor cu pietroaie (…) am ordonat colonelului Rusu Stoian să meargă la faţa locului cu plutonul de intervenţie al miliţiei (…) componenţii plutonului de miliţie erau echipaţi cu scuturi, căşti şi bastoane şi aveau asupra lor pistolul şi muniţia din dotarea obişnuită (…) ordinul dat colonelului Rusu Stoian a fost de a se deplasa împreună cu plutonul de intervenţie şi cu un echipaj de circulaţie la C.U.G. (…) să restabilească ordinea publică (…) să înlăture obstacolele de pe liniile de tramvai şi să asigure fluenţa transportului (…) am ordonat lui Blaga (şeful miliţiei municipale) să nu se folosească armamentul cerându-i să ia măsuri pentru restabilirea ordinii şi să se evite confruntările cu populaţia (…) în timp ce plutonul de intervenţie se pregătea de plecare, dădusem ordin grupei antiteroriste să coboare în curte şi să se pregătească pentru misiune (…) le-am ordonat să se deplaseze în Piaţa Mihai Viteazul, cu armamentul şi muniţia pe care o aveau în dotare şi cu cele două A.B.I.-uri (…) le-am ordonat să execute numai ordinele mele personale (…) aveam informaţii că în Piaţa Mihai Viteazul precum şi în apropiere, în spatele pieţii (…) sunt parcate foarte multe maşini străine (…) precizez că mişcarea străinilor în oraş era permanent supravegheată (…) ştiam unde sunt principalele concentrări (…) ofiţerul dispozitivului trimis în Piaţa Mihai Viteazul mi-a raportat că s-au plasat în spatele dispozitivului format de trupele M.Ap.N. (O minciună – vom vedea mai încolo că, în momentul în care au apărut trupele M.Ap.N., în piaţă acolo deja existau trupe ale M.I., iar ofiţerul armatei a vrut să intre în dispozitiv în spatele acestor trupe considerând, pe bună dreptate, că el ar trebui numai să întărească dispozitivul şi că trupele M.I sunt cele abilitate să asigure ordinea publică – n.m.), (…) col. Rusu Stoian, care ajunsese în zona C.U.G.-ului, mi-a raportat că rândurile nemulţumiţilor se îngroaşă şi că au apărut şi elemente care nu fac parte dintre muncitori (…) beţivi, ţigani (…) că au bătut vatmanii, au pus pietroaie pe liniile tramvaielor şi că (trupele de securitate) au fost huiduiţi. (Ce interesant se exprima viitorul “revoluţionar” Rusu Stoian, câtă vreme mai era miliţian, raportându-i superiorului său despre viitorii colegii de revoluţie! Vom vedea mai încolo declaraţii ale participanţilor la constituirea coloanei de la C.U.G. şi Fabrica de Oxigen. Nicăieri nu se vorbeşte despre elemente turbulente sau de intruşi în coloană. Cât despre participarea ţiganilor la evenimentele din 21.12.1989 din municipiul Cluj-Napoca, nu credem că simpla lor apariţie ar da o notă de agresivitate, de destabilizare a situaţiei şi, mai ales, de atac în scopul dezmembrării ţării din partea celor „circa 850 de autoturisme străine” – n.m.) Mi-a mai raportat că a restabilit transportul în comun şi că grupul din acea zonă a depăşit barajul pe trotuare (…) am sunat pe primul secretar şi am raportat situaţia (…) mi-a repetat ordinul de a încerca să îndepărtăm afluirea către centru (…) l-am sunat pe colonelul Mihalache şi i-am ordonat ca cele două plutoane de intervenţie de la batalionul de securitate-miliţie să se deplaseze pentru întărirea plutonului de intervenţie al miliţiei (…) Am sunat pe comandantul grupului de pompieri (…) şi am ordonat să se trimită două maşini de pompieri în zonă, specificându-i să nu folosească jetul împotriva manifestanţilor ci, în cazul în care vor fi incendii, să intervină. (Ce este foarte ciudat în desfăşurarea evenimentelor din 21.12.1989 este faptul că, de fiecare dată când se ordonă o deplasare în misiune, toţi comandanţii ordonă, în mod expres, să nu fie agresată populaţia, să nu se tragă în ea, să nu fie stropită cu jetul de apă al maşinilor de pompieri, să nu fie bătută cu bastoanele, să nu fie arestată şi, culmea, cu toate acestea, subordonaţii nu au executat sub nici o formă ordinele ferme ale comandanţilor lor şi au provocat, împuşcat, stropit, bătut şi arestat populaţia. Să nu-i judecăm pe aceşti subordonaţi pentru insubordonare criminală? – n.m.) Şi colonelului Mihalache i-am ordonat expres să nu folosească armamentul împotriva populaţiei (…) colonelul Ioniţă mi-a raportat că la marile intreprinderi industriale din zonă muncitorii au ieşit în curţile intreprinderilor (…) am realizat că nu aveam de-a face nici cu acte de vandalism nici cu încăierări mărunte de stradă ci cu o manifestaţie a oamenilor muncii din municipiul Cluj, pro Timişoara, antidictatorială, grefate pe nemulţumirile oamenilor (…) am ordonat lui Rusu Stoian să se retragă din zonă (…) cu plutonul de intervenţie al miliţiei (…) iar celorlalte forţe, respectiv trupelor de securitate şi pompierilor le-am ordonat să afluiască spre centru în paralel cu manifestanţii (…)” (Dosar nr. 61/P/1991, vol. 2, fila 40 – 43).

Colonelul Mihalache Vasile, fostul comandant al Brigăzii de Securitate, actualmente general: „(…) la 21.12.1989, orele 14.35, comandantul Batalionului, colonelul Ioniţă, mi-a raportat că inspectorul şef generalul Şerbănoiu i-a ordonat ca patru plutoane din subordinea sa să se deplaseze (…) în zona Fabricii de Cărămidă (…) cu misiunea de a bloca, împreună cu organele de miliţie, grupurile de persoane care s-au adunat la C.U.G. cu intenţia de a se deplasa spre centrul oraşului. Ştiam că există «stare de necesitate» şi «alarmă de luptă» deci era aplicabil Ordinul 02600 din 1988 şi deci Inspectorul şef M.I. al judeţului Cluj devenea comandantul trupelor M.I. din raza de competenţă motiv pentru care nu am putut să mă opun ordinelor date de el (…) batalionul de securitate a realizat închiderea străzii Podgoriei în dreptul fabricii Terapia (…) la orele 15.45 generalul Şerbănoiu mi-a solicitat să întăresc dispozitivul realizat de unităţi M.Ap.N. în Piaţa Libertăţii, întrucât situaţia a devenit critică (…) Am ordonat să nu se execute foc în populaţie iar în situaţii cu totul deosebite să se execute foc de avertisment (…)” (Dosar nr. 61/P/1991, vol. 2, fila 47 – 48).

Dispozitiv de blocare a coloanei de manifestanți pornite de la CUG, realizat de către trupele Ministerului de Interne - Cluj-Napoca, 21 decembrie 1989

Col. Rusu Stoian, fost şef al Miliţiei Judeţene, ulterior, comandant al UM 0215, luptător în revoluţie „cu acte în regulă” şi general în rezervă: „(…) în ziua de 21.12.1989, orele 14.00, am primit ordin de la generalul Şerbănoiu să mă deplasez în zona industrială la C.U.G. pentru a opri o coloană de muncitori care venea spre oraş (…) ne-am deplasat în zona industrială (…) aici am găsit un pluton de securitate-miliţie (…) am raportat generalului Şerbănoiu că sunt paşnici (demonstranţii, ăia despre care mai înainte am citit că sunt infiltraţi de persoane turbulente şi ţigani care au bătut vatmanii şi au pus pietroaie pe linia de tramvai – n.m.) şi că au trecut spre oraş, mergând pe linia de tramvai (…) am fost chemat prin staţie de generalul Şerbănoiu care mi-a ordonat ca trupele şi pompierii să meargă în Piaţa Libertăţii (…)” (Dosar nr. 61/P/1991, vol. 2, fila 98 – 100).

Lt. Col. Pintea Vasile: „(…) în ziua de 21.12 (…) în jurul orelor 14.30 lt. col. Mărincaş Victor mi-a transmis ordinul de a lua legătura cu comandantul miliţiei Cluj (…) pentru a-l însoţi şi sprijini în deplasarea şi instalarea plutonului de intervenţie (…) pentru restabilirea ordinii şi liniştii publice (…) În jurul orelor 15.00 (…) efectivele din pluton care erau echipate cu salopete albastre, cască şi scut precum şi cu pistolul din dotare şi baston, s-au deplasat spre Piaţa Mihai Viteazul unde trebuia realizat dispozitivul (…) Conform ordinului, eu aşa reţin, că trebuia oprită circulaţia pietonilor şi autovehiculelor spre Piaţa Mihai Viteazul, o parte a plutonului fiind instalată între malul râului Someş şi latura aflată pe strada Moghioroş, o parte a plutonului a fost dispusă între magazinul de mobilă şi florăria din cealaltă parte a pieţei şi am avut sarcina să blochez şi Piaţa Mihai Viteazul la intersecţia cu strada Bariţiu (…) Precizez că nu am oprit circulaţia nici a pietonilor, nici a autovehiculelor (…) când acest pluton de intervenţie se dispunea (…) au sosit camioane militare cu militari în termen şi cadre care au făcut baraje împreună cu lucrătorii noştri în aceste locuri. Mai declar că la dispunerea acestor efective de lucrători de miliţie, am găsit în Piaţa Mihai Viteazul, în faţa blocului Republica, lucrători care făceau parte din securitate şi miliţie din grupa U.S.L.A., ei fiind echipaţi în combinezoane kaki (…) pe latura din dreapta a pieţii se aflau şi două maşini blindate de luptă ce aparţineau inspectoratului. Până la sosirea noastră şi chiar după ce am sosit noi nu am văzut maşini militare blindate aparţinând M.Ap.N.-ului. (…)” (Dosar nr. 61/P/1991, vol. 2, fila 149 – 150).

În ceea ce priveşte populaţia civilă, lipsurile cotidiene, pornind de la „alimentaţia raţională”, continuând cu imbecilitatea organelor de partid şi de stat, ajunse în funcţii pe criterii de rudenie sau de obedienţă adâncă faţă de clanul Ceauşescu şi faţă de tot felul de „şefi” mai mari sau mai mici, trecând prin lipsa de respect faţă de viaţa omului de rând, obligat la toate ploconelile posibile şi imposibile pentru a obţine pentru copiii săi o bucată de „salam” în plus, la lipsa de medicamente, de speranţă şi terminând cu gerul din case pe timpul iernii, „penele” frecvente de curent care te obligau, la sfârşit de secol XX, să înveţi la lumina opaiţului etc., au dus-o în situaţia, disperată, de a ieşi în stradă pentru a-şi reclama drepturile. De ce? Pentru că nu se mai putea… Un singur imbold (cel de la Timişoara) a făcut să se nască o conştiinţă, o dorinţă şi o speranţă în acest popor atât de oprimat în ultimii 50 de ani! Ce păcat că acest fapt n-a avut nici un ecou în conştiinţa celor care îşi arogaseră privilegiul de a conduce acest popor în acest veac! Ce făceau conducătorii (de partid şi de stat, ai Ministerului de Interne, ai Ministerului Apărării Naţionale, ai Ministerului de Externe, ai Cultelor, ai Finanţelor, ai Securităţii Statului), toţi oamenii importanţi, cu grade şi cu funcţii, în momentele în care poporul român lupta pentru libertatea lui, pentru existenţa lui? Ori îl slujeau pe Ceauşescu, ori se gândeau cum să profite de situaţia creată pentru a ajunge cât mai sus şi cât mai bine… În dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989, majoritatea cetăţenilor din municipiul Cluj-Napoca cunoştea situaţia din ţară şi pe cea specială din Timişoara şi, scârbiţi sau nu, se pregăteau să meargă la locurile de muncă, unde pe mulţi îi aştepta (din dispoziţia conducerii intreprinderilor, fabricilor, instituţiilor etc.) „un miting de adeziune la politica partidului comunist român şi de dezaprobare a evenimentelor huliganice şi destabilizatoare care s-au petrecut la Timişoara”.

Aceasta era şi situaţia C.U.G.-ului. Numai că n-a fost după cum aşteptau şefii şi politrucii. Oamenii au spus ce s-a aşteptat de la ei să spună (dacă au spus) în timpul şedinţei (fiecare după conştiinţă şi credinţă), dar, ieşind de acolo, întărâtaţi şi nervoşi, s-au hotărât că este timpul „să facă şi ei ceva”. Să protesteze cumva, să-şi obţină drepturile. N-a fost nimic organizat şi, mai ales, spre dezamăgirea celor fideli lui Ceauşescu, cel puţin la Cluj, nu a fost nici o „intervenţie străină”, n-au acţionat cele „circa 850 de maşini străine staţionate în municipiu”, ci a fost voinţa şi dorinţa locuitorilor acestui oraş (indiferent de naţionalitate, etnie, vârstă sau sex). În timpul în care se constituia coloana de muncitori de pe platforma industrială de nord-vest a oraşului, coloană hotărâtă să vină în centrul oraşului să-şi ceară drepturile şi să protesteze împotriva crimelor de la Timişoara, în centrul oraşului, respectiv în Piaţa Libertăţii, se încerca constituirea, ad hoc, a unui alt grup de protestatari.

  • @Cetatean: Trebuie sa intelegeti de ce s-a enervat asa de tare Iliescu pe Maries si de ce a iesit el sa atace virulent ziarele care arata ca a fost de fapt o lovitura de stat a Armatei, care a predat apoi puterea civilului Iliescu Ion: “Aţi făcut legi pentru ca oameni ca Ion Iliescu să fie revoluţionari, că în realitate el este un criminal notoriu, alături de Sergiu Nicolaescu, Petre Roman şi alţii”, a susţinut Mărieş, adăugând că el nu afirmă altceva decât ce susţine CEDO”.
    http://www.evz.ro/detalii/stiri/armata-s-a-predat-lui-iliescu-pentru-a-i-se-spala-sangele-de-pe-maini-958684.html

    Iliescu s-a enervat cumplit marti, 20 decembrie 2011, si PSD a parasit Parlamentul pentru ca Doru Maries l-a facut “criminal” de la tribuna Parlamentului. Or, pe linga faptul simbolic al pronuntarii cuvintului “criminal” de la tribuna supremului organ reprezentativ al poporului, cuvintarea lui Maries de ieri se consemneaza, conform legii, in stenogramele sedintelor Plenului, si ramin pentru istorie pe pagina de internet si in arhivele Parlamentului. Ca este facut “criminal” in ziare, mai treaca-mearga. Insa cred ca ieri Iliescu a fost facut “criminal” chiar in Parlamentul Romaniei, si asta se scrie in istorie. De aia crapa de ciuda Iliescu, ca istoria va consemna aceasta palma simbolica, ce face ca versiunea lui despre ce s-a intimplat atunci sa aiba mereu in acte un contra-argument aparent insignifiant, insa in realitate greu ca pamintul, pentru ca a fost rostit din Parlament. Semnul ca rescrierea istoriei pe care o practica Iliescu nu a prins si nu va prinde, iar ziarele si blogurile care incet-incet fac lumina ii destrama tesatura de minciuni pe care s-a straduit sa o intretina timp de 20 de ani. Discursul mincinos pierde teren pe zi ce trece si istoria incepe sa consemneze declinul versiunii iliesciene. Ce i-a zis ieri Maries este inceputul sfirsitului mitului intretinut de Iliescu. A trait sa isi vada zadarnice eforturile de rescriere a istoriei. Bulgarele a pornit: Cartianu, Alex Stoenescu, Maries, @sare, evz.ro, romanialibera.ro sunt doar primele semne.
    http://www.ziare.com/ion-iliescu/revolutie/ion-iliescu-furibund-apara-revolutia-si-il-ataca-pe-maries-1061455
    “Trebuie să constat cu tristeţe şi cu indignare că unii, inclusiv unele publicaţii ca Adevărul, România liberă sau Evenimentul zilei îşi permit o veritabilă campanie negativă, de contestare a Revoluţiei, de denigrare şi calomniere a celor care şi-au asumat atunci şi riscuri şi răspunderi. Din nou se vehiculează tot felul de aberaţii şi false dileme, precum: dacă a fost Revoluţie sau lovitură de stat… Se încearcă acreditarea ideii că diversiunea teroristă ar fi fost inventată de cei ce n-am constituit în FSN…Indiferent de intenţiile susţinătorilor acestor teorii, cu evident scop politic, ele capătă un caracter antinaţional. Este o campanie nemernică a unor oameni lipsiţi de sentimente fireşti, de mandrie (…)”
Acest articol a fost publicat în Decembrie 1989 și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la 21 decembrie 1989 (XII): Represiunea

  1. Pingback: Victor Eugen Mihai Lungu despre revoluţie « Blogul lui Marius Mioc

  2. observator zice:

    24 DE FACLII APRINSE IN MEMORIA EROILOR CAZUTI LA ARAD
    Eroii martiri ai Revoluţiei de la Arad vor fi comemoraţi pe 21, 22 şi 23 decembrie
    Seria manifestărilor va începe pe 21 decembrie, la ora 7.38, la Oro­logerie, unde va avea loc marcarea momentului începerii Revoluţiei în Arad. Se va oficia o slujbă religioasă şi se vor depune jerbe de flori la placa comemorativă. La ora 8 este programată o nouă ceremonie la Aris, urmând ca du­pă jumătate de oră să se oficieze o nouă slujbă şi să se depună jerbe la Biserica Eroilor Martiri, din Piaţa UTA. La 9, la troiţa din Cimitirul Eternitatea va avea loc o slujbă religioasă şi se vor depune de asemenea jerbe de flori. O oră mai târziu, vor începe manifestările din Piaţa Revoluţiei. Seara, la ora 18, va avea loc o întâlnire la Monumentul din Piaţa Revoluţiei, prilej cu care vor fi aprinse cele 24 de făclii în memoria eroilor căzuţi.

  3. ribelalu` zice:

    Salut coane…Am citit toate articolele tale despre Decembrie 1989″ insa m-am abtinut sa comentez. De ce? Din respect pentru victimele represiunii comuniste si iliesciene. Aveam 18 ani…stiu exact cum s-a trait, ce s-a intamplat pe strazi, am dansat si eu hora Unirii si am spus Tatal Nostru. Din fericire, la noi in Arges nu au fost victime si s-a tras doar asa, la misto, pe la Spitalul Judetean.
    Am si cunostinte si chiar rude oportuniste. Primul prefect FSN a fost varul mamei (un nenorocit intre noi fie vorba). Alta cunostinta, din inginer petrolist, a devenit colonel de politie, revolutionar si acum e pensionar (tanar) cu pensie speciala, indemnizatie de revolutionar si consilier local.
    Am cunostinte revolutionari cu patalama prin comune unde nu s-a intamplat nimic. La Topoloveni, un orasel cu 20 de blocuri si restul sate, sunt sute de revolutionari.
    Noi astazi nu mai putem sa le facem nimic astora de care zici tu si astora de care zic eu decat sa le mai taiem „drepturile”, sa nu-i uitam cat sunt de nenorociti si sa-i aratam cu destiul de fiecare data cand avem ocazia (ce tare a fost ieri Maries, revolutionar adevarat fara indemnizatie). Este imposibil ca poporul asta sa fie atat de tampit incat sa mai creada vrajelile lor

    • Sare'n Ochi zice:

      Salut, Coane. Multumesc pentru acest comentariu.
      Ceea ce ne ramane de facut este sa-i popularizam, sa-i aratam cu degetul in nimicnicia lor. Ai vazut ca si deseul cu fata umana Ion Ilici Iliescu nu este imun si isi pierde cumpatul cand este aratat cu degetul si este pus la locul sau in cartea de istorie (adica printre criminalii cu mainile patate de sange)?
      Asta trebuie sa facem – sa le punem documentele sub nas.

  4. până la urmă ce hram poartă Stoenescu?
    a fost sau nu informator?
    susține adevăruri sau minciuni despre loviluție?

    • Sare'n Ochi zice:

      Stoenescu? dupa mine este un slujbas al unor structuri. daca stii sa citesti, poti scoate si adevar dintre diversele minciuni. cand ai tupeul sa scrii ca Vantu a fost revolutionar, mai bine te iei, te duci in fata oglinzii si te scuipi singur in gura!

  5. Jos pălăria pentru aceste documente. Le-am dus şi pe fb.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.