de Cristian Bara

În ’89, la (pseudo) revoluție, aveam… în jur de 20 de ani. Așadar, știu despre ce vorbesc, cunosc cam cum stătea treaba pe vremea „împușcatului” și cum au evoluat lucrurile după. Imediat după execuția în direct a dictatorului și a odioasei lui soții, unul dintre primele câștiguri ale democrației (în consecință: unul dintre primele avantaje ale capitalismului), a fost acela că birturile nu se mai închideau la ora 10 seara. Îndrăznesc să spun că a fost aproape singurul. Dar s-ar putea să-l pierdem și pe acesta. Patruzeci și doi de senatori (40 social-democrati, un independent și un democrat liberal) pe sistemul „foaie verde băț, n-ai de lucru, fă-ți”, de parcă asta ar fi marea și unica problema cu care ne confruntăm în aceste vremuri, au fătat, avortat, scuipat…, numiți-o cum vreți!, o propunere legislativă. Doar așa, fie că trebuiau să bifeze că au fost prezenți la serviciu și chiar au muncit și nu au tras un pui de somn (cum știu ei, parlamentarii, să facă mai bine), fie că au ei o problemă cu ora la care trebuie sa punem capul pe pernă (deh, vârsta!).

Proiectul de lege cu privire la asigurarea ordinii și liniștii publice prevede, între altele, oprirea muzicii la terase dupa ora 22, necesitatea obținerii aprobării scrise a tuturor vecinilor ce ar putea fi deranjați în cazul organizării unei petreceri în propria locuință, interzicerea deținerii oricăror obiecte contondente sau de autoapărare, inclusiv interzicerea cuțitelor de bucătărie în propria mașină. Pentru protecția personală nu vor mai putea fi folosite spray-urile lacrimogene sau paralizante sau orice alt obiect contondent în locuri publice ori in mijloace de transport în comun. Nerespectarea acestor reguli este considerată infracțiune și va fi sancționată cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani! Tot infracțiune se va considera și deținerea, în mașinile proprietate personală, de obiecte contondente și ascuțite (inclusiv cuțitele) sau dispozitive care genereaza șocuri electrice.

Păi, să le lămurim pe rând. Cu „ora 22”, e clar. Vor mai muri câteva mii de firme și firmulețe, birturi și birtulețe, terase și terăsuțe, altfel spus mici afaceri care contribuiau la bugetul de stat, așa cum puteau ele, unele cu mai mult, altele cu mai puțin, prin taxe, impozite și alte dări și contribuții, plus îngroșarea rândurilor de șomeri. În ceea ce mă privește, lucrurile stau cam așa. La ce vecini am eu, ăia nu m-ar lăsa nici să trag apa la budă dacă ar fi după ei, darămite să-mi dea în scris aprobare cum că mă lasă să chefuiesc până târziu în noapte, până pe la ora 23,30. Așa că am să devin un locatar model. Nu că nu aș fi fost și până acum…

Apoi, cred că o să fac niște ani buni de pușcărie după ce o să mă prindă „echipajul”, la un grătar, la iarbă verde, cu cuțitul și furculița în mână. Voi deveni recidivist după ce un polițist de la Rutieră va confunda sprayul cu care, iarna, îmi dezgheț broaștele de la ușile mașinii, cu cine știe ce spray paralizanto-letal și îmi va confisca bateria masinii pentru că o să creadă, probabil, că e vreun aparat generator de șocuri electrice, ceea ce chiar ar putea să fie, da’ e cam incomod la purtat.

Și, în final, probabil că voi muri, înainte de vreme, la marginea unui șanț și într-o baltă de sânge, cu un pantof în mână pe post de armă, în încercarea de a mă apăra împotriva unui infractor periculos care se pișă pe el de râs când aude ce proiect de lege pot să debiteze 42 de oameni cu mintea hodinită doar ca să-i facă lui viața (infracțională) mai ușoară.