Nu degeaba, în repetate rânduri, oficialii FMI și-au exprimat îngrijorarea că apropierea alegerilor ar putea însemna o creștere a populismului și, implicit, o abatere de la austeritatea bugetară asumată de către Executiv. Știu și băieții și fetele de la FMI, ce știu românii de mult timp (iar unii exact pe asta se și bazează, ca-n bancul acela cu Bulă ce-și dorea să-i cadă o bombă atomică în curte după ce a aflat cât de scumpă e): cu cât se apropie alegerile și adie vânt de austeritate în dreptul procentelor electorale ale celor aflați la putere, politicienilor li se șterge și urma aia amărâtă de bun simț și încep să „dea” (că nu dau de la ei din buzunar) în stânga și în dreapta, doar-doar nu-și vor pierde obiectul și subiectul muncii (guvernarea). Noi știm că pentru a-și urmări scopul, politicienii ar cheltui amanetându-ne până și viitorul copiilor – în fond vorbim despre scopul (un loc în viitorul Parlament sau viitoarea guvernare) care scuză mijloacele (mita electorală, încălcarea principiilor clamate cu numai o zi înainte șamd). La presiunea UNPR (colegii de guvernare), Guvernul a aprobat în ședința de miercuri un memorandum privind „coșul de solidaritate” pentru pensionari. Această variantă de economat va cuprinde produse precum zahăr, ulei, făină, mălai și orez și posibilitatea cumpărării acestora „la cel mai mic preț posibil” de către pensionari („datorită discount-ului acordat de producători pentru contracte de asemenea proporții și datorită absenței adaosurilor comerciale practicate de intermediari, prețul la care pensionarii vor putea achiziționa alimente de bază va fi considerabil mai mic decât prețul din magazine”). Produsele destinate pensionarilor „vor fi achiziționate prin contracte încheiate la nivel național, în urma unor licitații transparente, iar ambalarea și distribuția pachetelor se va realiza prin instituțiile administrației publice locale”. În document se precizează faptul că 2011 este ultimul an în care se derulează Programul European de Ajutoare pentru persoanele cele mai defavorizate din România, cu finanțare din partea UE, anul 2012 nefiind inclus în nici un fel de buget al Uniunii Europene (care între timp s-a procopsit cu mai multe dintre țările membre în nevoie de asistare ca pentrumilogi, prima pe listă fiind Grecia).
Eu unul nu pricep această paralizie/încremenire/captivitate a politicienilor față de categoria de votant numită pensionar sau asistat social. Bun, în România există circa 5,6 milioane de pensionari și aceștia chiar votează – dar nu toți votează cu stomacul (mă miră desconsiderarea politicienilor față de inteligența vârstinicilor!). Bun, înțeleg și faptul că prezența la vot, de cel puțin 3-4 sesiuni, arată oricum dezastruos: doar 44-46% dintre românii cu drept de vot se mai obosesc să voteze, iar majoritatea acestor votanți sunt exact pensionarii (și asistații social – ușor de manipulat/cumpărat cu nimicuri/fleacuri). Ceea ce nu înțeleg este de ce, știindu-se de atâta vreme că 54-56% dintre românii cu drept de vot nu-și exercită acest drept, nu numai din cauza plictiselii și ne-implicării/lenei civice, ci și pentru că nu se regăsesc în nici o ofertă a vreunui partid politic românesc, nici un politician aflat la guvernare (mai ales cei declarați de centru-dreapta) nu au luat nici o măsură pentru a atrage în circuitul electoral măcar o parte din aceste voturi? 5%, 10% dintre acești votați, readuși în circuitul electoral contează enorm – să înțeleg că scopul exercițiului electoral, din punctul de vedere al politicienilor, este să voteze cât mai puțini cetățeni și numai dintre cei “instruiți” și/sau mituiți (membrii partidelor politice, captivii ideologici, îndoctrinații, asistații)? Să-l parafrazez pe Nichita Stănescu (care zicea că suntem biete bucăți de carne îmbrăcate în „ștofă”), politicienii nu văd în noi decât votul (și, odată ajunși la guvernare, numai portofelul).
Revenind, Guvernul promite că: „Din punct de vedere financiar, programul nu implică un efort bugetar, nu se acordă subvenții sau sprijin financiar și nu are impact negativ asupra încasărilor de TVA. Este doar un efort suplimentar de organizare ce poate fi realizat de către instituțiile administrației publice centrale și locale”. Și-mi amintesc: în 2001, Guvernul Năstase, în colaborare cu un grup de producători și distribuitori (un fel de “efort suplimentar de organizare”), a deschis magazinele „Economat”, anunțând că pensionarii pot cumpăra în aceste locații, lunar, la un preț mai ieftin cu 30%, câte doi litri de ulei, două pungi de zahăr, două pungi de orez, precum și alte produse ca făină, mălai, gris, paste făinoase, margarină. Guvernul PSD arăta că produsele sunt menținute la un preț scăzut prin eliminarea „factorilor care contribuie la majorarea costurilor”, deoarece producătorul alimentelor va transporta marfa cu mijloace proprii direct, fără intermediari, la magazinele în care vor fi amplasate rafturile Economat, fără ca produselor să le fie aplicat un adaos comercial (dacă vă sună ceva cunoscut cu ceea ce se va întâmpla azi, este doar cruda realitate – sper că nici un pensionar n-a fost rănit în timpul filmărilor). Pe timpul Guvernului Năstase, pentru a putea cumpăra aceste produse la un preț scăzut, pensionarii au primit, odată cu distribuirea prin poșta a pensiei, și un carnet cu tichete Economat folosit la magazinele la care au fost arondați. Bun, veți zice: în 2002 nu era criză – și nici „creșterea economică” aberantă realizată din importuri dintre 2007-2008 care a dus nu numai la scumpirea apei chioare, ci și la supra-dimensionarea aparatului administrativ (că “duduia economia”).
Dar, vă mai aduceți aminte cum lingea Năstase o înghețată împreună cu Berlusconi? Nu vă întreb degeaba, năravurile politicienilor sunt transfrontaliere atunci când vine vorba de lins banii publici din milă față de pensionari. Mi-a deschis ochii comentariul domnului Ștefan A. la un material de pe blogul Politeia europa: “italienii, pe fondul crizei au împărțit democratic ”cardul sărăciei” care este tip carte de credit și asigură un ajutor de 40 euro lunar. Cheltuibili strict la cumpărături în magazinele marii distrubuții comerciale. Au tipărit cam 1,5 milioane de carduri, au distribuit cam 700.000 și active sunt cam 400.000. Asta pentru a astupa gura celor care spun că guvernul nu face nimic pentru săraci. Cum Italia are o emisiune TV extrem de profesionistă (cu numeroase premii obținute) în anchete economice, politice și financiare care se cheamă Report și se vede pe RAI3, mulți au sărit în sus când a fost dezvăluit cu documente scrise câte milioane de euro se învârt în jurur afacerii “cardul sărăciei”. Milioane strict legate de gestionarea afacerii, contabilitatea, birocrația. Cireașa de pe tort: cardul are tipărit ca logo ”Mastercard” ( pentru cine știe cum fac profit emitenții de cărți de credit/debit )”. Iar vă întreb: vă sună cunoscut cu ceea ce a fost și ceea ce urmează să fie?
Ce să zic? Dacă este posibil faptic să oferi prețuri mici prin, citez: „discount oferit de producători și eliminarea intermediarilor”, de ce nu se face același lucru pentru toată lumea, de exemplu? A! – statul nu are dreptul să intervină în economia de piață? Dar să cheltuie niște bani cu birocrația implicată în “efortul suplimentar de organizare ce poate fi realizat de către instituțiile administrației publice centrale și locale”, poate? Cum își poate permite să încaseze niște bani mai puțini la buget – căci, într-adevăr, statul nu subvenționează (nu face efort bugetar) în această inițiativă, numai scoate din schemă intermediarii pentru a obține prețuri mai mici, de unde și pierderile de încasare prin ne-taxarea intermediarilor din lanț (poate-s bani puțini și ne putem permite s-o facem numai săi putem vedea pe pensionari votând fericiți). Oricum, din punct de vedere al economiei de piață (atâta câtă este într-un stat care cheltuie 70% din bugetul său pe cheltuieli sociale) este cu siguranță o măsură mai bună decât creșterea pensiilor.
Rămâne întrebarea despre discriminarea realizată la nivelul categoriilor de persoane. Sunt și tineri angajați în meserii care nu le asigură decât venituri mici. Bun, ei au putere de muncă – se pot împovăra, dacă doresc mai mult și mai bine, cu încă o muncă. Dar ce facem cu persoanele trecute de 50 de ani, cu cele care mai au 1, 2, 3 ani până la pensionare (după noul plafon) și care se află în situația de a câștiga mai prost decât mulți pensionari? Care-i povara suplimentară a muncii la care s-ar putea ei înhăma și cine le-o oferă?
PS: în ce privește „efortul suplimentar de organizare”, pentru a se evita suspiciunile de împovărare a bugetului prin cheltuieli suplimentare, propun ca fiecare ministru (și, prin rotație, fiecare angajat din subordine, până la nivelul la care au fost numiți politic, să fie o zi pe săptămână vânzător la “economat” pe bază de voluntariat. Într-o altă “tură” de o zi să descarce lăzile cu alimente. În alta, cu mașinile personale și benzina proprie, să transporte ulei, zahăr, cartofi șamd – ceea ce face de trebuință “economatului”. În alta să mențină ordinea la cozi, să-i liniștească pe beneficiari că “ajunge la toată lumea”, “nu, nu se dă peste rând, doamnă, ministrul pe care l-ați văzut intrând prin spate este în tura lui de vânzător. Primul ministru face aprovizionare, de aceea l-ați văzut cu lăzile acelea pe umăr – pleca de la mașină, nu se ducea spre mașină” șamd.
RECOMANDARE (de pe Madame Blogary): De ce e “coșul pensionarului” o idioțenie.
Fotografiile mele
Gazeta de Cluj
Glasul Hunedoarei
HotNews
Kamikaze
Monitorul de Cluj
Ziar de Cluj
Dan Ielciu
Dan C. Lungescu
paulniculescu
Acidutzu
Admin
sab2235
Sare'n Ochi 
Draga Victor,
P.S.-ul mi-a mers la suflet! (Da’ cine interpreteaza?!)
🙂 pai cine are numere cu sot in duminica cu sot, si fara sot, in duminica fara sot. nu?
Eu cred ca Nastase a lins mai mult decat o inghetata cu Berlusconi. Cred ca cu Bechtel a lins cateva cisterne de inghetata. Cu tot cu crema contracului pentru autostrada. Plus ce-a lins de la OMW. Si cred ca multi politicieni de genul Michi Spaga, Mitrea, Fenechiu, Videanu, Blaga, Dan Ioan Popescu au lins tone de inghetate de la buget.
da’ cit drac de malai si oloi sa tot minci?
ca, parca, soimii cozilor au si ei anumite contraindicatzii de pe la doftori (sa zic si io ca canalistii ca vor sa’i bage mai repide’n mormint?)!
in schimb, absolut remarcabila „imaginatzia” politrucilor
🙂 nikule, i-ai prins: astia vor sa-i extermine pe soimii cozilor – le da sa consume contraindicativ (si-asa nu au bani pentru medicamente). are penzionarul diabet: pac! ii dam niste zahar in exces si gratuit. are colesterolul crescut – tine, maica/taica, niste oloi si niste margarina si niste slana – contine numai chestii esentiale… samd
Daca pensionarii, pot cumpara mai ieftin de la „bocomate”, eu, gandesc ca as putea plati mai „ieftin”, sau nimic, la taxe si impozite? Sa am de unde cumpara la „pretul” asa zis al pietei. Ca si gura mea ar vrea oarece.
🙂
„Imediat, apare domnul Lăzăroiu care ne asigură că este perfect realizabil şi că nici măcar nu ne costă nimic de la buget. Dar acest lucru fie este o minciună, fie scoate la lumină o mare problemă. Dacă producătorii pot oferi alimente de bază la preţuri cu 30% mai mici şi să facă profit, atunci de ce nu sunt preţurile mici şi pentru restul populaţiei iar dacă guvernul îi poate convinge să ofere aceste produse la preţul corect pensionarilor de ce nu îi poate convinge să fac acelaşi lucru pentru toată lumea? Alternativa este că avem de-a face cu o subvenţionare de la buget a unor producători favorizaţi.”
http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/cum-va-vinde-basescu-pdl-232550.html
Nu i-ai vazut pe producatorii autohtoni plangandu-se pe la TV ca nu le-a „facut” statul depozite frigirifice sa-si adaposteasca marfa?
Producatorii nostri stiu sa racaie pamantul, sa stea cu ochii pe cer si sa-l suduie pe bunul Dumnezeu daca nu da vremea dupa cum le-ar necesita lor sa se faca produsele (aia-i toata sudorea fruntii lor). Apoi se uita holbat la recolta cum putrezeste pe camp ca nu are cine sa o culeaga si sa o depoziteze. Ei cred ca daca le creste rosia cat casa cineva vine cu camionul, opreste la poarta lor si-i roaga sa binevoiasca sa primeasca un sac de bani numai sa-l lase pe el (omul cu camionul) sa culeaga rosia si s-o duca in alta parte.
Seara bună 🙂 Sare, corecte observaţii! Pe lângă faptul că e o prostie probată si reîncălzită, cu gust cam rânced, nu stiu câţi vor fi cei mulţumiţi si „recunoscători” pentru o asemenea milostivenie si câţi vor fi cei nemulţumiţi ( pe bună dreptate). O măsură jalnică nu produce decât efecte jalnice 😉
O zi buna, 🙂 Nora, asa este: nu numai ca masurile jalnice produc efecte jalnice, dar si amplifica resentimentele. pe de o parte ii avem pe cei care vor zice: ne-a taiat „penzia” si-acum vrea sa ne cumpere c-o coaja de malai; de cealalta vor fi cei care vor zice: cum, coane, dam afara bugetari ca luam masuri de dreapta, ca de banii economisiti sa luam masuri de stanga (pai p-aia dati afara de la tata bugetului pretindem ca i-am dat afara ca, gata, s-a terminat cu „populismul”, cu „statul asistential”, nu?).
cred ca se incearca ceva de genul „ce-am avut si ce-am pierdut” – poate lor le da cu plus (celor de la UNPR), dar sigur celor de la PDL le va da cu minus.
Ioi-ioi-ioi! si Au-au-au!
Ministerul Sanatatii lucreaza acum la stabilirea necesarului de calorii pentru persoanele in varsta. In functie de calculele domniilor lor vom vedea in ce va consta pachetul de alimente de baza pe care il vom vinde cu preturi reduse. Programul nu prevede preturi permanent mai mici la toate alimentele. E vorba de o cantitate limitata care va putea fi achizionata o data pe luna de catre pensionari, explica pentru HotNews Marian Sarbu, unul dintre promotorii programului guvernamental. S-a instituit si o comisie interministeriala care se ocupa de detaliile tehnice si care are la dispozitie 3 saptamani pentru a pune la punct mecanismul complet al “operatiunii:
http://economie.hotnews.ro/stiri-companii-9584273-economat-intoarce-resuscitarea-unui-proiect-care-falimentat-dupa-cativa-ani-murit-functiona-acum.htm
Oare l-au cooptat in guvern si pe baiatul acela cu „alimentatia rationala” de pe vremea lui nea Ceasca? (am uitat cum il cheama)
@Acidutzu, Iulian Mincu il chema pe nenorocit. Profesor doctor Iulian Mincu (printre altele ministru al Sanatatii pe vremea regimului comunist) publica in 1978 „Alimentatia rationala a omului sanatos”. Intr-unul dintre capitolele cartii, Mincu specifica: „Situatia alimentara in Romania in primii ani de dupa razboi si pana la colectivizare a continuat sa fie precara (…). In anii socialismului s-a dezvoltat o noua industrie, care inainte de 1938 abia era prefigurata: industria alimentara”. Tot atunci: in alimentatia poporului roman „consumul de cereale ocupa inca un loc preponderent”, adaugand: „continuand oarecum traditia milenara, cu o singura deosebire: locul cerealelor nepanificabile, locul mamaligii din porumb este preluat, mai ales in ultimele doua decenii, de paine; se face paine in cele mai indepartate catune, exista brutarii in toate comunele rurale. s…t Bucataria este astazi mai bogata, mai variata decat in trecut, pastrand totusi o limita in preparatele cunoscute”. Si concluziona: „Cantitatea calorica globala – in medie de 3.100 calorii pe locuitor si pe zi – depaseste in unele regiuni cu 500-800 calorii si chiar mai mult nevoile calorice ale locuitorilor respectivi. De aceea obezitatea atinge un procent relativ ridicat”. (Iulian Mincu, „Alimentatia rationala a omului sanatos” – Editura Medicala, 1978)
Un popor a fost obligat sa se hraneasca in timpul regimului comunist dupa o singura reteta: „Economisiti, economisiti, economisiti”. Vorbim despre cea mai lunga dieta din lume careia i-au zis „alimentatie rationala”. Umbla printre romani o povestioara care s-ar fi petrecut cu adevarat: savanta se zice ca ar fi tipat la cel mai iubit fiu: „Uite ce grasi sunt romanii, mai bine exportam carnea macra si untul, sa manance populatia produse ieftine”. Femeie rea, cu judecata stupida, care platea datoria tarii cu gaini si muschi de porc. Iar romanii faceau coada ca sa apuce o punga cu tacamuri, cu gheare de gaina, gaturi, zgarciuri de pasare si eventual creasta pintenatului. Iar din porc ajungeau in magazine asa-numitii „adidasi”, epoca lumina le oferindu-le romanilor copite de porc sa le puna pe fasole, leguma numai buna sa pacaleasca foamea. Stateau de cu noaptea romanii zgribuliti la usa Alimentarei sa apuce o punga cu „fratii Petreus”. Aflau ca se „baga pui” la Alimentara si la miezul noptii se infiintau pe trotuar sa puna mana pe miraculoasa punga cu cei doi pui jigariti, pielita si os. Si ca romanii sa nu imputineze exportul de mancarica, export aducator de bani pentru cine stie ce combinat faraonic, Ceausestii au introdus cartelele ca pe vreme de razboi, numai cu ratia puteai cumpara ulei, zahar, unt. Alimentatia rationala insemna in gandul lui Ceausescu si al academicienei Piaza-Rea o halca de grasime pe care s-o pui intr-o tocana de umflat burta. Desi din grasimea asta mai bine faceai talpa la pantofi, talpa din aceea de crep. Asa ne-a fericit comunismul multilateral dezvoltat cu zgarciuri si creste de cocos. Boabele de cafea costau dolari ca sa le aduci din cele strainataturi, asa ca Ceausestii le-au turnat in ceasca romanilor un surogat, o zeama chioara din niscaiva orz, nici macar naut nu era. Noroc cu umorul romanului, umor care i-a creat imunitate la stupiditatea comunismului, romanul poreclise lichidul negru urma de cafea, nechezol, era din orz numai bun sa nechezi precum caii care mesteca din iesle.
Mare dreptate ai, dar uite ca sunt indivizi care plang dupa acele „vremi de trista amintire si sinistra lui sotie”! Deranj mare, este ca multi dintre ei, nu aveau nici macar codita. Au avut si ei momentul lor de glorie, cand au ajuns primii la outz.
In urma cu aproape o suta de ani un american pe numele lui James Curley a reusit sa puna la punct „reteta moderna” a mitei electorale. Curley a aplicat chestia asta aproape 40 de ani, insa „doar” la nivelul orasului Boston. Politicienii nostri, nu sunt numai iresponsabili, sunt si lipsiti de orice imaginatie: folosesc reteta lui Curley, deopotriva aia de stanga si aia de dreapta.
Concluzia mea este ca nu avem alternativa: Boc, Nastase, Ponta, Udrea, Voiculescu, Antonescu etc. toti practica acelasi sport. Boc este doar intamplator boul de serviciu care face oficiul de a „baga” o „initiativa”… O sa vedeti ca se vor intrece, care mai de care.
🙂 am citit materialul la dvs. pe blog, domnu’ Nae.
multa dreptate aveti: blestemul nostru este „copiuta” (si nu numai la BAC). lipsa de imaginatie a politicienilor si aplicarea cu toroipanul a unor chestii pe motivul ca „las ca merge”, sunt blestemul nostru – al nostru, cu Planeta cu tot (ca exista clone politice dupa chipul si asemanarea alor nostri cam peste tot in lume).
Pingback: Mobilizarea luptătorilor (cu un avertisment de la A Pleșu: “Pentru descurcăreți, orice schimbare încurcă”) | Sareinochi's Blog