21 Decembrie 1989 (XIV): “Voi sunteți pușcăriașii de la CUG” (Strada Horea: zona hotel „Astoria” – restaurant „Metropol”)

Cum bine surprind aspectul procurorii militari Gheorghe Surdescu şi Dan Voinea: „Informaţiile neplăcute dictaturii circulau deosebit de greu, întrucât mass media, total aservită, nu difuza decât ceea ce-i era permis şi dinainte verificat. Cu toată această beznă informaţională, bine păzită, evenimentele de la Timişoara au fost cunoscute prin alte surse, destul de repede, în municipiul Cluj-Napoca. Interesul populaţiei îngenuncheate şi umilite era major: din durere se năştea o speranţă. Discuţiile despre evenimente au cunoscut o primă fază, secretă, conspirativă, în sensul de a nu ajunge la urechile securităţii, şi apoi, printr-o evoluţie rapidă, au constituit temeiul unor intense dezbateri ad-hoc prin intreprinderi”.

Pe marea platformă industrială clujeană veştile despre evenimentele din Timişoara au început să circule încă din 17 decembrie 1989. La început au fost zvonuri potrivit cărora, în municipiul Timişoara, s-ar fi săvârşit mari acţiuni protestatare, soldate cu confruntări sângeroase între manifestanţi şi forţele de ordine. Pe măsură ce posturile de radio străine (care emiteau în limba română: Vocea Americii, Europa Liberă etc.) difuzau informaţii cu privire la evenimentele în curs de desfăşurare (cu exagerările de rigoare), confirmate, în mare măsură, telefonic sau de persoanele care reveneau din zonă, în rândul populaţiei şi, în special, în rândul muncitorilor clujeni, se instalează o stare de revoltă cu privire la ceea ce se întâmpla. Nu se ştie cum s-a ajuns la ideea unui miting de protest şi nu există o persoană anume care să fie făcută responsabilă pentru aceasta. Cert este că numeroşi cetăţeni, printre care şi muncitorii platformei industriale, au hotărât să organizeze o asemenea demonstraţie, cu scopul de a evita izolarea muncitorilor timişoreni (şi astfel reprimarea lor facilă), aşa cum se întâmplase, cu ani în urmă, la Petroşani şi, mai recent, la Braşov. Picătura care a umplut paharul a fost acele adunări (întruniri) organizate în intreprinderi de către conducerile intreprinderilor secondate de către activiştii de partid şi în care li s-a cerut oamenilor să-i blameze pe „huliganii” de la Timişoara şi să-şi dea adeziunea la politica de reprimare a acţiunilor acestora de către clanul Ceauşescu. Or, mulţi muncitori pierduseră deja rude din rândul acelor „huligani”…

Doamna Luca Viorica atunci inginer la Fabrica de Oxigen din Cluj-Napoca şi îşi aduce aminte cum s-au cristalizat zvonurile despre Timişoara pe măsură ce apăreau noi şi noi informaţii: „… De prin 17-18  au început să apară zvonuri că în Timişoara sunt probleme. Sursele erau multiple: de la Europa Liberă sau de la persoane venite din zonă… prin 18 a venit din Timişoara un om şi ne-a spus că, într-adevăr, este sânge pe străzi…”.

Moldovan Ştefan, muncitor la Combinatul de Utilaj Greu Cluj: „Anterior datei de 21.12.1989 am luat la cunoştinţă, împreună cu colegii mei, de evenimentele care s-au petrecut la Timişoara. Începând cu data de 16 decembrie 1989, împreună cu toţi colegii mei de muncă, ne exprimam indignarea faţă de modul în care Nicolae Ceauşescu a înţeles să reprime manifestaţiile paşnice din acest municipiu. Practic, la locul nostru de muncă, eu şi colegii mei, începând cu data de 18 decembrie 1989, nu făceam altceva decât să discutăm evenimentele care se derulau la Timişoara. În după amiaza zilei de 21 decembrie 1989, după ce m-am prezentat la serviciu, luând legătura cu soţia mea, care lucrează la aceeaşi unitate cu mine, am aflat că în Bucureşti se precipită evenimentele, în sensul că la manifestaţia populară din Piaţa Palatului, organizată de Nicolae Ceauşescu, oamenii au început să manifeste împotriva dictaturii. După ce am avut această discuţie cu soţia mea, în jurul orelor 14.00, mai mulţi colegi au venit în secţie şi, împreună cu aceştia,am fost înştiinţaţi că toţi muncitorii din cadrul C.U.G.-ului sunt hotărâţi să iasă la manifestaţie în oraş împotriva dictaturii”.

Vlaicu Adrian, la acea dată merceolog la Combinatul de Utilaj Greu Cluj, dat afară din slujbă în 15 decembrie 1991 ca o „recunoaştere” a faptului că a participat activ la evenimentele din decembrie 1989: „Că Ceauşescu a scos armata împotriva celor care manifestau împotriva regimului comunist şi că s-a tras împotriva oamenilor neînarmaţi şi că există victime la Timişoara ştiam încă din data de 18 decembrie 1989. Ascultam în mod frecvent «Europa Liberă» şi «Vocea Americii». În 21 decembrie 1989, din dispoziţia conducerii C.U.G.-ului, s-au organizat în intreprindere şedinţe de blamare a acţiunilor celor de la Timişoara. Toţi am ieşit nervoşi din aceste şedinţe şi atunci, pe loc, ne-am hotărât că e timpul să facem «ceva»”.

În jurul orelor 13.00-13.45, în faţa Combinatului şi în staţia de tramvai erau câţiva muncitori, încă nehotărâţi cu privire la modul în care urmau să manifesteze. Câteva persoane s-au aşezat pe linia de tramvai, blocând circulaţia acestuia. În jurul orei 13.50 soseşte în staţie tramvaiul nr. 120, condus de vatmanul Avram Ghiran. Vlaicu Adrian se aşază, pe şine, în faţa tramvaiului şi-l împiedică să plece mai departe („Tu de aici nu mai iei călători, vei veni cu noi fără călători”). În acest moment apar şi muncitorii de la Fabrica de Oxigen (printre care şi doamna inginer Viorica Luca). Aceştia dau tonul la sloganuri strigând: „Timişoara!” şi „Azi în Timişoara, mâine în toată ţara!”, capacitând astfel şi pe alţi muncitori, indecişi, să li se alăture. Numărul manifestanţilor, în continuă creştere, a determinat încercarea, fără nici un succes, de altfel, a directorului intreprinderii, ing. Mihai Tălpeanu, şi a unor activişti de partid (Costică Dăscălescu şi Ioan Aurel Stoica, ambii secretari ai C.J. Cluj al P.C.R.) de a opri gruparea şi organizarea oamenilor. S-a ordonat legarea cu lanţ şi sudarea porţilor intreprinderii C.U.G. Ca urmare a venirii oamenilor de la Fabrica de Oxigen şi a lozincilor scandate de aceştia, în scurt timp (cam 10 minute), s-au strâns cam 500 de manifestanţi. Pe parcursul traseului, grupul va ajunge la peste 1000 de oameni. Se alătură grupului, părţii lui mai active (incitatoare), Berar Pavel şi Popa Eugen. Se trag captatorii de la troleibuse şi se blochează circulaţia. Grupul începe să se organizeze şi începe să se pună în mişcare către centrul oraşului.

În momentul punerii coloanei în mişcare a apărut o maşină a Miliţiei, condusă de plutonierul Crişan Ambrozie. În maşină se afla şi maiorul Marcu, şeful serviciului Circulaţie de la Miliţia municipală. Maşina a patrulat printre manifestanţi, care, în general, au avut o atitudine rezervată. Câţiva, însă, la care resentimentele erau mai puternice decât judecata, au încercat să agreseze echipajul fiind împiedicaţi de către Vlaicu Adrian care le-a strigat: „Să nu-i provocaţi, lăsaţi-i în pace! Să nu-i provocaţi! Nu este cazul!”.

Coloana se pune în mişcare. În dreptul porţii intreprinderii „Termorom”, la coloană se alipesc şi alţi protestatari, printre care ing. Ciobotaru Mircea, ing. Sîmpălean Augustin, fratele acestuia, ing. Sîmpălean Vasile, şi Toadere Vasile. În momentul în care coloana de manifestanţi ajunge în dreptul cantinei „Sinterom” apar şi primele trupe de intervenţie ale Securităţii. Sunt trupe de la Batalionul de Securitate de pe strada Piteşti, batalion condus pe atunci de col. Ion Ioniţă, aflate sub comanda a doi ofiţeri (unul dintre ofiţeri era colonelul, acum în rezervă, Micuţa). Aceste trupe sunt însoţite de maşini de la Unitatea de Pompieri de pe Bulevardul Lenin (trimise în misiune de către maiorul, acutualmente colonelul, Branga – comandantul unităţii, la ordinul generalului Ioan Şerbănoiu) şi camioane  (probabil camioanele Batalionului de Securitate). Trupele blochează bulevardul Muncii la intersecţia de la Fabrica de Cărămidă şi fabrica Terapia. De acest baraj coloana de manifestanţi trece fără nici un incident major cu excepţia faptului că o femeie din mulţime a fost împunsă în braţ cu baioneta de către un soldat din dispozitivul trupelor de securitate-miliţie. Acest incident cât şi faptul că dispozitivul îi agresează pe demonstranţi lovindu-i cu bastoanele şi înghintindu-i duc la accentuarea tensiunii şi la creşterea îndârjirii celor din coloană care, profitând de faptul că dispozitivul de securitate-miliţie nu face uz de armamentul din dotare, că nu se  trage foc de avertisment şi nu sunt folosite tunurile de apă de pe maşinile pompierilor, trec mai departe în grupuri mici, strecurându-se şi „împingând”, practic, militarii din dispozitiv. Demonstranţii sperau ca pe parcursul traseului spre pieţele centrale ale oraşului să li se alăture şi alţi muncitori, de aceea au ales să meargă mai departe pe bulevardul Muncii, pe linia de tramvai până la Gară şi nu înspre Piaţa Mărăşti. Din păcate, de la „Unirea” şi de la Fabrica de Porţelan „Iris” nu li s-a alăturat nimeni.

Al doilea baraj al trupelor de securitate îi aşteaptă pe demonstranţi mai sus de Fabrica de Porţelan, la intersecţia cu strada Maramureşului (în Piaţa Liebsnichtz). Din blocul care avea o „Alimentara” la parter, manifestanţii sunt filmaţi de către operatorul Securităţii. Colonelul Rusu Stoian, venit împreună cu Dăscălescu („de la Partid”), a strigat manifestanţilor să deblocheze circulaţia şi să plece acasă, căci altfel: „Armata va trage în ei, din ordinul Partidului!”.

Coloana de manifestanţi trece fără incidente şi de acest al doilea baraj, folosind aceeaşi tactică a grupurilor mici care „se strecoară prin şi pe lângă dispozitivul militar”. Nu spune nimeni că totul a decurs liniar fără incidente. S-a mai scăpat, pe ici pe colo, câte un baston sau un pumn peste spate, dar nimeni nu a folosit armamentul din dotare şi, în general, altercaţiile s-au rezumat la a fi verbale. De la Gară, unde manifestanţii sperau să li se alăture în masă muncitorii de la „16 Februarie”, coloana se angajează pe strada Horea. În faţa grupului se aşază o femeie cu steagul României şi coloana începe să scandeze: „Timişoara!”, „Jos Ceauşescu!”. Aproximativ la ora 15.40 s-au tras primele focuri de armă în municipiul Cluj-Napoca şi se produc primele victime omeneşti. În dreptul clădirii staţiei de „Salvare”, de coloană s-au apropiat trei tineri care au început să strige la manifestanţi să nu intre în centru, pentru că acolo au fost împuşcaţi oameni şi sunt peste treisprezece morţi. Manifestanţii i-au tratat pe cei trei tineri drept provocatori şi, ca atare, nu i-au luat în seamă. Coloana ajunge în faţă la Restaurantul Metropol. Pe podul peste râul Someş îi aşteaptă un baraj alcătuit din militari M.Ap.N., conduşi în dispozitiv de către căpitanul Dicu Ilie.

Rechizitoriul din 29 mai 1998: „Intenţiile transparente ale populaţiei, de a trece la manifestaţii de stradă, alături de răspândirea unor manifeste prin care populaţia era invitată să vină în pieţele importante ale oraşului, au constituit temeiul informării din partea lucrătorilor de securitate, a fostului prim secretar. În dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989, în timp ce preşedintele Ceauşescu se pregătea să ţină cuvântarea la mitingul radio-televizat, inculpatul Moga Ioachim a avut o convorbire (telefonică) cu Elena Ceauşescu, convorbire al cărei conţinut a rămas necunoscut, dar, se presupune, din perspectiva a ceea ce a urmat, că fostului prim secretar i-au fost ordonate măsuri dure. Inculpatul nu a recunoscut o asemenea convorbire, încercând să demonstreze că în dimineaţa respectivă a avut loc o teleconferinţă cu preşedintele Ceauşescu, la care a participat inclusiv Nicolae Constantin. Aşa cum se va demonstra, conferinţa la care se referă a avut loc spre seara zilei de 21 decembrie 1989. Situaţia că inculpatul a discutat la telefon cu Elena Ceauşescu este demonstrată prin declaraţiile martorilor Manea Constantin – fost şef de cabinet al preşedintelui Ceauşescu –, care arată că «în ziua de 21 decembrie, înainte de ora prânzului, Ceauşescu Elena a cerut să-i fac legătura telefonică la Cluj cu Moga Ioachim. Convorbirea a purtat-o în biroul lui Ceauşescu Nicolae, unde se aflau cei doi dictatori» (…) şi Bodor Eugenia – fostă şefă de cabinet a primului secretar: «Cert este că potrivit însemnărilor mele a mai fost căutat la telefon în timpul şedinţei cu preşedinţii C.U.A.S.C. de Manea, tot de la cabinetul 1 … mi-a spus să îi transmit lui Moga să sune la cabinetul 1, ceea ce am făcut când fostul prim secretar a revenit din şedinţă. Probabil că a dat telefon la cabinetul 1, pentru că nu era permis să nu se conformeze» (…). Pe acest fond, patrulele militare crescuseră numeric pe străzile oraşului, iar unităţile M.Ap.N. şi M.I. erau pregătite pentru intervenţia în forţă. În dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989, inc. general col. (r.) Topliceanu Iulian ordonase comandantului U.M. 01278 – Someşeni, cpt. Voica Vasile, să pregătească o companie de intervenţie. (..) Pentru coordonarea acţiunilor forţelor M.I. şi M.Ap.N. (în final s-a dovedit că fiecare a acţionat în baza propriilor principii, impuse de evenimente) «… la generalul Şerbănoiu Ioan în birou, a fost instalată o staţie radio de la armată, pentru legătura cu Topliceanu, iar la ofiţerul de serviciu principal a fost instalat un telefon pentru legătura directă cu armata. În acest fel, generalul Şerbănoiu avea legătura emisie – recepţie directă cu armata, trupele de securitate şi miliţia. Instalarea staţiei a fost făcută de m.m. Condurache de la securitate. La biroul fostului prim-secretar precum şi la generalul Topliceanu au fost instalate câte o staţie de la inspectorat pe care se puteau recepţiona transmisiile către trupele de securitate şi miliţie» (vol. II, fil. 109, declaraţia martorului col. (r.) Ioniţă Nicolae). În dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989, s-a convenit asupra zonelor de acţiune: «Cunoscându-se că inspectoratul dispunea de forţe limitate, s-a convenit ca armata să asigure în primul rând paza sediului comitetului judeţean de partid, a primăriei judeţene, a primăriei municipiului, de asemenea să trimită întăriri la sediul inspectoratului judeţean al M.I. De asemenea, s-a stabilit ca o anumită zonă a Pieţei Mihai Viteazul să fie asigurată cu forţe ale inspectoratului judeţean Cluj al M.I., iar Piaţa Libertăţii şi alte puncte din municipiu, să fie asigurate de către armată, care dispunea de forţe şi efective mai mari. (…) Planul unic de intervenţie a fost prezentat în anul 1988 primului secretar care, în calitate de preşedinte al consiliului judeţean al apărării trebuia să îl semneze împreună cu: şeful inspectoratului, şeful securităţii, şeful miliţiei judeţene, comandantul brigăzii de securitate şi comandantul grupului de pompieri. După ce a fost semnat, au fost trimise extrase, în părţile ce-i priveau, tuturor comandanţilor amintiţi, rămânând astfel plan de intervenţie pe o perioadă nedefinită» (vol. II, fil. 27 – 28, declaraţia inculpatului general mr. (r.) Şerbănoiu Ioan). Antrenarea efectivelor M.Ap.N. în acţiuni de restabilire a ordinii şi liniştii publice a antrenat şi o luare de poziţie din partea unui ofiţer care, realizând despre ce anume «inamic» este vorba, a refuzat să-şi etaleze patriotismul împotriva propriului popor. La data de 21 decembrie 1989, ora 12.30, lt. col. Bânzaru Corneliu, îndeplinea funcţia de şef al transmisiunilor la Divizia a 6-a Tancuri (U.M. 01328) din municipiul Tg. Mureş, divizie subordonată Armatei a IV-a. Ca şi în municipiul Cluj-Napoca, inculpatul general col. (r.) Topliceanu Iulian, ordonase ca şi în Tg. Mureş o parte a trupelor să iasă pe străzile oraşului, întrucât se anunţau proteste de stradă din partea populaţiei. Ofiţerul amintit care participase, în calitatea pe care o avea, la teleconferinţă alături de responsabili politici şi militari din judeţul Mureş, a ajuns la concluzia că Armata este împinsă, fără voia ei, în acţiuni nedemne şi nelegale. Prin urmare, şi-a permis luarea unei poziţii neconforme cu poziţia oficială. Comandantul diviziei, colonel Cojocaru Constantin (după evenimente, avansat la gradul de general) l-a «destituit din funcţie şi dezarmat», propunând inculpatului general col. (r.) Topliceanu Iulian şi trecerea în rezervă. (…) (nu reproducem şi aici conţinutul raportului S/C.D. 4116/21.12.1989 deoarece este reprodus în capitolul I al prezentului volum – n.n.) Derularea evenimentelor a făcut ca în ziua de 22.12.1989, propunerea să fie «uitată», ofiţerul fiind reintegrat în funcţie. În schimb a fost «uitat» de către inculpat atunci când a făcut propuneri de avansare în grad a unui număr de «40 – 50 ofiţeri». (…) În municipiul Cluj-Napoca, inculpatul Ioachim Moga, insistase ca pe fondul alarmei de luptă parţiale, inculpatul general col. (r.) să ordone subordonaţilor săi din comandamentul Armatei să întocmească «un plan de acţiune care avea ca obiectiv principal paza unor obiective social-economice şi politico-administrative de pe raza municipiului Cluj, cu trupe având specific de infanterie. Nu s-a stabilit cu acest prilej nici un fel de activitate de cooperare cu forţe aparţinând Ministerului de Interne şi gărzilor patriotice. Această cooperare a existat însă într-o formă extrem de restrânsă, aceasta constând în patrule mixte, alcătuite din militari şi luptători ai gărzilor patriotice» (vol. I, fila 56, declaraţia martorului general de brigadă Gheorghiu Dorin, la data de 21.12.1989 lt. col. şi şef de stat major al Armatei a IV-a). Ordinul de ieşire a trupelor pentru constituirea unor dispozitive stradale a fost dat verbal de către inculpatul general col. (r.) Topliceanu Iulian atât telefonic, cât şi prin ofiţerii de legătură desemnaţi.” General colonel Iulian Topliceanu: „Şeful de stat major, lt. col. Gheorghiu Dorin şi şeful Secţiei operativă, col. Pralea Pantelimon au trecut la organizarea activităţii. Împreună cu aceştia am stabilit să scoatem efective cât mai puţine, în autocamioane şi câteva M.L.I.-uri, fără a scoate tancuri şi transportoare. Aceste pregătiri armate se impuneau faţă de ceea ce se prevedea că ar constitui obiectivul elementelor diversioniste, al huliganilor şi teroriştilor, precum şi al forţelor iredentiste locale. Pentru că participau forţe din două zone ale Clujului (microgarnizoanele Floreşti şi Someşeni – n.n.) mi s-a propus de către statul major al Armatei a IV-a, ca unităţile de la Someşeni să fie coordonate de lt. col. Caba Florian, iar cele de la Floreşti de către col. Lateş. După ce ofiţerii de legătură au sosit la acele unităţi şi au făcut instructajul corespunzător, efectivele (o parte) au fost scoase în municipiul Cluj-Napoca, în oraş au ajuns după ora 15.00. Trupele M.Ap.N. aveau de apărat Consiliul judeţean de partid, Consiliul municipal de partid şi alte patru obiective (Astoria, Piaţa Libertăţii, Piaţa Mărăşti, Fabrica de Bere), care constituiau atât zone cu obiective importante de ordin cultural, precum şi din perspectiva zonelor de defluire a Armatei. Dispozitivele vizau terorişti şi diversionişti, nicidecum populaţia”.

În ceea ce-i priveşte pe „ofiţerii de legătură” (mai corect spus: ofiţerii coordonatori), teoretic vorbind, dat fiind indicativul sub care acţionau (alarma de luptă parţială), în conformitate cu dispoziţiile din „A.N.5”, ei trebuiau să prezinte comandantului unităţii ce trebuia să intre în dispozitiv, în plic sigilat, ordinul de luptă semnat de către comandantul Armatei a IV-a. Acest ordin de luptă era singurul temei care, prin prezentare scrisă (şi nu altfel) a datelor despre inamic şi despre misiune, îi obliga pe executanţi să se conformeze întocmai. Cu toate acestea, încălcându-se şi în acest caz legea şi prevederile legale, ordinul de luptă nu a fost dat în scris în nici una dintre situaţii. Calitatea de ofiţer de legătură între comandantul Armatei a IV-a şi cazarma Someşeni a îndeplinit-o locotenent colonelul (acum general de brigadă în rezervă, fost comandant al Forţei de Reacţie Rapidă Dej) Caba Florian: „La orele 11.30 am fost chemat la comandantul unităţii (…) şi am primit ordin să mă deplasez la U.M. 01278 Cluj (Someşeni – n.n.), pentru a coordona activitatea desfăşurată de această unitate, urmând ca amănunte ale misiunii să le primesc de la şeful de stat major, general Gheorghiu Dorin (pe atunci locotenent colonel – n.n) (…) Am înţeles că U.M. 01278 Someşeni urma să se deplaseze sub controlul şi supravegherea mea într-un dispozitiv prestabilit, pe raza municipiului Cluj, în vederea protejării obiectivelor politico-sociale şi apărarea ordinii şi liniştii publice (…) L-am întrebat pe generalul Gheorghiu despre reala necesitate a intervenţiei noastre în centrul oraşului, la care generalul Gheorghiu mi-a replicat că dislocarea forţelor urmează a fi făcută numai în urma unor activităţi de distrugere sau a unor acte teroriste care să justifice prezenţa unităţilor militare în oraş, cu precizarea că acest lucru va avea loc atunci când forţele de ordine cu atribuţii specifice nu vor mai putea stăpâni situaţia”. Ofiţerul a sosit în microgarnizoana Someşeni în jurul orei 12.30, având asupra sa doar harta oraşului şi punctele stabilite pentru fixarea dispozitivelor militare (celebrul plan stradal de luptă la care şi-a adus un substanţial aport actualul şef al Marelui Stat Major General al Armatei române, generalul Constantin T. Degeratu).

Rechizitoriul din 29 mai 1998: „Din perspectiva a ceea ce avea să se întâmple, ancheta a fost interesată în mod special doar de acţiunea a două detaşamente (companii) de intervenţie, unul aparţinând U.M. 01278 şi altul U.M. 01369, ambele din cazarma Someşeni. Prima unitate avea profil mecanizat, iar a doua de reparaţii. Datorită împrejurărilor, ambele unităţi trebuiau să execute misiuni de infanterie, în condiţiile în care militarii în termen, slab instruiţi, fuseseră aduşi cu puţin timp înainte de la muncile agricole şi înarmaţi la repezeală cu armament şi muniţie de război. Col. Caba Florian a făcut un instructaj cu toate cadrele (de la nivel de comandant de companie în sus) din cazarmă, având în vedere, inclusiv, «ordinul în 14 puncte» al ministrului apărării naţionale, aşa cum fusese amendat de către inc. general col. (r.) Topliceanu Iulian. Potrivit planului prealabil, unul din detaşamentele de intervenţie al U.M. 01278 – Someşeni era comandat de către învinuitul cpt. (acum maior) Dicu Ilie, iar la nivelul U.M. 01369 Someşeni un singur detaşament comandat de martorul col. ing. Timiş Gheorghe. Detaşamentul comandat de învinuitul cpt. Dicu Ilie avea la dispoziţie şi maşini de luptă pentru infanterie (M.L.I-uri). Instructajul a fost făcut pe fondul transmiterii şi difuzării radio-tv a cuvântării preşedintelui Ceauşescu. În cursul acelei cuvântări au fost auzite huiduielile participanţilor la miting şi emisiunea a fost întreruptă. Incidentul a determinat pe col. Caba Florian să ordone comandanţilor de detaşamente pregătirea şi plecarea în dispozitivele din oraş.” «… Înainte de plecarea în oraş, col. Caba Florian … ne-a informat că muncitorii de la C.U.G. au intenţia de a ajunge în Piaţa Mihai Viteazul, unde să producă distrugeri şi destabilizare … am fost instruiţi să nu permitem trecerea pe stradă a unor grupuri de persoane mai mari de cinci, iar în asemenea situaţii să reţinem acele persoane spre a le preda organelor de miliţie» (declaraţiile înv. mr. Dicu Ilie). Instrucţiunile au ajuns până la nivelul militarilor în termen: «… la plecarea din unitate am fost instruiţi să nu permitem ca cetăţenii să circule pe stradă în grupuri mai mari de cinci, iar în asemenea situaţii să-i reţinem şi să-i predăm organelor de miliţie» (declaraţia înv. frt. (r.) Bolboş Marian, fost militar în termen la U.M. 1369 Someşeni).”

Căpitanul Dicu Ilie trebuia să constituie dispozitiv pe podul peste râul Someş de pe strada Horea situat la intersecţia cu strada Dacia, pentru a închide calea de acces dinspre strada Horea spre Piaţa Mihai Viteazul a coloanei de muncitori ce urma (aşa se primiseră informaţiile) să vină de la C.U.G. Colonelul inginer Timiş Gheorghe a plecat cu detaşamentul din subordine pentru a crea un dispozitiv în Piaţa Mărăşti, pentru a împiedica coloanele de muncitori de la alte unităţi economice să ajungă în zonele centrale ale oraşului, în special la Comitetul Judeţean de Partid.

Rechizitoriul Procuraturii din 29 mai 1998: „Se impune precizarea că, înainte de părăsirea cazărmii, colonelul Caba (învinuit în altă cauză) (nu vedem de ce pentru că indivizibilitatea şi conexitatea faptelor este indubitabilă; şi pentru a fi cât se poate de clari, reproducem din Codul de Procedură Penală Art. 33. Cazurile de indivizibilitate: „Este indivizibilitate: a) când la săvârşirea unei infracţiuni au participat mai multe persoane; b) când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite prin acelaşi act; c) în cazul infracţiunilor continuate sau în orice alte cazuri când două sau mai multe acte materiale alcătuiesc o singură infracţiune.” şi Art. 34: Cazurile de conexitate: „Este conexitate: a) când două sau mai multe infracţiuni sunt săvârşite prin acte diferite, de una sau mai multe persoane împreună, în acelaşi timp, în acelaşi loc; b) când două sau mai multe infracţiuni sunt săvârşite în timp ori în loc diferit, după o prealabilă înţelegere între infractori; c) când o infracţiune este săvârşită pentru a pregăti, a înlesni sau a ascunde comiterea altei infracţiuni, ori este săvârşită pentru a înlesni sau asigura sustragerea de la răspundere penală a făptuitorului altei infracţiuni; d) când între două sau mai multe infracţiuni există legătură şi reunirea cauzelor se impune pentru buna înfăptuire a justiţiei.” – n.n), a avertizat pe învinuitul mr. Dicu Ilie «că dacă cineva (se referea la demonstranţi) va trece prin dispozitivul meu, mă va face trădător de ţară. Tonul adoptat de acest ofiţer era deosebit de ferm şi serios. Mi-a precizat că în îndeplinirea acestui comandament să uzez cu fermitate de armament, respectiv somaţia verbală, foc de avertizare în plan vertical şi foc la picioare» (declaraţia înv. mr. Dicu Ilie)”.

Având în vedere cele mai sus expuse, nu înţeleg cum şi-au permis cei doi magistraţi militari să sfideze opinia publică şi, în pofida evidenţei, să disjungă cauzele: căpitanul Dicu Ilie şi general Caba Florian merg mână în mână pentru instigarea la înfăptuirea şi comiterea omorurilor şi vătămărilor deosebit de grave din zona Astoria – Continental – Urania; mai mult, actualul general Caba Florian comite instigare la omor şi vătămare deosebit de gravă, după cum vom demonstra, şi în zona Piaţa Mărăşti.

Revenind la desfăşurarea evenimentelor, căpitanul Dicu Ilie a creat, împreună cu subordonaţii săi, un dispozitiv cu ajutorul căruia urma să „nu lase pe nimeni să treacă de el” în intersecţia străzilor Horea – Dragalina – Dacia, împiedicând, prin modul de amplasare (vezi fotografiile), accesul pe podul de peste râul Someş spre Piaţa Mihai Viteazul, piaţă situată în apropiere, înspre centrul oraşului. Dispozitivul dispunea de patru maşini de luptă (din cele nouă maşini cu care plecaseră din Someşeni, cinci rămăseseră pe drum), staţionate pe pod. Pe lângă armamentul individual al militarilor din subordinea căpitanului Dicu Ilie şi armamentul din dotarea sa (pistoale mitralieră, pistolete şi muniţie de război), dispozitivul mai dispunea şi de mitralierele fixate pe carele de luptă, dotate şi acestea cu muniţie de război. Dispozitivul a fost creat în jurul orei 15.30 şi avea ca scop, după cum am arătat, oprirea manifestanţilor care veneau dinspre C.U.G. pe strada Horea înspre Piaţa Mihai Viteazul, precum şi altor persoane care „în număr mai mare de cinci” ar fi avut aceleaşi intenţii. În Piaţa Mihai Viteazul (la o distanţă de circa 50 de metri de dispozitivul căpitanului Dicu Ilie), se aflau, printre alţii, locotenent colonelul Caba Florian, căpitanul Voica Vasile – comandantul U.M. 01278 Someşeni, colonelul Pantelimon Pralea – şeful Secţiei Operaţii din Comandamentul Armatei a IV-a, alături de trupele de intervenţie care asigurau paza incintei pieţii.

Colonelul Pantelimon Pralea: „În ziua de 21.12.1989, în jurul orelor 15.30 – 15.40, am plecat din comandament cu o maşină ARO, trimis de comandantul armatei, pentru ca să verific de ce unităţile din Someşeni, respectiv subunităţile de intervenţie constituite în Someşeni, nu au ajuns la locurile de dislocare, respectiv locurile de dispunere şi să fac şi unele corecturi, adică faţă de planul iniţial să asigur prezenţa unor subunităţi în punctele date, mai puţin cele din zona podurilor din zona industrială. În aproximativ 5 minute m-am întâlnit în drum pe strada Aurel Vlaicu cu col. Caba, i-am spus cele ordonate şi l-am întrebat de ce nu a venit, se înţelegea la timp, la care col. Caba mi-a ripostat «că mai bine dacă nu ar fi scoase unităţile din cazarmă». I-am spus că mai bine am apăra comandamentul armatei şi obiectivele militare. Totuşi deplasarea a continuat, urmând ca forţele din Someşeni să intre în dispozitiv în zona podurilor de peste Someş, de la intersecţia Piaţa Mihai Viteazul – Karl Marx şi str. Doja cu str. Horea şi la pasajul de cale ferată din cartierul Mărăşti, respectiv strada Fabricii. Col. Caba a rămas cu forţele respective şi eu m-am deplasat cu maşina întâi la podul de la Piaţa Mihai Viteazul – Karl Marx, unde am obsevat că există o forţă constituită de antiterorişti aparţinând M.I., precum şi militari în termen dar nu ştiu să precizez dacă de la trupele de securitate sau nu pentru că nu m-am oprit, care erau dispuşi de o parte şi alta a străzii care merge spre Piaţa Mihai Viteazul. Subunităţile noastre nu ajunseseră încă la acest pod. M-am dus apoi, fără să mă opresc de altfel, la podul de pe strada Doja – Horea şi nici acolo nu ajunseseră încă trupele noastre din Someşeni, însă am văzut aproximativ un pluton de militari în termen în formaţie adunaţi lângă magazinul Gostat şi cel de încălţăminte sau confecţii. Am văzut de asemenea miliţieni de circulaţie şi alţii care circulau sau stăteau pe pod. În timp ce mă aflam la pod a sosit cu un turism cpt. Stan de la Someşeni pe care l-am întrebat ce face şi mi-a răspuns că ei au primit ordin să ocupe podul sau să ia dispozitiv pe pod. După el au sosit şi 2 M.L.I. (maşini de luptă infanterie) după care la scurt timp au sosit şi alte M.L.I.-uri, unul rămânând chiar în intersecţia Bariţiu – Piaţa Mihai Viteazul – Doja, care bloca circulaţia. Din unul din M.L.I.-uri a coborât şi cpt. Dicu pe care l-am întrebat ce face cu M.L.I.-ul din intersecţie şi mi-a răspuns că a rămas în pană şi că urmează să-l scoată de acolo şi să intre în dispozitiv. Văzând deci că au sosit forţele necesare pentru apărarea acestui punct, până când încă nu s-a organizat dispozitivul, eu am plecat”.

Căpitanul Dicu Ilie: „Ajuns în Piaţa Mihai Viteazul am observat un cordon de militari de la fostul minister de interne, echipaţi în costume de antiterorişti, cu căşti, scuturi transparente şi bastoane şi apreciind că ei sunt forţele de ordine, am intenţionat să mă plasez în urma acestora, înspre cinematograful «Republica». Nu am reuşit să fac aceasta întrucât col. Pralea care se afla deja în piaţă, mi-a ordonat să formez dispozitivul cu 3 M.L.I.-uri la intersecţia Astoria – str. Dacia, şi câte un M.L.I. pe strada Bariţiu şi unul în Piaţa Mihai Viteazul, orientat spre hala agroalimentară, aproximativ în dreptul celui de al doilea imobil de lângă farmacia din colţul str. Doja – Piaţa Mihai Viteazul, eu i-am raportat col. Pralea că mă instalez în spatele cordonului format din militarii de la M.I., dar el mi-a spus «treci deoparte» şi personal a dirijat mecanicii conductori până la intersecţiile în care au fost instalate (M.L.I.-urile – n.n.).”

Rechizitoriul Procuraturii Militare din 29 mai 1998: „Dacă ar fi să luăm în considerare susţinerile inculpaţilor Nicolae Constantin, Moga Ioachim şi general col. (r.) Topliceanu Iulian, precum şi ale altora, că acţiunile «teroriste», «diversioniste» vizau şi obiectivele economice ale oraşului, cu scopul «destabilizării», am putea trage concluzia că primele obiective ce trebuiau apărate nu erau altele decât întreprinderile şi uzinele, multe dintre ele de interes republican, iar altele cu un puternic risc de exploatare. În realitate, constatăm că muncitorii au părăsit obiectivele economice, venind spre centrul oraşului în cadrul acţiunilor de protest, aşa încât întreprinderile şi uzinele au rămas total neapărate, în faţa «teroriştilor» şi «diversioniştilor» (!) Este de precizat că nici un plan de dispunere a detaşamentelor de intervenţie nu a vizat apărarea obiectivelor economice. Acest aspect este valabil nu numai pentru forţele M.Ap.N., dar şi pentru cele ale M.I. Mergând mai departe, ajungem să constatăm ce fel de obiective se aflau în zonele apărate împotriva «huliganilor», «elementelor declasate», «teroriştilor», «diversioniştilor» şi elementelor care desfăşurau acţiuni «antinaţionale»: – Piaţa Libertăţii – un hotel, o agenţie de voiaj, o librărie, o biserică, un mic parc. – strada Moţilor: case particulare, două sau trei mici magazine. Puţin mai încolo, spre direcţia din care urmau să vină manifestanţii, se afla o fabrică de bere. Dispozitivul militar era însă mai înapoi spre oraş, aşa încât fabrica era lăsată la discreţia aceloraşi «terorişti» etc. – Piaţa Mărăşti: de o parte a străzii se aflau blocuri în construcţie, iar pe cealaltă, tot blocuri de locuinţe; într-un bloc la parter, se afla un restaurant, iar în altul, la mezanin, un magazin alimentar. – Podul de peste Someş, cunoscut de anchetă sub numele de «zona Metropol – Astoria»: restaurantul «Metropol», hotelul «Astoria», un magazin de prezentare a produselor «Farmec» (şi cofetăria „Urania”, aș adăuga – n.n.). Dincolo de dispozitivul militar, pe strada Horea, chiar în calea manifestanţilor, se afla o staţie PECO. Nu a fost avută în vedere printre zonele «apărate». Din prezentarea acestor «obiective» rezultă în modul cel mai clar posibil că, dispozitivele militare constituite nu aveau nimic comun cu apărarea bunurilor societăţii ci cu societatea care le crease, cu populaţia care îşi manifesta nemulţumirea faţă de condiţiile în care, samavolnic, era obligată să trăiască.”

General colonel Iulian Topliceanu: „În jur de 15.50 – 16.00, în reţeaua radio a primului secretar s-a auzit raportul unui căpitan care arăta că «S-a tras în Piaţa Libertăţii asupra unui ofiţer care este rănit. S-a ripostat şi sunt 4 – 5 morţi». Din situaţia prezentată de şeful secţiei operaţii, col. Pralea Pantelimon, către orele 16.10, după ce verificase situaţia din Piaţa Libertăţii, rezultă din raportul unui soldat (?! – n.n.) că: în momentul realizării dispozitivului, comandantul subunităţii, cpt. Carp a fost împuşcat şi împreună cu un civil a fost dus la spital. La întrebarea pusă de ofiţer ce s-a întâmplat de sunt şi alte victime? soldatul a raportat că nu ştie, deoarece ei au tras în sus. Suprapus peste dispozitivul militar la acea oră se găseau aproximativ 40 militari cu căşti şi scuturi. (…) Subunitatea care trebuia să se dispună la Observator a sosit în Piaţa Libertăţii după ora 16.30.”

Maior Lefter Cornel: „Când am ajuns în Piaţa Libertăţii (orele 16.45 – n.n.) am văzut următoarele: – în dreptul librăriei Universităţii, pe partea carosabilă, erau pe jos 5 morţi; – la capătul străzii Dr. Petru Groza erau în jur de 500 – 800 demonstranţi, cu frontul în faţa statuii Lupoaicei; – pe strada 30 Decembrie şi până aproape de anticariat erau aproximativ 300 – 400 cetăţeni; – pe B-dul Lenin erau circa 100 – 200 cetăţeni; – accesul dinspre strada Dr. Petru Groza spre piaţă era blocat de cordoanele batalionului de securitate, o parte din ei îmbrăcaţi în costume USLA, observând şi un pluton de militari în termen în uniforme de miliţie şi câţiva câini lângă ei; – accesul dinspre B-dul Lenin şi str. Doja spre piaţă era blocat de 2 M.L.I.-uri ale U.M. 01278 Someşeni şi de cordoane de militari în termen de la U.M. 01215 Floreşti; – accesul dinspre strada 30 Decembrie spre piaţă era blocat de militarii în termen de la U.M. 01215 Floreşti; – străzile Napoca şi Universităţii erau blocate de militarii de la 01215 Floreşti; – pe strada Universităţii am văzut forţe ale M.I. îmbrăcate în combinezoane, cu căşti şi scuturi. După câte reţin, pe strada Universităţii se aflau şi două autotunuri de la pompieri.”

Col. Pantelimon Pralea: „Menţionez că în timp ce mă deplasam din comandament (…) eu am auzit foc de armă automată în zona oraşului, fără să pot sesiza unde şi datorită acestui fapt, după ce am plecat de la podul de la Astoria şi când eram la Casa Armatei, m-am hotărât să merg în Piaţa Libertăţii să văd care este situaţia. Pe strada Petru Groza nu era nici o manifestaţie, nu erau adunaţi mai mulţi oameni decât în mod obişnuit, aşa încât am circulat fără probleme şi, ajuns în Piaţa Libertăţii, am observat că în partea dinspre Bancă, Librărie şi Continental, piaţa era suspect de goală de populaţie. Pentru aceasta am intrat în piaţă pe sens interzis, prin latura din faţa Băncii, şi ajungând lângă intersecţia Continental – Napoca – Universităţii, am observat trupuri căzute jos, precum şi grămezi de haine. Nu am oprit şi am virat la dreapta pe strada 30 Decembrie până la intersecţie unde am observat că era realizat un dispozitiv de către militari ai armatei şi miliţieni. (…) în zona Universităţii, la reîntoarcere, am văzut dispozitive de antiterorism, cu scuturi şi căşti. Văzând trupurile pe jos am oprit maşina, m-am dat jos din maşină şi m-am uitat după vreun cadru militar însă nu am observat nici unul şi atunci m-am adresat unui caporal întrebându-l ce s-a întâmplat şi acesta mi-a răspuns că cpt. Carp Dando a fost împuşcat şi că împreună cu un civil a fost dus la spitalul militar. Eu l-am întrebat «dar cu cei căzuţi aici ce s-a întâmplat» şi acesta mi-a răspuns că în momentul în care căpitanul a fost împuşcat «s-a pornit focul». L-am întrebat (…) «voi aţi tras», «voi i-aţi împuşcat?» şi a spus «nu, noi am tras în sus!». Nu am mai stat de vorbă cu el, am plecat la unitate şi am raportat comandantului, spunându-i că eu am observat 6 – 7 cadavre”.

Zgomotul focurilor de armă a fost auzit în tot oraşul. Cei care ordonaseră stabilirea dispozitivelor militare, printre care Ioachim Moga (în calitatea sa de „comandant” al tuturor forţelor), au vrut să ştie ce se întâmplă, de ce se trage?: „(…) generalul Topliceanu mi-a raportat că în Piaţa Libertăţii un grup de huligani a atacat şi un dispozitiv al M.Ap.N., rănind un ofiţer şi un civil, iar ca reacţie, militarii au uzat de armament, făcând victime. (…) a precizat că acţiunea s-a desfăşurat în limitele şi cu respectarea legii şi a regulamentelor militare”.

Generalul Şerbănoiu Ioan, surprins – conform declaraţiei sale – că s-a făcut uz de armă, îi ordonă colonelului Marincaş Victor (locţiitorul comandantului miliţiei judeţene): „ca plutonul de intervenţie să se deplaseze în Piaţa Libertăţii, unde se deschisese focul, fără a-mi spune ce misiune să transmit (plutonului de intervenţie – n.n.) ci numai de a vedea ce se întâmplă acolo”.

Apariţia plutonului de intervenţie, în frunte cu maiorul Blaga Grigore (comandantul Miliţiei municipiului Cluj-Napoca, viitor colonel şi şef al I.J.P. Cluj), este descrisă şi de martorul Jaşcău în declaraţia sa. De menţionat faptul că lui Jaşcău i s-a salvat viaţa cu această ocazie. Rănit în picior, aproape cu coapsa retezată, lui i se refuza ajutorul medical. „Salvările” venite la faţa locului erau expediate mai departe de către soldaţii M.Ap.N., care trăgeau focuri de armă pe deasupra lor. Recunoscându-l pe maiorul Blaga Grigore „care era în fruntea plutonului având în mână un baston de miliţian pe care-l vopsise în dungi de semăna cu un baston de semnalizare de la Circulaţie”, Jaşcău (fost subofiţer M.I.) l-a rugat să intervină pentru a fi dus la spital, lucru care s-a întâmplat la intervenţia imediată a acestuia. „Cum zăceam acolo cu piciorul retezat, mi-am adus aminte de un caz pe care-l avusesem cu ani în urmă în Piaţa Mărăşti, acolo unde fusese Autogara. Un cetăţean, băut fiind, a căzut pe marginea trotuarului şi o maşină, peste care niciodată nu am mai dat, i-a călcat laba piciorului drept. Rana nu era deloc gravă, cu îngrijire s-ar fi vindecat destul de repede, dar cetăţeanul fiind beat, neobservându-l nimeni în ce situaţie se afla, până a doua zi când a fost găsit, a murit, pentru că i s-a scurs tot sângele din el. Stăteam acolo cu sângele curgând din mine şi mă gândeam cum am să mor, la fel ca şi acel cetăţean, cu sângele scurgându-se din mine…” Am reprodus întocmai declaraţia domnului Jaşcău, în speranţa că vor citi acest lucru şi cei care sunt responsabili pentru suferinţa lui şi, cine ştie, poate vor ajunge să se cutremure la gândul a ceea ce au făcut.

„Se trage în oraş!” Informaţia a ajuns în toate mediile populaţiei, creând o puternică stare de spirit, exprimată prin îndârjirea de a manifesta şi protesta a celor care erau în stradă. Mulţi s-au ascuns în case, teama de moarte fiind mai puternică decât dorinţa de libertate. „Veniţi cu noi!” – se scanda dinspre coloanele de manifestanţi. Dar nu mulţi au fost aceia care au avut curajul să li se alăture. Nu, în 21 decembrie au fost puţini cei care şi-au pus viaţa în pericol. Muncitorii de la Combinatul de Utilaj Greu înaintau, încolonaţi, pe strada Horea spre dispozitivul militar instalat în jurul orei 15.35 de către căpitanul Dicu Ilie la intrarea pe podul de peste râul Someş, dispozitiv care închidea accesul în intersecţia dinspre strada Horea şi strada Dacia, în faţa hotelului Astoria. Erau instalate în dispozitiv, din ordinul direct al colonelului Pantelimon Pralea şi dirijate de către acesta: M.L.I.-urile cu nr. 4S-305 şi 4S-213; al treilea M.L.I., 4S-422, în lipsa comandantului de pluton, a fost dirijat personal de către cpt. Dicu. Fiecare maşină de luptă, în afară de comandant, mai avea în compunere câte 4 militari, respectiv 12, în total, care, la ordinul cpt. Dicu Ilie, au coborât, formând în faţa maşinilor de luptă un dispozitiv în lanţ pentru a zădărnici trecerea demonstranţilor dinspre zona industrială a oraşului spre zona centrală a acestuia.

Căpitan Dicu Ilie: „Imediat după instalarea noastră în dispozitiv, de pe stradă precum şi din localul «Metropol» au ieşit o mulţime de curioşi, unii sub influenţa băuturii, care au început să ne huiduie şi să strige la noi «ce vreţi să trageţi în oameni, în popor?». Totodată, am observat că dinspre gară drumul era liber şi circulaţia se desfăşura normal. Pentru ca să evit discuţiile cu cei adunaţi în jurul nostru, am intrat în M.L.I., dar după câteva minute, auzind că aceştia lovesc în M.L.I.-uri şi fluieră, huiduindu-ne, am hotărât să ies cu toţi militarii din M.L.I.-uri pentru ca să evităm urcarea oamenilor pe maşini unde se aflau instalate mitralierele de 12,7 mm, încărcate şi cu cartuş pe ţeavă.”

În jurul orei 16.30-17.00, pe strada Horea se îndreptau spre podul păzit de militari coloanele de demonstranţi pornite din zona industrială a oraşului, formate din peste 1000 de persoane care scandau lozinci ca: „Fără violenţă!”, „Jos dictatorul!”, „Timişoara!” etc., fără ca pe traseu să producă distrugeri sau dezordine.

Căpitan Dicu Ilie: „Atunci am observat că dinspre gară se îndreaptă spre noi o coloană de manifestanţi. Până să se apropie coloana, s-a întâmplat un prim incident între noi militarii şi persoanele care erau în jurul M.L.I.-urilor, întrucât în cadrul nervozităţii generale provocată de prezenţa noastră acolo, o femeie a aruncat cu o sticlă de 2 litri înspre mine, sticla căzându-mi la picioare şi spărgându-se, moment în care, fără nici un avertisment prealabil, militarii, din proprie iniţiativă, au tras foc de avertisment în plan vertical. Arăt că eu mă aflam lângă M.L.I.-ul dispus în stânga, cu orientare spre gară şi veneam spre el după focul de avertisment şi am observat, cam pe locul unde acum se află troiţa, instalată în faţa magazinului «Farmec», un om rănit care se ţinea de picior. Lângă el se aflau câţiva bărbaţi mai turbulenţi şi acea femeie care a aruncat în mine. Pentru ca să-i izolez pe aceştia, mi-am scos pistolul şi i-am somat să ridice mâinile şi să treacă la perete pe lângă magazin. Erau 2 – 3 bărbaţi şi femeia respectivă. Am observat că imediat a sosit la faţa locului un T.V. albastru, cred al miliţiei, moment în care eu am părăsit locul acesta şi m-am reîntors în mijlocul dispozitivului întrucât coloana dinspre gară se apropia.”

Femeia care a aruncat cu sticla de 2 litri înspre căpitanul Dicu Ilie se numeşte Capan Virginia Sanda. Ca martor al evenimentelor, domnia sa îşi aminteşte de starea de spirit a ofiţerului şi de debutul evenimentelor: „La un moment dat am ajuns în zona podului de peste Someş, unde era instalat un dispozitiv militar alcătuit din militari şi un căpitan. În jurul acestui dispoztiv erau adunaţi mai mulţi cetăţeni care strigau la militari să nu tragă că sunt români, că sunt fraţii voştri, dar erau şi dintre cei care strigau «Criminalilor, asasinilor». Am aflat de la cetăţeni că dinspre strada Horea, din zona industrială, se apropie în Piaţa Mihai Viteazul spre dispozitivul alcătuit de militari, un mare număr de demonstranţi. Când am ajuns lângă căpitanul Dicu, am văzut că acesta avea în mână un pistol şi că solicita cetăţenilor care se aflau în apropiere să nu stea şi să circule, afirmând în mod repetat că are ordin să tragă. Am intrat în discuţii cu acest căpitan şi mi-am dat seama că el este înspăimântat, iar tot timpul acesta afirma că are ordin să tragă împotriva manifestanţilor. La un moment dat, în jurul orelor 15.40, coloana de muncitori a ajuns în dreptul restaurantului «Metropol», aflându-se faţă în faţă cu cordonul de militari la o distanţă de aproximativ 50 de metri. Atunci căpitanul Dicu mi-a solicitat să mă deplasez la conducătorii muncitorilor şi să le cer să oprească coloana pentru că, în alte condiţii, el va fi obligat să tragă în oameni. I-am explicat că nu pot să fac acest lucru, deoarece n-am cum să-i opresc pe toţi muncitorii, în acelaşi timp am încercat să-l conving pe căpitanul Dicu să nu tragă în oameni. Acesta, în schimb, repeta, cu insistenţă, că are ordin de la comandanţi să tragă. Căpitanul Dicu folosea următoarele expresii: «Am ordin să trag şi trag».”

Coloana de manifestanţi ajunge în faţă la Restaurantul „Metropol”, grosul coloanei fiind în dreptul staţiei PECO. Manifestanţii, în virtutea experienţei căpătate cu celelalte două dispozitive întâlnite pe drum şi depăşite fără incidente, vor să treacă şi de Dicu Ilie folosind aceleaşi „trucuri”, folosite şi anterior şi anume să se deplaseze prin dispozitiv şi pe lângă el în grupuri mici. Drept pentru care, o parte dintre manifestanţi s-au urcat pe trotuar şi, pe lângă zidul Restaurantului „Metropol”, s-au deplasat către dispozitiv.

Referatul Procuraturii Militare Cluj din 1990: „La apropierea demonstranţilor, cpt. Dicu Ilie a scos pistolul TT din toc şi, personal, a executat un foc de avertisment în plan vertical după care a ordonat militarilor să execute şi ei focuri de avertisment în aer.”

Căpitan Dicu Ilie: „Pentru ca să opresc coloana de demonstranţi, când aceasta se afla la aproximativ 100 – 150 m, personal am strigat «Stai, stai că trag», făcând câţiva paşi în faţa militarilor, după care tot dispozitivul a executat foc de avertisment în plan vertical. Coloana s-a oprit pentru moment, însă apoi profitând de faptul că dinspre gară au venit două tramvaie, primul gol şi al doilea plin cu oameni, bănuind că vor să-mi spargă dispozitivul şi să treacă de mine, am ieşit în faţa tramvaiului şi l-am somat pe vatman cu pistolul. Acesta s-a oprit, s-a dat jos, i-am strigat să tragă captatorul jos de pe reţea, lucru pe care l-a făcut, a închis uşile şi prin dispozitivul nostru a trecut spre Casa de Modă. L-am întrebat imputativ ce vrea să facă, nu-şi dă seama că generează o stare de pericol, la care el mi-a răspuns în zeflemea «ce să fac?» şi a plecat”.

Rechizitoriul Procuraturii Militare din 29 mai 1998: „În momentul în care coloana de demonstranţi a ajuns în dreptul uşii de la intrarea în restaurantul Metropol de pe str. Horea, din spatele dispozitivului de militari de pe pod, cpt. Dicu a făcut semn vatmanului de pe un tramvai să se deplaseze cu tramvaiul înspre coloana de demonstranţi, lucru pe care vatmanul l-a făcut de altfel. În momentul în care tramvaiul a intrat în masa de manifestanţi, în rândul acestora «s-a produs panică, deoarece masa era deosebit de compactă, producându-se un vacarm, auzindu-se, ţipete, strigăte» „.

 

Capan Virginia Sanda: „Anterior cpt. Dicu dăduse ordin de pregătire de luptă militarilor din subordinea sa, eu personal auzind comanda dată de acesta şi am sesizat cum militarii au armat automatele din dotare”. Ca răspuns la această manevră, profitând că avea asupra sa o sticlă de 3 litri plină cu lichid „m-am dus în faţa dispozitivului militar şi am aruncat sticla ce conţinea 3 litri de amoniac în faţa militarilor. Am avut senzaţia că în acel momemt cpt. Dicu mă putea împuşca dar nu a dorit să o facă. După ce tramvaiul a intrat în mulţime cpt. Dicu, care ţinea pistolul cu două mâini, a tras foc de avertisment în aer, dar acest foc nu a fost auzit de mulţimea din coloană. La fel au procedat şi militarii, respectiv soldaţii în termen, care au început să tragă, la rândul lor, focuri de avertizare în aer. După ce s-au tras primele focuri de avertizare, cpt. Dicu a dat ordin soldaţilor să tragă în manifestanţi, lucru pe care militarii în termen l-au şi făcut, trăgând în coloana de manifestanţi, aceştia ochind la picioare. Rândurile din faţă ale coloanei, respectiv oamenii, s-au aruncat la sol şi atunci am văzut cum dinspre hotelul Astoria, pe drumul care este între braserie şi hotel, a apărut o maşină, respectiv un autoturism Dacia 1300, de culoare roşie, deplasându-se spre coloana de militari. Am început să strig la şoferul de pe acel autoturism să-l calce pe cpt. Dicu. Am observat cum cpt. Dicu (…) a deschis foc asupra autoturismului. Mi-am dat seama că nu vrea să-l împuşte pe şofer întrucât nu l-a ochit pe acesta”.

Vlaicu Adrian: „În dreptul intrării în restaurantul Metropol ofiţerul a deschis foc cu pistoletul din dotare direct asupra noastră. Eram acolo împreună cu încă trei persoane. Atunci l-a împuşcat în cap pe Inclezan Ioan care s-a ataşat de noi la Gară. Îl ţin minte ca pe un băiat de 20 de ani cu ochi albaştri şi ţin minte că în momentul în care Dican (aceasta este porecla sub care muncitorii de la C.U.G. îl cunoşteau pe căpitanul Dicu Ilie, motiv pentru care, majoritatea, au folosit-o în declaraţiile lor) a tras înspre noi, m-am tras înapoi, vrând să fug, dar m-am împiedicat de Inclezan, care, deja era căzut la pământ, şi ţin minte că i-am spus «acuma ţi-ai găsit să te împiedici?». Numai după aceea am observat că este sânge pe jos şi că este lovit la cap. M-am speriat şi am fugit înapoi spre grosul coloanei până în dreptul staţiei PECO. De acolo, prin spatele Metropolului, am ajuns în faţă la Astoria unde, sub ochii mei, ofiţerul Dicu Ilie l-a împuşcat mortal pe Ciortea Emil. Cred că Ciortea Emil, în momentul în care Dicu trăgea spre el a strigat «nu mai trage măi, omule!» sau «porcule», nu mai ţin minte exact. Ofiţerul a tras unul sau două focuri.” Ciortea Emil a fost transportat în spate la Hotelul Astoria de unde a fost ridicat de o „Salvare” marca Dacia combi.

Căpitan Dicu Ilie: „Coloana a încercat din nou să se apropie de noi şi am tras din nou foc de avertisment. La un moment dat a venit un ofiţer de la inspectoratul de securitate, îmbrăcat în civil, care mi-a spus că vine de la sediu, că este de serviciu şi că i-a dat telefon o rudenie care locuieşte undeva într-un apartament în zona respectivă la etajele superioare ale Metropolului, şi că îi este frică să nu fie lovită în casă şi că deci mă roagă să spun militarilor să tragă mai vertical. Am rămas acolo până în jurul orelor 2.30 noaptea când am fost îndrumaţi să ne retragem la unitate. Personal pe tot timpul cât am stat la Astoria nu am văzut nici un mort şi nu ştiu ca militarii să fi tras în direcţia demonstranţilor. Nici eu nu am tras în direcţia lor. Eu am avut la pistolul din dotare 16 cartuşe şi le-am tras pe toate, dar susţin că numai ca foc de avertizare în plan vertical. Am văzut la faţa locului că au intrat prin dispozitivul nostru salvări, fapt permis de către mine însă nu am văzut ca din zona respectivă să transporte morţi sau răniţi. Menţionez că eu nu am avut staţii portative iar pe cele din M.L.I.-uri nu le puteam folosi întrucât s-au defectat încă pe drum spre dispozitiv. Susţin că nu am tras în nici un demonstrant. La sosirea coloanelor de demonstranţi mi-am dat seama că nu este vorba de elemente turbulente din acelea despre care se spunea la unitate, ci că sunt muncitorii din Cluj. Focurile de avertisment declanşate la ordinul meu s-au datorat nu atât pentru executarea ordinului primit, cât mai ales datorită faptului că am auzit strigându-se dinspre manifestanţi «săriţi pe ei, să le luăm armele, că au cartuşe oarbe!».

Rechizitoriul Procuraturii Militare din 29 mai 1998: „Inculpatul maior Dicu Ilie era un ofiţer foarte bine cunoscut în rândurile muncitorilor şi salariaţilor de la C.U.G., întrucât în multe rânduri fuseseră concentraţi şi instruiţi chiar de către acesta la U.M. 01278 Someşeni, cunoscându-l mai ales sub porecla de «Dican».”

Moldovan Ştefan, strungar la C.U.G., împreună cu mai mulţi colegi de serviciu, ajunsese pe altă cale lângă magazinul de prezentare „Farmec”, în partea stângă a dispozitivului militar. El şi colegii lui intenţionau să treacă strada spre restaurantul „Metropol”, pentru a se alătura coloanei. Însă au fost sesizaţi de către căpitanul Dicu Ilie şi acesta nu le-a permis trecerea. „Am văzut că dinspre restaurantul Metropol a trecut prin faţa hotelului Astoria un bărbat în vârstă de aproximativ 50 ani, îmbrăcat într-un palton şi cu căciulă de blană pe cap. După ce a parcurs cam doi metri dinspre Metropol spre magazinul Farmec, cpt. Dican a tras un foc de pistol în aer şi apoi când acest cetăţean a păşit pe trotuarul din faţa Farmecului a îndreptat arma spre el, a tras un foc de armă lovindu-l în plin undeva în zona pieptului. Imediat după aceea l-am văzut pe cpt. Dican îndreptând pistolul spre tâmpla unui fruntaş din dreapta lui şi în felul acesta, ameninţându-l, a ordonat tuturor militarilor din cordon să deschidă focul. Am văzut că fruntaşul a luat poziţia în genunchi şi a tras rafale de armă automată în sus, lovind colţul clădirii de-asupra Metropolului. Şi restul militarilor au tras rafale de armă dar, după câte mi-am dat seama, trăgeau în asfalt, în faţa manifestanţilor, aceasta judecând după înclinaţia armelor spre în jos (…) Rusu Nicolae (coleg de serviciu – n.n.) se găsea în uşa magazinului Farmec şi, împreună cu alţi doi bărbaţi, necunoscuţi mie, s-au îndreptat spre bărbatul împuşcat de Dican, cu intenţia de a-l ridica şi a-l transporta la spital, dar am văzut că în faţa lor s-a tras o rafală de armă automată pentru a-i împiedica să ajungă la victimă şi cpt. Dican s-a îndreptat spre cei trei şi, ameninţându-i cu pistolul, i-a îndemnat să ducă mâinile la ceafă şi să se întoarcă cu faţa la perete, nepermiţându-le să acorde ajutor victimei. ând am văzut că Dican îl ameninţă pe colegul meu cu pistolul, respectiv pe Rusu, am strigat de la 10 – 15 metri «Dicane, nu trage, Dicane, asasinule!». Am văzut că s-a întors spre mine şi atunci am fost prins de către Chiş Tiberiu, Murcea şi Groşan care au încercat să mă ducă de pe pod pentru că cpt. Dican a îndreptat pistolul şi a tras în direcţia în care ne aflam noi, probabil intenţionând să mă lovească pe mine şi apoi militarii au tras rafale de armă automată în jos la nivelul asfaltului, fără a ţine cont că pe pod erau femei şi alte persoane care nu luau parte la manifestaţiile de pe strada Horea”.

Rechizitoriul Procuraturii Militare din 29 mai 1998: „Revenind la persoana împuşcată, constatăm că unul dintre cei «trei bărbaţi» care au intenţionat să ajute victima era martora Capan Virginia Sanda: «cetăţeanul despre care ulterior am aflat că se numeşte Ciortea Emil, şi care fusese împuşcat, se zbătea, motiv pentru care am încercat să-l ajut, dar acelaşi căpitan mi-a interzis, punându-mă cu faţa la zid» (vol. VI, fil. 158). Inculpatul a ordonat şi a executat în continuare focuri de avertizare şi la picioare împotriva manifestanţilor aflaţi pe strada Horea, în apropiere de intrarea în intersecţie. La fiecare deschidere a focului, manifestanţii se trânteau pe asfalt sau se retrăgeau pe trotuare, lângă ziduri şi de fiecare dată erau făcute noi victime. Urmele de proiectile, rămase mărturie mult timp după evenimente, pe pereţii restaurantului «Metropol» multe dintre ele la înălţimea pieptului, demonstrează, fără tăgadă, că tragerile au fost făcute atât spre picioare cât şi în plan orizontal. Pus în faţa acestei realităţi, după ce în prealabil a precizat că în nici o împrejurare nu a ordonat să se tragă şi nu a tras în plan orizontal sau la picioare, arătându-se surprins că ancheta are în vedere nu numai răniţi, dar şi morţi, inculpatul mr. Dicu Ilie a declarat: «Ulterior, am privit clădirea restaurantului Metropol şi am văzut că pe exterior aceasta era marcată de sus şi până jos de urmele unor proiectile dinspre dispozitivul nostru. Atunci am tras concluzia posibilităţii ca unii dintre militarii subordonaţi mie să fi tras şi în plan orizontal». (…)”

În schimb tragerile în plan orizontal, sau la picioare, abundă cu mărturii.

Mitrea Sever, muncitor la C.U.G., aflat în primele rânduri ale coloanei de manifestanţi şi rănit în cursul evenimentelor: „personal nu am văzut ca dispozitivul militar să fie forţat de către demonstranţi şi nici ca aceştia să se apropie barem de dispozitiv. Au urmat alte rafale trase din ordinul căpitanului Dicu. De fiecare dată, noi, cei care nu reuşiserăm să ne retragem, ne culcam pe asfalt şi, după încetarea focului, ne ridicam şi căutam să ne retragem. Precizez că prima rafală trasă spre demonstranţi a fost deschisă de cpt. Dicu pe care l-am văzut cum a coborât ţeava pistolului mitralieră, probabil spre picioarele demonstranţilor şi a tras fără ca eu să aud vreo avertizare, aşa cum se cere în astfel de situaţii. Menţionez că la această tragere ofiţerul nu avea pistolet, aşa cum este normal să poarte ofiţerii, ci pistol mitralieră. (…) un cetăţean de pe flancul stâng s-a adresat direct căpitanului: «Dicule, nu trage în noi. Sunt colegii mei care au fost instruiţi în unitatea ta!». Pe acelaşi aliniament în care am fost rănit eu, am constatat că a fost un mort şi un alt rănit în afară de mine. Rănitul a fost Lung Marin, coleg de-al meu”.

Lăderu Marinel, fost militar în termen şi component al dispozitivului comandat de către inculpat: „O parte din colegii mei, sub comanda cpt. Dicu Ilie, erau orientaţi spre str. Horea (spre Gară), de unde veneau grupuri mari de persoane. Eu eram orientat cu faţa spre pod spre a vedea dacă vin persoane de acolo spre dispozitiv (…) La un moment dat am venit şi eu lângă colegii ce formau cordonul spre str. Horea şi am văzut că în urma focurilor de armă, trase anterior, au rezultat patru morţi. În timp ce mă aflam în acest dispozitiv, l-am văzut pe cpt. Dicu Ilie în timp ce s-a deplasat spre str. Horea, unde un autobuz şi un troleibuz opriseră acolo. Cpt. Dicu Ilie a executat un foc de armă spre o persoană ce se afla între cele două autovehicule. Am văzut apoi persoana că era rănită la picior. Ştiu că acea persoană a fost luată de acolo cu o salvare”.

Referatul Procuraturii Militare Cluj (din 1990): „Din declaraţiile unor militari din cordon şi a unui important număr de martori şi părţi vătămate, rezultă că cpt. Dicu Ilie a executat personal focuri de armă înspre demonstranţi şi a ordonat şi militarilor să tragă în aceeaşi direcţie cu scopul de a zădărnici demonstraţia antidictatorială a oamenilor muncii. În urma executării focului în direcţia demonstranţilor, în faţa acestui cordon militar au decedat pe loc 3 persoane iar o a 4-a persoană a suferit leziuni care i-au determinat moartea la scurtă vreme în Spitalul de neurochirurgie Cluj, mai înainte de a se putea interveni chirurgical, şi un număr de 10 persoane au suferit vătămări corporale ce au necesitat între 12 şi 120 zile de îngrijiri medicale, urmând ca după scurgerea unui termen între 6 şi 8 luni să se decidă asupra eventualului grad de invaliditate la un număr de trei răniţi. Împrejurarea că ofiţerul, cpt. Dicu Ilie, a executat foc în direcţia demonstranţilor cu pistolul din dotare şi că a ordonat militarilor să execute foc la picioarele demonstranţilor rezultă din declaraţiile a 7 militari şi a 22 de părţi vătămate şi martori. Dintre cele mai semnificative, selectăm următoarele părţi de declaraţii: – «am văzut că ofiţerul a tras primul foc de armă cu pistolul şi apoi a îndreptat pistolul spre demonstranţi executând foc» (sold. Barteş Florian din U.M. 01278 Someşeni). – sold. Florea Sabin Daniel: «a ameninţat demonstranţii cu pistolul şi pe vatmanul unui tramvai…» «… în cazul în care nu se supun somaţiei de a se opri, să se execute foc la picioarele demonstranţilor». – sold. Rus Nelu Stănel din U.M. 01278 Someşeni: «… l-am văzut pe cpt. Dicu Ilie ameninţând demonstranţii cu pistolul şi executând foc în direcţia lor, fără să cunosc consecinţele». În ceea ce priveşte părţile vătămate şi martorii oculari, selectăm următoarele părţi de declaraţie: – Civ. Moldovan Răzvan din Cluj (…): «l-am văzut pe ofiţer trăgând cu pistolul în demonstranţi din spatele militarilor…». – civ. Rusu Nicolae din Cluj (…): «… cpt. Dican a tras cu pistolul în demonstranţi, 4 – 5 persoane căzând». – civ. Ghioca Corina din Cluj (…): «… l-am văzut pe ofiţer trăgând cu pistolul în demonstranţi pe care îl ţinea cu ambele mâini întinse în faţă». – civ. Moldovan Ştefan din Cluj (…): «… îl cunosc pe cpt. Dicu de la concentrarea în U.M. 01278 Someşeni şi l-am văzut trăgând asupra unui bărbat în faţa magazinului Farmec pe care l-a lovit în piept…» «… l-am văzut pe ofiţer ameninţând un militar cu pistolul în tâmplă. Când revoltat i-am strigat «Dicane eşti un asasin», ofiţerul a tras cu pistolul în direcţia mea…». – civ. Capan Sanda din Cluj (…): «… l-am văzut pe căpitan împuşcându-l pe Emil Ciortea şi apoi la reproşurile mele a tras cu pistolul în direcţia în care mă aflam. Fiind revoltată am aruncat spre căpitan o sticlă cu amoniac…». – civ. Buna Ioan Vasile din Someşul Rece (…) jud. Cluj: «… am văzut când un militar în jur de 35 – 40 ani avea pistolul îndreptat spre demonstranţi şi a tras, un demonstrant rămânând pe caldarâm. Am văzut când acelaşi militar a pus pistolul la tâmpla unui militar spunându-i: trage mă, că te împuşc…». Declaraţii asemănătoare au mai dat încă 13 persoane identificate atât din rândul martorilor oculari cât şi din rândul demonstranţilor. Urmare a focului deschis de ofiţer şi militari au fost rănite mortal 4 persoane: Iclezan Ioan, Pop Teodor, Ciortea Emil şi [iclete Mihai Călin şi, aşa cum am mai arătat, şi un număr de alte 10 persoane au fost rănite mai mult sau mai puţin grav, aşa cum rezultă din constatările medico-legale efectuate în cauză”.

Rechizitoriul Procuraturii Militare din 29 mai 1998: „Procedând în acest fel, inculpatul a reuşit să descurajeze manifestanţii, în tendinţa lor, de a ajunge în Piaţa Mihai Viteazul, determinându-i să se împrăştie. Inculpatul, împreună cu subordonaţii săi, s-a retras în cazarmă spre dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989, în jurul orelor 3.00 – 3.30, lăsând în urmă patru morţi şi zece răniţi prin împuşcare, după cum urmează: – Morţi: Ciortea Emil, 43 ani, plagă împuşcată abdominală; Iclezan Ioan, 20 ani, plagă împuşcată a toracelui şi gâtului; Pop Teodor, 19 ani, plagă abdominală; [iclete Mihai Călin, 29 ani, plagă împuşcată a capului; – Răniţi: Albu Olimpiu, Benko Vasile, Cuţitaru Ioan, Igna Ioan, Lung Leontin, Lung Marin, Mitrea Sever, Mureşan Nicolae, Podină Marcel şi Rus Marius Vasile (…) În jurul orei 4.00, din dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989, efectivele subunităţilor de intervenţie se aflau retrase în cazarma Someşeni. Colonelul Caba Florian, care urmărise îndeaproape modul de acţiune al fiecărui comandant de dispozitiv, a convocat o şedinţă de analiză în cursul căreia pe inculpatul mr. Dicu Ilie l-a lăudat şi definit drept «erou naţional», recompensându-l cu suma de 1.000 lei. Cercetările efectuate în cauză au demonstrat că prin fapte personale, inculpatul a ucis prin împuşcare victimele Ciortea Emil şi Inclezan Ioan şi a rănit cel puţin o persoană, iar prin ordinele date a determinat uciderea victimelor Pop Teodor şi [iclete Mihai Călin, precum şi rănirea celorlalte. (…) inculpatul a ţinut totuşi să precizeze că măsurile ferme pe care le-a luat faţă de manifestanţi s-au datorat ameninţărilor ce i-au fost făcute înainte de plecarea în dispozitiv, de către (locotenent colonel, asta era domnul Caba Florian în momentul în care instiga la omor şi la vătămare deosebit  de gravă; a fost avansat la gradul de colonel, imediat după derularea evenimentelor din decembrie 1989, în mod justificat numai de eficienţa cu care a participat la represiunea civililor clujeni – n.n.) col. (acum general de brigadă) Caba Florian (…)”.

ANEXE:

„VOI SUNTEŢI PUŞCĂRIAŞII DE LA CUG”: Mureşan Vasile, angajat la Tehnofrig: „În data de 21 decembrie 1989, am ieşit din întreprindere pe la orele 14.30. Aşteptând autobuzul în staţia de la gară, am văzut maşinile pompierilor îndreptându-se spre CUG. Am pornit şi eu într-acolo. M-am întâlnit cu manifestanţii de la CUG şi FMR pe bd. Muncii şi m-am întors cu ei spre oraş. Când am ajuns în piaţa Iris am văzut că se făcuse un baraj din tanchete şi aproximativ două plutoane de soldaţi, unii în uniforme albastre, alţii în uniforme kaki. Dintr-o maşină a miliţiei ne ameninţa şi ne soma să urcăm în tramvaiele (arhipline) un ofiţer care, auzindu-ne cum scandam: «Noi suntem poporul», s-a răstit: «Voi sunteţi puşcăriaşi de la CUG»… S-a forţat barajul. Marea majoritate a manifestanţilor a reuşit să treacă, înaintând spre gară. O parte (cei din urmă), datorită faptului că s-a închis barajul, au fugit înapoi (am auzit mai târziu că au încercat să o ia prin altă parte). Am luat-o pe strada Horea. Oamenii de pe margine ne strigau (înfricoşaţi) să ne întoarcem că ne vor omorî. Când grupul din faţă a ajuns în dreptul restaurantului «Metropol», am obsevat barajul. Coloana parcă obosise (sau îşi spusese cuvântul tensiunea ce ne domina). Se mai striga doar din când în când: «Timişoara!», «Noi suntem cu Timişoara!», «Braşov, Timişoara, Bucureşti, Cluj!», «Noi suntem poporul!». În dreptul Laboratorului de cofetărie de la capătul podului era un TAB şi şapte soldaţi cu căşti şi puştile îndreptate spre coloana manifestanţilor, stând într-o tăcere perfectă. Îi coordona energic un ofiţer cu pistolul în mână (cpt. Dicu, de la UM Someşeni), recunoscut de un prieten de-al meu. Când fruntea coloanei a ajuns în dreptul «Metropolului» s-a deschis focul, fără somaţie. Câţiva ne-am înghesuit (împreună cu un copil de 10 – 12 ani) în uşa restaurantului, dar chelnerii o închiseseră şi nu deschideau. După aproximativ un minut (timp care mi s-a părut îngrozitor de lung), a încetat focul. Am ieşit şi am început să alerg în direcţia gării. Pe stradă, în dreptul uşii, era căzut un tânăr. Un bărbat în vârstă se împleticea şi apoi s-a prăbuşit. Puţin mai încolo era un alt tânăr căzut. La 5 – 10 minute a venit Salvarea şi i-a dus pe aceştia. Câţiva tineri au încercat să treacă spre centru pe străduţa din spatele «Metropolului», dar au fost prinşi şi duşi în faţa drogheriei. În timp ce-i ţineau cu faţa la zid şi cu mâinile sus, îi percheziţionau. Eram destul de departe (cam 30 de metri), dar am văzut cum căpitanul Dicu ridică pistolul şi trage într-unul din ei şi pe acesta cum cade, parcă secerat.”

„ŞI NOI AVEM OBLIGAŢIA, CA MILITARI ÎN REZERVĂ, SĂ APĂRĂM PATRIA”: Mitrea Sever, maistru la Secţia sculerie II din Combinatul de Utilaj Greu: „Pe traseu s-au mai alăturat muncitori de la FMR, Unirea, Sinterom, scandând: «Pentru Timişoara şi pentru libertate». Menţionez că nu a fost o manifestaţie împotriva fostului regim ci o manifestaţie de solidaritate cu fraţii noştri de la Timişoara. Pe traseul parcurs, pe linia tramvaiului (bd. Muncii – Oaşului – Piaţa Gării – Pod Horea) am fost întâmpinaţi de cordoane de armată (militari în termen echipaţi cu căşti de protecţie, scuturi şi arme). Primul baraj de militari a fost pe bulevardul Muncii în apropiere de Terapia pe unde am trecut fără a fi opriţi sau somaţi. Al doilea baraj de militari a fost la blocurile de la Iris unde se află o alimentară şi Piaţa. Şi aici militarii erau echipaţi cu scuturi, căşti de protecţie, au mai fost şi miliţieni cu câini, fără botniţe, o maşină blindată şi o maşină a miliţiei circulaţiei, de unde ne-a vorbit un civil îmbrăcat cu o bluză maro şi o căciulă brumărie pe cap. După un schimb de cuvinte cu demonstranţii, am fost ameninţaţi şi somaţi să plecăm acasă cu autobuzele care ne vor fi puse la dispoziţie. După aceea a venit directorul CUG-ului, ing. Mihai Tălpeanu, care ne-a rugat să mergem acasă, să nu facem dezordine, şi noi avem obligaţia, ca militari în rezervă, să apărăm ţara. După care directorul s-a retras şi a plecat cu maşina de la CUG. Dialogurile au continuat cu civilul de la maşina miliţiei (col. Rusu Stoian, comandantul Miliţiei judeţene, după cum apare pe caseta filmată de Securitatea Cluj din care am prezentat imagini în vol. I – n.n.) după care am reuşit să spargem cordonul de militari şi o parte dintre noi am reuşit să trecem şi de acest baraj. Menţionez că nu s-a făcut uz de armă de către militarii din acest baraj. Apropiindu-ne de gară am fost anunţaţi că pe podul de pe strada Horea se află tancuri şi militari înarmaţi, cetăţenii care ne anunţau veneau dinspre centru şi ne rugau să plecăm acasă că o să se tragă în noi şi o să ne omoare. Pe traseu am strigat lozinci de solidaritate cu Timişoara. Când ne-am apropiat de intersecţia de la Astoria, în jurul orelor 16.00, am fost somaţi o singură dată să plecăm acasă, după care imediat s-a tras un foc de avertisment, apoi s-a tras asupra demonstranţilor. Menţionez că eu am fost rănit la piciorul drept-coapsă la prima rafală trasă asupra noastră. Am fost ajutat de colegii de serviciu, între rafalele care se trăgeau asupra noastră, să pot să ajung la spitalul cu plată de pe strada Măloasa. În declaraţia pe care am dat-o la Procuratura Militară Cluj în luna ianuarie 1990 (la care am anexat şi glontele extras de medici din coapsa mea) am specificat şi numele ofiţerilor care au tras asupra noastră şi s-au prezentat la procuratură şi martori pentru confirmarea numelui lor, respectiv: căpitan Stan şi lt. maj. Dican.”

„OFIŢERUL A TRAS CU PISTOLUL CĂTRE NOI”: Augustin Clejean, pompier la Direcţia Sanitară Cluj: „Când am ajuns la benzinăria din apropierea restaurantului Metropol, ne-am sfătuit cum să procedăm şi, pentru că trupele MApN făcuseră cordon pe stradă, am hotărât să ocolim, trecând lateral, pe trotuarul dinspre Metropol. Deoarece nu am încăput pe trotuar, unii mergând pe stradă, când am ajuns lângă afişierul din faţa restaurantului Metropol, ofiţerul care-i comanda pe militari, înalt, în jur de 1,70 m, solid, plinuţ, cu mustaţă şatenă, subţire, mai jos de buze, cam până sub cea de jos, a scos revolverul şi a tras un foc în sus. Noi strigam «fără violenţă» şi se făcea multă gălăgie astfel că nu am auzit dacă s-a dat vreun ordin dar am văzut că militarii au ridicat armele şi au tras în sus. Când încă militarii mai trăgeau în sus, ofiţerul a îndreptat pistolul înspre manifestanţi, iar când ne-am apropiat mai mult, militarii au tras focuri în sus, iar ofiţerul a tras cu pistolul către noi. Chiar în dreapta mea, la 1,5 metri de mine am văzut pe un tânăr, înalt de 1,80 m, subţirel, clătinându-se (Inclezan Ioan, 20 de ani, 175 cm; vezi volumul I, pag. 197 – 198 – n.n.), pe care am încercat să-l prind, fără să reuşesc, astfel că el a căzut pe asfalt. M-am adăpostit după un copac, şezând pe un genunchi şi am văzut că ofiţerul continua să ţină arma îndreptată spre noi iar soldaţii ţinteau undeva de-asupra capetelor noastre. Tânărul care căzuse era lovit undeva în zona capului şi îi curgea sângele. M-am ridicat şi am fugit către colţul restaurantului Metropol, înspre hotel Astoria, fiind printre primii dintre cei care au început să fugă în aceeaşi direcţie. Când am ajuns la colţul restaurantului Metropol, au reînceput să tragă atât militarii cât şi ofiţerul. Nu ştiu dacă au lovit pe cineva dar am văzut cum cade tencuiala de pe clădirea restaurantului. Pe la orele 16.45 am părăsit zona şi m-am dus acasă. În drum spre casă am trecut prin piaţa Libertăţii unde se manifesta dar nu se făcea uz de armă. Acolo m-am întâlnit cu Costel Crişan cu care fusesem şi la Metropol. Când m-am înapoiat de acasă, am văzut că se retrăgeaudin piaţa Mihai Viteazul două dintre cele patru tancuri pe care le văzusem în jurul orei 15.30.”

„L-A PUS LA ZID, A SCOS PISTOLUL ŞI L-A ÎMPUŞCAT”: Pop Vasile, instalator la GIGCL Cluj-Napoca: „în jurul orei 15.15, stând la semaforul din colţul restaurantului «Metropol», am văzut în dreptul magazinului Farmec, la intrarea pe pod, două tanchete (TAB-uri – n.n.) parcate pe ambele părţi ale străzii, una lângă magazinul Farmec iar cealaltă lângă laboratorul de cofetărie. Am văzut un cetăţean, pe care ulterior am aflat că îl chema Ciortea Emil, care s-a urcat pe şenilele autovehicolului militar şi discuta cu soldaţii care erau pe tanchetă. De asemenea am observat în faţa celor două tanchete un cordon de miliatri îmbrăcaţi în uniformă kaki şi având asupra lor armament. În jurul orei 15.30 am intrat în restaurant unde l-am văzut pe Ciortea Emil, însoţit de doi colegi sau prieteni, cei doi încercând să-l convingă să se ducă acasă. Deplasându-mă, după aproximativ o oră, la unul din geamurile dinspre hotelul Astoria, l-am văzut pe Ciortea Emil căzut jos în colţul magazinului Farmec. Nu pot preciza cine l-a împuşcat. Am văzut apoi un cetăţean de aproximativ 45 – 47 de ani care încerca să-l ridice pe Ciortea Emil. În acel moment l-am văzut pe un ofiţer (pe care îl văzusem şi înainte de a intra în restaurant stând lângă una dintre tanchete şi am observat că are gradul de căpitan) apropiindu-se de cetăţeanul care îl ridica pe Ciortea şi, luându-l de piept, l-a pus la zid, apoi a scos pistolu şi l-a împuşcat în piept. (…) În jurul orei 16.00, după ce a fost împuşcat Ciortea Emil şi cel care vroia să-l ridice, aflându-mă lângă geamul dinspre hotelul Astoria, am observat că lângă maşina mea se află un individ de aproximativ 19 – 20 de ani care scotea din când în când un aparat de fotografiat de sub haină şi făcea câte o poză. Era îmbrăcat cu o geacă de piele maro. Le-am spus celor care erau lângă mine (numai personal al restaurantului) că cineva face poze. Unul dintre ospătari a spus: «îl cunosc pe cel care face poze, este vecin cu mine şi îl cunosc foarte bine».”

„CĂPITANUL UMBLA CA UN NEBUN DE LA UN TANC LA ALTUL”: Iosif Erdely, frizer la Unitatea nr. 20 de pe strada Doja, lângă malul drept al Someşului şi farmacia din colţul străzii Bariţiu: „în jurul orelor 15.00, am constatat că în piaţa Mihai Viteazul au sosit nişte subunităţi echipate cu scuturi şi căşti albe ce au ocupat poziţie în faţa Cinematografului Republica, de o parte şi de alta a clădirii, având cu ei şi două maşini blindate care stăteau, una pe laterala cofetăriei Moca şi una pe laterala agenţiei TAROM. la un moment dat, în piaţa Mihai Viteazul au sosit mai multe maşini blindate printre care eu am observat şi cu şenile. Acestea au ocupat piaţa Mihai Viteazul, inclusiv intersecţia cu strada Bariţiu. Din prevedere, m-am dus la maşina mea ca să o scot din locul de parcare şi să o duc într-un loc mai ferit. Cât eram lângă maşină am observat un agent de circulaţie, însoţit de doi luptători din gărzile patriotice, care s-a apropiat de căpitanul care dirija blindatele şi l-a întrebat «ce se întâmplă?». Căpitanul i-a răspuns răstit: «du-te la locul dumitale, nu te interesează!». Miliţianul s-a îndreptat spre locul de unde a venit, respectiv statuia lui Mihai Viteazul. Aproximativ în acelaşi timp au sosit din piaţa Mihai Viteazul, venind dinspre hala agro-alimentară, două autodube carosate, cu tablă în loc de geamuri, una de culoare albastră şi una de culoare roşie. În cea albastră erau persoane îmbrăcate în echipament militar kaki, cu bocanci cu carâmb înalt, cu mantale trei sferturi, cu căşti pe cap şi pistoale mitralieră scurte. În cea roşie erau persoane îmbrăcate într-o uniformă ceva mai deschisă la culoare decât uniforma de miliţian, în ceva combinezoane sau pufoici pe gât şi matlasate şi aveau pe cap cască albă. (…) La ordinul căpitanului (…) 16 militari au ocupat poziţie pe podul de peste Someş. De asemenea, tot la ordinul căpitanului, s-au mişcat două tancuri care până atunci stăteau, unul lângă magazinul Gostat, pe partea pieţii Mihai Viteazul şi unul în colţul străzii Bariţiu, pe strada Bariţiu, care s-au mutat în mijlocul drumului, în spatele grupei care a ocupat podul, orientate spre strada Horea. (…)am încercat să ajung la maşina mea ca să o scot din locul de parcare însă apropiindu-mă prea mult de căpitan, am fost împins de acesta chiar pe maşina mea (parcată în capătul insulei din piaţa Mihai Viteazul dinspre str. Doja) Am intrat în maşină, am pornit-o şi m-am strecurat printre maşinile blindate, ducându-mă până pe strada Dubălarilor, în dosul magazinului Fierul, unde mi-am lăsat-o parcată şi m-am întors la serviciu. Precizez că tot timpul am fost îmbrăcat în halatul alb de serviciu. Când am revenit la frizerie am constatat că căpitanul respectiv era foarte agitat şi, ca să folosesc o expresie mai plastică, umbla ca un nebun de la un tanc la altul, de la militar la militar, tot urlând câte ceva. Am observat pe podul de peste Someş două autoturisme. Unul de culoare neagră, cu numărul 1-Cj-174, ce stătea pe dreapta podului în direcţia străzii Horea; celălalt, o Dacie albă, cu numărul 1-Cj-260, care avea la volan un agent de circulaţie şi pe bancheta din spate un cetăţean mai în vârstă, cu părul alb, care stătea ghemuit, înfricoşat, fără să-i pot observa bine faţa. Atunci am trăit cu impresia că ar fi putut să fie secretarul judeţenei de partid Moga. După plecarea celor două maşini, căpitanul a dat ordin strigând «pe poziţie» şi atunci cei 16 militari îmbrăcaţi în kaki s-au aşezat în poziţie transversală peste pod. Menţionez că în acest timp, dinspre gară, pe strada Horea, se îndreptau spre centru coloane de manifestanţi, care au ajuns până la aproape colţul restaurantului Metropol. Atunci căpitanul a tras un foc cu pistolul în aer şi imediat după aceasta militarii de pe pod au tras rafale în pereţii restaurantului Metropol., astfel încât a căzut tencuiala de pe perete şi oamenii care stăteau în colţ, respectiv pe trotuarul de la restaurant, s-au culcat la pământ o parte, iar o parte au rămas în picioare. A doua rafală de foc a fost trasă de acei militari în populaţie. Apoi s-a tras şi a treia rafală tot în populaţie. Am văzut victime căzute la pământ, cred eu 5 persoane. (…) La scenele descrise au asistat toţi clienţii din frizerie şi cei ieşiţi de prin magazinele din zonă. După ce s-a tras şi a treia rafală, căpitanul care se afla lângă grupul de militari de pe pod, s-a întors înspre strada Ghe. Doja şi, fugind, a venit până la grupul de persoane îmbrăcate în pufoici matlasate (…) care s-au repliat în semi-cerc în faţa rondoului din Piaţa Mihai Viteazul (să fie vorba despre lt. col. Caba Florian, mr. Oprea Nicolae, mr. Ciulea Victor, cpt. Voica, Hexan Viorel şi alţi ofiţeri care „nu au ştiut nimic” din ce anume se întâmplă în zonă, întrucât „nu au văzut nimic” şi nici măcar „nu erau acolo” când s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat? – n.n.). Apoi s-a întors spre noi şi, văzând grupul compact de frizeri şi clienţi, circa 20 de persoane, a tras cu pistolul un foc în aer şi apoi l-a îndreptat spre noi, moment în care, atât clienţii, cât şi noi frizerii, am intrat imediat în frizerie.”

Acest articol a fost publicat în Decembrie 1989 și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la 21 Decembrie 1989 (XIV): “Voi sunteți pușcăriașii de la CUG” (Strada Horea: zona hotel „Astoria” – restaurant „Metropol”)

  1. Pingback: Victor Eugen Mihai Lungu despre revoluţie « Blogul lui Marius Mioc

  2. eu zice:

    am citit mai toate articolele, si imi dau seama cat de incompetenti erau atat sefii fortelor de rodine cat si cei din compenenta lor…pai jandarmii de azi ar fi facut rodine rapid, nu s-ar fi lasat calcati in picioare de niste golani….auzi tu, sa treci in grupuri mici prin barajul creeat de fortele de ordine…pai numai niste incompetenti puteau permite asta, daca erau profseionisti puneau mana pe bastoane si pe tunurile de apa, si ii ciomageau bine pe huliganii aia, ii arestau pe toti daca era nevoie….pana si fortele de rodine au fost deprofesionalizate in timpul comunsimului, s-au facut de ras pur sis implu…daca nu ar fi lucrat si ei dupa principiul las ca merge si asa, nu era nevoie de armat in strada si de focuri de arma….o interventie hotarata a scutierilor si retinerea cat mai multor turbulenti ar fi schimbat esential lucrurile…
    [ADMIN zice: cred, cu tot respectul, ca nu ati inteles absolut nimic din ceea ce am scris aici]

  3. costellobi zice:

    SE VEDE CA ESTI TANAR ….HABAR NU AI CUM SE ACTIONA ATUNCI SI CE S-A PETRECUT…..DACA AI FI FOST ACOLO ALTFEL GANDEAI ACUM…..FERESCA DUMN EZEU SA SE MAI INTAMPLE VREODATA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.