Bun, Orban glăsuieşte, că nu-l doare gura, o ştim de când îl ştim – saliva este siungura sudoare pe care a vărsat-o în câmpul muncii de pe la 1989 încoace. Dar nu e motiv de bucurie, că “bucuria” pe care i-o face el Mincăi e pe banii noştri dacă se dovedeşte a fi abuzivă. Din experienţă ştiu că-l doare în cot de abuzul pe care l-ar putea produce (ca pe oricare altul de dinaintea lui), că nu din buzunarul lui va da banii pe care Mincă îi va câştiga că a stat acasă până va câştiga procesul pe care-l va intenta statului. E plină România de astfel de cazuri şi geme cazuistica Judecătoriilor de procese în care persoanele “vătămate”, din cauză că partidele politice consideră că funcţiile publice sunt averea mamelor şi taţilor lor, au câştigat zeci de mii de euro “despăgubiri” de la buget – adică din banii mei şi ai tăi şi ai prostoilor care se bucură de bucuria altora. Nu numai că sunt pe o mână când fac aceste mizerii, încârdăşiţi în nemernicie, dar o fac să-şi servească interesele unii altora. De răspuns nu răspunde decât buzunarul contribuabilului. Nu ei.