Să nu uităm: în doar un secol de capitalism (uneori extrem de sălbatic) s-a dublat durata medie de viață a omului după mii de ani de evoluție naturală. S-a ajuns aici nu prin decrete și legi, ci prin inovațiile din medicină, igienă, alimentație, construcții, infrastructură, servicii, educație, toate stârnite de „lăcomia” capitalistă de câștig, profit și glorie.

Și, cum există întotdeauna un echilibru în toate, după încă un secol de gerontocrație misecuvinistă, s-ar putea să ajungem la vârste cu trei cifre, ani pe care să-i trăim într-o stare de semi-senilitate, între grădiniță și azilul de stat, cu jumătate din PIB băgat în Viagra și în operații de întindere a feței. Nimic nu ne va șterge zâmbetul de pe fețe.