Cineva, cândva, a decis că se poate “să fie bine, ca să nu fie rău”. Şi, de ce să ne mai ascundem după degete, relaţiile coruptibililor, denumiţi în continuare “interlopi”, cu incoruptibilii, denumiţi în continuare: “politicieni”, “magistraţi”, “şefi ai poliţie, jandarmeriei, serviciilor secrete” şi “şefi ai administraţiei statului” – oricum nimeni nu-i mai poate deosebi în ziua de azi, care-s “buni” şi care-s “răi”, au o lungă şi glorioasă tradiţie. După Decembrie 1989, cine să fi știut mai bine cum se face un ban necinstit dacă nu milițianul pus să-l păzească pe bișnițar? Uite așa, de la primul milițian, întovărășit cu vreun viitor bancher, care și-au pus la punct o rețea de vânzători de valută, pasul până la primul politician care să treacă prin noul Parlament o lege a regimului valutar șamd a fost ușor. „O mână spală pe cealaltă și-amândouă rămân curate”, s-a transformat în „eu știu despre tine, tu știi despre mine, numai împreună ne merge bine”. Așa ne-am procopsit cu o mafie de nivel statal și cu obrăznicia bandelor interlope care controlează strada, orașe, sectoare industriale, partide politice și chiar statul.
Deci care este mirarea că atunci când sunt încolțiți dau fiecare în cei care-i încolţesc cu ceea ce au la îndemână: de la pumn şi şuriu, la Ordonanţe de Urgenţă.