Să zicem că m-am născut azi, deasupra lumii. Am vreun motiv să aleg Carpații?

Bat la uşile României; în cataloage, ţărănci puhave cu rolex de china la mână mă îndeamnă să vizitez. Sunt şi peisaje faine. Vameşul se uită lung la mine şi-mi cere 30 de euro, apoi îmi urează bun venit: să nu schimbaţi decât la excengiuri, că vă fac ţiganii.

În prima oră m-am acomodat cu căruţele şi gropile. Fiscul a sunat apoi la uşă cu formulare numerotate de la 1 la 416 – e numărul taxelor pe care trebuie să le plătesc. Zic: da’-n Elveţia sunt doar două, în Suedia patru, nu-s prea multe la voi? Erau cinci funcţionari, fiecare cu ştampila lui rotundă – mă înconjuraseră, deci le-am dat banii, ca la haiduci.

M-a durut stomacul de nervi; în spital m-au lăsat să beau un pic de apă, de la chiuvetă. Asistenta m-a trimis după leacuri la farmacie; n-au vrut să-mi dea decât pe bani, că Ministerul nu plătise compensatele de anul trecut. Aşa că am luat din faţa gheretei cu etnobotanice nişte băşina calului, să le fierbi bine, mi-a spus baba, apoi ţâpă tri chibrituri aprinse şi fă tri cruci cu limba, io aşa am scăpat.

Aventura mea extrauterină nu s-a oprit aici. Un vecin de vizavi m-a învăţat cum să-mi iau numere de Bulgaria (480 de euro), altul s-a oferit să mă ducă în Spania, la căpşuni (doar dus, 75 euro). Roşcata de la doi mi-a pus la dispoziţie mercurialul: 100 de euro – medic; 50 de lei – oprirea în trafic; 100 de lei – fondul şcolii, în două rate; 500 de lei – prima vizită a Gărzii financiare (dacă te împrieteneşti cu ei, poţi să le dai şi produse). Popa te mai costă cam 80 de lei pe an, îi laşi acolo pe masă şi-i ia el, pune şi câteva bomboane colorate, de Crăciun.

La facultate nici nu mă gândesc; cât oi fi de prost, dacă ghicesc partidul pot avansa oriunde, spre tihna strămoşilor mei. RENEL, Circ de Stat, Opera sau Şef de gară: sunt toate trecute, cu cerneală invizibilă, în fiecare carnet de partid.

Spune-mi dacă te simţi prost – români suntem, amândoi. Fă-mă atent dacă sunt prăpăstios – poate frustrările mă fac să simt aşa. Sau ai rătăcit harta aia veche cu Carpaţi şi Marea Neagră şi Someş, România aia la care visai când citeai poezii cu rimă? Sau poate doar în cataloage sau deasupra lumii lucruri minunate se întâmplă, ţara care ţi se freacă de glezne, prietenoasă, ca un pui de câine. (de Sabin Gherman)