Viorel Hrebenciuc a fost acuzat că a primit câteva milioane de euro mită doar pentru retrocedarea unui teren forestier. Alți baroni se jucau cu milioanele de euro prin conturile personale. Ultimul pe listă, Marean Vanghelie, care, spun anchetatorii, ar fi primit șpăgi în valoare totală de aproximativ 90 de milioane de euro. Toate aceste date ridică serioase semne de întrebare referitoare la nivelul de inteligență al politicienilor care au pretins și primit șpăgi de milioane de euro sau la traseul banilor proveniți din fapte de corupție. Să gândim logic! Dacă aș avea 90 de milioane de euro în conturi, nu aș mai sta nicio zi în România. Probabil că aș fi undeva în Argentina – țară care nu are semnate acorduri de extrădare cu România – cu nume și pașaport chinezesc, și toți vecinii mei ar jura că am ceva asiatic în trăsături. Dobânda bancară pentru 90 de milioane de euro este de peste 250.000 de euro pe lună. Cine poate să cheltuie atâția bani? Practic, o asemenea sumă ținută la bancă asigură un trai mai mult decât decent unei familii întregi pe câteva generații de acum încolo. Și totuși Vanghelie nu s-a gândit să-și ia banii la jeb și să se ducă „unde a înțărcat mutu’ iapa” și de unde doar Dumnezeu putea să-l ia când i-o fi venit rândul.
A rămas primar peste Ferentari și Griviței, să se bucure de puterea pe care i-o dădea funcția și să se ia la trântă cu Dragnea sau Ponta. Să fi fost Vanghelie atât de prost, încât să rămână sub nasul DNA, sperând că la el nu vor ajunge procurorii? Și întrebarea aceasta este valabilă pentru Vâlcov, Moloț, Hrebenciuc, Videanu, Udrea, Năstase, Cocoș etc. Cred că răspunsul la întrebarea de mai sus stă în ceea ce s-a întâmplat în ultimii 10 ani în justiția românească. Cu toții știm că avem o clasă politică extrem de coruptă. Practic, orice politician luat la întâmplare și aruncat cinci ani în temniță rămâne în câștig după ce își ispășește pedeapsa. Aproape că ar fi convenabil pentru baronii locali și foștii miniștri să execute pedepse paușal și nu individualizat, după infracțiunile pe care le-au comis. De ce nu și-au luat banii marii corupți și nu au zbughit-o cu ei din țară? Răspunsul pare logic, pentru că nu toate aceste sume exorbitante au rămas la ei. Marii corupți de alaltăieri și ieri, dați în vileag astăzi, au cotizat din greu ca să-și păstreze liniștea. Cineva, și este ușor de dedus cine, le-a asigurat până la un moment dat liniștea. Vanghelie, Hrebenciuc, Moloț, Vâlcov, Videanu și alții ca ei nu au început să fure alaltăieri. Ei o fac de multă vreme. Faptele din dosarul Microsoft au fost săvârșite în urmă cu aproape 10 ani, timp în care nici un fost ministru sau afacerist implicat nu a fost deranjat. Această liniște aparentă a fost finanțată tot cu bani publici. Nu este întâmplătoare răfuiala Elenei Udrea cu generalul Coldea.
Nimeni nu a auzit de prim-adjunctul directorului SRI până nu l-a pus Udrea sub lupă. De ce să o fi făcut? Oare nu pentru că „brusc” serviciile nu au mai închis ochii la faptele ei? Oare judecătorii și procurorii arestați sau trimiși în judecată pentru favorizarea unor infractori chiar au luat doar câte o rochie și două perechi de cârnați cum s-a arătat în cele mai multe rechizitorii? Chiar atât de ieftin să se fi vândut? Personal, nu cred că un judecător, chiar și corupt, este atât de prost încât să scoată un șpăgar de după gratii pentru o vacanță pe litoral. Este evident că aceste mici atenții care au completat șpaga în bani au putut fi mult mai ușor probate de procurori și de aceea au rămas să susțină capetele de acuzare împotriva corupților din magistratură. Sistemul în întregimea sa a beneficiat de banii din șpăgile pentru care acum dau socoteală liderii clasei politice. O altă categorie de beneficiari sunt partidele. Puterea în România a fost acaparată exclusiv pe banii plătiți în campaniile electorale tot din șpăgile încasate de liderii clasei politice. De aceea o lege a finanțării partidelor și a modului de cheltuire a banilor în campania electorală este absolut necesară și impusă de partenerii noștri externi. Așa cum a fost impusă și curățirea clasei politice de marii corupți. A clasei politice! Nu și a sistemului care a vegheat asupra clasei politice și a corupției la vârful acesteia timp de 25 de ani, obligând-o să producă tot mai mulți bani pentru rotițele mecanismului corupt. Acest sistem nu i-a lăsat pe politicienii de genul lui Vanghelie, Hrebenciuc, Moloț și alții ca ei să se refugieze într-o zonă liniștită și să se bucure de banii obținuți prin șpagă. (de Ștefan Ciocan)