În ultimul an în care Traian Băsescu a locuit la Cotroceni, am auzit tot felul de „păreolologi” care îi prevesteau un viitor extrem de „încarcerat”.  Începând cu Ponta și Voiculescu și terminând cu Antonescu sau actualul șef al Cancelariei Prezidențiale, Dan Mihalache, toți vorbeau despre cum va fi arestat Traian Băsescu și ce dosare penale i se vor instrumenta, odată ieșit de sub protecția imunității prezidențiale.  Tot ce au putut adversarii președintelui să scoată la lumină este o acuzație aberantă de șantaj, bazată pe o declarație făcută în timpul mandatului. Dacă ăștia sunt dușmanii lui Traian Băsescu, nu e de mirare că a câștigat două mandate și a supraviețuit tot la două încercări de înlăturare a sa prin procedura suspendării. Puterea și opoziția la un loc nu sunt capabile să-l zdruncine pe Traian Băsescu. Acuzația pe care Procurorul General al României i-o aduce fostului președinte este ridicolă, atât pe fondul problemei, cât și din punct de vedere procedural. Dar analfabeții funcționali, care compun în mare parte clasa politică din România, nu vor înțelege niciodată anumiți termeni juridici, folosindu-i să aducă acuzații nefondate. Totul e, de fapt, un circ mediatic menit să gâdile cu cuvinte cât mai „influente” urechile electoratului.
Decredibilizarea lui Băsescu, chiar și după încheierea mandatului, este unul dintre principalele obiective ale puterii și opoziției rămase unite în acest scop. Dosarul de șantaj al fostului președinte Traian Băsescu este instrumentat de omul de încredere al premierului, Procurorul general al României, Tiberiu Nițu. Conform legii, oamenii lui Nițu nu sunt competenți să instrumenteze acest dosar, ce este de competența DNA, pentru că suspectul Traian Băsescu a deținut în momentul săvârșirii infracțiunii o funcție publică. Mergând mai departe pe linia legală a problemei, constatăm că există o decizie a Curții Constituționale care spune că Președintele României, indiferent de persoana acestuia, nu poate fi tras la răspundere, nici civil, nici penal, pentru declarațiile făcute în timpul mandatului. Procurorii ar fi trebuit să știe acest lucru și că, în mod normal, demersul lor se va lovi de decizia Curții Constituționale invocată în fața instanței de avocații lui Traian Băsescu. Revenind la fondul problemei, trebuie să remarcăm că faptele președintelui nu se încadrează în definiția șantajului, prevăzută în Codul Penal, la articolul 149. „Constrângerea unei persoane, prin violenţă sau ameninţare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Când constrângerea constă în ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată, pentru soţul acesteia sau pentru o rudă apropiată, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani”. Traian Băsescu i-a dat o replică Gabrielei Vrânceanu- Firea-Pandele, la câteva dintre declarațiile extrem de violente și obraznice ale acesteia. Printre altele, Președintele i-a spus parlamentarului PSD că ar fi bine să se uite în propria ogradă și să aibă grijă de soțul ei care are probleme cu legea. Soțul Gabrielei Vrânceanu-Firea-Pandele este primar în orașul Voluntari și „beneficiarul” al mai multor dosare instrumentate de DNA.  Nici urmă de șantaj în declarațiile președintelui, care nu a încercat să o constrângă pe purtătoarea de cuvânt a lui Ponta la nimic, ci doar să-i spună că problemele reale cu justiția le are chiar în propria-i casă. Până la urmă, Traian Băsescu nu are cum să fie condamnat pentru șantaj, dar adversarii săi politici se condamnă în ochii electoratului la „bagatelizare”, demonstrând că nu sunt capabili nici măcar să-l sufle de praf pe fostul președinte. (de Ștefan Ciocan)