Cred că și instituțiile statului fac "benching" cu BeCeRe de-au ajuns pe butuci.
Citind despre această reclamă tembelă la Pepsi, made in publicitarii bucureșteni, mi-am adus aminte de reclama cu “benchingul la BeCeRe”. Știți care reclamă – aia cu un el și o ea care-și fac intrarea într-o benzinărie împingând de zor la propria mașină rămasă în “pana prostului”, firește. Și care renunță să-și facă plinul acolo, că ăia nu au sau nu acceptă card de BeCeRe (că n-am înțeles nimic din poșirca publicitară) și ei, proștii/fomiștii/chilipirgiii neamului, “pierd puncte”. Motiv pentru care părăsesc benzinăria, la fel de triumfali ca la venire în prostia lor veselă, împingând la mașină. “Da’ cu cine faceți benching?” – se aude din urma lor. “Cu BeCeRe”, se-aude mugetul publicitar. Păi d-aia, proștii naibii, nu aveți nici măcar bani de benzină de-ați ajuns să vă împingeți mașina, că faceți afaceri cu BeCeRe!
Dragii mei cititori care știți cum le funcționează capul celor care produc asemenea reclame, vă rog din suflet să-mi împărtășiți și mie din tainele “furtunii de creier” ce leapădă “spârc!” un găinaț pe post de ideie fulminantă. Dau o bere, două, trei – beau și eu un Jack. Ce naiba, odată-i (ptiu, drace!) supra-ofertă! Și explicați-mi și mie de unde spumele mării scot ăștia cuvinte de genul “prietenii de ieșeală”… trendu’ lu’ Pește (mama ei de limbă română, Școala Ardeleană, mori)!
Fotografiile mele
Gazeta de Cluj
Glasul Hunedoarei
HotNews
Kamikaze
Monitorul de Cluj
Ziar de Cluj
Dan Ielciu
Dan C. Lungescu
paulniculescu
Acidutzu
Admin
sab2235
Sare'n Ochi 
parca ti se face dor de vremile cu „bombonica topic…” .
e drept, aia tinea de pioneratul publicitarelii mioritice, dar de atunci drumurile (si marile) s-au despartit… uneori ti se face dor de iarmarocul traditional, „ia ardeiasul neamule…”. da pe ala l-am uitat si vandut. nu facea „rating”!
Da, au descoperit si publicitarii de azi cum sa faca manusi din pielea clientului. Unde-i reclama de alta data? „Se-ntampla, adesea, cand te grabesti / Trecand pe o strada sa ocolesti / Un om ce-ti ofera, cu bani, dar putini, / Frumoase surprize, ba chiar si masini. / E omul cu toneta / Un mic magazin foarte mic / Acesta-ti ofera reteta: / Castigul la Loz in Plic!”
nu înțeleg: ai întrebat la mișto? 🙂
clipul publicitar nu e produs artistic, nici banc, nici lecție de logică.
e afaceri.
scopul lui nu e să provoace plăcere, nici să distreze lumea, nici s-o educe.
ci să aducă cumpărători pe termen scurt (dar nu numai).
pentru asta trebuie un singur lucru: clipul să provoace în mintea țintei asocierea dintre categoria de produse și marca promovată.
oricât de enervant ar fi clipul.
să urască toată lumea BeCeRe, important e să rămână în minte benching + becere.
idioțenia pentru consumator benching plus becere egal love.
devine pentru bancă benching plus becere egal lovele.
acum, eu nu știu care a fost (sau va fi) efectul acelui clip.
dar știu un lucru:
habar n-am cei benchingul.
da’ încep să aud în jur că lumea „face benching”.
la un moment dat mă prind că nu-i ceva pornografic și vreau să fac și eu.
ce fac?
drăcușorul îmi șoptește la ureche du-te și fă benching cu becere.
îngerașul îmi spune nu te duce să faci benching cu becere.
trag o dușcă de încurajare, îmi fac trei cruci și merg la becere.
cu speranța ca becerista cu care voi face benching să fie cât mai tânără și frumoasă.
becerista nu-i frumoasa, de obicei are mustati 🙂 este singura banca in care intru avand frisoane ca ma leaga de cum cer un ban din propriul meu cont pentru foloase necuvenite.
de aceea vorbeam despre „idioti” in toate cele 3 afirmatii din titlu, in rest, ma alintam. te pomenesti ca n-am cu cine bea o bere 🙂
iar cand o fi sa te duci sa faci „benching” (mama ei de limba romana – incep sa sufar de sindromul Tourette cand asociez limba de „promo” cu ce-a mai ramas din limba romana), am trei sfaturi: nu te duce, nu te duce, nu te duce!
„Azi la CEC un leu de pui…” vine Vantu si ti-l sufla! Dintre toate reclamele „dupe” tv., de departe ale BCR-ului sunt cele mai proaste (vezi si aia cu prima „cojmelie”). Au bani de aruncat si din pacate tot pe „mitici”, ca acolo se invarte cash-ul.
Asta Minjo ii ca aia cu filmu Minjea?
Nu. Era un cantec ce-l cantam pe munte. Ce-i in titlu era „introducerea” la cate un text pe care-l zicea unul dintre noi. Canta corul „Minjo samd”, apoi zicea unul: „reclame, reclame: Ciocolata Postavaraul va face scula cat parul. Soarele si tenisul intareste… prietenia dintre om si mana lui. Tinesti minte trei cuvinte: scula, par si postavar”. Si alte tampenii de-astea sa ne treaca timpul si sticla de palinca sa ajunga la toata lumea.
Ca eu am vazut filme cu Minjea din aia care stie carate.
aa! cu „ninia” 🙂 – de-ala am vazut si io. pe vremea mea era un banc cu un calugar pe care-l bateau mar niste militieni apoi ii ziceau: „ai vazut mai, ninja, ca nu-ti mere cu noi”?