Scandalul Roșia Montană vine mănuşă unui guvern specializat în reziliat contracte contra unor despăgubiri consistente

Antonescu vorbea întruna în campania electorală despre „reconcilierea naţională”. Şi Ponta a prins ideea şi îl acuza pe Traian Băsescu că îşi trage energia din permanente scandaluri, în timp ce ei, pacificatorii uselişti, vor să aducă pacea veşnică şi liniştea peste România. Aveţi impresia că în ultimele zile în România e linişte? Că putem vorbi despre reconciliere naţională când isteria cianurilor ;i a câinilor vagabonzi a lovit ţara împărţind populaţia în două tabere: pro şi contra Roşia Montană, pro și contra eutanasierii?

La drept vorbind, nici nu ştiu foarte clar dacă oamenii din Roşia sunt apăraţi de cei care sunt pro sau de cei care sunt contra. Ideea este doar că România este împărţită în două tabere gata oricând să se ia la harţă pentru o cauză de care ambele grupuri sunt străine. Nici protestatarii pro, nici cei contra nu sunt dispuşi să asculte argumentele celeilalte părţi, ci susţin orbeşte nişte idei pe care le-au primit de-a gata nu se ştie de unde, dar care s-au întipărit foarte bine în mintea lor.

Pe acest fond de dispută isterizată (isterizantă), Ponta, cu ajutorul maşinii de propagandă, îşi întăreşte poziţia prin acţiuni evazive fără să-şi definească clar poziţia faţă de proiectul minier de la Roşia Montană. În aceste condiţii, reconcilierea naţională, mult trâmbiţată de liderii USL, este doar o sintagmă propagandistică. Dar scandalul vine ca o mănuşă unui guvern specializat se pare în reziliat contracte contra unor despăgubiri consistente. Companiei RMGC i s-au facilitat premisele unei eventuale renunţări contra unor grase penalități la contractul de asociere cu Minvest. Chiar Premierul, care trebuia să fie primul și cel mai înverșunat apărător al intereselor României, a dat cu mucii juridici în fasolea clauzelor secretizate şi a adus vorba despre eventualele penalităţi de câteva miliarde de euro pe care statul le va plăti părţii canadiene. Este modus operandi al lui Ponta.

Ca de obicei, declaraţiile acestuia nu fac decât să pregătească opinia publică care va fi nevoită să se încarce cu costurile penalităţilor  sau ale cianurilor, după caz. Aşa cum a fost în cazul Bechtel, negocierile vor fi purtate tot de ministrul Dan Şova cu mămica lui vitregă, Ana Diculescu – Şova. Primul tocmai ce şi-a tras în subordine o firmă ruptă din Minvest care va prelua doar acţiunile pe care societatea din Deva le avea la RMGC. În această calitate se va aşeza la masa tratativelor cu administratorii RMGC pentru a  discuta condiţiile continuării sau rezilierii contractului. De cealaltă parte a mesei va sta mama lui vitregă Ana Diculescu – Şova, reprezentantă a RMGC în România, prin firma de avocatură unde este asociată. Foarte interesantă reconcilierea naţională propusă de USL, care se poate transforma oricând într-o reconciliere familială între Şova fiul şi soţia lui Şova tatăl.

Realitatea războiului aurului cu care ne confruntăm se joacă de multă vreme în afara României între doi coloşi financiari care controlează piaţa aurului în lume. Nici Rusia nu este străină de acest subiect, şi este de ştiut că „marelui prieten” de la Răsărit nu-i convine deloc ca România să-şi exploateze resursele naturale şi să-i încurce socotelile pe piaţa europeană, indiferent că este vorba de cea a gazului sau a aurului.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Țara bizonului liniștit și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s