… când, de 20 de ani, facem justiție doar o dată la patru ani? În campania electorală și imediat după câștigarea alegerilor, ne prefacem că aflăm, cu uimire, în ce mizerie interlopă se zbate România. Aşa o falsitate răzbate din rapoartele „scăpate” în presă de către “mediile” judiciare sau dinspre serviciile secrete – în care se fac dezvăluiri „de senzaţie”. Așa mai află și românul despre structuri mafiote care rezistă cu complicitate la nivel înalt în lumea judiciară şi politică, împletind tâlhăria, taxa de protecţie, răpirile, tortura, racheţii şi ucigaşii plătiţi cu tehnica băiatului de treabă ce face cadouri demnitarilor şi are avocat în Parlament, plătit să-l scoată din necazuri. De parcă în anii scurşi între alegeri cu toţii am trăi într-o societate perfectă în care totul a funcţionat perfect. Doar că această perfecţiune se defectează din patru în patru ani şi trebuie reparată. Ori asta se întâmplă numai mediatic: „organele” muncesc, statul munceşte, drept pentru care capi ai lumii politice-economice-mafiot-interlope sunt scoşi în lumina reflectoarelor să i se facă alegătorului părul măciucă în cap şi, din spaima trasă, să voteze cu „statul” – că uite ce bine îl apără. Căci – nu-i așa, doar se revarsă din televizor? – “statul” se luptă cu niște „fiare” care, atunci când sunt încolţite, dau cu pumnul, scot săbiile ninja, pistolul sau mitraliera şi, dacă nici aşa nu răzbesc [în lupta cu Anticorupția], poliţistul, procurorul sau demnitarul din dotare. Deci, să ne mai mire că franțujii vor să ne zică pas dezideratului nostru legitim de-a invada și Spațiul Schengen? Bibliorafturile “bibliotecii” lor de date or fi fiind pline de alde “Pirandelo” – la ce să mai fie nevoiți să-i citească după amprentele de la locul faptei și pe „Duduieni”, „Sadoveni”, „Gemeni”, „Cămătari”? Chiar dacă ar fi o, să zicem, conlucrare/schimb de experiență între “organele” noastre și ale lor: în fond, garoii de mai sus, alde fane-spoitorii sau nicu-gheară au fost, în majoritatea lor, foşti informatori ai Miliţiei şi Securităţii. Așa s-au afirmat, că aveau/mai au conexiuni la vârful structurilor care trebuiau să-i pună după gratii. Și au profitat, reciproc avantajos/din plin de această colaborare: interlopii au scăpat de cei incomozi lor, lumea poliţiei şi a serviciilor secrete s-a lăudat că “munceşte” şi că „are realizări”. Au căzut peştii şi au rămas rechinii, fără nici un fel de concurență. Există destule rapoarte interne peste care s-a aşternut praful în care apar numele unor celebri colonei şi generali de poliţie care, de la traficul cu maşini de lux şi până la reţelele de prostituate şi droguri, au avut relaţii cu lumea interlopă şi reţele ale crimei organizate (ați mai auzit ceva despre Generalul Heroină? Nimic, la noi scandalul trece, banii rămân). După cum cert este și faptul că liderii lumii interlope s-au străduit, încă din 1990, să obţină protecţia câte unui parlamentar sau consilier prezidenţial sau guvernamental. Numai aşa se explică cum, profitând de înaltele protecţii, s-a ajuns la intimidarea Justiţiei, până la anihilare în majoritatea cazurilor (rare, de altfel) când au fost aduşi să răspundă în fața Legii nume sonore ale mafiei din România. Pe faţă, cei mai influenţi protectori s-au dovedit a fi parlamentarii-avocați, urmaţi de avocaţii foşti procurori, miliţieni sau chiar judecători. Lista continuă cu nume de prefecţi, foşti în consilii de admninistraţie la firme de interlopi, cu şefi de poliţii judeţene sau municipale care locuiesc în apartamente ale pungaşilor, cu copii de parlamentari şi demnitari, mai mult sau mai puţin locali, care fac afaceri necurate cu droguri şi benzină şi care beneficiază de sprijin în faţa reprezentanţilor legii chiar şi la nivel de Adrian Nepotul Minune, primul ministru care nu avea „încredere” în „arestările de vineri”.