Din tragedie în tragedie ni se tot promite că ceva se va îmbunătăţi în relaţia statului cu cetăţeanul care-l întreţine prin munca lui. Că, de mâine chiar, nu vom mai muri prin spitale, sistemele informatice ale Cardului de Sănătate chiar vor funcţiona, că la ANAF nu va mai trebui să depui acte on-line la camera 9, că incapabilii şi incompetenţii vor dipare din sinecurile statului, că nu se vor mai inventa noi taxe şi impozite pentru a se întreţine armata de pensionari de lux şi salariile acestora de re-angajaţi. Şi câte şi mai câte… Din păcate, fiecare „mâine” cade într-o zi de joi. După Miercurea Ciuc.