Am mai scris despre acest subiect, dar este bine să revin, în contextul în care lumea se plânge că “cei care nu votează nu contează” și că din cauza lor suntem în situația în care suntem: cu politicieni lucrând numai în interesul personal și cu proteste în stradă împotriva acestor apucăturilor acestor politicieni.

Până să vorbim despre dreptatea lor, a celor care afirmă că numai cine votează, contează, să lămurim câte ceva.

UNU: lipsa de calitate la oferta umană de pe listele partidelor politice este principala cauză a dezinteresului celor care nu votează – și am să explic mai jos de ce partidele politice fac dinadins astfel de liste.

DOI: fără mizeria de acum, mare în stradă, la vedere, nu se întâmpla nici o deșteptare a conștiinței celor care protestează. Noi vorbim de ani de zile despre complicități și despre cum memoria scurtă a românilor cu privire la șparlamentarii români, trebuie permanent udată cu amintiri.

DE EXEMPLU: fix anul trecut, pe vremuri de mărțișoare, politicienii români și-au mai tras o lege de nevoi personale în Senatul României. Cot la cot, cu entuziasm, senatorii PSD și PNL au votat pentru adoptarea proiectului de lege prin care creditorii nu se puteau (și nici nu mai pot de atunci) atinge de datoriile partidelor în perioada alegerilor locale şi parlamentare. Ne-au demonstrat încă o dată că cumătrocrația politică interpartinică există, încă mai fură de la noi. Ambele partide adunaseră datorii mari care le împiedicau să-şi finanţeze campania electorală pe vechea lege care-i dădea pe mâna creditorilor. Când e să-i atingi la buzunar politicienii români se solidarozează cu entuziasm împotriva legii. Și poate ați uitat (eu nu) cum mult prea din nou prea adulatul președinte, lăsat fără o casă achiziționată cu rea credință, a ținut să se declare nemulțumit de hotărârea judecătorească. Așa că ce să ne așteptăm de la restul politicienilor aciuați în Șparlament, indivizi înrăiți într-o viață de crapă (la maț) și șpagă?

Și să trecem la fondul problemei: Dacă aruncăm un ochi peste structura prezenţei la vot ce putem spune, fără să greșim? Că pensionarii, bugetarii şi asistaţii decid structura Parlamentului, culoarea guvernării şi, câteodată, Preşedintele. Deci, reținem: din punct de vedere politic (pe agenda de lucru a politicienilor care se vor în pită), doar problemele lor contează.

Din punctul de vedere al politicienilor- care există în funcție de cei care decid prin vot – cei care lucrează la privat s-au autoexclus de pe agenda publică – abia azi realizează cum au dormit pe ei. Deci, problemele lor nu există. Consecințele acestui gen de gândire a celor care cred că, dacă stau acasă și nu votează, au dat o lovitură mortală politicienilor se văd cu ochiul liber: cine dă mai mult bugetarilor şi pensionarilor acela va fi în Parlament, la guvernare și, câteodată, la Preşedinţie. Problemele salariaţilor din privat şi ale tinerilor, pentru că nu au vrut să se manifesteze, să participe activ la viața publică, nu există. Dacă este să discutăm vreodată onest despre cum se fac presiuni și șantaj asupra establishment-ului politic, atunci trebuie să lămurim câte ceva:

1. Dacă vrei să pierzi alegerile, să nu intri în Parlament, sau să te zbaţi la 5-10%, atunci, ca politician, te adresezi tineretului şi salariaţilor din sectorul privat, renunţând la bugetari şi pensionari.

2. Dacă vrei să ieşi din viața politică cu un șut în intenția de vot, atunci vei scade salariile din administraţie, nu vei mai acorda creşteri de pensii şi sporuri bugetarilor, vei scade taxele şi te vei apuca să sprijini doar mediul privat. Fac o traducere: cea mai bună soluţie să dai faliment e să vinzi chiloți tanga atunci cînd ştii că singurii cumpărători care se deranjează să iasă din casă şi să-ţi calce pragul magazinului sunt ţăranii de peste 60 de ani? (un amic îmi povestea că a fost de față când Tăriceanu, întrebat după episodul cu “bilețelul roz” că ce se va face dacă Băsescu îl va ejecta din viața politică a declarat senin: “măresc salariile bugetarilor, a belit-o!” Realizați, nu, că exact asta fac zilele acestea Dragnea și Tăriceanu în război politic cu Iohannis: folosesc cu nerușinare resursele țării, să-și apere pielea prin intermediul amărâților și dependenților de ei)

3. Când le cerem onestitate politicienilor români, fără să le punem votul în dreptul acesteia (ca sprijin), de fapt le cerem să dea faliment în meseria pe care și-au ales-o. Să vândă mp3-uri surzilor. Aşa cum privații nu doresc să dea faliment, angajații, indiferent de angajator, să-și piardă slujbele, nici politicienii nu au nici o intenție să rămână în afara Parlamentului sau a guvernării. Și-atunci, de ce ne mirăm că devin incoerenți atunci când este vorba despre creşterea taxelor? Sau că renunţă la reforma sistemului birocratic? Că elimină facilitățiile din sistemul privat, că se zbat să crească pensiile şi salariile bugetarilor, salariile minime pe economie şi vor lărgi baza de lucru a grijei statului față de din ce în ce mai mulți asistați? Aceștia se mulțumesc cu puțin și mai au și calitatea de a fi uituci și răbdători.

4. Aduceți-vă aminte că prima măsură anti-criză a fost cea a reducerii salariilor şi a personalului din administraţie. De atunci, cei care au propus-o, au fost fost supuși unui adevărat linşaj mediatic. Care este mesajul transmis politicienilor? Nu te atinge de bugetari, de pensionari și de clientela asistată – ei sunt singurii care ne bagă-n Parlament și la guvernare.

5. Deci, dacă vrei să faci politică, atunci dai în cine nu are nici o putere – că nu și-o exercită, în cei care nu fac scandal, tac și înghit. Sunt cei care, din punctul de vedere al taxelor și impozitelor, ţin România în spate. Sunt cei care aveau impresia că nu există decât salvare individuală din criză – cei din țara lui “mă descurc eu” și “nu mă privește”.

Dacă nu se întâmpla dezastrul de vot din 11 decembrie anul trecut și nu se lăcomeau Dragnea, Tăriceanu și acoliții lor de stat mafiot să-ncerce să-și salveze iute pielea de rigorile legii, cei ieșiți în stradă nu s-ar fi deșteptat niciodată, nu ar fi descoperit puterea individuală a votului exercitat în grup împotriva Grupurilor Infracționale Organizate în care s-au transformat partidele politce din România.