de Ștefan Ciocan

Câte s-au întâmplat ieri! Românii s-au bătut pe sticlele de apă sfinţită chiar în curtea bisericilor după ce timp de mai multe ore s-au rugat, şi-au făcut cruci şi au invocat divinitatea „de oameni iubitoare”. Când vine vorba despre iubirea de semeni, românul uită de orice regulă sau credinţă. Baba pioasă se transformă într-o adevărată amazoană când e să lupte pentru o sticlă cu aghiasmă, o bucată de prescură sau să pupe vreun os sfânt. Nu mai contează iubirea creştină, nici toleranţa, nici grija faţă de cei mai neajutoraţi. Nu mai contează decât propria mântuire. Aş fi chiar curios să văd un grup de români ajunşi la uşa păzită de Sfântul Petru. Ce s-ar mai înghesui ei care să intre primul şi care să prindă loc mai în faţă să termine cu Judecata de Apoi mai repede! Ar sări porţile Raiului din balamale la ce buluceală ar fi acolo. Probabil că de aia amână Bunul Dumnezeu cutremurul ăla cu care ne tot ameninţă Mărmureanu, că nu ar face faţă puhoiului de români care ar da năvală mai ceva ca muncitorii în Marea Britanie. Ce-i drept nici Biserica nu se chinuie să rezolve cumva problema veşnicelor îmbulzeli la „cele sfinte”. Parcă popilor le şi place să-şi vadă enoriaşii cum se calcă în picioare pentru o sticlă cu apă sfiinţită. Ei, popii, sunt mult mai bine organizaţi când e să producă ceva bani la buzunarul „de la spate”. Pleacă cu sfinţitul caselor imediat după Revelion, de nici nu apucă oamenii să se dezmeticească după mahmureala trecerii în noul an, că le şi dă popa cu busuiocul în creştet. Şi sfinţirea caselor înainte de Bobotează nu prea are altă logică decât o afacere pentru Biserică şi slujitorul ei. Păi cum să-mi sfinţească popa casa înainte să sfinţească apa de Bobotează? Adică vine cu apă de anul trecut? Logic ar fi să sfinţească întâi apa şi apoi cu aghiasma gata preparată să treacă pe la casa fiecărui credincios să-i sfinţească locuinţa şi acareturile. Adică un fel de livrare la domiciliu, să nu se mai înghesuie babele prin faţa butoaielor unde se împarte aghiasmă proaspătă şi nu de aia expirată cu care a stropit popa pereţii locuinţei.

Anul acesta numai Adrian Năstase a reuşit să facă concurenţă, mai spre seară, ştirilor legate de Bobotează. Nu-i vorbă că şi la casa fostului şi viitorului deţinut s-au înghesuit jurnaliştii mai rău decât babele la hărdăul cu apă sfinţită. Şi surprinzător, Năstase nu a mai utilizat pistolul şi nici fularul. A ieşit cuminte din casă şi în tăcere a plecat spre arest. Aşa ca un adevărat „martir al neamului” condamnat din „prea mult patriotism”. Un fel de Ioan Botezătorul care urmează să „putrezească” în temniţă doar pentru că a vrut binele poporului său. A vrut să scutească românii de umilinţa de a exploata resursele şi a vândut Petrom austriecilor, apoi a mai încheiat un contract păgubos cu Bechtel, tot pentru ca poporul său să nu fie nevoit să construiască drumuri. A colecţionat tot ca reprezentant al poporului averi impresionante şi obiecte de artă de mare valoare, iar pentru asta, tot spre binele poporului, a fost nevoit să pună pe butuci sau să vândă la preţ de nimic aproape tot ce mai funcţiona în economia României.

Babele care se înghesuie la aghiasmă nu-l văd însă aşa pe Năstase şi s-ar înghesui să-l mai voteze o dată cu toate hoţiile dovedite pe care le are în palmares. Pentru că majoritatea electoratului român, ăia care se calcă în picioare după ce s-au rugat lui Dumnezeu, nu are decât o legătură protocolară cu divinitatea. În suflet îl regretă încă pe Ceauşescu şi tot sistemul născut de acesta de la Iliescu la Ponta.