Nu degeaba am murit noi în Decembrie 1989 (Să jefuim frumos IV)

Cu speranţa că v-a fost bună ziua, vă voi învăţa cum să deveniţi proprietar de terenuri în Cluj, profitând de faptul că nişte clujeni au fost împuşcaţi în Decembrie 1989. Maestrul bucătar al acestei reţete este însuşi fostul preşedinte al Patriei, Ion Ilici Iliescu şi dorinţa lui de a nu fi vreodată inculpat în omorurile din Decembrie 1989.

Trei cetăţeni din Cluj au ajuns să se bată în instanţă, pentru bunurile lor, cu luptătorul cu merite deosebite în Revoluţia Română, Augustin Clejan, al cărui simplu merit, până la proba contrarie, este faptul că nu a fost împuşcat în Decembrie 1989, la Astoria, de către condamnatul la 15 ani de închisoare căpitanul Ilie Dicu. Asta dacă numitul Clejan, de mână cu fosta lui soţie, a fost în zonă sau a profitat de faptul că Legea 42 dă posibilitatea oricărui individ, bazat pe mărturia a încă a doi, să facă parte integrantă din Revoluţia Română. Aşa ne-am procopsit, la un moment dat, pe legea lui Ilici, cu tot felul de revoluţionari: cam ca Rusu Stoian, fostul comandant al Miliţiei Judeţene Cluj – doar Miliţia a fost întotdeauna de partea poporului cu câte-o bumbăceală sau o arestare, ca Mihail Popescu, ofiţer în cadrul Comandamentului Armatei a IV-a Transilvania – că doar şi Armata a fost de partea poporului, când cu glonţul, când cu TAB-ul… Cert este că Legea 42, în loc să fie reparatorie cu urmaşii celor împuşcaţi în plină stradă de către brava Armată română, sau cu cei schilodiţi foc cu foc, sau, automat, la gura ţevii, că ar fi vrut şi ei o pâine în plus, i-a despăgubit cu spaţii comerciale, terenuri intravilane şi scutiri pe viaţă de taxe şi impozite pe toţi indivizii care au ştiut să-şi croiască o poveste de cât de bravi au fost când s-au luptat cu Ceauşescu. Aşa ne-am trezit cu spaţii comerciale pentru Dorel Vişan şi alţi actori ai Revoluţiei. Şi, la fel, ne-am trezit cu unul ca și Clejan care, în urma faptului că posedă brevetul de revoluţionar, a fost împroprietărit cu două terenuri asupra cărora consideră că are drepturi legale. După ce a refuzat un teren în apropiere de Cluj-Napoca, Clejan a identificat două terenuri în intravilan pe care le-a solicitat în instanţă. Expertiza tehnică a arătat că sunt libere de sarcini, deşi unul era închiriat, iar celălalt în proprietatea altcuiva, pe amplasamentul din urmă funcţionând, vreo 10 ani, o terasă. Cu toate acestea, Judecătoria i-a acordat lui Clejan pământurile respective.

De ce? Pentru că soţioara, de care între timp s-a despărţit dar locuiesc împreună, lucra ca și jurist în cadrul Primăriei Cluj, calitate în care a ştiut să facă în aşa fel încât Primăria să nu se prezinte în instanţă să-şi apere interesul, motiv pentru care Clejan – revoluţionar, să trăiţi, uite aşa vâjâiaua gloanţele pe lângă el şi soţia lui -, a câştigat în instanţă nişte drepturi care nu i se cuvin. Mare bucătăreasă şi madam Clejan şi bun cazan pentru abuzuri a fost Biroul Juridic al Primăriei Cluj – să vedeţi cum o întâmpinare concepută de către Emil Boc, cu număr de înregistrare şi împotriva intereselor clejanilor ajunge la gunoi, fără să mai fie semnată şi fără să mai vadă drumul Justiţiei, să piardă Primăria speţa şi cei în drept terenul, să poată să se înfrupte revoluţionarul!

În anul 1962, fraţii Silviu Chiorean şi Silvia Argintar au fost expropriaţi de către stat, pierzând astfel un teren de 1000 mp situat în Grigorescu, pe strada Donath nr.21. Statul trebuia să-i despăgubească, dar a hotărât madam Clejan altceva.

Acest articol a fost publicat în Țara bizonului liniștit și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Nu degeaba am murit noi în Decembrie 1989 (Să jefuim frumos IV)

  1. Greva_fiscala zice:

    …, care ar fi problema? oricum toti, suntem cu o moarte datori! Unii ca si UCIGASII copiilor nostri, gen: chi-tzac…tzactzactzactzak, de moarte naturala! (el a fost mai presus de Lege, deoarece era general de secu’, seful armelor chimice). A predat lada de „scule” si a fost lasat liber, cand il mancau gonadele pe motive „puerile”: ca-i bolnav, ca-i batran, ca ar fi „pensionar”(?), al cui? Fi-i-ar tzarana la fel de grea ca si barajul de la Marisel, in plus si Tarnita si Portile de fier unu si doi. Daca avea, scarba de ilici-iliescu si al patrulea mandat, gunoaiele, erau mai curate ca apa de munte! Stanculescu la armata, Chitac la interne, Voican la externe, CiorDea la justitie, Remes la caltabosi-slanina-miere-lapte, Voiculescu la economiile lui, Vantu, la economiile noastre, etc. Cu ce si-a deovedit „competenta” de procuror, sau PROCURTOR, tov. ponta, micul botz de rahat (asta-i cuvant turcesc! n-ai de ce sa cenzurezi) ca in meseria lui este un ash, nu ceea ce este de fapt? Ce a facut „celalaNt” tovaras de partid („mihaela, dragostea mea, am invins” – pe cine?). Au adancit tara in, „acelasi dulce miiasma turceasca”. Au „invins”! Nu stiu pe cine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.