În lipsa oricărui program concret de alternanță la vreo eventuală guvernare, Uniunea Suspine și Lamentații a ales, în plină criză, să se joace din nou de-a suspendarea președintelui. Așadar, Programul anti-criză al politicienilor așa-zisei opoziții este simplu, într-un singur punct:

• Articol unic: declanșarea procedurii de suspendare a președintelui Traian Băsescu. Cu amendamentul introdus de Victor Ponta: „Avizul Curții Constituționale nu este obligatoriu”.

Asta deși există o decizie a CCR, care statuează că nu constituie temei de suspendare simplele declarații prin care președintele își exprimă puncte de vedere. Traian Basescu nu a semnat niciun act contrar vreunei decizii CCR. Iar opiniile, greșite sau nu, nu-i pot fi îngrădite. Pentru ele răspunde politic. Și dacă tot vorbim despre importanța hotărârilor CCR, pe care Victor Ponta le apără cu pieptul gol, de ce nu acordă aceeași valoare sacrosantă și hotărârii CCR care se referă la consecințele declarațiilor președintelui? C-așa vreau mușchiuleții gândirii sale de procuror neterminat. Așadar nu există temei pentru suspendare – dar nici în 2007 n-a existat, dar asta nu i-a împiedicat pe cei 322 de parlamentari să încerce să-și impună propria fără-de-lege. Numai că din 2007 s-a schimbat însă rolul CCR în procedura de suspendare și avizul Curții nu mai este, potrivit unor juriști, consultativ.

Pentru a-l suspenda pe președinte, USL are nevoie de 234 de voturi în Parlament (față de 217 membri). Pentru demiterea președintelui, e nevoie de jumătate plus unul dintre participanții la referendumul organizat pentru demitere. Oricum pe băieții și fetele care se joacă de-a Patria nu este important decât să ajungă să-l suspende pe Băsescu, să-și facă mendrele în luna în care vor avea țara la dispoziție (cum și-au făcut și pe vremea când l-au făcut pe Nicolae Văcăroiu președinte pentru o lună). În rest, după ei, Potopul. Mai mult, în inconștiența lor, anunță piețele internaționale de posibilitatea unei crize în România, propunând UDMR să-i ajute în acest demers iresponsabil în contrapartidă cu cedarea către această formațiune a funcției de președinte al Senatului (deși acuma neagă cu înverșunare).

Pentru a vedea cât de varză sunt în gândure acești așa-ziși opozanți, exact ca și în 2007 când voința lor este izvor de drept și lege – poporul suveran existând doar pentru a-i trimite pe ei în Parlament sau la Guvernare -, citiți și vă cruciți:

• Copreședinții USL, Victor Ponta și Crin Antonescu, au evitat, luni, să precizeze ce articole din Constituție a încălcat președintele Traian Băsescu, astfel încât să justifice decizia USL de a demara procedura de suspendare a acestuia din funcție. Întrebați de ce anume se face vinovat, în opinia lor, Traian Băsescu, pentru a justifica decizia USL, cei doi copreședinți au afirmat că președintele și-a subordonat toate instituțiile statului.
• Din categoria fără număr, fără număr, bagă și justițiabilul Dan Șova o părere, poate chiar două: “Declarațiile președintelui referitoare la nerespectarea hotărârilor judecătorești și cele referitoare la majorarea salariilor pe motiv că nu sunt bani la buget sunt cel puțin două motive de suspendare, însă exemplele sunt nenumarate”. Șova susține că șeful statului are dreptul să se pronunțe pe temele importante din societate, dar că nu poate spune: „noi, statul român, vă garantăm că nu vom respecta hotărârile judecătorești”. Referitor la faptul că USL nu are o majoritate parlamentară la fel ca în 2007, Șova trece la amenințări voalate și declară că trebuie cunoscuți nominal parlamentarii care „se raliază statului autoritar al lui Traian Băsescu”, apoi s-a declarat convins că șeful statului „va pleca de la Cotroceni” la votul popular. Indivizii aceștia fie nu au înțeles nimic din rezultatul referendumului de la Constanța, unde, în fieful lor, nu au avut o prezență de validarea votului de 50% (au fost doar 40%), fie fac gargară numai să-și acopere propriile scandaluri și lipsa de idei. Oricum, un lucru este clar: Ponta vrea să “reformeze” PSD cu propriii săi locotenenți, niște cârlănași.
• Iar adevăratul motiv al suspendării ni-l relevă Însuși El Adrian Năstase care a declarat, referitor la Mecanismul de Verificare și Cooperare pe Justiție (MCV) impus României de Uniunea Europeană, că acesta reprezintă „un comportament de tip colonial”. Nepotul Mătușii Tamara a făcut această declarație într-o emisiune la RTV, unde a subliniat o dată în plus că dosarele sale sunt politice, firește, iar Puterea vrea să livreze Bruxelles-ului în 2012 „câteva kilograme de anticoruptie”. „Mai sunt câțiva judecători independenți la Curtea Supremă. De asta discutăm despre suspendarea lui Traian Băsescu, pentru că a suspendat statul de drept„, a mai spus Năstase.
• (Din 2007): Comisia de anchetă a intrat în pâine. Băsescu rumegă suspendarea (titlu dat de către un jurnalist vuvuzea)
• În 2007, conform deciziei Curții Constituționale, suspendarea președintelui Băsescu nu se justifica. Cu toate acestea, ”Avizul Curții este consultativ. Parlamentul este suveran în această chestiune”, a comentat Ion Iliescu, precizând că demersul de suspendare trebuie continuat. Și mai hotărât s-a arătat Mircea Geoană. Acesta a considerat că decizia Curții “nu este un aviz negativ”. Și a concluzionat: “Vom continua procedura. Suspendarea e o decizie politică“. Al cui a fost dictatul?
• Să ne prefacem pentru un moment că povestea cu suspendarea preşedintelui Băsescu este mai mult decât o încercare disperată a USL de a prelua iniţiativa în disputa politică internă. Să zicem că vor inventa un motiv cât de cât plauzibil (căci de încălcat cu adevărat Constituţia nu poate fi vorba, CCR a mai explicat o dată că legea se încalcă prin fapte, nu prin vorbe la televizor), că vor găsi 17 dezertori din tabăra puterii (căci USL nu are suficiente voturi), că va veni şi Crin Antonescu să voteze (asta e destul de greu de realizat) şi astfel vor trece prin Parlament decizia de suspendare. Ar urma un referendum. Dar ce găsim noi în sertarele Parlamentului? O surpriză! Modificarea Legii Referendumului, astfel încât demiterea preşedintelui să se facă cu majoritatea cetăţenilor înscrişi în listele electorale – adică vreo 9 milioane de voturi. Atenţie, nu doar 9 milioane de cetăţeni prezenţi la vot, ci 9 milioane de voturi pentru.
• Crin e grav. Ochii ficşi. Figură de Sfinx ciufulit. Pronunţă sentinţa implacabilă: „Îl suspendăm!” După care se înalţă, superior, rece, deasupra acestei realităţi scârbavnice, privind undeva în gol, spre viitorime. Lângă el, Victor. Uşor agitat. Apăsat de importanţa momentului. Se străduieşte să pară mai matur decât este. Să nu se lase compleşit de prestanţa lui Crin. Şi el e lider! Îşi joacă sprâncenele în spatele ramelor negre, mimând preocuparea. Umerii i se agită sub haina parcă un pic prea mare. Nu i-a pus vatelină? Obrăjorii imberbi i se umflă puţin apoi eliberează sentinţa şuierată: „Îl suspendăm!”. Daniel e emoţionat. Încearcă să fie la înălţimea marii încercări. Astăzi i se dă voie şi lui să vorbească. Mâinile îi transpiră. Năduşeală și la subraţ. A repetat toate noaptea, n-are cum să greşească. Dar dacă?… Ce papară o să încaseze de la ăl bătrân! Se concentrează tare. Vorbele îi ies repezite: „Îl suspendăm!” Uşurat şi mândru, se uită în jur.
• Calculul liderilor USL este însă mult mai meschin decât îşi pot imagina susţinătorii acestora: „trebuie să vă arătăm că luptăm cu Puterea, ca să nu vedeţi că, de fapt, ne luptăm între noi”. Pentru că acest moment, USL are cu adevărat probleme serioase: scandalul Geoană riscă să provoace o ruptură uriaşă în PSD ( se vorbeşte chiar de plecare din partid a unui număr semnificativ de parlamentari, în frunte cu preşedintele Senatului). Frământările din PSD sunt importante şi pentru PNL, al cărui preşedinte a declarat acum două săptămâni că nu ar fi fost de acord să intre în această alianţă decât alături de Ponta. Deci, prin simetrie, dacă Ponta va avea probleme înseamnă că nici Antonescu nu se va simţi prea bine.  În cel mai bun caz, suspendarea preşedintelui le poate aduce celor doi lideri ai USL puţină simpatie din partea electoratului care vrea cu orice preţ să scape de Băsescu. Cât va dura însă până când oamenii vor înţelege că, în realitate, se află în faţa unei imense gogoaşe politice? Probabil că este o chestiune de zile.
• Scăderea ratingurilor economice ale țării noastre nu a început odată cu criza economică mondială, în 2008. Nu, primul semn negativ a fost fix în 2007, odată cu declanșarea procedurii de suspendare. Vă mai amintiți? Recitiți ”Standard Lies and Poor Excuses”, articolul pe care l-am scris atunci și în care am spus ce anume fusese scăzut, și mai ales de ce. Mediul de afaceri nu iubește absolut deloc incertitudinea politică; situația în care nu mai poate anticipa ce fel de decizii se vor lua și cum îl va afecta; exact asta a fost taxat în 2007. Bun, acum vin diferențele. Sigur, pe atunci decizia ”Standard and Poors” a fost considerată mai degrabă în aspectul de publicitate politică negativă, decât ca impact economic. Restul lumii, și mai ales România, era în plin avânt economic. De data asta, însă, o reducere similară a ratingului de țară – refăcut, cu chiu cu vai în ultima vreme – ar avea consecințe extrem de grave.