De ce ar munci un “neamț” aşa de “de treabă” pentru o Țară care nu-l prea merită?. El e cerebral, profesor de fizică cu măcar principiile Termodinamicii la baza educației. Ea, Țara, e incultă, fără idealuri, ci doar cu nevoi. De regulă, cetățenii ei merg la vrăjitoare pentru a ști cum să-și făurească destinul, joacă la loterii fantastice pentru că bogăția (au văzut la “tembelizor”) vine peste noapte. Poftele sunt mai mari decât dorințele, chiar le înlocuiesc – și nu vorbim neapărat despre stupizenie, cât despre arta şmecheriei, a învârtelii, a lui “cunosc pe cineva”, a lui “bă, tu ştii cine sunt eu?”… “Mi se cuvine mai mult”. “Majoritatea” (formată după cum bate “vântul schimbării”, acum e “pe intelectualitate”), se vinde când pe vorbe meşteşugit croite, când numai pe un mic și-o bere.