Mi-aduc aminte ca acum momentul în care au intrat minerii în Piaţă în 14 iunie 1990: pur şi simplu au pierit culorile, s-a întunecat orizontul. Bâtele pe spate de atunci au fost înlocuite cu imprecaţii on-line – limitarea de gândire, ca mulţime în slujba unor interese obscure, este aceeaşi. Minerii lui Ilici sau postacii lui Iohannis (şi ai oricărui alt candidat sau partid), au acelaşi rol: aruncarea în derizoriu a libertăţii de opinie, imprecaţia (sau bâta) ca argument în discuţie – ura ca dialog. Zgomotul de fond, nu dezbaterea din care să se nască idei şi continuitate în idei.