Sună a titlu de roman, dar nu e. E pod, dom’le, e pod. După cum şi Morlaca e un sat. Din Ardeal. El ţine de comuna Poieni-Cluj. Dacă Morlaca va fi să intre în istorie, va intra pe baza podului din centru, nu pe baza frumuseţii numelui său. Podul are trei calităţi: în loc să unească două maluri, le desparte, e făcut din trei materiale (fier, beton şi lemn), care sunt meşteşugit combinate, de reparaţia lui se ocupă tehnicienii veterinari, care sunt consilieri locali. Ei mai aduc câte o bârnă, mai bat câte un cui. Ni se pare normal, de vreme ce nimeni nu ştie dacă e animal sau construcţie. Locuitorii satului au mai mare încredere în primarul lor decât în pod: aşa că stau ore întregi şi-l aşteaptă să-i treacă în spate apa. Sau măcar să le explice cum că podul e foarte bun pentru maşinile marţienilor.