Cum v-am tot spus, “procesatorii” noștri sunt întotdeauna în război cu consumatorii produselor lor. Să scape de TVA și să pună cu un drum și de o scumpire sunt capabili să trimită vaporul plin cu cereale 3 mile marine în largul portului Constanța ca export și să-l întoarcă ca import. Aseară, în sfârșit, au văzut și ai noștri tipul de manevră. Mai mult ca sigur, că se apropie Paștele și, în mod tradițional, pe românește spus: vor exploda prețurile. Noi și Apocalipsa o să o prindem cu scumpiri! Într-un interviu pentru Realitatea TV, Traian Băsecu a declarat că a cerut SRI-ului să se ocupe de evaziunea fiscală la alimente și, în special, de exporturile fictive, avertizându-i astfel pe cei care „facturează mărfuri în România, au unul-două birouri în Bulgaria, se duc și pun ștampila că au ajuns mărfurile acolo și apoi cer TVA-ul înapoi de la Guvern”.
Azi vorbim despre carne și produse din carne. Căci, de cum dă colțul ierbii, pensionarii şi alte categorii defavorizate din România îşi vor putea bucura privirile admirând în galantare noua ofertă de preţuri la carne și mezeluri. Ca în fiecare an, cele 28,3 grame de carne din coşul zilnic şi sălămiorul cel de toate zilele se vor scumpi, cu o medie de cât vor mușchii celor care vând la sută. Cam pe acolo cred că se va situa și prețul firmiturilor de pâine. Oricum românul se plânge, dar cumpără în draci.
Pe ce se bazează scumpirile? Păi, să-i luăm pe cei de la Asociaţia Română a Cărnii (procesatorii). După ei, în fiecare an, scumpirea este generată de creşterea taxelor vamale la importul de carne de porc. De unde, un calcul bazat pe o regulă de trei foarte simplistă, care nu ţine seama de consumatorul ieşit cu portofelul destul de lihnit din iarnă, duce la concluzia că preţurile la carnea tranşată vor fi mai mari cu ics la sută, ducând la creşterea cu igrec la sută şi a preţurilor mezelurilor. Deh, cu ceva trebuie hrănit și Tabelul lui Mendeleev de care-s pline mezelurile!
De fapt, asistăm la un război pe profituri între crescătorii autohtoni de animale şi procesatori. Război care produce, an după ani victime (şi nu colaterale) doar printre consumatori. De o parte, crescătorii de animale, Patronatului cărnii de porc cum s-ar zice, solicită în fiecare an majorarea acestor taxe vamale puse pe porcul de import „imediat”. De cealaltă, procesatorii zic despre acești crescători că mint pe toată lumea, că de fapt au carne de proastă calitate care nu rezistă mai mult de 48 de ore şamd. Însă eu îmi mai aduc aminte cum cele două patronate, ținându-se de mână, au reuşit să elimine facilităţile acordate agenţilor economici din zonele defavorizate. Ori, iată-i cum ori de câte ori interesele le-o cer, aliaţii devin duşmani pe profituri estimate la zeci de milioane de euro. Iar mijlocul de presiune îl reprezintă sărăcia consumatorului pentru care orice scumpire este un adevărat şoc – restul şantajului, folosit frecvent atât de către crescători cât şi de către procesatori, în scopul de a face presiuni asupra autorităţilor, fiind anunţarea falimentului. Tonul la cântecul de sirenă al falimentului îl dau de fiecare dată crescătorii – care anunţă că, fiind ei în incapacitate de a mai hrăni şi întreţine animalele, vor sacrifica toţi porcii din bătătură. După care flutură securea falimentului procesatorii care susţin că, majorarea taxelor vamale, va reprezenta sfârşitul industriei de procesare autohtonă, că li „se semnează certificatul de deces”. Acum, cei care ştim faptul că, din necesarul de consum de carne de porc, în momentul de faţă doar 25 la sută este asigurat de către producătorii interni, restul de 75 la sută (ce de matematică!) provenind din import (carnea cu taxe majorate, deci), ne punem întrebarea: cine va semna certificatul de deces al consumatorilor români, aceşti „Rambo” ai supravieţuirii, prinşi în războiul acesta al lui „scopul scuză mijloacele” pe care-l poartă cele două patronate?
Ca norocul că Patronatul crescătorilor de lobodă şi urzici nu intră niciodată în conflict cu Asociaţia Română a procesatorilor de lobodă şi urzici.
Fotografiile mele
Gazeta de Cluj
Glasul Hunedoarei
HotNews
Kamikaze
Monitorul de Cluj
Ziar de Cluj
Dan Ielciu
Dan C. Lungescu
paulniculescu
Acidutzu
Admin
sab2235
Sare'n Ochi 
In afara subiectului (iarasi)
Adrian Cinpoeru mi-a sugerat sa te intreb cand a aparut primul ziar particular din Ro. de dupa ’89. El zicea ceva despre un ziar din cluj aparut in 22-23 decembrie dar nu isi mai aduce aminte. Poate ne ajuti tu.
Eu stiu de acesta: http://www.curierul.ro
este vorba despre Atlas-Clujul liber care a fost tiparit in 22 decembrie 1989 si a aparut pe piata in aceiasi zi. amanunte gasesti citind biografia lui Dan Ielciu (in bara de sus a blogului).
Semeni cu batranii aia de la coada care se plang mereu de cresterile de pret.Asta este pretul libertatii care tie iti place asa de mult.Ce, regreti vremea lui Ceausescu cand conducatorul iubit stabilea pretul dupa cat credea ca-si permit oamenii muncii?
Pretul este dat de piata si orice om de afaceri normal o sa-si puna pretul maxim acceptat de cumparatori. Cand pe piata o sa apara produse mai ieftine sau cand lumea se va indrepta spre alt produs din cauza pretului, bravul nostru intreprinzator va scadea din adaos pana la nivelul la care va incepe din nou sa vanda.
Pe de alta parte este de inteles panica crescatorilor si a procesatorilor pt ca sunt toti saraci si inglodati in datorii.Abia mai pot sa-si plateasca lizingurile la Rolls-uri si ratele la palate.
E foarte simplu dar la noi seamana cu „Moartea caprioarei”. Mananc si plang dar mai ales mananc.Si tot asa toata lumea.Multa plangoceala dar mergem inainte cu vechile obiceiuri.
care-i baiul, dacă nu-l regretă pe Ceaușescu ar trebui să urle de fericire că se scumpește hrana?!
iar prețul NU este dat de piață în cazul analizat aici – piața românească nu este una cu adevărat concurențială.
piața înseamnă în primul rând consumatorii.
iar autorul articolului vorbea de un preț impus de producători.
aha! @nuseuala, te-a prins @de-a dura lex!
ai dreptate cand vorbesti despre reglartea mecanismului pietii, dar aici vorbeam despre cum fac monopol in decizii asa-zisii adversari. cand au nevoie isi dau mana si schimba legi – apoi ameninta cu falimentul. in plus, care-i mecanismul de piata in momentul in care plimbi un kil de carne sau de graunte din Romania in Bulgaria si inapoi apoi ceri returnarea TVA? TVA-ul acela returnat, tot din buzunarul consumatorului va fi recuperat de catre bunul si generosul stat roman.
Domn’le ce-ai dracu’ am ajuns noi romanii! Cintarim carnea cu aceiasi greutate cu folosita de americani sa cintareasca aurul. In cazul asta o sa fac apel sa fiu preluat in sarcina vreunei asociatii care lupta pentru protectia animalelor.
Sint sigur ca pina si bietele jivinese bucura de un „cos” mult mai generos decit oamenii din rromania.
Imi pare rau ca nu inteleg. Cum adica, la noi pretul nu este dat de consumatori ci de intelegerile dintre producatori si procesatori?Si cine cumpara produsele la un pret mai mare decat suportabilitatea? Si le cumpara unii altora?
Trecerea produselor peste granita ca export si importarea lor apoi este o smecherie care o pot face cativa alesi in vederea recuperarii TVA.Daca o incearca un amarat il ia dracu cu finantele cand face cerere de recuperare TVA.Nu cred ca asta influenteaza piata in mod real. Poate doar buzunarele noastre greu incercate.
Prin evaziune fiscala unii reusesc sa tina un pret mai mic decat producatorii onesti. Ca urmare le forteaza mana acestora sa scada pretul sau sa moara sau si una si alta.Din punctul asta de vedere( al pretului) evaziunea avantajeaza consumatorul. Este si motivul pt care romanii cumpara de pe trotuar, din portbagaj sau alte locuri din astea.Este si motivul pt care evaziunea este atat de greu de limitat. Pt ca este o cerere mare de evaziune.Nu ca ar incerca cineva in mod real s-o reduca.
daca te uiti la televizor afli cine le cumpara – chiar cei care se plang.
si ai perfecta dreptate in ceea ce priveste mecanismele care produc „cererea” de evaziune.
piața cărnii nu este un sistem închis, care să funcționeze izolat.
evaziune fiscală » pierderi bugetare (venituri mai mici).
venituri mici la buget » impozite sporite (inclusiv pe salariu).
impozite sporite » salarii nete mai mici, deci putere de cumpărare mai mică.
la prima vedere, prin evaziune scade prețul cu, să zicem, 10%.
dar puterea de cumpărare a cetățeanului scade și mai abitir – cu, de pildă, 20%.
să nu mai vorbesc de tot felul de alte efecte.
și asta doar în ipoteza că ofertanții de carte ar scădea prețul ca urmare a evaziunii.
dar este așa?
eu cred că nu.
mai degrabă formează un cartel care are grijă ca prețul să nu coboare.