Sare'n Ochi

Bulă, întrebat cu ce se ocupă părinţii săi, a răspuns că maică-sa e florăreasă, iar tac’su e procuror. Şi toată lumea l-a salutat, cu respect, până când a aflat că, prin „procuror”, Bulă înţelegea că tac’su procură flori pentru mă’sa în piaţă.

Dacă l-ar întreba cineva pe tânărul Cătăniciu cu ce se ocupă părinţii său, ar afla că maică-sa, Steluţa Gustica Cătăniciu, este procuror (de influenţă), iar taică-su e un veşnic sinecurist, un parazit al slujbelor la stat procurate de influenţa Steluţei Gustica Cătăniciu. Vom reveni, să detaliem acest aspect, mai ales că vă va da dimensiunea borfăşiei transpartinice care trafichează slujbe bine plătite la stat pentru propria „famiglie” (indiferent de partidul în care se cărăbănesc cu arme şi bagaje atunci când interesul le-o cere).

Până atunci să ne uităm niţel peste declaraţia de avere a lui Tudor Rareş Cătăniciu, uns la cabinetul de adjunct al Secretariatului General al Guvernului, Mircea Abrudean.

(daţi click pe imagini să le vedeţi în toată splendoarea lor)

Aflăm că stă bine de-acasă şi că e „procurator de fonduri”, adică (conform DEX): un „înalt funcționar împuternicit în numele altora cu atribuții administrative, politice și îndeosebi juridice”. Sau o „persoană care acționează în numele cuiva pe bază de procură, procurant, împuternicit, avocat al unei întreprinderi economice”. Sau (ceea ce nu e cazul, deşi ne duce cu gândul la „meseria” tatălui lui Bulă): „magistrat roman, ales de obicei dintre liberți”, ori „înalt magistrat în unele republici italiene din Evul Mediu”.

Mai pe scurt, „persoană care procură cuiva ceva”. Adică, „procuror”.

Din „Buletinul notarilor publici” aflăm că există o „instituţie” a „procuratorului de fonduri”. O meserie destul de dubioasă întrucât este „o creație a practicii notariale ce nu se regăsește în cuprinsul Codului civil”.

Citez: „Procuratorul de fonduri se referă la situația în care o persoană figurează în cuprinsul unui contract pentru a pune la dispoziția cumpărătorului (respectiv a procura acestuia) fondurile necesare pentru achitarea prețului vânzării, fără însă ca procuratorul de fonduri să aibă calitatea de cumpărător. Este important de subliniat că procuratorul de fonduri dintr-un contract de vânzare poate fi un donator care face o liberalitate față de cumpărător sau un împrumutător care pune la dispozție prețul, dar vrea ca ulterior acesta să fie restituit sau un terț ce îndeplinește o obligație.”

Mai pe scurt, un fel de cămătar cu parfum de legalitate.

Revenind la ce spuneam despre traficanţii transpartinici de sinecuri din bani publici şi la ce procuror (de influenţă) e încă deputatul (din partea celui de-al treilea partid) Steluţa Gustica Cătăniciu, aceasta s-a luptat, ca pentru o Românie mai bună şi mai prosperă, pentru propăşirea şi prosperitatea soţului ei Marius Cătăniciu.

Încă de pe vremea când era un simplu consilier PD-L la Cluj-Napoca, în 2004, deşi oamenii aceia se înţeleseseră ca numai o persoană dintr-o familie „să beneficieze” de faptul că au câştigat alegerile, cu sprijinul lui „Daneel” Buda, Steluţa şi l-a proptit în sinecură pe soţ, cu toată împotrivirea prefectului Clujului de atunci, Mihail Hărdău (viitor ministru al Educaţiei şi Învăţământului).

Când PD-L nu a mai putut să reziste la cât putea procura Gustica, aceasta şi-a regăsit o vocaţie liberală în preajma senatorului Marius Nicoară. Ca o ironie a sorţii, îm 2012, i-a suflat de sub nas binefăcătorului „Daneel” Buda mandatul de deputat din fieful tradiţional al acestuia.

Patru ani cu PNL, apoi patru cu ALDE, Steluţa Gustica Cătăniciu şi-a mutat talentul de procuror (de influenţă) după Tăriceanu şi Nicoară. Mandatul 2016 – 2020 este unul executat ilegal, în ciuda unei sentinţe definitive şi irevocabile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (pe motiv de incompatibilitate). Apoi ALDE n-a mai putut să-i ofere siguranţa unui nou mandat în Şparlamentul României, aşa că a trecut la PPU-SL, partidul lui Dan Voiculescu (băiatul cu Antene), care a impus-o pe listele PSD la Bihor. De unde şi-a şi câştigat noul mandat.

Cine este la „putere” de imediat doi ani? Partidul Naţional Liberal.

Unde zace în sinecură din anul 2018, indiferent de partidul aflat la putere şi care promite „curăţenie”, pe un salariu la stat de peste 10.000 de lei, Marius Cătăniciu, soţul Quatro Partidum Traseistei? La Hidroelectrica.

Unde a zăcut în sinecură, până să aterizeze în curtea adjunctului SGG, tânărul „procurator de fonduri”, Tudor Cătăniciu? La Transelectrica.

Numai firme de stat una şi una.

Dar, deschidem o paranteză: pentru cine a procurat tânărul „procurator” fonduri în valoare de 417.338 lei şi 30.000 de euro în luna mai, respectiv, iunie, a anului trecut? Pentru tăticul Marius Cătăniciu, care tocmai ce vânduse acţiuni, de 675.000 de lei, firmei unui „prieten”. Firma asta care „a răscumpărat” de la soţul deputatei Cătăniciu acţiuni de 675.000 de lei a avut în 2019 o cifră de afaceri de 14.500 de lei. Şi o pierdere de peste 157.000 de lei la venituri de sub 535.000 de lei, după cum arată datele de la Ministerul de Finanţe. Tocmai ce le prisoseau banii…

Să tot răscumperi după ce-ţi mai şi „procuratorează” copilul!

Revenind, remarcăm cum Mircea Abrudean, fostul prefect al Clujului, tot căţeluşul lui Nicoară a rămas. Cum sângele de liberal kominternist apă nu se face şi cum şi-a tras, cuminte, în „cabinet”, tot ce i s-a dictat să angajeze.

Reţineţi, nu, traseul transpartinic al lui „ţi-am dat, dă-mi”, „am fost om cu tine, fii om cu mine”, „te-am servit, serveşte-mă” – acest lanţ al slăbiciunilor de partid şi de stat? Cum se trece prin patru partide doar pentru propăşirea şi prosperitatea propriei „famiglii”, mai dă-l şi-n mă-sa de popor!?

De trezeci de ani România este „maică bună” doar pentru paraziţi. Care au plodit şi şi-au transmis „moştenirea” progeniturilor.

Şi, gata!

În clasamentul internaţional al competitivităţii, România este la infrastructură pe locul 136 din 139. După noi mai sunt doar Mongolia, Angola şi Bosnia-Herţegovina din care ultimele două au trecut şi prin război.

La capitolul “cale ferată”, din lungimea totală de linii curente și directe, 73% erau scadente la revizii capitale (adică sunt ieşite din garanţie de ani buni de zile). La sfârșitul anului 2019 existau 1.175 de puncte periculoase (terasamente cu probleme de stabilitate, zone de munte cu risc de căderi stânci, tuneluri cu infiltrații, poduri cu probleme legate de stabilitate infrastructură sau suprastructură), dintre care 264 pe linii magistrale și principale. Pe parcursul unui an au fost eliminate 519 restricții de viteză, dar au fost introduse alte 430. Practic, ce se repară ziua, se strică peste noapte.

S-a ajuns aici din cauza subfinanţării şi a managementului defectuos făcut cu şoşonari şi lipitori de afişe numiţi politic. Măcar suntem consecvenţi: veşnic pe ultimul loc în Uniunea Europeană.

Dar politicienii noştri visează cai verzi pe pereţi.

Este sau nu corupția un păcat în opinia religiilor creștine? Printre cele 10 porunci regăsim câteva care ar putea să-i incomodeze pe corupți la Judecata de Apoi, unde nu există imunitate,  nici cârdășie a penalilor și nici Șparlamentul nu mai are competențe prin care să-i facă pe unii mai egali în fața Legii ca pe alții.

Ce spune Decalogul?!

1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tău; să nu ai alți dumnezei afară de Mine.
   Cu toate astea pentru cei mai mulți politicieni șeful de partid, cel care poate asigura un loc pe lista electorală, care poate să ofere o sinecură bănoasă sau doar protecție în fața legii chiar este înlocuitorul lui Dumnezeu.
2. Sa nu-ți faci chip cioplit, nici alta asemănare, nici să te închini lor.
   Cum ar putea fi definit politicianul care se folosește de banii publici și de fișa postului nu pentru a-și face datoria publică, ci pentru a își face campanie permanentă de imagine, să fie adulat de electorat și mai ales de șoșonarii și lipitorii săi de afișe și care, în același timp, își omagiază și îl pupă sârguincios în dos pe șefului său ierarhic politic?
3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert.
   Rugăciunile și parastasele electorale, sărbătorile de Paște și Crăciun petrecute alături de oamenii de rând doar în anii când sunt programate alegeri, invocarea justiției divine în cazurile de anchete penale sunt tocmai încălcări ale decalogului de către politicieni. Mulți dintre aceștia își fac cruce cu mare sârg ori de câte ori au ocazia să mai prostească electoratul credincios. Își fac cruce și când își încârdășesc câte o acțiune de Grup Infracțional Organizat. Să nu cadă în dizgrația șefilor și să nu fie dați pe mâna procurorilor.
4. Adu-ți aminte de ziua Domnului și o cinstește.
   Aici politicienii punctează în relația cu divinitatea sărbătorind prin nemuncă chiar mai multe zile decât ce a dat Domnul (și Biserica) în calendar.
5. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, că bine să-ți fie și mulți ani să trăiești pe pământ.
   Urmează ca la Judecata de Apoi să fie judecate anumite fapte în interpretarea lor. De exemplu trebuie definit exact dacă o firmă cu care se fură bani publici și care este pe numele tatălui sau mamei politicianului, sau averile trecute pe numele lor, atunci când ochiul scrutător al Legii se ațintește asupra lor, pot fi sau nu considerate ”cinstire”.
6. Sa nu ucizi.
   Oare copiii și bătrânii morți din cauza sistemului sanitar prost gestionat de guvernele care au condus România în ultimii 31 de ani, girate de clasa politică intră la socoteală în ceea ce privește această poruncă? Ca să nu mai vorbim despre morții Revoluției, Mineriadelor, diverselor #Colective mutate mai nou și în spitale, pentru care, tot cu complicitatea clasei politice nu s-au găsit încă vinovați.
7. Sa nu fii desfrânat.
   Chefurile cu minore, nopțile petrecute de parlamentari împreună cu dame de companie prin camerele plătite din taxele și impozitele contribuabililor, promovările politice contra favorurilor sexuale și hărțuirea colegelor de partid se încadrează perfect în ”latura obiectivă” a acestei porunci.
8. Să nu furi.
   Pentru oameni: Locuri de joacă la prețuri uriașe. Garsoniere sociale la preț de vilă de lux. Sens giratoriu la preț de bloc de locuințe.
   De cealaltă parte: Vile de lux cu drumuri private construite de Primărie. Excursii în locuri exotice. Limuzine de serviciu etc. Și toate astea din salarii de bugetari.
   Să-și ridice primul vila doar cel fără de păcat…
9. Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău.
   Oare atacurile murdare și bălăcăreala din campania electorală sunt suficiente pentru câțiva ani de primire călduroasă în cazanul cu smoală?
10. Să nu poftești nimic din ce este al aproapelui tău.
    Este greu ca politicienii să nu poftească la ceva ce este al aproapelui lor… Când își permit să aibă totul, sau aproape totul: putere publică și bani publici, fiecare mânărie făcută în detrimentul românilor pe care au jurat la învestire că-i vor ”propăși” îi ”îmbunăstări”, este poftă la averea aproapelui, Cu toate acestea, în nimicnicia lor, toți aceștia și-ar dori să aibă parte de respect, dragoste și cinste. Dar nu le cunosc și nu au nimic în comun cu ele. Defect de educație din familie.

Nemuncind pentru propria avere, parlamentarii au impresia că toată țara face la fel.

Așa s-a adâncit prăpastia dintre cele două țări care este România: una e cea a lucrătorilor la privat, în economia reală, acolo unde salariul îl iei dacă ai bani în cont, și alta e țara bugetarilor, ținuți în dolcele far niente confortabil al celor opt ore de muncă și – uneori – a campionatelor matinale de solitaire. Ce e curios: n-am auzit despre o lege care să pedepsească nemunca. Sunt o mulțime de reglementări despre cum să-ți scoată soldații apa din casă sau despre cum să-ți ducă omătul din curte, dar niciun cuvințel despre asistatul care face bancuri la crâșmă despre soldați. Ești primar și condiționezi ajutorul social de strânsul frunzelor din parc și te trezești cu plângere în justiție. Candidezi la parlamentare și promiți hrană caldă tuturor putorilor și nu există o lege care să te înfrâneze.

Este evident că cei mai mulți exponenți ai actualei clase politice din România nu ar avea  ce să se afișeze creștini și nu prea au ce să caute în biserici.

Și, cu toate acestea, principalul agent electoral a clasei politice este tocmai Biserica.

Fără rușine, ierarhii BOR privesc cum o șleahtă de păcătoși conduc țara folosindu-se de Credință (ultimii în Famiglia de Cățărați pe Steag și Credință fiind șoșoacele și ”aurarii”).

În loc să ia atitudine față de miruirea unui corupt și folosirea unor simboluri sfinte în lupta politică împotriva DNA, patriarhul BOR le dă borfașilor certificate de bună purtare pe care să le folosească în fața instanței.

Este foarte greu să funcționeze justiția socială într-o țară în care electoratul este excesiv de religios și în condițiile în care Justiția Divină are reprezentanți corupți în România.

Grădina Maicii Domnului e, de fapt, Tomberonul lui Dumnezeu. Aici îşi aruncă deşeurile (cică prin export) întreg Mapamondul.

Pe lângă ce producem şi nu gestionăm corect noi, importăm gunoi şi exportăm nimic.

În ultima lună au ajuns în Grădina Maicii Domnului nenumărate containere cu mere otrăvite şerpeşte. Astfel: săptămâna aceasta au fost descoperite 189 de tone de gunoaie aduse din Italia în curtea unei firme din județul Bihor, în vestul țării. Firma era una din aceea care face sortarea cu lopata şi cupa de la Ifron, deversând rezultatul „sortării” în pădurile, râurile şi lacurile Patriei. Să se bucure Flora şi Fauna, prietene cu românul. Să aibă şi urşii gunoieri cu ce se întreţine. Poate le place plasticul, cauciucul, aflatoxina…, dacă nu, se vor adapta.

Zilele acestea, Paza de coastă română a confiscat mai multe containere umplute cu deșeuri inutilizabile, expediate în portul românesc Constanța de la Marea Neagră de diverse state UE. Cu o săptămână mai înainte, procurorii au stabilit că un transport de gunoaie din Portugalia a fost declarat în fals la autoritatea vamală drept deșeuri din plastic – dar s-a dovedit a conține deșeuri inutilizabile, și pe deasupra toxice.

Între timp, alte 25 de tone de deșeuri din cauciuc au ajuns în România din Regatul Unit, tot la Constanța, unde au fost confiscate de poliția vamală. Eu aş face prezervative din ele şi i-aş obliga pe importatori să le folosească.

Pe lângă „cauciucul” din Anglia, au mai fost confiscate încă 70 de containere cu deșeuri ilegale, aduse în România din Belgia. De data aceasta „bunurile” au fost declarate la vamă drept deșeuri din plastic. De fapt containerele conțineau deșeuri din lemn și metal, precum și alte materiale periculoase. Containerele fuseseră încărcate în Germania, iar conținutul lor provenea de la o firmă belgiană.

Sunt pline porturile de la Marea Neagră de deşeuri umane care halesc pita statului pentru a polua, pentru un parandărăt, România. Chiar la începutul lunii a fost trimis în judecată fostul șef al vămii portuare din Constanța sub acuzația că a permis o contrabandă cu peste 100 de containere cu gunoaie expediate din Regatul Unit.

Am ajuns ca, din lăcomia imbecilă a funcţionarilor publici din România, majoritar puşi în funcţie pe pile, cunoştinţe şi relaţii, nici Măcar Marea Neagră să nu ne mai fie „vecinul prietenos”.

Sub pretextul că importă bunuri la mâna a doua, tot mai multe firme din România importă tone de deșeuri electronice, plastic, deșeuri medicale și chiar substanțe toxice. Tot acest gunoi ajunge să fie îngropat pe câmp sau pur și simplu ars.

Că gunoiul, la gunoi trage.

Anul trecut, pe vremea aceasta, colegii de la Ziar de Cluj demonstrau cum a ajuns municipiul Cluj-Napoca să importe gunoi din Italia din cauza INCOMPETENȚEI autorităților. În tot acest timp deșeurile clujenilor au stat nereciclate, rampa dădea pe dinafară, iar privații aduceau reziduuri din străinătate să le ardă în oraș.

Pe scurt, din cauză că sortarea deșeurilor este la pământ în Cluj-Napoca, RADP (regie a municipalităţii) a semnat cam degeaba o asociere cu o firmă privată în vederea prelucrării deșeurilor reciclabile printr-o stație de piroliză montată în incinta rampei temporare (de fapt, dacă e s-o luăm la bani mărunți, privații au cam pus botul la cântecele de lebădă ale lui Emil Boc și Pantelică). Firma respectivă a instalat stația și, potrivit asocierii și autorizației de mediu primite, ar fi trebuit să primească materie primă de la RADP. Cum acest lucru nu s-a întâmplat, operatorul privat a importat plastic (şi ce s-a mai găsit prin gropile de gunoi de acolo) din Italia.

Proveniența italiană a deșeurilor a fost confirmată de Garda de Mediu. În autorizația de mediu emisă în 2015 scrie că principalul furnizor al stației de piroliză trebuie să fie RADP. Nu scria niciunde că Regia trebuia să fie furnizor exclusiv, așa că firma privată a profitat de acest lucru și a importat materie primă pentru a nu își pune în cap afacerea.

Dar tot şi-a pus-o. Că-i fain la Cluj! Dar numai dacă ai o relaţie bună cu ştampila cu semnătura „olografă” a lui Boc.

Şi, gata!

Proaspăt numita ca ministru al Sănătăţii, Ioana Mihăilă, a declarat aseară că va face totul pentru (citez) „Creşterea accesului la servicii medicale de bază; în acest scop am prevăzut investiţii de 330 de milioane de euro în asistenţa prespitalicească: cabinete ale medicilor de familie, ambulatorii, centre comunitare integrate şi caravane medicale”.

Mda, a prevăzut investiţii în valoare de sute de milioane de euro, dar de unde şi, mai ales, pentru cine?

Anul trecut, când încă pandemia de Coronavirus chinezesc era o gripă obişnuită undeva într-un punct mic de pe harta Chinei, Federaţia Naţională a Patronatelor Medicilor de Familie dădea publicităţii date dintr-o statistică privind tristeţea din sistemul de sănătate românesc.

Atunci, ca şi acum (că nimeni nu a mişcat un deget de atunci să rezolve ceva), mai mult de jumătate din localitățile din România (53%) nu aveau nici un medic de familie sau, dacă aveau, numărul acestora era insuficient pentru a face faţă nevoilor de sănătate ale respectivelor localităţi. Concret, 328 de comune din România au ZERO medici de familie, prin urmare (noroc că în România comună este şi un cătun cu vreo mie de locuitori), 559.611 de români (2,52% din populația României), nu au văzut vreodată la faţă un medic de familie.

Din 1.414 comune și orașe ale Patriei lipsesc 2.187 de medici de familie. Şi doar 1.496 de localități din România (47%) au suficienți medici de familie.

Avem şi situaţia în care 271 de localități au mai mulți medici de familie decât este necesar pentru populația existentă. Normal, cel mai mare excedent este în municipiul București, urmat de centrele universitare.

Deh, primăriile din România plătesc coafeze şi poliţişti locali cu 4 – 5000 de lei pe lună net, în timp ce bugetul lunar pentru un cabinet de medic de familie ar fi undeva la 20.000 de lei pe lună din care trebuie plătite chirii, utilităţi, consumabile, contabilitate, impozite, salariul asistentei, dările la stat pentru amândoi. Mai bine deschizi o langoşerie.

Medicina primară e mult mai apreciată în lumea civilizată. Dacă vrei prevenţie, tratamente paleative, degrevarea unităţilor de urgenţă, apelezi la medicina primară, nu încarci spitalele. Vrei apropiere şi încredere în politicile de sănătate ale guvernului, apelezi la medicina primară. Dar dacă ţi-ai băgat picioarele în această medicină primară, la ce să apelezi?

Când majoritatea fondurilor din Sănătate se scurg spre şefimea marilor unităţi spitaliceşti, că aceasta e bine conectată politic – şi de unde grosul banilor poate fi redirecţionat prin contracte de curăţenie, furnizare aparatură, consumabile, servicii compensate de imagistică în centre private (ale altor medici care sug şi de la stat, şi de la particular).

Plus că există filiera sifonării banilor publici prin decontările de medicamente, în majoritatea lor suplimente de „citeşte cu atenţie prospectul; dacă apar manifestări neplăcute, adresează-te medicului”, numai bună să prospere lanţurile de farmacii, – multe deţinute de politicieni.

Actualul ministru al Sănătăţii, madam Ioana Mihăilă, este proprietară de clinică privată. Chiar dacă zice că: „Clinica mea nu a fost niciodată în subordinea MS, din ianuarie, când am venit la MS, am întrerupt orice relație contractuală cu clinica”, contracte cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate tot a avut. Moral tot despre incompatibilitate şi conflict de interese vorbim. Fostul ministru VeVe Voiculescu era samsar de Big Farma. Neluţu Tătar, fostul ministru liberal al Sănătăţii deţine, prin soţie, farmacie – vindea măşti fără bon fiscal în plină pandemie. Şamd.

Înţelegeţi de ce banii nu ajung la medicii de familie? Că ei nu reprezintă o oportunitate de parandărăt, de sifonare a banului public către devalizatorii de profesie ai bugetelor Patriei din ultimii 30 de ani.

Şi acum să suprapunem harta lipsei de medici de familie peste harta celor care nu se vaccinează. Constatăm o suprapunere perfectă. Unde nu există medicină primară, nu există nici dorinţă de vaccinare. Din motive cumulate: de la lipsa de informare, la lipsa de acces la platformă, la lipsa de interes şi motivare, până la dezinformare şi cultivarea fricii.

În loc să le vorbească acelor oameni despre sănătate medicii de familie, le vorbesc şoşoacele şi groşancele, variantele nemedicamentate din sistemul medical educat tot mai precar.

În rest de unde încredere într-un sistem care şi-a vaccinat pe pile, cunoştinţe şi relaţii tot neamul, cu tot cu amanţi şi amante în detrimentul persoanelor în vârstă şi cu vulnerabilităţi, numai ca să-şi poată face toţi nesimţiţii neamului vacanţele exotice?

Pe un pârlit din Văscăuţii de Vale cu ce concediu îl momeşti să se vaccineze: cu unul la Văscăuţii din Deal? Ce-l doare pe el de „sănătatea publică” când aceasta nici măcar nu a fost şi e prezentă la el în localitate?

De aceea despre sănătate le vorbesc oamenilor şoşoacele şi groşancele, variantele nemedicate ale unui sistem medical educat tot mai precar.

Şi, gata!

Un bărbat a intrat în stop cardio-respirator şi a decedat, vineri, în timp ce era chipurile „evacuat” de poliţişti de pe o terasă din municipiul Piteşti, unde izbucnise un incendiu.

Moartea bărbatului a survenit în urma unui politraumatism, iar cauza imediată de deces a fost asfixia mecanică, a declarat, duminică, şeful Serviciului de Medicină Legală Argeş, doctorul Dan Manu, care a prezentat rezultatele preliminare ale autopsiei.

Motiv pentru care instituţiile abilitate ale statului, preocupate până la aflarea rezultatului autopsiei cu muşamalizarea faptelor şi ascunderea adevărului, s-au repezit cu aspra măsură a reţinerii a celor doi poliţişti implicaţi în cazul de exces de forţă.

Asta a fost luni.

Dar, până să se prăvale Justiţia peste el, unul dintre borfaşii în uniforma statului a apucat să se uite în actul personal de naştere şi să constate că are 52 de ani, practic depăşise vârsta de pensionare. Aşa că, până să-i bată colegii la uşă, s-a pensionat.

Să nu cumva să-şi piardă „penzia” în caz de condamnare. Şi să-şi ia „speciala” de vreo 3500 de lei/lună, ce #morţiimăsiidebătrânalcoolic care şi-a găsit să decedeze mortal de la o simplă izbire cu capul de betonul Patriei şi un genunchi pe gât?

Justiţia se arată din nou a fi aspră şi dură ca un fulărel Burberry cu borfaşii instituţiilor de forţă ale statului interlop român.

Mie-mi pare rău că românul de 63 de ani, ucis din prostia agresivă ale celor două „organe” ale statului, s-a dus cu urechile vuindu-i de înjurăturile de morţi de mamă ale ultragiaţilor neterminaţi care s-au chinuit să îl reţină. L-au reţinut definitiv.

Revenind la proaspătul pensionat, un cetăţean obişnuit al statului interlop român are nevoie de vreo 4 sau 5 luni pentru a se pensiona în condiţiile legii. La borfaşul în uniforma statului a fost suficientă doar cererea. Şi s-a rezolvat. Acum merită şi „speciala” nu?

Dar să citim cinism comunicaţional din partea colegilor criminalilor (citez): „Urmare a comunicării de către Tribunalul Argeș a mandatelor de arestare preventivă, prin care s-a dispus arestarea preventivă a doi agenți de poliție, precizăm următoarele: În conformitate cu prevederile art. 27 din Legea 360 din 2002, privind Statutul Polițistului, pentru unul dintre cei doi agenți de poliție s-a dispus suspendarea raporturilor de serviciu, pe perioada măsurii arestării preventive. Ulterior, în funcție de măsurile procesuale penale dispuse, se va proceda conform prevederilor legale. În conformitate cu prevederile art. 69 din Legea 360 din 2002, privind Statutul Polițistului, cel de-al doilea agent de poliție a încetat raporturile de serviciu, cu drept la pensie, începând cu data de 19 aprilie a.c.”

Da? Cum vine asta: „cu drept la pensie, începând cu data 19 aprilie”?

În 16 aprilie omoară un om, din 19 încasează pensie? A ucis, dar s-a şi pensionat…

Faină Patrie avem! Blândă cu borfaşii, aspră cu cetăţenii contribuabili!

Dar de ce să mă mir, s-a mai auzit ceva de cazul de la Piatra Neamţ, când o neterminată de la jandarmerie a omorât un om cu un spray lacrimogen? Am auzit că s-au hărnicit să-l acuze pe mort de acte de pedofilie până când fapta neterminatei şi a celor doi hăndrălăi care o însoţeau a părut o binemeritată pedeapsă.

În curând aflăm că şi miliţienii bătăuşi ai Secţiei 16 Poliţie Capitală sunt total nevinovaţi. Morţii au sărit cu dinţii în bocancii lor şi s-au auto-încătuşat cu forţa. Că erau din secta lui Bivolaru şi au cerut ca „organul” să se urineze pe ei.

Citeam declaraţia unui responsabil din Poliţie, dată imediat după incident, cum că „suspectul” se ridica de la pământ de „parcă făcea flotări cu cei doi poliţişti în spate”.

Omul era în agonia premergătoare morţii iar neisprăvitul credea că „face flotări”…

Glumele despre prostia angajaţilor Poliţiei române sunt tristă realitate, au valoare de mărturie care ar putea fi folosită în instanţă pentru demonstrarea modului criminal în care îşi „judecă” acţiunile.

Şi, gata!

Cât cinism îţi trebuie să te lauzi cu creșterea economică, an de an, dar să nu vrei să plătești nici măcar tratamentul copiilor bolnavi de cancer? Să nu construieşti un spital de la A la Z, să nu ai un Program Naţional de Sănătate Publică coerent şi aplicabil?

La şase ani de la #Colectiv nu avem nici măcar o secţie nouă pentru “marii arşi”. Spitalele colcăie de nosocomiale, dar se pun în cârca amărâtului de SARS-COV-2 şi decesele date de aceste infectări ale mizeriei. Prin urmare, unde se duce creșterea aia economică? Doar în pensiile securiştilor şi miliţenilor pensionaţi la 42 de ani? Şi în salariile de la reangajarea în sinecura banului public?

Fiecare leu furat prin corupția din achizițiile publice înseamnă mai puține paturi de spital, fiecare leu cheltuit pe pensiile unor şmecheri ai sistemului ticăloşit, pensionați la 42 de ani, pentru a fi mai apoi numiți secretari de stat, înseamnă mai puține medicamente, înseamnă mai puțini medici, înseamnă mai multe infecții în spitale.

Statistic, România este pe primul loc în Uniune la numărul de pacienți care mor din cauze tratabile și pe locul trei european la numărul de decese care puteau fi prevenite. La fiecare sută de mii de români, 208 mor din cauze care se puteau trata dar care nu s-au tratat. În plus, 305 români din fiecare sută de mii mor din cauze care puteau fi prevenite.

Se sufocă bolnavii de COVID-19 în camioane folosite în loc de paturi ATI, ard de vii în spitale cu secţii improvizate, ne mor bebeluși în spitale, sunt abandonați pe stadă bătrânii cu perfuzia în vene, mor oameni în putere pe treptele spitalelor, ard tinerii de vii, cad acoperișuri de școală peste copii, se îneacă şcolarii în buzile din fundul curților, se fură cu nerușinare și „boborul” își consumă empatia pe oameni și situații care și-au trăit traiul, și-au mâncat mălaiul.

Numai cu excese se trăiește în România. Au ajuns securiştii să fie luptători cu merite deosebite în “revoluţia” anti-comunistă din decembrie 1989, foştii activişti comunişti au devenit monarhiști, impostorii au ajuns miniștri, turnătorii şi colaboratorii fostei Securităţi au ajuns oameni de afaceri prosperi şi modele de reușită în viață șamd.

Devin modele de referinţă morală şi reuşită în viaţă toți hidoșii Patriei, toate curvele, toți cei care nici de boschetari nu s-ar califica într-o societate meritocrată.

Căci “Sistemul” nu te întreabă dacă TE PRICEPI la ceva. Sistemul te întreabă dacă AI FOST AUTORIZAT. Sistemul te reglementează, să te poată controla mai bine, să-ți arate că nu reziști fără el, să-și justifice faptul că-ți ia banii degeaba.

Şi, cum ziceam: duplicitatea noastră, de popor învățat cu bâta și pupatul ghiulului stăpânului care ne hrănește, a transformat Meritul în pilă, în cunoștință și în relație.

Duplicitatea noastră îi lasă pe toţi impostorii politici să ne umble fără nici un fel de control prin buzunare, să ne reglementeze ei, cu furtul și impostura și un teanc de dosare cu șină, talentul și știința.

Să ne poată tunde și mulge ca pe turma lor personală.

Ca să plătim tot felul de căpuşe încăpuşate în Direcţii de Sănătate Publică și Inspectorate Naţionale de Sănătate Publică, pe bani nemunciţi, că munca lor – se vede acum, cu ocazia pandemiei: o fac alţii. Plătim armata să se ocupe de vaccinare, că şoşonarii partidelor sunt buni doar la lipit afişe şi scris pe Facebook.

Ca să-şi vaccineze sistemul securisto-mafiot sutele de mii de nepoți, amantele, pişcotarii de partid și diviziile de generali izmănari făcuţi la apelul bocancilor? Apoi să se plângă de “presiunea” de pe secţiile de ATI şi de cum nu mai face faţă sistemul medical presiunii fluxului de îmbolnăviri.

Este greu de înțeles că pentru fiecare vaccin pe care l-au făcut pe ascuns oamenilor sănătoși de 30-40 de ani, practic au omorât un bătrân sau un bolnav cronic?

În plus, au avut la dispoziţie peste un an să “ne umple” de paturi ATI, mai ales după ce acum un an se smiorcăiau cum nu face faţă sistemul la presiunea a aproape 250 de internări pe zi. Azi suntem la aproape 1500 de internări zilnice şi parcă avem mai puţine paturi decât acum un an…

Am rămas cu smiorcăiala şi cu fantezia de a-l păstra pe viață pe Arafat în funcţii publice care au de a face cu sănătatea şi speranţa de viaţă a românilor.

Şi, gata!

Sănătatea este la fel de putredă în România ca şi orice au atins şi acaparat cei din mafia politico-economică din România post-Decembristă. Nu mă repet, faptul că în 31 de ani nu s-a construit decât un spital cap-coadă în România, spune totul.

E bine că avem strada şi farmacia, plus biserica aferentă. Iei pastila de sănătate şi apoi pe cea de suflet şi totul e mai bine, să nu fie mai rău.

Dar ia să vedem cum nu a fost lăsat să se lupte cu sistemul ticăloşit din Sănătate bietul VeVe, pudelul lui Dacian Cioloş, proaspăt şutat din funcţie de premierul Cîţu. Că asta se tot scelălăie printre Martorii din Oastea lui VeVe (periodic, #rezistacii îşi fac câte un chip cioplit şi se topesc de extaz în faţa lui, în loc să-şi facă crez din legi şi principii sănătoase după care se dezvoltră o societate normală).

Avem scandalul centrelor, listelor, categoriilor şi datelor privind vaccinarea „specialilor” care a devenit o păruială generalizată din care fiecare a înțeles ce a vrut, în funcţie de preferatul și adevărul lui. Dincolo pălăvrăgeală, rămâne realitatea faptului că ipocritul VeVe este cel care a co-semnat o Hotărâre de Guvern prin care s-au creat aceste centre de vaccinare pentru “speciali”. După care (nici n-a semnat, nici decizia nu-i pute), câteva luni mai târziu, a venit să se mire ca prostul că aşa ceva există, vrând să pară mai  “transparent” decât ceilalţi din Guvern.

Apoi, cât de incompetent să fii, sau neinformat de către unul dintre cei 22 de sconsilieri personali de care s-a înconjurat încât să nu ai habar că există un Ordin al Ministerului Sănătăţii în care scrie că morții de Covid se înmormântează fără haine? Eşti ministru şi nu cunoşti legislaţia aferentă funcţiei? Atunci cum îţi permiţi să pretinzi că te lupţi cu „mafia din Sănătate”, când tu habar nu ai de legile aferente Sănătăţii? Aşa, pe lângă lege?

VeVe se laudă cu faptul că ar avea “experienţă” în domeniul Sănătăţii, doar l-a ţinut ministru, în guvernul său, Cioloş, ca să nu rămână nimic de pe urma lui într-un an de zile de muncă. Însă „experienţa” nu ţine loc de studii şi nici de practică în acest domeniu.

VeVe pozează în cavalerul “asanării” Sănătăţii, oprit de „Mafie” în avântul său reformator. Dar noi ştim cum a mânărit, cu mâna secretarei Moldovan, condiţiile de concurs pentru a-şi planta un pion într-o funcţie de unde să aibă acces la baza de date cu vaccinaţii. Pentru asta a schimbat regulile pentru desemnarea directorului INSP și a preluat cu totul procedura selecției de dosare, după ce secretarul de stat Andreea Moldovan a blocat selecția organizată la INSP. Schimbarea îl favoriza pe consilierul ministrului, Marius Ungureanu, care nu este medic specialist și fară această condiție putea candida în baza calității de cadru didactic, adică cercetător asistent la catedra de sănătate publică a Facultății de Științe Politice a Universității Babeș Bolyai.

Că VeVe ţinea morţiş să pună mâna (nu ştim în ce scop) pe Baza de date a INSP.

Nu întâmplător s-a lăsat cu Corp de Control din partea Primului ministru şi cu dosar penal!

Iar culmea #misecuvinismului a fost momentul în care, noaptea, ca hoţii, a publicat de capul lui un Ordin de ministru în Monitorul Oficial, fără să se mai consulte cu nimeni. Că el e adoratul lui Dacian Julien Cioloş şi poate să ude şi canapeaua!

Prin urmare, lupta lui VeVe cu „Mafia din Sănătate” a fost numai marketing politic, dosar de PR şi atât.

Individul nu a lăsat nimic palpabil în urma lui din funcţiile oficiale deţinute. În afară de scandaluri şi sfidări făţişe – ca şi în cazul în care a fost filmat fără mască şi lui i s-a părut firesc, ca ministru al Sănătăţii, în pandemie, că se poate sustrage regulilor, fix cum şi Sică Mandolină a crezut că o poate face anul trecut prins fumând şi şpriţuind în cabinetul său de prim ministru.

Individul nu este capabil să se gândească şi la altceva decât la imaginea personală. Este incapabil să facă parte dintr-o echipă extinsă, să joace un joc de echipă, să se subordonoze unui şef de joc.

Individul este un #misecuvinist! Aşa că plusereii să facă bine să ne lase cu circul şi cu „deificarea” acestui narcisist!

Ce este cu adevărat de regretat şi este vina exclusivă a acestui #misecuvine, este faptul că Mafia din Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a primit o nesperată gură de aer, să-şi poată gândi prăduirea (şi fără VeVe şi ai lui) a celor 10 miliarde de euro din bugetul de pe anul acesta.

Şi, gata!

Cică „oameni noi în politică”… Dar cu dispreţ faţă de Lege şi Constituţia ţării. Afişat pe faţă, în direct şi fără să se judece prea mult ceea ce scot pe gură.

Iohannis şi Cîţu (că n-a luat premierul decizia de capul lui), l-au zburat pe ministrul VeVe de la Sănătate – aşa că Ceata lui Piţigoi (dai în unul, ţipă toţi), a ieşit să facă gargară în public: premierul trebuie să dispară. Şi, chiar dacă ce fac pluseriştii acum, este numai un joc de de imagine, să nu le bată obrazul votanţii, este bine să lămurim nişte chestiuni legale, altfel maoiştii #PLUS_că_Uniţi_Salivăm_România au să creadă şi ei, ca Ponta şi Antonescu prin 2012, că legile sunt ceva facultativ şi Constituţia un mic impediment în calea schelălăitului politic.

Cîţu a fost premierul desemnat, conform Articolului 85 din Constituţia României, care a reunit o majoritate şi a trecut prin Parlament un Guvern care a devenit astfel operaţional, conform Articolului 103 din Constituţia României. Este Guvernul Cîţu, conform Articolului 107 din Constituţia României, aşa cum Sică Mandolină a avut trei guverne anul trecut, toate cu numele său.

În acest guvern cel care dă „tonul la cântec” este Primul Ministru, nu ministerul Sănătăţii, al Transporturilor, de Interne şamd. Nu este Guvernul Ministerului Sănătăţii şamd, este Guvernul Cîţu. Maxim al României.

Ia să silabisim şi pentru #misecuvinii plusereului Articolul 107 din Constituţia României, că poate ştiu să citească, dar nu pricep ceea ce citesc.

Citez: „1. Primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia, respectând atribuţiile ce le revin. De asemenea, prezintă Camerei Deputaţilor sau Senatului rapoarte şi declaraţii cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate.

2. Preşedintele României nu îl poate revoca pe primul-ministru.

3. Dacă primul-ministru se află în una dintre situaţiile prevăzute la articolul 106, cu excepţia revocării, sau este în imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile, Preşedintele României va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini atribuţiile primului-ministru, până la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilităţii exercitării atribuţiilor, încetează dacă primul-ministru îşi reia activitatea în Guvern.

4. Prevederile alineatului 3 se aplică în mod corespunzător şi celorlalţi membri ai Guvernului, la propunerea primului-ministru, pentru o perioadă de cel mult 45 de zile.”

Care Articol 106 stipulează că „Funcţia de membru al Guvernului încetează în urma demisiei, a revocării, a pierderii drepturilor electorale, a stării de incompatibilitate, a decesului, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.”

Nicăieri nu scrie în Constituţie că datul cu fundul de pământ în public şi declaraţiile iresponsabile ţin loc de Lege.

Vor pluseriştii să cadă Guvernul Cîţu? Să facă bine să-şi dea demisia în bloc, cu căţel, cu purcel, miniştri, cârd de amante, armata de sconcsilieri şamd.

Sau să depună o moţiune de cenzură în Parlament.

Sau să se ralieze unei moţiuni de cenzură în Parlament.

Şi să ne scutească de văicăreala aceasta penibilă cu „retragerea sprijinului politic” pentru Cîţu. Cu beatificarea nepotului de securist care a funcţionat în decembrie 89 fix în Legaţia Economică a României de la Viena în subsolul căreia s-a spânzurat Marin Ceauşescu.

Pentru cei care aţi deschis ochii mai târziu în viaţă, sau aţi uitat de câţi bani făcea Securitatea înainte de 89, cică pentru plata datoriei externe, bani din care, postdecembrist, securiştii şi-au clădit imperii economice de care au beneficiat şi urmaşii lor (copii şi nepoţi), Marin Ceaușescu, fratele mai mare cu doi ani al dictatorului Nicolae Ceaușescu, a fost, timp de 16 ani, șeful Legaţiei Economice a României la Viena (1973-1989).

În dimineața zilei de 28 decembrie 1989, Marin Ceaușescu a fost găsit spânzurat într-o cameră de la subsolul acelei clădiri. De atunci și până astăzi, misterul morții sale rămâne intact: a fost moartea acestuia o sinucidere sau el a fost ajutat pentru ca cineva să pună mâna pe unele dintre conturile statului român în străinătate?

Ca un făcut, dintre fraţii Voiculescu (unchii lui VeVe), unul dintre aceştia a fost un pârlit de securist în 1989, aflat în acele zile la slujbă fix în acea clădire în care s-a sinucis Marin Ceauşescu, iar celălat a ajuns unul dintre cei mai importanţi lobbyşti de pe piaţa medicamentelor şi a înfiinţat, alături de Mircea Geoană, Institutul Aspen în România. Iar tatăl „noului în politică”, VeVe, a fost colaborator al aceleiaşi odioase Securităţi.

Prea multe coincidenţe. Şi nu vorbesc doar despre trecutul îndepărtat al unui băietan de pe satele României (bravo lui, că n-a rămas în ţărâna uliţei!), ci şi despre faptul că nu este o noutate pentru nimeni demiterea lui VeVe, ca să asistăm la gargara publică actuală. Adică la circ, nu la soluţii concrete pentru o Românie prăbuşită, economic, social şi moral.

Puţoismele din ultimele zile au dus la situaţia actuală: a fost plângerea penală făcută de Corpul de Control al premierului Citu pentru accesarea nelegală a RENV (Registrului Electronic Naţional de Vaccinare), urmată de solicitarea nervoasă a USR-PLUS de desecretizare a minutei ședinței de guvern în care s-a discutat despre centrele speciale de vaccinare. După care a urmat criza Spitalului Foișor şi cea de la Spitalul Victor Babeş, al căror decont politic e foarte mare (mai ales după incendiile de la Piatra Neamţ şi Balş).

După care a urmat situația, fară precedent, în care premierul și un ministru, al Sănătății, au făcut declarații publice concomitent cu un mesaj de haos, dacă nu chiar de concurență sau sfidare. Ca să fie evident că a fost vorba de sfidare, VeVe s-a hărnicit cu publicarea unui document oficial în Monitorul Oficial, fără consultarea premierului.

Cum vă ziceam, nu este Guvernul Ministerului Sănătăţii. Aşa că luaţi-vă infantilul acasă şi scutiţi-ne de infantilisme.

Fiţi bărbaţi, daţi-vă demisia, sau depuneţi moţiune de cenzură. Lăsaţi gargara!

Şi, gata!

Premierul Florin Cîţu i-a înaintat președintelui Klaus Iohannis documentele de revocare din funcția de ministru al Sănătății a domnului Vlad Voiculescu. Interimatul funcției va fi asigurat de către domnul Dan Barna, până la numirea unui nou ministru la conducerea Ministerului Sănătății. Totodată, premierul a decis demiterea din funcția de secretar de stat la Ministerul Sănătății a doamnei Andreea Moldovan, iar decizia va fi publicată în Monitorul Oficial în cursul zilei de astăzi.

De la Monitorul Oficial li s-a tras. La prima vedere, Arafat se urinează, în continuare, cu boltă peste toată lumea, începând cu Klaus Iohannis. Asta s-ar fi văzut foarte bine dacă VeVe stătea în banca lui şi nu se hărnicea cu publicarea în Monitorul Oficial a tâmpeniei cu noua grilă de carantinare, “noaptea ca hoţii” – şi fără să-şi informeze Premierul cu privire la intenţie. Şi fără toate avizele legale.

De data aceasta, Arafat era cu un picior în groapă, la un pas de a o lua în freză. Că toată lumea era cu tunurile pe el. Şi eu am scris că TIR-urile luate din Turcia ca “tehnologie americană”, să stea mai mult defecte prin curţile spitalelor şi să moară oameni în ele, sunt şmenul lui. Dar a trebuit să vină VeVe să ne arate că e mai prost ca Dăncilă.

Şi încă un prost harnic, unul care dacă îi spui că e descheiat la şliţ, se încheie la palton. Aşa şi cu noua grilă publicată ilegal în Monitorul Oficial.

Marile oraşe, centre medicale, ca şi Cluj-Napoca, Bucureşti, Craiova, Timişoara, Iaşi, adună în paturile ATI bolnavi şi din judeţele limitrofe. Păi conform gândirii luminate ar fi fost în carantină până la Sfântul Aşteaptă, că nu există printre noile criterii vomitate pe ascuns în Monitorul Oficial şi localitatea de origine a intubatului.

Aşa e cu prostul harnic mânat de bune intenţii – dar care nu vede dincolo de ceea ce a decis el, în obtuzitatea lui, că sunt bune intenţii.

Nu te poţi pişa veşnic contra vântului numai că şi-au pus nişte unii poză pe Facebook cu „am încredere în VeVe”. Ce ironie a sorţii să ţi se poată spune “VeVe” ca Veoricăi, de a cărei “prostie” te hlizeai, în timp ce tu dai semne de prostie în formă continuată…

Aştept cu interes poze de profil cu „Je Suis VeVe”.

Ultima aroganţă l-a costat cariera politică.

Şi, gata!

Gata pe dracu! Că abia acum începe circul adevărat, numai să reuşescă PLUS să se pună de acord cu USR (care USR este încă rănit în amorul propriu de cum s-au căţărat plusereii lui Cioloş pe meritele lor în funcţii publice, lăsându-i cu ochii în soare şi fără de “coledzi”).

Deocamdată se aud doar schelălăituri dinspre zona “pluseristă” – ca de la căţeluşi băgaţi cu boticul în propria vomă, ca altă dată să nu mai facă.

Şeful deputaților USR-PLUS, Ionuţ Moşteanu susţine că asistăm la “un act de agresiune a premierului în coaliție”. Şi, plin de curăjel, adaugă că: “Inclusiv ieșirea de la guvernare este o opțiune aflată pe masă”.

Între timp, Dacian Cioloş se dă “neinformat”. Citez: „Dacian Cioloș nu a fost informat de premierul Florin Cîțu de intenția de a-l revoca pe Vlad din funcția de ministru al Sănătății”, au declarat, pentru mediafax.ro, surse din conducerea PLUS.

La bătaie iese şi statuia vivantă Iulică Bulai: „Mafia din sănătate să nu se bucure prea devreme. Continuăm lupta. Îi mulțumesc lui Vlad Voiculescu pentru ce a făcut până acum. Toți cei care sabotează reformele din sistemul de sănătate vor plăti, mai devreme sau mai târziu. Toți cei care susțin mafia vor deconta această decizie. Lupta continuă”.

Păi, cu asemenea luptă, online, aşa cum va avea loc şi şedinţa USR-PLUS, imediat ce Dan Barna va finaliza discuțiile cu premierul Florin Cîțu (în care cică se va discuta inclusiv ieşirea de la guvernare), “Mafia din Sănătate” nu se bucură, face pe ea de râs.

Dar, staţi, că, între timp s-a trezit online şi Dacian Cioloş. Cică (citez de pe pagina de socializare): “Modul în care a procedat Florin Cîțu, înaintând președintelui Klaus Iohannis cererea de demitere a lui Vlad Voiculescu fără consultarea conducerii Alianței USR PLUS și a Coaliției, este absolut inacceptabil. Din păcate, în aceste zile sunt în recuperare medicală și nu pot interveni public. Vom avea imediat o ședință a conducerii Alianței USR PLUS și vom decide împreună ce vom face. Dragoș Tudorache, președintele executiv PLUS, va exprima punctul nostru de vedere public în orele următoare.”

Deci, ar vrea să zboare, dar rana din pulpă nu-l lasă…

Între timp lupta cu ieşirea fermă de la guvernare s-a fâsâit. Surse din USR PLUS au declarat pentru News.ro că USR îl susţine pe Adrian Wiener, pentru a prelua Ministerul Sănătăţii, dar soluţia nu este însă acceptată de cei de la PLUS, care consideră că acest post le revine, ca urmare a discuţiilor din alianţă. Dar PLUS nu are la îndemână nicio nominalizare.

Dar nu pot să nu remarc cum luptă tot pe facebook şi Opoziţia. Ce comunicate demne de Bulă (bula de Facebook, fireşte) dă Ciolacu ot PSD: “prea târziu cu demiterea pentru zeci de mii de români”. De parcă la modul în care şi-au bătut ei, ca politicieni, indiferent de culoarea politică, joc de Sănătatea României (şi de România în mod expres), românii aceia nu o mierleau glorios… Sau crede că am uitat cine a pus pe butuci Sănătatea, Educaţia, Viitorul României?

Sau să râdem cu Gudureanul lui Dragnea: “PSD merge mai departe cu moțiunea de cenzură”

Ei, ca femeia de serviciu, violată că n-a vrut să fugă să scape de violatori, pe unde spălase, au depus o moţiune, se ţin de program.

Că după aceea au de mers la cumpărături. Că la 18.00, se închid magazinele.

Şi, gata!

Grupul de Comunicare Secretă a fost înfiinţat de ministrul Umflă Vela Manivela prin Hotărârea nr. 2/24.02.2020 a Comitetului Național pentru Situații Speciale de Urgență. La acea dată, în România încă nu fusese confirmată nicio infectare cu SARS-CoV-2. Primul caz confirmat oficial datează din 26.02.2020.

Deci, un fel de „noaptea ca hoţii”. Că preşedintele Klaun Ciolannis tocmai forţa nişte alegeri sparlamentare anticipăpate şi ne vorbea public despre „o simplă răceală”.

Care „simplă răceală” a produs între timp vreo 25 de mii de morţi şi pagube sociale şi economice incomensurabile. Mai ales prin prisma prăbuşirii sistemului educaţional şi a călcării în picioare a drepturilor şi libertăţilor civile, a dreptului la muncă, a accesului la sănătate şamd.

Conform PressOane, Grupul de Comunicare Secretă (de la secretomania de care s-au acoperit), este în majoritate alcătuit din Tovarăşu’ Gradu’. Care cam taie frunza la câini – şi încă nu ştim pe ce sume de la buget.

Avem aşa: O structură „activă”, alcătuită din 9 membri:

De la Guvern:

– ANDI MANCIU – coordonatorul Grupului de Comunicare Strategică. În prezent ocupă funcția de consilier de stat în Guvernul României. A fost ziarist specializat în domeniul politic timp de nouă ani. A intrat în presă în 2006 la Realitatea TV. Ulterior, a fost reporter la Evenimentul Zilei, la agenția de știri NewsIn, la B1 TV și la agenția de presă Mediafax. A ieșit din presă în 2015 pentru a se ocupa de comunicare politică. A fost coordonator al Departamentului de Comunicare al PNL timp de patru ani, până în noiembrie 2019. După ce președintele PNL, Ludovic Orban, a devenit premierul României, Manciu a devenit consilier de stat al prim-ministrului și coordonator al comunicării la nivel guvernamental;

– IULIAN DRĂGOI – este comisar de poliție și detașat consilier la cabinetul secretarului de stat Andi Manciu de la Guvern. A fost director al Departamentului de Comunicare Strategică din Ministerul Afacerilor Interne, dar și șef împuternicit al Direcției de Informare și Relații Publice din MAI. A lucrat în presă înainte să devină ofițer de poliție. A fost reporter acreditat pe poliție la Realitatea TV și, mai apoi, la România TV. Din februarie 2016 a intrat în Ministerul de Interne, fiind angajat ca ofițer al Direcției de Informare și Relații Publice, pe care a ajuns să o conducă prin împuternicire patru ani mai târziu.

De la Ministerul de Interne:

– SORINA ELENA COȘBUC – este consilier al ministrului de Interne, funcție pe care a avut-o atât în mandatul lui Marcel Vela, cât și în cel al lui Lucian Bode. Înainte să intre în zona de consiliere politică a fost producător executiv al știrilor de la Realitatea TV și producător al emisiunii „Jocuri de Putere”, moderată de fostul realizator TV Rareș Bogdan, în prezent europarlamentar PNL. De altfel, Sorina Coșbuc a plecat din presă imediat după intrarea PNL la guvernare, în noiembrie 2019. A fost pentru două luni (noiembrie 2019 – ianuarie 2020) consilier al ministrului de Interne Marcel Vela, după care a intrat în echipa de consilieri ai secretarului de stat Andrei Baciu, chiloţarul-manechin de la Ministerul Sănătății, unde a stat foarte puțin, întorcându-se din nou în poziția de consilier al lui Vela;

– ADRIAN CUȚURESCU – este inspector principal și directorul adjunct al Centrului Cultural din Ministerul de Interne, funcție pe care o ocupă începând cu 2019. În anul 2008 lucra deja la Direcția de Informare și Relații Publice din MAI, la acel moment fiind simplu agent de poliție. A intrat în corpul ofițerilor de poliție în anul 2015.  

De la Ministerul Sănătății:

– OANA GRIGORE – este directoarea Direcției Relații cu Presa, Afaceri Europene și Relații Internaționale din Ministerul Sănătății. Lucrează din 2003 în Ministerul Sănătății, unde a ocupat timp de mai mulți ani, cu scurte perioade de pauză, funcția de purtător de cuvânt.

De la Ministrul Afacerilor de Externe:

– ANDREI ȚĂRNEA – este diplomat și directorul general al Direcției pentru Comunicare și Diplomație Publică al Ministerului Afacerilor Externe (MAE). A fost timp de șapte ani directorul Institutului Aspen România (2010 – 2017). A fost comisar al Sezonului România – Franța (2018 – 2019), un program guvernamental bilateral creat cu scopul de a schimba imaginea publică la nivel de societate prin cultură.

– OANA DARIE – este purtător de cuvânt al MAE din iunie 2018. Lucrează în MAE din 2015, anterior fiind consilier pentru Afaceri Europene și secretar I. Și-a început cariera în sistemul public în 2006, la Ministerul Sănătății, unde a fost consilier pentru Afaceri Europene timp de doi ani, după care a lucrat timp de trei ani, pe aceeași poziție, la Departamentul pentru Afaceri Europene din cadrul Guvernului. Între 2011 și 2015 a lucrat la Comisia Europeană ca jurist.

De la Departamentul pentru Situații de Urgență:

– THEODOR DAN MIHAI – este purtătorul de cuvânt al Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului de Interne din vara anului trecut. A intrat în aparatul guvernamental la începutul anului 2019 în poziția de consilier la cabinetul secretarului de stat Raed Arafat. În prima declarație de avere completată ca angajat al statului, Mihai afirmă că anterior nu a realizat niciun venit și nu declară niciun bun imobil sau mobil și nici un cont în bancă. Practic are o declarație de avere goală. De asemenea, nu există nicio informație publică despre activitatea lui anterioară.

De la Serviciul de Telecomunicații Speciale:

– CĂTĂLIN CHIRCĂ – este locotenent-colonel și este purtătorul de cuvânt al Serviciului de Telecomunicații Speciale (STS) din noiembrie 2019. Anterior, începând cu 2010, a lucrat ca ofițer la IGSU al județului Alba pentru trei ani, iar din 2013 a devenit purtător de cuvânt al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență. Este absolvent al Academiei Forțelor Terestre, iar ulterior a obținut o diplomă de licență în drept la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu.

Remarcăm că avem de a face cu o serie de halitori publici ai banului public care invocă „GDPR” pentru a-şi ascunde activitatea. Care ar consta în principal din COMUNICARE. Cum comunici din subteran? Numai prostii neverificabile, de obicei.

Dar Grupul de Comunicare Secretă are şi o structură „de suport”, formată din 10 membri.

De la Ministerul Apărării Naționale:

– CONSTANTIN SPÂNU – este general de brigadă și șef al Direcției Informare și Relații Publice din Ministerul Apărării Naționale (MApN) începând cu 2016. Din 1999 lucrează în diverse structuri care se ocupă de comunicare în MApN, iar timp de opt ani a fost purtător de cuvânt al instituției. A absolvit Academia Forțelor Aeriene în 1993, deține o diplomă de licență în științe politice la Universitatea din București și a urmat mai multe cursuri de perfecționare în străinătate.

De la Ministerul Transporturilor:

– LAURENȚIU VOICU – este directorul Direcției de Comunicare, Relația cu Sindicatele, Patronatele și Organizațiile Neguvernamentale din Ministerul Transporturilor din 2016. Lucrează în administrația publică de la începutul anilor 2000, cea mai mare parte a timpului fiind angajat al Ministerului Transporturilor, însă în trecut a mai fost consilierul personal al președintelui Autorității pentru Administrarea Activelor Statului, dar și membru în Consiliile de Administrație de la TAROM, Administrația Canalelor Navigabile Constanța sau Administrația Fluvială Dunărea de Jos.

De la Inspectoratul General pentru Situații de Urgență:

– ALINA MOISOI –  este colonel de pompieri și șefa Serviciului de Informare și Relații Publice din cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență (IGSU), dar și coordonatoarea comunicării pentru Comitetul Național a Activităților privind Vaccinarea împotriva COVID-19 (CNCAV). Potrivit propriei pagini de Facebook, Moisoi a studiat Dreptul la Universitatea „Nicolae Titulescu”. Aka un fel de „Dimitrie Cantemir” sau „Spiru Haret”, de unde-şi iau toţi „apeviştii” atestatele şi doctoratele.

– ADRIAN MARIN – este maior și purtător de cuvânt al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență (IGSU). Lucrează de circa zece ani în IGSU în zona de comunicare, pentru o perioadă fiind parte a colectivului de redacție al Revistei „Dealul Spirii”.

De la Inspectoratul General al Poliției Române:

– GEORGIAN DRĂGAN – este comisar-șef și împuternicit din septembrie 2020 să conducă Centrul de Informare și Relații Publice din Poliția Română. Lucrează în structura de comunicare a Poliției Române din 2014, asigurând și în prezent atribuții de purtător de cuvânt. Lucrează în structurile Ministerului de Interne începând cu 2012, după ce a absolvit Academia de Poliție;

– CORNEL OCTAVIAN DAN – este comisar și împuternicit șef al Serviciului de Comunicare și Informare Publică din cadrul Centrul de Informare și Relații Publice din Poliția Română. Lucrează în această structură din 2013, anterior fiind polițist la Secția 23 din București.

De la Inspectoratul General al Jandarmeriei Române:

– SORIN DESPINA – este colonel și împuternicit din ianuarie 2020 ca șef al Serviciului Comunicare Publică din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române (IGJR). Lucrează de peste 20 de ani în Jandarmerie, iar cea mai mare parte a acestora a activat în cadrul Revistei „Jandarmeria Română”;

– GEORGE ENE – este maior și lucrează în cadrul Biroului Revista „Jandarmeria Română” din cadrul IGJR. În 2010 absolvit Academia de Poliţie, iar până în 2014 a lucrat la Unitatea Specială 30 Jandarmi Protecție Instituțională „Obiective Diplomatice” București, după care s-a transferat la Revista „Jandarmeria Română”.

De la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră:

– TATIANA BERLINSCHI – este comisar-șef de poliție și este  împuternicită din 2020 să ocupe funcția de șef al Centrului de Informare și Relații Publice din Inspectoratul General al Poliției de Frontieră (IGPF). În trecut a mai ocupat diverse poziții de conducere în cadrul Inspectoratului;

– ALEXANDRA GĂVAN – este comisar și este împuternicită din 2020 să ocupe funcția de șef al Biroului de Presă al IGPF. Tot de anul trecut ocupă și funcția de purtător de cuvânt al Inspectoratului. A lucrat la Inspectoratul Județean de  Poliția de Frontieră Giurgiu, iar din 2016 s-a mutat la IGPF.

Prin urmare, tot nişte „comunicatori” de la Arma Necomunicare, unul şi unul.

Cu ăştia s-a reuşit de s-a băgat România în ceaţă de nu se mai ştie care e COVID-ul şi care e vaccinul. Care e noua restricţie şi care vechea Miliţie.

Ruşine, bă!

Şi, gata!

Nici măcar izolarea purtătorilor şi contacţilor pe „Tubulatură” nu a eradicat-o.

De ce?

Că primii care s-au infectat au fost cei din linia întâi: procurori, judecători. S-au infectat de #Comandăpolitică.

S-o luăm cu începutul, adică cu declaraţia politică a lui Ludovic Orban dată înainte de a deveni Primul Guvern al lui Însuşi El, Klaus Iohannis, ceva de genul: “noi nu vom fi ca PSD, noi vom depolitiza funcţiile publice, vom scoate afară pilele şi relaţiile din pâinea banilor publici, vom da dovadă de responsabilitate în cheltuirea banilor publici, vom investi, vom propăşi, vom aduce bunăstare, bla-bla-bla” – şamd.

Şi să parcurgem, pe repede înainte, pe fapte, nu pe vorbe, ce s-a întâmplat într-un an şi 6 luni de când Klaus Iohannis este la al patrulea Guvern al Lui: mii de angajări în sinecura banilor publici a tuturor pilelor, cunoştinţelor şi relaţiilor PNL; contracte preferenţiale pentru firmele de casă ale guvernanţilor; nici un pic de transparenţă în modul în care s-au cheltuit banii publici, s-au făcut angajări, nu s-au făcut investiţii, nu s-au tăiat pensiile nesimţite şamd.

În plus, avem un fost ministru al Mediului care a luat şpagă tablă, să închidă ochii la mânării de mediu.

Diferenţa dintre primul set de declaraţii (vorbele) şi faptele o dau morţii din pandemie (n-or fi avut zile) şi morţii din “accidente”, prea multe accidente în prea puţine zile pentru ca cineva să mai aibă vreo încredere că aceşti indivizi din fruntea statului chiar au habar de altceva decât cum să-şi aducă lor şi curvelor lor (indiferent de sex) propăşire şi bunăstare.

Poporu? Poporul poate să ardă intubat sau se poate sufoca la fel de intubat, că i s-a luat oxigenul.

Cândva, în cursul zilei de luni, 12 aprilie 2021, toate ventilatoarele de la secția mobilă ATI a Spitalului „Victor Babeș” au intrat concomitent în avarie, iar din cei opt pacienți internați în unitate trei au intrat în stop cardio respirator și au decedat.

Cineva, poate o să aflăm, poate nu o să aflăm, în funcţie de comanda politică a momentului, a crescut (din neştiinţă, din prostie, din neglijenţă – pe “Dorelul” de la “mentenaţă” nu-l poţi suspecta de nimic altceva), presiunea în instalaţia de alimentare a ventilatoarelor peste 6 bari. Aşa că acestea s-au oprit. Până să realizeze cineva că pacienţii nu mai au aer, trei au murit.

Firma care asigura mentenanța instalației de oxigen, inclusiv a ventilatoarelor, din TIR-ul ATI de la spitalul Victor Babeș este Medist SRL, companie deținută de fosta soție și fiul fostului ministru PNL al Finanțelor, Sebastian Vlădescu – cel puţin aşa rezultă din datele consultate la Registrul Comerţului de către cei de la G4Media, care, de altfel, au primit pontul din “surse apropiate anchetei”.

Carmen Vlădescu este fosta soție a ex-ministrului PNL al Finanțelor, Gheorghe Theodor Sebastian Vlădescu, iar Sebastian-Alexandru este fiul lor.

Şi, ia ghiciţi? Da, fostul ministru Sebastian Vlădescu este trimis în judecată de DNA pentru luare de mită și trafic de influență în dosarul privind reabilitarea căii ferate București-Constanța, pentru o mită de peste 3,3 milioane de euro.

De mânuţă cu el, au fost deferiți Justiției și fostul deputat PNL Cristian Boureanu și fostul șef al Eximbank, Ionuț Costea, cumnatul lui Mircea Geoană, fostul secretar de stat în Ministerul Transporturilor, Cristian Dascălu – un tentacul al caracatiţei transpartinice a şpăgarilor de partid şi de stat.

Revenind la TIR-urile noastre, contractul de mentenanță pentru aceste “unităţi mobile” ar fost încheiat între Medist SRL și Departamentul pentru Situații de Urgență.

DSU este veriga de legătură a acestui lanţ al slăbiciunilor. Lanţ în care Arafat e şef şi în Fundaţia care aduce cadouri “otrăvite” şi în instituţia statului care le primeşte. Generozitatea aceasta s-a plătit măcar cu trei vieţi.

Conform libertatea.ro, TIR-ul de la „Victor Babeș” e produs de Optima Technic din Turcia și a fost vândut ca „trailer COVID”. România figurează pe site-ul companiei din Ankara drept singura țară europeană care, prin SMURD, a cumpărat trailerele specifice de îngrijire a bolnavilor COVID.

Cele patru TIR-uri de acest fel, intrate în posesia IGSU, prin intermediul fundației SMURD şi a Fundaţiei lui Dan Voculescu (Antena 3), ca soluție de urgență pentru suplimentarea secțiilor ATI în România, au avut mai multe probleme și până la tragedia de luni seara.

Primul şi-a dat obştescul sfârşit în curtea Spitalului de Urgenţă din Timişoara, primul spital timișorean care a cerut sprijin ATI.

”A cerut o unitate mobilă, unde erau cam 8 paturi. TIR-ul s-a defectat și a plecat la reparații la Cluj”, a explicat, pentru libertatea.ro, dr. Dorel Săndesc, pe 10 martie. “Era imediat după ce premierul Cîțu a cerut mărirea numărului de paturi ATI”.

Al doilea spital care a cerut o unitate externă, un TIR, a fost Spitalul Județean. ”Dar s-a defectat și acesta”, a explicat Săndesc. ”Și a plecat”.

A urmat încă un spital. Municipalul din Cluj a beneficiat și el, pentru scurt timp, de un TIR. Dar și acesta s-a defectat. ”Stătea în curte” – a spus, pe 10 martie, dr. Săndesc.

Căutând pe Google, am aflat că în afară de România, ţară, deh, europeană, beneficiare de această tehnologie “americană” (după cum a declarat public Raed Arafat), sunt Ucraina, Mauritania, Kârgâzstan și Libia.

Cetăţeanul “Calafat”, cel care ne promitea viaţa Aurei Ion, a celor prăbuşiţi în Lacul Siutghiol, a marilor arşi de la #Colectiv, a arşilor din spitalele României, a tuturor morţilor îngropaţi în batjocură goi şi sigilaţi în saci de plastic, mai are tupeul să apară pe sticlă (tupeu dat de colegii de haită care-l ţin în funcţie), să ne anunţe că “totul este sub control”, că “avem de toate”?

„Avem de toate”… „De toate” vom avea când au să înfunde ei puşcăria!

Şi, gata!

Noaptea, ca hoții, guvernanții au evacuat pacienții de la Spitalul Foișor din Capitală. Scuza lor pentru mizeria inumană la care am asistat (pacienți evacuați noaptea, unii cu mașini particulare, alții în portbagaj): ”De o săptămână, în București sunt zero locuri ATI COVID disponibile”…

Chiar așa, se știa că situația este gravă de o săptămână, dar s-a ales să se facă totul cu hei-rup-ul, de parcă trupele de securitate-miliție ai anilor 50 ai secolului trecut strămutau chiaburi și dușmani ai poporului în Bărăgan?

Neterminații aceștia de la guvernare au ajuns să facă circ și dintr-o relocare de pacienți care s-a transformat într-o evacuare forțată ca pe peron la Auschwitz. Cu pacienți scoși noaptea pe targă, în cărucioare, cu perfuzia în braț (un șir lung de ”domni Lăzărescu”), iar unii au fost evacuați chiar în portbagajul mașinii. Iar Cetățeanul Calafat are întotdeauna explicația la el: alții sunt de vină. Că ordinul de evacuare s-a dat de dimineață, că au fost prezenți pentru transferul pacienților, dar că managerul spitalului și anumite cadre medicale s-au opus și a fost nevoie de explicații suplimentare care au întârziat transferul.

S-or fi opus că medicii ortopezi nu au a face nimic cu tratamentul împotriva infecției cu SARS-COV-2? Nici nu mai contează.

Că managerul spitalului spune că ordinul de evacuare a venit în jurul orei 15.00. Nici cine minte nici nu mai contează.

Că din declarațiile date aflăm în ce minciuni ne țin acești guvernanți și în săptămâna care a trecut, de când știu că (citez): ”în București sunt zero locuri ATI COVID disponibile”. Ce au făcut acești neisprăviți timp de o săptămână? Au ieșit să ne spună că situația este sub control, că se simte o ușoară scădere a infectărilor și că, dacă o ținem tot așa, vom începe să ne ”relaxăm” de la 1 iunie. Că de Paște, circulația va fi la liber și alte bla-bla-bla-uri.

Întreb, oricum degeaba: Ce s-a întâmplat cu cele două spitale modulare cu 400 de locuri de la Lețcani și Pipera? Au fost dați banii, s-a luat parandărătul și pe nimeni nu mai interesează să le pună în circuit? Mai bine facem circ, să ne vadă Mapamondul în toată sălbăticia noastră?

Dar ce e cu adevărat sinistru, este cum unora li se pare absolut firesc, și chiar găsesc argumente pro, ca o mamă (care putea fi chiar mama lor care n-a știut să-i educe) să fie scoasă noaptea din spital, în cărucior, pentru a fi înfundată în portbagajul unei mașini, fără ca pe nimeni să nu intereseze starea sa de sănătate. Victimă colaterală, cum s-ar zice: suferința ei, eventuala înrăutățire a stării de sănătate, drepturile ei legale, se opresc la lupta împotriva COVID-19. Că un tată (care putea fi chiar tatăl unuia dintre acești neterminați), este scos de la terapie intensivă în toiul nopții pentru a fi strămutat în alt spital. Care mai e rolul terapiei intensive dacă se poate face și în portbagajul unei mașini?

Dar oricare dintre aceste deșeuri cu față umană, dacă ar fi fost scos chiar el noaptea din spital, cu picioarele rupte, cu buba proaspătă de la operație, cum ar mai fi guițat el despre nedreptatea care i-o face ”Vlăduț, te iubim, căcatinenugăsim”…

Înțeleg că nu mai contezi pentru sistemul de sănătate din România dacă nu ai viroza anului. Că te zboară din spital în stradă și-n frig ”Comandantul Acțiunii” cât ai zice ”Covid”. Noaptea, ca securiștii!

Din păcate, ce s-a întâmplat azi noapte nu a fost din întâmplare. A fost o situație previzibilă: se știa de lipsa de paturi ATI, se știa că suntem pe valul de infecții – doar asta fac (sau ar trebui să facă) acești ”specialiști” de situații de criză și politicienii cărora le raportează: se uită pe cifre. Dar s-a făcut ceva tipic românesc din care, ca de obicei, iese prost cetățeanul contribuabil. La fel ca în fața oricărui ghișeu și în fața oricărei situații în care cetățeanul român se lovește de funcționarii ostili și incompetenți ai unui stat mafiotizat.

Impostura, incompetența și prostia politicienilor și a celor numiți de ei în funcții se reflectă mereu numai asupra omului de rând. Și, niciodată, cei care iau decizii imbecile, rău-voitoare, incompetente, nu au de suferit.

Arafat, Voiculescu, DEMISIA!

Și, gata!

PS: Spitalul Foișor, transformat în unitate COVID-19 ILEGAL: Ministerul Sănătății a fost INFORMAT din 2 aprilie că spitalul nu îndeplinește condiții legale

Puşcăriile nu au prea fost capabili procurorii DNA să le umple de când li s-a luat posibilitatea de a da cu copy-paste din dosarele SRI.

Potrivit ultimului bilanţ, procurorii DNA înregistrează un “succes” de 48% condamnări din numărul celor trimişi în judecată. De când a fost scos SRI din “câmpul tactic al Justiţiei”, Direcţia Naţională Anticorupţie e ca purceaua în coteţ: niţel moartă.

Şi asta nu că s-a pus capăt hoţiilor. Din contră, pe fond de luptă în contra pandemiei, politicienii şi funcţionarii lor numiţi politic în funcţii mănoase fură la fel de vioi. Când simt sabia Justiţiei de-asupra capului, cum se-mbolnăvesc brusc, ca predecesorii lor. De vin procurorii cu SMURD-ul să-i descarcereze din banul public.

Mureau şi mor cu mâna încleştată pe şpagă.

Acum, s-a văzut cu miniştrii guvernelor Mandolină (1, 2 şi 3) că, cu noi în casă şi cu liber la achiziţii directe, nici frica de COVID-19 nu i-a împiedicat să pună mâna pe bani.

Eu, să fi fost procuror, aş fi scris pe banii de flagrant nu MITĂ, ci INFECTAŢI CU COVID-19.

Măcar să se bucure politicianul şi funcţionarul lui public numit politic de două ori: la zăngănitul de cătuşă şi la aflarea bunei vestiri.

Aflăm de la pluseristul Justiției, Stelian Ion, că printre multiplele motive pentru care s-a luptat cu desfiinţarea SIIJ a fost şi acela că se scurgeau pe filieră informații din dosare.

Păi, campioni la curs informaţii din dosare către goarnele lor din mass media au fost, sunt şi vor rămâne procurorii DNA şi cei DIICOT. Pe vremea Colduţei Kovesi depăşeau la scurgeri din dosare până şi celebrele inundaţii din anii 70.

Ştia “banditul” că va fi săltat de către procurori din numărul de jurnalişti adunaţi sub geamurile lui.

Apoi, dacă avea televizor în arest, afla şi de ce.

Scurgerea de informații (probe) din dosare aflate în lucru duce la anularea probelor respective în ţările acelea “de pe afară”. La noi duce la promovarea în funcţii.

Procurorii au fost campioni la scurs informaţii din propriile dosare, mai ales cele făcute cu interceptări de la SRI şi care nu prea stăteau în picioare din punctul de vedere al probatoriului. Aşa că au asmuţit “opinia publică” pe “bandit”, ca în anii 50 ai secolului trecut, transformând tembeliziunile în săli de judecată, transformând toţi neaveniţii în judecători, procurori şi avocaţi ad-hoc, punând oameni la stâlpul infamiei și distrugându-i. Iar mulţi dintre adevăraţii judecători au răspuns urletului din stradă cu sentinţe nedrepte.

Cum v-am mai zis: “Justiţia, în România se aplică doar cu scop demolator şi nicidecum în interesul Adevărului.”

Deşi tancurile sovietice au plecat de prin anii ’50, procurorii au rămas. Au rămas cu mentalitate, cu educaţie şi manevrabilitate de tanc sovietic. Pe lângă multiplele servicii secrete cu mentalitate securistă şi poliţişti cu mentalitate de miliţieni, n-am scăpat nici de procurorii care încă mai acţionează ca o veritabilă „poliţie politică”.

Prostia şi slugărnicia îşi dau mâna atunci când, în inters abscons (de grup, personal), se comit abuzuri de către instituţiile statului împotriva cetăţeanului.

Şi, gata!

Ceea ce mă deranjează în discursul „justițiariștilor” este că confundă Justiția cu niște nume, cu nişte “direcţii” trasate de acele “nume” şi cu indicaţiile că orice rahat ţinut de partea sa curată e şi comestibil. Pentru ei, din “numele” acelea izvorăşte “Justiţie”. Şi numai din aceea cu “J” mare!

Dar de nume sunt pline cimitirele.

Când vorbim despre Justiţie, Dreptate, Adevăr, vorbim în primul rând despre idei și despre principii. Iar ideile și principiile nu le anulezi doar pentru că îţi place un nume şi-ţi displace alt nume.

Dar „justițiariștii” sunt masa de manevră a Democraţiei (cu “D” mare)! Ei sunt activi şi vioi numai din spatele Mămucii sau Tătucului. Fără statuie la care să se închine, sunt ca și orfanii. Sunt debusolaţi şi nu mai au sens şi direcţie. De aceea sunt preluaţi şi pasaţi atât de simplu, în numele “apărării justiţiei”, de la Tătucul Băsescu, la Tătucul Iohannis, cu Mămucile Macovei şi Kovesi.

Dar cine poate apăra Justiţia de propriii ei slujbaşi? Cei care o aplică prin zdrobirea cu anticipaţie a inculpatului?

Ce “justiţie” este aceea care se face cu inculpaţii aflaţi sub presiunea publică (şi subterană) a celor mai puternice instituţii ale statului: procurori, SRI, poliţie, tribunale şamd?

Că am văzut cum, în ultimii ani, inculpaţii au fost mai întâi condamnaţi la televizor şi în “social media” chiar înainte de a ajunge în faţa unor judecători. Au fost “judecaţi” în baza “scurgerilor” din dosare date “pe surse” chiar de către procurorii de caz, goarnelor lor din mass media.

Inculpaţii au fost încarceraţi înainte de a fi judecaţi pentru a fi zdrobiţi psihic şi pentru a li se diminua şansele la apărare. Şi, la tot valul de “scurgeri” de picanterii irelevante judecării cauzei, date trunchiat din dosare chiar de către procurori către goarnele lor din mass media, inculpatul nu a avut (nu are) voie să se apere public.

Am văzut, prea de multe ori, acte de acuzare în care probele în favoarea inculpatului sunt înlocuite cu consideraţii, adesea politice, şi cu justificări legate de opinia publică. “Opinie publică” „montată” împotriva acuzatului prin documente selectiv „scăpate” din dosar către presă chiar de către procurorii de caz. Cu ochii mei am văzut cum în celebrul caz “Gazeta” procurorul Deritei îi pasa picanterii din dosar unei goarne din presa locală, fix înainte de ziua în care se judeca una dintre nenumăratele scandaloase “prelungiri de mandat de reţinere” împotriva jurnaliştilor. Care au pierdut 11 ani din viaţa lor ca să-şi probeze nevinovăţia din cauza unor ticăloşi care au vrut să-şi facă un nume şi o carieră călcând destine în picioare.

Iar când se ajunge în instanţă, avocaţii acuzaţilor sistemului ticăloşit sunt persiflaţi, atenţionaţi şi, „la nevoie”, sunt reţinuţi dacă îndrăznesc să-şi apere clienţii.

Şi chiar încarceraţi. Încarceraţi, apoi sistemul ticăloşit, folosindu-se de slugile sale din mass media, îşi caută justificări.

Ultimul şi cel mai la îndemână exemplu de “justiţie de cumetrie” este cel al avocatului Robert Roşu care a fost condamnat în decembrie 2020, fiind acuzat că şi-a făcut meseria de avocat, apărând interesele unor clienţi. A fost achitat de Curtea de Apel Braşov, pe motiv că nu a făcut altceva decât să îşi facă meseria. Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie au insistat să se facă “dreptate”, aşa că a luat 5 ani la un complet (denumit “negru”) de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

“111 zile nu am ştiut de ce” – scrie pe blogul său avocatul clujean Robert Chiriţă, fondator al Societăţii de Avocaţi Chiriţă şi Asociaţii.

“Termenul legal de motivare a unei hotărâri este de 30 de zile. În baza principiului “oricum nu păţesc nimic, sunt zeu de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, mă doare la acarici” noul 30 este 111.”

Motivarea s-a dat miercuri seara, dar nu a fost accesibilă electronic celor interesaţi, ci numai goarnelor “sistemului” de la G4 Media care au dat-o cu titlul de “exclusivitate”. În fond, cum spuneam mai înainte şi cum constată avocatul Chiriţă: “Flegmarea în presă a unor oameni, fără să se poată apară este unul dintre stâlpii statului de drept, aşa-i?”

“În fine” – scrie avocatul: “citesc şi io partea mai importantă în ziar. Şi scrie acolo că lui Robert i-au dat 5 ani pentru că, deşi ştia că sunt riscuri pe partea legală – adică, că e posibil să se respingă cererile clientului său – a acceptat totuşi să participe la acest demers ilegal.”

Citez, în continuare: “(…) cred că e capătul profesiei. Adică, dacă eu ştiu că s-ar putea să-mi respingă o cerere ca fiind ilegală, şi totuşi o fac înseamnă că mă duc la puşcărie. Dacă aş fi UNBR azi, aş pune roba jos şi mi-aş vedea de treabă. E nevoie doar de avocaţi care să facă numai cereri legale. Din ăştia crescuţi în spiritul omului nou. Ăştia old school, care facem cereri despre care ştim că ar putea fi respinse, suntem infractori. Dacă ni se admit, către puşcărie, că e loc.”

Vorba aceea: vrem o ţară ca afară? Dar o avem: e Rusia!

Şi, gata!