Vă plângeți de Liviu Dragnea? Să nu o faceți. Liviu Dragnea și liota sa de cumetrii, încuscriri și șogorii o găsiți la o aruncătură de privire de voi. Unii și când vă uitați în oglindă

Nu-i Boc atât de vinovat că nu-și onorează promisiunile, sau că s-a înconjurat numai de lingăi și fripturiști (oameni de afaceri, funcționărime, partid și mass media), cât sunt de vinovați ipocriții de clujeni care-l înjură zilnic BOCați în trafic, dar apelează la noi, răii de la Ziar de Cluj și de la NCN să le rezolvăm problemele.

Pe ascuns, că nu vor să-și asume nici măcar necazul care i-a lovit – dacă în viitor au iar nevoie de cel care le-a provocat necazul? … Iar când vine ziua votului, îl votează pe Boc cu frenezia fetelor de la Apaca (“cu tot neamul, ca să moară de necaz” „dujmanul”) – și, firește, ne înjură pe noi, “că un lucru bun n-am scrie, numai să criticăm știm”.

Să fie primit, eu mă simt extrem de bine să le-o spun de la obraz, fix la fel cum o fac de 28 de ani. Și știu exact ce afirm când scriu și când vorbesc, că-i știu de pe vremea când “ce era pe ei, era și în dulap”; de când, vorba aceea: “dacă se îmbrăcau, zici că se mutau”… Știu exact ce, cine, când, unde, de ce – despre cariere și despre averi acumulate în 10 ani cât alții în două sau 3âtrei generații.

Din munca lor cinstită de a cărei șansă de oportunitate (uși deschise la timp și mâini întinse fix când trebuie să pună o semnătură sau o ștampilă) nimeni altcineva nu a avut parte.

Numai lor li s-au deschis “Cerurile” (nu și “populimii”) să le dea întocmai și la timp toate aprobările, toate certificările, toate contractele cu statul. Au învățat, au pus osul, au vărsat sudoarea limbii și au devenit politicieni. Și chiar prosperi oameni de afaceri (și vițăvercea, cum ar zice Caragiale – că și oamenii de afacei vor să devină acum politicieni); soțiile, amantele, sau chiar ei au devenit avocați de renume județean sau chiar notari de o excepție și o excelență atât de evidentă încât se simțeau onorate toate băncile și cei care mai aveau interese imobiliare prin oraș să-și facă toate actele și să-și plătească toate taxele și comisioanele numai la binecuvântatul și plinul de har al lor birou.

Și câte și mai câte astfel de succese, presărate toate cu cadavrele “tovarășilor de drum”.

Habar nu aveți de câte ori nu am auzit mărturisiri de genul: “am furat pentru el și acum mă aruncă”. Sau: “nu avea nici după ce bea apă acum 10 ani… și uită-te la ce are acum”.

Vă plângeți de Liviu Dragnea?

Dar el nu e singurul. Din familie, printre vecini, la locul de muncă, printre toși funcționarii și politicienii, începând de la cel mai mic cătun și până la cel mai dezvoltat oraș, vă rânjește câte un Liviu Dragnea. Unii dintre voi îl vedeți și când vă uitați în oglindă.

Liviu Dragnea și liota sa de cumetrii, încuscriri și șogorii o găsiți la o aruncătură de privire de voi – ați pus (am ous și eu) umărul ca să existe, să prospere și să propășească.

Acesta este adevăratul stat paralel, cel în care ne căcăm pe ea lege când nu ne vede nimeni și sunăm un prieten să nu pierdem vremea la vreo coadă, chiar dacă acea coadă este fără nici o miză pentru timpul nostru pierdut. Dar ne simțim mai altfel că am evitat “pulimea” și “am fost serviți peste rând”.

Acest “am fost serviți peste rând”, cu tot ce conține ca “servicii” este cărămida cu care se clădește statul paralel. Și fiecare dintre noi am pus măcar o cărămidă.

Reclame
Publicat în Băga-mi-aș votul! | Etichetat , | 2 comentarii

De ce a fost transplantat Socaciu? Din cauză că Mihai Lucan era înnebunit de importanța, imaginea și banii celor pe care îi opera

Două cazuri de transplant făcute la Cluj au răscolit în 2009 și în 2013 presa din România: deputatul PSD de Mureș, Victor Socaciu căruia i s-au transplantat rinichii unei fetițe de 10 ani din județul unde cântărețul era parlamentar și Alexandru Arșinel, fost membru UNPR, partidul lui Gabriel Oprea care a primit rinichiul unui tânăr de 23 de ani care s-a sinucis.

Socaciu era pe lista de transplant de două luni și făcea dializă de două săptămâni iar Arșinel era pe lista de transplant de trei zile și nu a făcut deloc dializă

Jurnaliștii au scris în cazul lui Socaciu articole în care explicau că în străinătate, rinichii prelevați de la copii merg la copii, salvându-se astfel două vieți. În plus în ambele cazuri presa a arătat că persoanele înscrise pe lista de transplant așteaptă ani de zile până se găsește un donator iar unii mor înainte de a apărea rinichiul salvator așa că s-a speculat că norocul celor doi politicieni a fost „ajutat”. În 31 decembrie 2012, 3371 de persoane așteptau pentru un transplant de rinichi din care 22 au murit în acel an. Cum să credem că din cei 3371 de oameni, exact lui Arșinel i s-a potrivit rinichiul?

Fost consul general al României la Montreal și fost deputat PSD, Victor Socaciu are patru rinichi la purtător: doi ai lui, bolnavi și doi de la o fetiţă în vârstă de 10 ani, care intrase în moarte cerebrală în urma unei operaţii complicate pe creier. Cum un rinichi de copil nu poate duce ditamai adultul, chirurgul Mihai Lucan l-a băgat și pe celălat în fostul cenaclist „Flacăra”. Așa, nu un copil, ci doi, dintre cei fără o “importantă” “valoare socială” – după cum făcea trierea de viață și de moarte Lucan, a fost săltat din schema de supraviețuire.

Folkistul, pe atunci deputat PSD, care suferea de insuficienţă renală cronică, a fost operat în 2009. Mai mulţi pacienţi aflaţi pe lista de aşteptare au fost testaţi, dar Mihai Lucan se apără că singurul compatibil a fost acesta. Numai că, inclusiv la vremea transplantului, Emanuel Ungureanu, fost angajat al clinicii, acum deputat USR de Cluj, susține că, de fapt, existau și copii compatibili. Iar Socaciu putea să mai aștepte. Acuzaţia este susţinută şi de fostul ministru al Sănătăţii Vlad Voiculescu.

În sfârșitul lunii decembrie a anului trecut, după ce Mihai Lucan a fost călcat de procurorii DIICOT și dus la București cu propunerea de arestare preventivă, acuzațiile la adresa lui Socaciu au fost reiterate în spațiul public atât de către Ungureanu, cât și de către Voiculescu.

În replică, Victor Socaciu a declarat pentru Mediafax că a „făcut o analiză la domnul profesor Lucan şi după câteva luni am fost chemat pentru că se ivise ocazia transplantului şi s-a constatat că era o foarte bună compatibilitate. Ca atare, am fost operat. Asta e tot. Nu e vorba de niciun tratament preferenţial”.

Astăzi aceste afirmații le probează în fața procurorilor DIICOT.

Reamintim faptul că mass-media din România relata, pe 18 septembrie 2009, lui Victor Socaciu i s-au transplantat de către medicul Mihai Lucan doi rinichi – o mare reușită medicală, așa a prezentat cazul mass media vremii.

Lucan era atunci pe val.

Doar Emanuel Ungureanu a facut scandal atunci. El susținea (și susține) că operația lui Socaciu este emblematic pentru un sistem corupt de transplant în care organele donatorilor erau atribuite preferenţial către VIP-uri, politicieni și persoane cu bani. Iar Ungureanu știe ce spune, el fiind cel care a fost martor la moartea a 23 de copii cu insuficienţă renală cronică din cauza acestui sistem corupt de transplant.

Acesta susține că problema celor care nu erau transplantaţi era fie că nu erau suficient de importanţi, fie nu aveau bani sau imagine de oferit. Iar Mihai Lucan după aceste trei lucruri era înebunit: importanță, bani și imagine. “Socaciu şi Arşinel nu aveau bani, dar ofereau imagine care urma să fie convertită în bani prin clinica privată Lukmed, care avea astfel mai mulţi clienţi care veneau la maestru”.

„Cazul Socaciu e şi mai flagrant decât cazul Arşinel, pentru că Socaciu a fost transplantat cu ambii rinichi ai unui copil de 10 ani care a suferit anevrism cerebral, în condiţiile în care erau copii compatibili pe secţia Nefrologie Pediatrică internaţi la Spitalul Pediatrie 2 din Cluj” – susține Emanuel Ungureanu.

Fapt întărit de către actualul manager al Institutului de Urologie și Transplant Renal, doctorul Silviu Moga: „Un astfel de transplant, în care sunt donaţi doi rinichi de copil unui adult, încalcă logica, bunul-simţ şi criteriile medicale“.

Din anchetele Ziar de Cluj din epocă aflăm că Socaciu a ajuns la dializa în 2009, ca urmare a unui diabet care i-a generat insuficienţă renală cronică. La recomandarea lui Mircea Penescu, directorul de atunci al Spitalului de Nefrologie Carol Davilla din Bucureşti, a luat legătura cu Mihai Lucan, de la ICUTR Cluj, şi s-a înscris pe lista de transplant.

„Într-o lună sunt gata”, ar fi spus el apropiaţilor, explicându-le că „Lucan are nişte interese mari, aşteaptă o aprobare importanta pentru un proiect de-al lui, şi îl voi ajuta să o obţină” – cel puțin așa ar fi declarat surse din anturajul artistului pentru cotidianul „Adevărul”.

După nici o lună, a primit telefon că s-au găsit rinichi compatibili, a plecat urgent la Cluj, iar a doua zi a fost operat. Cei doi rinichi transplantaţi funcţionează şi în ziua de astăzi.   Mulţumirea către familia donatoarei a venit la televiziune, la Pro TV, de unde aflăm din emisiunea Happy Hour, că Socaciu a compus o melodie pentru fetiţă („Îmbrăţişare-n cer”). Din aceeaşi emisiune aflăm că acestuia i-a fost mai uşor să ajungă la televiziune, decât părinţilor îndureraţi, pe care „intenţionează să-i viziteze pentru a le mulţumi personal pentru gestul lor”.

Cum s-a ajuns aici? Simplu, prin pile, cunoștințe și relații făcute într-un sistem corupt și cliemtelar.

În 2009 a fost numit în fruntea Agenției Naționale de Transplant un medic rezident în anul III în medicina de laborator, Dan Luscalov (foto) care a început în 1994 Facultatea de Medicină la Româno-Americană și a absolvit în 2002 la Universitatea Iuliu Hațieganu din Cluj. În 2003 s-a angajat ca medic stagiar la Dej, în 2004 s-a transferat ca medic de familie la Ocoliș, județul Arad și în același an devine mâna dreaptă a profesorului Mihai Lucan. În 2007 și-a început rezidențiatul în medicină de laborator.

Acest personaj a fost acuzat de fostul ministrul Sănătății Vlad Voiculescu „că a încălcat legea 95 prin desemnarea doctorului Zota în funcţia de coordonator. Nu există această funcţie. Între 2013-2016, Consiliul Ştiinţific nu s-a întrunit decât de patru ori, deşi era obligatoriu să o facă lunar, iar o parte dintre membri sunt decedaţi. Vom sesiza autorităţile competente pentru suspiciuni de fals şi uz de fals. Există suspiciuni la cheltuirea banului public. Există un caz în care un şofer a semnat un raport fără să înțeleagă ce semnează”.

Conform declarației lui Voiculescu, dr. Victor Zota, coordonatorul Programului Naţional de Transplant a mințit în 2013 când a fost întrebat despre transplantul peste rând al lui Arșinel și al lui Socaciu, declarând: „Asta este marea problemă pe care nu o înţelege lumea, lista de aşteptare la transplant nu este ca un rând la carne. Donatorului i se face un screening imunologic, apoi sunt selectaţi cei compatibili. Pe urmă îi chemi şi vezi dacă sunt în situaţia de a putea face transplant, adică dacă se mai află pe listele de aşteptare (pentru că se mai întâmplă să moară), dacă nu au căpătat, între timp, alte afecţiuni, dacă nu sunt răciţi, dacă nu au vreo ciupercă”.

Toți miniștrii Sănătății de după 2009 au acoperit mafia din activitatea de transplant, însă acum aflăm că de fapt presa intuise foarte bine: „nu există criterii și proceduri de alocare a organelor, iar legile care sunt nu sunt respectate”, după cum a declarat fostul ministru al Sănătății, Vlad Voiculescu, în urma finalizării verificărilor Corpului de Control al ministerului la Agenția Națională de Transplant. Ministrul a amintit că nu există o listă de așteptare la nivel național pentru fiecare organ, deși conform regulilor aceasta ar fi trebuit să fie funcțională, nu există un regulament de alocare a organelor, ci doar o cutumă în baza căreia se face alocarea, pacienții de pe listele de așteptare pentru transplant nu beneficiază întotdeauna de șanse egale, fiind posibil ca pacientul aflat în vârful listei să nu intre în sala de operație, nu există proceduri clare pentru contactarea pacienților potențiali beneficiari ai transplantului.

„Corpul de control al Ministerului Sănătății a descoperit de asemenea existența unor fenomene care indică suspiciuni cu privire la corectitudinea alocării organelor pentru transplant în primul rând în interesul pacienților și cu respectarea criteriilor de prioritizare medicală. 60% dintre pacienții care au beneficiat de aceste transplanturi au fost înscriși pe lista de așteptare chiar în același an, deși erau pacienți pe lista de așteptare încă din anul 2005. De asemenea, într-un centru și pe o singură arie patologică 80% dintre beneficiarii de transplant au fost înscriși în același an, 2015”.

În 2016, Vlad Voiculescu a sesizat procurorii.

Poate că prin audierile lui Arșinel și Socaciu, azi asistăm la “coacerea” unui nou dosar penal pentru Mihai Lucan și gașca care l-a protejat, unul adevărat, privind transplantul și abuzurile făcut în cadrul acestui program în România. Poate aflăm și de niște trafic de organe.

Publicat în Odă Muncii | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Valoarea Guvernării PSD: O analfabetă ministru de Interne

Citim în declarația de averea a sinsitrului de Interne, Carmen Dan, fosta secretară de școală comunală parașutată în funcția guvernamentală de către președintele PSD Liviu Dragnea, că a fost “în intervalul oral” “decât” “supprefect”. Semnat: nume și “pronume”.

suptprefecta Dana

Publicat în Băga-mi-aș votul! | Etichetat , , | 1 comentariu

Degradarea calităţii oamenilor intră în preţul plătit pentru pervertirea instituţiilor democratice. Buruienile se înmulțesc mai uşor decât plantele utile

Cum există legi care reglementează relația cetățenilor cu Statul, așa trebuie să existe legi care să regementeze în clar relația partidelor cu banii, posturile și funcțiile pe care le gestionează public. Asta pentru ca IMPOSTORII să nu mai aibă impresia că pot trăi pe bani publici ca și cum ar fi banii lor personali, să nu mai considere “că dau”, ca și cum ar da din ogradă la mamele și tații lor!

Că impostura este “coloana vertebrală” a guvernării în România: CV-urile falsificate ne dau “conducătorii” pe care-i vedem. Iar pilele, cunoștințele și relațiile acestora ne căpușează bugetele și funcțiile publice.

De ce lucrează ei (și ne lucrează) cu impostori? Că este riscant să pună un specialist pe un post corespunzător specializării sale, deoarece se pot trezi pe cap cu unul dintre ciudaţii care-şi iau specializarea în serios. Unul care ar avea un limbaj comun cu subordonaţii săi  care să se apuce să facă „lucrurile să meargă”. Cum? Să „meargă lucrurile”, să se respecte legile, să nu mai fie nevoie de şpăgi şi mici ciubucuri? Și ei pe cine mai controlează, pe vine să mai pună să le facă munca murdară?

Așa că un papagal este mai bun de șef. De aceea am avut și vom mai avea tanchiști ca manager de spital, popi ca miniștri ai Agriculturii, contabili la Sănătate, vreun cioclu pe la planingul familial şamd. Când se apucă vreun papagal de-acesta să aibă „idei” (să vrea mai mult decât i-a trasat şeful/sponsorul/partidul ca sarcini), cum este dat pe mâna adevăraţilor specialişti, să-i arate unde îi este locul în societate.

Degradarea calităţii oamenilor intră în preţul plătit pentru pervertirea instituţiilor democratice. Buruienile înfloresc mai uşor decât plantele utile.

Așa că, partidele politice sunt principala sursă de corupție din România. Din cauza lipsei unor legi concrete, acestea s-au transformat în grupuri personale de interese cu atitudine de tip mafiot: “ți-am dat, dă-mi”.

Am mai scris: banii „sponsorizează” partidele (total netransparent). Partidele „sponsorizează” cu funcții și posturi – la fel de netransparent. De aceea România este un stat clientelar, un stat mafiot. Nici un partid nu s-a preocupat de profesionalizarea propriilor membri. Din contră, din cauză că și-o pot zice de la obraz (care obraz?): “ți-am dat – dă-mi”, în fiecare partid s-au făcut numiri în funcții publice (ÎN SINECURI) care nu au ținut cont de competență. Nici măcar nu mai contează că greșelile făcute de către o persoană incompetentă numită într-o funcție publică se contorizează negativ în dreptul partidului care a făcut numirea.

Se mizează pe uitare. Iar memoria românilor nu ține de la un exercițiu electoral la altul. Se epuizează între un “Paște fericit” și un “Fie ca Magia Sărbătorilor”…

Publicat în Băga-mi-aș votul! | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Mediafuckyou – Agenția de PR a lui Lucan a început contraofensiva

Citim cu stupoare o știre azvârlită în mass media prin intermediul Mediafax conform căreia “procurorul Marian Delcea, cel care instrumentează dosarul medicului Mihai Lucan, a semnat, în anul 1989, un angajament cu Securitatea, acesta fiind identificat sub numele de „Dan Dragoescu”, potrivit unei adeverinţe ce atestă recrutarea sa pentru furnizarea de informaţii în perioada menţionată.”

Ce rapid a ieșit “adeverința” la iveală – asta ne arată cât de sprijinit este delapidatorul Mihai Lucan de către acea parte a sistemului ticăloșit care s-a servit cu câte un rinichi de copilaș în măcelăria Lukfurt: securiști, sereiști, procurori, actori, politicieni, judecători…

Pe lângă faptul că acest procuror a primit hârtie de la CNSAS prin care se atestă faptul că: “nu i se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator al Securităţii, întrucât poziţia sa nu se circumscrie prevederilor legale ce arată acest lucru”, dacă ar fi fost (așa cum jegos se insinuează în titlul dat de Cooperativa de pseudopresă), îl face acest lucru mai puțin delapidator pe Mihai Lucan?

Nu.

Lucan rămâne aceeași infecție a sistemului public de sănătate, același delapidator lacom, același traficant de organe și influență, indiferent de cât PR va plăti cu bani grei (din banii smulși cu bisturiul de la amărâți) la cei care pun botul. Și e plin de boschetari înfometați prin pseudomass media națională și locală, așa că nu va fi greu de făcut această contraofensivă șobolănească.

Ce aș vrea să-și aducă aminte acești boschetari de pseudopresă este faptul că niște colegi de-ai mei, jurnaliști adevărați, nu boschetari (boschetarii aplaudau pe margine), au fost târâți 11 ani prin săli de tribunal de către niște șobolani ai sistemului în încercarea de a le închide gura tocmai sub acuzația că ar fi dat “titluri mari, manipulative, fără nici o legătură cu conținutul materialului”.

Colegii mei au învins sistemul șobolănesc, Adevărul a fost pus în drepturi.

Lucan va rămâne același individ îngenuncheat profesional de lăcomie, indiferent de câți boschetari de presă vor racola de partea lui cu bani (din banii smulși cu bisturiul de la amărâți) șobolanii din “sistem” care s-au servit cu câte un rinichi de copilaș în măcelăria Lukfurt: securiști, sereiști, procurori, actori, politicieni, judecători…

Publicat în Țara bizonului liniștit | Etichetat , , , , , , | Lasă un comentariu

I se spunea “Violatorul” și a fost surprins în flagrant în timp ce viola o fetiță

… dar din jandarm responsabil, l-au făcut polițist și mai onorabil. Iar colegilor săi le-au trebuit patru zile ca să-l recunoască în poze!

Ca să ne lămurim cu privire la practicile statului mafiot în care s-a transformat România sub indiferența votării unui așa zis “rău mai mic”, trebuie să înțelegem parcursul acestui individ de la jandarm la polițist la “Rutieră”. Colegii de la “scârbiciu” îl alintau zicându-i „Violatorul”, că era de notorietate faptul că năvălise într-o casă peste o femeie cu intenția de a-i explica pe viu faptul că copiii nu se fac prin polenizarea florilor de către albine. Apoi, prin anul 2016 niște polițiști de la Secția 18 Poliția Capitalei l-au surprins în flagrant în timp ce viola o fetiță!

Și? Fetița a rămas cu traumele, iar dosarul deșeului cu față umană a fost preluat de Departamentul de Control intern, loc în care a și „murit”.

De ce? Poate aflăm ceva de la “intervalul oral” care ne este ministru de Interne.

Dar privilegiile ne-omului erau doar în formă continuată. În 2010 fusese deja transferat de la Jandarmerie la Poliția Rutieră, în condiţiile în care toate posturile la Poliţia Română erau blocate – așa aflăm din materialele de presă.

A cui pilă este acest “Violatorul”? Asta trebuie să răspundem acum dacă vrem ca astfel de dezaxați să nu ne mai aibă la îndemâna poftelor lor – indiferent că sunt pedofili, politicieni sau înalți funcționari publici.

Ni se spune acum de către cei de la Interne că este vorba despre un “caz izolat”. Nici nu vreau să știu câte astfel de cazuri “izolate” mai există printre oamenii lui „Lex et Honor” – cu voia și cu știința unor „cadre” superioare pe linia ierarhică.

În loc să coafeze legi și ordonanțe, Guvernul ar face bine să ia târnul și să rânească în propria ogradă. Să ne lase cu pedepsele sporite pentru ultraj și să umble la educarea milițienilor din dotare, să-i transforme în polițiști, jandarmi șamd – nu în bătăuși. Că infractor la infractori își dau în cap pe stradă – și, din păcate, nici nu mai știi care e “organul” și care e interlopul.

PS: Dumitru Coarnă, șeful sindicatului al cărui membru este pedofilul din lift, a scăpat pe tubul catodic un porumbel: omul a ajutat mult ”niște generali care și-au construit vile de curând”… În România mafiotă pedofilii ajută generalii, iar generalii ajută borfașii.

Publicat în Băga-mi-aș votul! | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

Gheobălsberg, aka Facebook România

Am fost blocat din nou pe contul de FB, pentru 7 zile, pentru un link de la un material jurnalistic care conține următoarea frază (“neconformă cu standardele comunității”), enunț bazat pe statistică: “Despre clujenii mitomani, culturnici, ignoranti si provinciali. Despre cei ce urineaza si defecheaza in ganguri. Despre clujenii ce inca ii vor morti pe „poponari”, „bozgori” si „ciori”. Peste o suta de mii de clujeni NU citesc nicio carte”.

Nu știu ce “standarde” “comunitare” încalcă, dar materialul nici măcar nu este un material scris de mine.

Dar, un raportac a raportat și idioții utili de la FB România au blocat pagina.

Au pus un program să facă acest lucru (se ascund în spatele acelui program, deși le-am scris, în mare, exact ce scriu și aici) – și ei s-au spălat pe mâini, fără să realizeze că sunt slugile cenzuratoare ale unor politicieni români care și-au pus haitele de postaci să se transforme în raportaci. Ei nu mai trollează postările incomode, le raportează – și idioții utili ai lui Gheobălsberg cenzurează. Iar un program de computer le suplinește lipsa de inteligență.

Bine că “comunitatea” lui Gheobălsberg are ca “standarde” “de comunitate” decapitările în direct și paginile care propovăduiesc pedofilia.

Publicat în Ghinion 100% | Etichetat , , , , , , , | 4 comentarii

Legea e bună numai când îi zboară dinții din gură adversarului nostru. Despre teatru ieftin și isterie la Cluj-Napoca. Despre cum Emil Boc este principalul vinovat pentru teatrul ieftin de ieri

Am avut parte de teatru ieftin ieri la Cluj-Napoca – numai bun de generat discuții inutile pro și contra, numai bun de viralizat prostia și nemernicia ca locuri comune. Genul de teatru iefitin #SalivămRoșiaMontană pe care s-au cățărat monstrulețul apneic Goțiu și devoratorul de pufuleți din gunoaie Dohotaru direct în Șparlamentul României.

Ieri s-au manifestat în Piața Avram Iancu cam 50 de rromâni verrzi pro-familia tradițională (pe care încă nu am definit-o care ar fie: cea în care copilul și soția sunt abuzați cu pumnul, el și copii sunt abuzați cu cicăleala, polonicul și cu amenințarea că nu mai vede el născătoare câte zile mai are, sau cea în care ei trăiesc fericiți până când moartea îi va despărți urându-se profund pentru ceea ce au devenit după cea acea unică noapte magică în urma căreia au rămas cu un urmaș în brațe). Ei se manifestau chipurile în contra altor 200 sau 300 români (cifrele diferă de la relatare la relatare) care manifestau pe undeva printr-o margine a Clujului napoc pentru șansa de a face cine ce vrea în budoarul său fără a fi judecat și condamnat și trecut la categoria de sub-om.

La un oraș de 250 de mii de locuitori, cam care era rata de interes pentru ambele manifestații?

Către zero.

Așa că s-a trezit o tovarășă activistă să facă de asemenea manieră încât să nu cumva să treacă evenimentele neobservabile – așa cum ar fi meritat tot ceea ce ține de extreme. O actriță profesionistă s-a dus în mijlocul rromânilor verrzi și le-a vorbit chestii pe care ei nu doreau să le audă. Conform LEGII pe care, dacă nu convine, tot activistul #UnițiSalivămAcumȘiLGTB o neagă, organizatorii verrzi au cerut îndepărtarea activistei și nu au intervenit chiar ei, așa cum cred că s-a sperat. Se numește provocare, se numește premeditarea faptei, nu a fost ceva spontan.

Jandarmii au respectat legea:

“Art. 12. – (1) Organizatorii adunarilor publice sunt obligati:

h) sa ia masuri pentru indepartarea participantilor care, prin modul de manifestare, tulbura ordinea si linistea publica, iar cand acestia nu se supun, sa ii semnaleze organelor de politie;

Art. 13. – Participantii la adunarile publice sunt obligati:

a) sa respecte recomandarile facute de organizatorii adunarilor publice, imputernicitii acestora sau organele de ordine;

b) sa se abtina de la actiuni de natura a impiedica desfasurarea normala a adunarilor publice si sa nu incite la asemenea actiuni prin viu grai, manifeste sau alte mijloace audiovizuale;

d) sa paraseasca imediat adunarile publice sau locul unde acestea se desfasoara, cand au fost somati de catre organizatori, imputernicitii acestora sau organele de politie;

Art. 14. – Este interzis ca persoane sau grupuri de persoane care nu au legatura cu adunarile publice organizate sa se infiltreze in randul demonstrantilor, cu scopul de a tulbura normala desfasurare a acestora.”

Acea lege care este extrem de rea și de opțională atunci când trebuie să ni se aplice, dar este extraordinar de bine venită și bine croită când li se aplică adversarilor.

Așa că gagica s-a trântit la pământ și a făcut teatrul ieftin pe care-l apreciază acum toți activiștii de conjuncturp ca fiind autentic și o dovadă în plus a îngustimii de minte a jandarmilor și al abuzului autorităților față de cetățeanul nevinovat care refuză să părăsească locul în care încalcă legea și refuză să se legitimeze și toate celelalte refuzuri de bine care dau bine atunci când Legea nu lucrează în favoarea noastră.

(deschid o paranteză pentru cei într-atât de slab mobilați educațional și moral încât să creadă că nu sunt adeptul protestului în fața abuzului Legii sau că nu mă revoltă și nu mă revolt atunci când Organul se crede izvoritor de Lege. Sunt pentru, asta nu înseamnă că nu voi zice ceea ce cred atunci când manipularea și provocarea sunt vizibile)

Și, ca să vezi: să nu cumva să rămână provocatoarea singură în demersul ei (poate de acolo i-a și venit ideea, vorba aia: dinte pentru dinte), trei hăndrălăi verrzi s-au dus la manifestația LGTB să facă deranj. Organizatorii le-au cerut jandarmilor să îi îndepărteze, aceștia s-au conformat. Numai că, ce să vezi: needucații și intoleranții s-au legitimat când le-au cerut-o jandarmii și s-au conformat cererilor acestora părăsind fără să producă incidente zona. Cum ar fi fost dacă și cei trei hăndrălăi s-ar fi dat cu curul de asfalt? Parcă și văd ce de aplauze ar fi prmit jandarmii dacă-I scoteau cu bocanci în gură din scenă… De ce? Pentr că “noi”, corecții politici avem voie să urâm ce este contrar nouă în numele iubirii și înțelegerii pe care o invocăm, alții nu. Pe “noi” ne-ar fi apărat jandarmii, altfel “ne” oprimează. Plus că ăia erau trei “pitecantropi” nu o donșoară silfidică scuturată de isteriile forțate ale plânsului teatral care a cuprins-o în momentul oportun. Cum scoți din scenă ceva revărsat care urlă și se zbuciumă pe caldarâm fără să te umpli de penibil?

Așa că întreb: cum ar fi ca decența să funcționeze egal, măsura aplicată să fie identică și la fel și judecata, dacă tot vrem să ne dăm obiectivi?

În rest, cum UDMR are nevoie de PRM și PRM de UDMR să-și justifice non-existența politică (iar despre Goțiu și Dohotarul nici nu s-ar fi vorbit fără Roșia Montană), așa și gagica asta a făcut niște teatru iefti cu și pentru niște proști. Apoi s-a viralizat totul. Că nu ar exista proști dacă nu s-ar potența unii pe ceilalți.

Revin și afirm: dacă se tăvăleau pe jos ăia trei extremiști ai noii drepte la manifestația LGTB și-i luau jandarmii pe sus, era ok, se aplauda în numele corectitudinii și al aplaudării bunătății legii. Dar ăia au plecat când le-au cerut jandarmii să plece. Ce-i greu de priceput din manipularea și din teatrul ieftin făcut de domnișorica activist?

Vinovatul principal pentru ziua de ieri este cel care a autorizat două manifestații aflate la extreme ca mesaj în aceeași zi. Adică Boc și echipa lui de inutili municipali. Mai vinovat este Boc care știe că are în primărie exact în biroul care autorizează chestiile acestea un înalt funcționar care este declarat activist al noii drepte (care dreaptă este de stânga, la fel ca și LGTBeii ăștia – și-o trage stânga cu stânga și noi trebuie să înghițim povestea că unii ar fi de „extremă” dreapta?)

Putea și Boc să citească legea, de exemplu:

“Legea 60 Art. 9: Sunt interzise adunările publice prin care se urmăreşte:

a) propagarea ideilor totalitare de natură fascistă, comunistă, rasistă, şovină (…) incitarea la discriminare, la violenţă publică.”

Numai că, în Republica Autonomă Cluj, legea este întotdeauna facultativă.

Publicat în Ghinion 100% | 4 comentarii

Se poate și cu “ciocanul” în gură și cu sufletul în Rai?

Încă de anul trecut v-am avertizat: obișnuiți-vă cu adevărul, acesta va fi spus! Dar continuați să vă comportați și să aveți aceeași atitudine nesimțită față de meseria mea și a colegilor mei, fără să vă tresară un mușchi de la rușinea care ar trebui să vă macine. Nu noi suntem vinovați că unii dintre voi v-ați obișnuit să confundați viața pe bani publici cu viața privată, iar alții sunteți atât de amorali încât vă întinați chemarea, harul și locul de muncă cu poftele și lăcomiile voastre. Cum n-avem nici o vină că o armată de săraci material și educațional sunt amăgiți în capcana cuvintelor voastre mierose și nu mai scapă de acolo excat ca și gâzele din plasa păianjenului.

Este trist să observ că tot felul de neterminați, pe bani publici, au umori și ne blochează comunicațional. Ei bine, vestea proastă pentru ei este că sunt alte instituții ale statului care au început să țină cont de ceea ce scriem și să se folosească de anchetele și analizele noastre pentru a le definitiva pe ale lor.

În curând vom fi mai pe subiect cu și despre tăcerile purtătorilor de necuvânt ai instituțiilor publice din Cluj, cu și despre ifosele acestor talange de la gâtul șefilor lor instituționali (că prind limbă numai când mișcă din cap șeful) și pretențiile lor de primadonă înțepată care, deși mulți s-au împuțit cu vechimea în funcții, nu sunt capabili să dea un răspuns cinstit atunci când sunt întrebați. Să tăceți, de banii noștri, când fișa postului vostru vă zice că trebuie să vorbiți, este inacceptabil. Mai ales când avem de-a face cu dintre aceia care v-ați jucat o vreme de-a jurnaliștii prin ograda presei.

Este trist să observ că tot felul de neterminați, la adăpostul anonimatului, încearcă să-și exhibe frustrările în comentarii la materialele de pe Ziar de Cluj. Apoi au pretenția să fie publicați și nu azvârliți în spam, “că e democrație” și orice inepție și înjurătură trebuie să fie suportată. Ei bine, nu. Zvârcoliți-vă, inepțiile și înjurăturile se duc în spam.

Tona de prostie pe pixel la comentarii s-a revărsat zilele acestea la materialele despre Pomohaci și la cel despre odroasla răsfățată a lui Chimu Lăpușan care a spart 3 milioane de euro, fără nici o justificare scriptică validă (la modul în care au raportat profit la ANAF) cu privire la proveniența banilor (acesta era subiectul, nu că poate omul să facă ce vrea cu banii lui; să facă, dacă sunt ai lui, munciți de el și curați, nu cu proveniență incertă fiscal).

Săracii moral și educațional ai Religiei Dandy s-au întrecut în inepții cu cei ai Lipsei de Obraz pe Banii munciți de Babaci. Numai când mai scriem despre discoteca ilegală în aer liber “Untold” se mai dezlănțuie Martorii “bumptzy-bumpty” cu atâta frenezie, așa cum s-au dezlănțuit să imprecheze, fără subiect și fără predicat, Martorii Omului Sfânt cu Ciocanul Curat.

Vorbim despre un preot ortodox, care este și cântăreț de muzică populară dar și vraci-exorcist. Despre un om al Bisericii care a presat cu vocea-i mieroso-duhovnicească un MINOR să accepte să aibă cu el relații HOMOSEXUALE. Cu gura cu care citește molifte și predică din Sfântul Altar, Cristian Pomohaci i-a zis explicit minorului: „Facem sex, te plătesc pentru sex! Arată-mi ciocanul! Îi spălat ciocanul?”.

Dacă înregistrarea era făcută pentru șantajarea acestui așa-zis slujitor al lui Dumnezeu, din 2013 până azi, acest șantaj s-ar fi produs. Oricum, organele abilitate ale Statului s-au sesizat și vor face lumină în ceea ce noi doar am relatat. Că nu suntem judecători să dăm verdicte așa cum au încercat și încă mai încearcă să dea săracii moral și educațional ai lui Pomohaci.

Acest subiect nu este nici măcar despre HOMOSEXUALITATE (să facă cântărețul Pomohaci tot ce dorește în limitele legii în iatacul său), ci despre un sluijitor al celor Sfinte care-și încalcă Jurămintele, Canonul și calcă în picioare Dogma bisericească doar pentru a-și satisface poftele lumești și trupești. Este despre PEDOFILIA acestui scandalos individ, căci victima acestui slujitor al lui Dumnezeu era minor (chiar daca legea pare că este interpretabilă și permisibilă), la data la care l-a înregistrat pe Pomohaci făcându-i avansuri scîrbavnice.

Așa că îmi permit să vorbesc despre IPOCRIZIA celor care se dau credincioși și iubitori de Dumnezeu, dar care sar în apărarea acestui individ surprins în plin păcat împotriva chiar a lui Dumnezeu și a Bisericii Ortodoxe Române.

Se poate, iubiți așa-ziși drept-credincioși, să ții CIOCANUL în gura aceea cu care apoi zici că rostești Cuvântul lui Dumnezeu?

Publicat în Ghinion 100% | Lasă un comentariu

Cum a moșit rabinul Boc o Hotărâre de Consiliu antiromânească. Radu Gyr condamnat încă o dată la Cluj

boc-evreu

Fantoșă perenă a democrației mioritice, Emil Boc revine în atenția opiniei publice cu o Hotărâre de Consiliu antiromânească, plămădită în laboratoarele obscure ale celor care, în urmă cu doi ani, au pornit infernalul război al stelei în șase colțuri împotriva unor repere ale culturii naționale și simboluri ale luptei anticomuniste din România. Astăzi, începând cu ora 14, consilierii locali vor dezbate și vor aproba după toate prognosticurile scandaloasa propunere a Ministerului de Interne, aceea de schimbare a numelui străzii Radu Gyr dn Cluj  – Napoca cu numele artistului maghiar Szervatiusz Jeno. Modificarea este însă un efect al sesizării Ministerului Afacerilor Interne de către Institutul Național pentru Studirea Holocaustului din România Elie Wiesel, potrivit căruia că nu s-ar respecta legea privind interzicerea simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război. Culmea, Szervatiusz Jeno, de origine maghiară, a fost decorat regimul comunist, fiindu-i atribuit titlul de „Artist emerit”, dar și Premiul de stat.

Radu Gyr, încă o dată condamnat la moarte de comuniști

Emil Boc și aleșii clujeni pun de astăzi umărul la asasinarea memoriei și conștiinței naționale. Poetul Radu Gyr este recunoscut incontestabil ca “poet al pătimirii“ în închisorile comuniste, opera sa având o valoare artistică incontestabilă confirmată şi prin faptul că poetul a fost de mai multe ori laureat al Societății Scriitorilor Români, Institutului pentru Literatură și Academiei Române. După cum este afirmat de istorici și susținut și de către Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România și semnatarii Petiției ”Solidaritate cu Radu Gyr”, cea mai importantă contribuţie a operei lui Radu Gyr este, poate, suportul moral constituit de poeziile sale pentru mii şi mii de deţinuţi politici. Mulţi dintre ei au mărturisit, în volumele de memorialistică publicate, că, în lungii ani de suferinţă şi deznădejde, creaţiile zămislite de Radu Gyr în infernul concentraţionar, transmise din om în om prin viu grau sau prin alfabetul Morse, au constituit hrana sufletească şi sprijinul care i-a ajutat, alături de rugăciune, să supravieţuiască.

Solicitarea Institutului Național pentru Studirea Holocaustului din România ”Elie Wiesel” devine cu atât mai surprinzătoare, cu cât este de notorietate faptul că poetul Radu Gyr, în calitatea sa de Director General al Teatrelor din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor, a dispus înfiinţarea în Bucureşti, în septembrie 1940, a Teatrului Evreiesc Baraşeum, singurul teatru evreiesc din Europa care a funcționat în tot restul anilor celui de-al Doilea Război Mondial.

Pentru poezia-manifest ”Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane”, considerată de autorități drept mijloc de instigare la luptă împotriva regimului, Radu Gyr a fost arestat și condamnat la moarte de către comuniștii slujiți la acea vreme de către stalinistului evreu Radu Florian, tatăl celui ce conduce în prezent Institutul Național pentru Studirea Holocaustului din România ”Elie Wiesel” – Alexandru Florian.

Alexandru Florian – în numele tatălui

Operațiunea pusă la cale la Cluj, de către odrasla comunistului evreu Florian, cu complicitatea activă a autorităților române, vorbim aici de Ministerul de Interne, Primăria și Consiliul Local Cluj – Napoca, este doar unul dintre episoadele în care funcționarul șef al Institutului ”Elie Wiesel” va face ordine cu pistolul prin cultura română, încercând pângărirea simbolurilor naționale și executarea la zid a memoriei celor care au fost condamnați ideologic, de tovarășii staliniști ai tatălui său, pe post de criminali de război. Radu Gyr nu este singurul luat în colimator de către Institutul „Elie Wiesel”. Conform sesizării Ministerului de Interne, Instituția condusă de Radu Florian, a trimis MAI o listă cu alte străzi sau monumente ce poartă numele unor persoane „vinovate de săvârșirea de infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război”, conform OUG 31/2002: este vorba despre strada Mircea Vulcănescu din Sectorul 1 al Capitalei, strada Gheorghe Jienescu, din comuna Rast, județul Dolj, strada Horia Vintilă, din Mangalia.

De asemenea, se are în vedere denumirea Liceului tehnologic „Mircea Vulcănescu” din București, a Grupului Școlar Economic Administrativ „Mircea Vulcănescu” din București, a Școlii Gimnaziale „Mircea Vulcănescu” din comuna Bârsana, Maramureș, a Grupului Școlar „Vintilă Horia” din Segarcea, județul Dolj, a Școlii „Wass Albert ” din satul Vița, comuna Nușeni, județul Bistrița Năsăud, a Școlii „Gheorghe Jienescu” din comuna Rast, județul Dolj și Liceul tehnologic „I.C. Petrescu” din comuna Stâlpeni, județul Argeș.

De asemenea, mai este vizat bustul lui Mircea Vulcănescu din sectorul 2, București, bustul Mitropolitului Visarion Puiu de la Mănăstirea Putna, dar și busturile lui Wass Albert din Odorheiu Secuiesc, satul Lunca Mureșului, județul Mureș, și din curtea bisericii romano-catolice din Reghin județul Mureș.

(Material preluat de pe barikada.ro)

Publicat în Ghinion 100% | Lasă un comentariu

Gunoaiele Clujului au uns cariere politice. Iar Justiția s-a jucat de-a alba-neagra cu informația aceasta

Aseară, la emisiunea ÎN VIZOR, fostul președinte al CJ Cluj, Mihai Seplecan, mi-a servit o informație bombă despre cum știe “sistemul” să ignore, cu nesimțire, pe față, informări cu privire la devalizări de milioane de euro din banii publici – dacă nu are primit Ordinul de Zi pe Unitate să acționeze. Adică comanda politică. Dacă mai aveam dubii cu privire la independența procurorilor, după informațiile primite aseară le-am șters cu totul și afirm, cu dezamăgire: lupta anti-corupție a fost și este o butaforie. Un fel de “satele lui Potemkin” (pe dinafară e vopsit gardul, înăuntru-i leopardul). Să-i arestăm pe-ai lor să le fie bine la ai noștri.

Mihai Seplecan, pe atunci șef al Consiliului Județean Cluj, împreună cu aparatul de specialitate al instituției clujene, le solicită audiență șefelor DNA, Laura Codruța Kovesi și DNA Cluj, Anca Mărincean, să fie primiți în audiență, pentru a pune la dispoziția organelor competente ale statului acte și dovezi cu privire la furtul a milioane de euro din banul public și aceste adevărate „doamne de fier” ale anticorupției tratează situația cu ignorare. Și nu o dată, ci de patru ori.

Sunt patru hârtii oficiale de cerere în audiență din partea unui ordonator principale de credite și nici măcar un răspuns de “hai siktir, mă dragă, nu prea ne interesează”!

Mai mult, văzând că anticorupția este mai interesată de găinării și nu de devalizări de milioane de euro, în anul 2015, Mihai Seplecan și aparatul de specialitate al Consiliului Județean Cluj au pus pe hârtie toate faptele și au dat curs la trei denunțuri penale. Cu privire la cum s-au depus clandestin deșeuri în valoare de 10 milioane de euro pe rampa de la Pata Rât – bani care au uns, unsuros, cariere politice în Cluj; cu privire la cum s-au dat bani pentru ecologizarea rampei de la Pata Rât în anul 2005, dar numai banii s-au ecologizat; despre cum s-au depus deșeuri ilegal pe pământurile oamenilor din jurul rampei – de a ajuns acea rampă ca, de la 8,5 hectare, să acapareze teritoriu până către 20 de hectare, mai ceva ca Rusia în Peninsula Crimeea… și câte și mai câte alte matrapazlâcuri făcute la Centru de Management Integrat al Deșeurilor, la investițiile pe drumurile județene, la Cluj Arena șamd.

Care denunțuri penale au rămas la stadiul de niște hârtie de șters la dos încă din 2015.

Între timp Mihai Seplecan a fost exclus din PNL. În primul rând din cauza faptului că nu a vrut să facă balet printre legi pentru a onora așa-zisa “voință poltică” a colegilor săi de partid și în ceea ce privește problema deșeurilor Clujului: rampa de gunoi de la Pata Rât, Centrul de Management Integrat al Deșeurilor șamd. Plus altele, care vor face subiectul altor materiale (e fain să ți se spună: „lasă, maestre, că s-a găsi cineva să ne trimită chiftele la Gherla”, nu?)

Între timp, inevitabilul s-a  produs. Clujul a ajuns din nou, a câta oară, la vorbele lui Mihai Seplecan. Întrebarea care se pune din nou este: cine sunt cu adevarat „curvele” județului (poate se vor întreba acest lucru și boschetarii de presă care au pus botul la imprecațiile pe care Alin Tișe i le-a adresat lui Seplecan pe când acesta încerca să explice de ce trebuie trecută în insolvență Cluj Arena, de ce nu se pot depozita deșeuri pe CMID, de ce trebuie desființată RAADPP șamd – și au jucat tontoroiul pe declarațiile acestuia).

Comisia Europeană a demarat miercuri proceduri de infringement împotriva a 14 state membre, printre care se regăsește și România. Procedura de infrigement a fost demarată pentru nerespectarea obligațiilor privind raportarea implementării mai multor norme UE în domeniul deșeurilor. Printre care și închiderea gropii de deșeuri de la Pata Rât.

De asemenea, am constatat cum organele de forță ale județului Cluj: de la șeful miliției municipale, pe atunci Marcel Bonțidean, la prefectul județului, s-au mobilizat exemplar să demareze ancheta în ceea ce privește presupusa faptă de folosire a unei diplome false în interes personal de către Mihai Seplecan, dar nu au schițat nici măcar o tentativă de mobilizare când au fost informați cu privire la suspiciuni de devalizare sau folosire abuzivă a bugetelor locale cu milioane de euro...

Ca și în cazul Hexy Pharma de la care, recent, s-a împlinit anul de când nimeni nu mai sughite nici un comunicat, constat, precum Klaus Iohannis:

„Este evident ca anumiţi demnitari nu au citit cu atenţie aceste informări sau le-au ignorat cu bună ştiinţă”.

Deci, fostul președinte al Consiliului Județean Cluj și aparatul de specialitate al instituției și-au făcut datoria și au redactat sârguincios rapoarte și raportări, dar acestea fie n-au fost înțelese, fie nu au fost citite cu atenția cuvenită, fie, cel mai probabil, au fost ignorate. Or fi fost scrise în codul lui Da Vinci, cine știe?

Cert este că niște persoane din Cluj și din România largă se fac vinovate că n-au conspectat ca lumea informările care le-au fost făcute (inclusiv denunțurile penale; ia să fi fost vorba despre Elena Udrea și Traian Băsescu, să vedeți ce mobilizare exemplară ar fi fost!). Așa că s-au furgăsit niște milioane de euro… Ghinion! Sistemul încă nu are pregătit Ordinul de Zi pe Unitate să intervină și la Cluj.

Deci, recapitulare: un ordonator principal de fredite se dere în audiență la DNA să denunțe niște fapte de corupție. De patru ori. De patru ori i se răspunde cu tăcere. Așa că ordonatorul principal de credite face în scris niște denunțuri. I se răspunde cu excluderea din partid și mobilizarea exemplară a aparatului de forță a județului Cluj care-l trimite cu celeritate în judecată pentru suspiciunea de a fi folosit cu intenție o diplomă falsă de studii superioare. După 11 ani, diploma a ieșit, cu celeritate, la suprafață.

Cât despre neatenția și nepăsarea cu care înalți demnitari din Cluj și din România largă au tratat problema deșeurilor din județ, încă nu avem un răspuns la întrebarea dacă au fost doar neatenți – să-i dăm măcar afară din funcțiile pe care le ocupă din neatenție -, sau dacă au ignorat cu bună știință problemele – să-i ducem în fața unui nenea judecătorul și acesta să ne zică cum să fie pedepsiți.

Deocamdată rămânem cu ceea ce ne zicea Iohannis că-și doreşte. Adică „să reparăm sistemul”.

Cu ce domnule, dragă, cu fixodent? Că mie mi-a căzut falca.

Publicat în Băga-mi-aș votul! | Etichetat , , , , , , | Lasă un comentariu

Analfabetizarea României

Se dau: Din păcate, prea mulți educatori/învățători/profesori cu nervii în pioneze în relația cu copiii pe care sunt puși să-i educe și prea mulți părinți care au impresia că abuzul față de copiii lor se tratează cu reportofonul. La Cluj-Napoca am avut (cu recidivă) o învățătoare de la Liceul de Muzică “Sigismund Toduță” înregistrată în timp ce jignea și umilea copii de 7 ani (“ar cam trebui să vă mut gura la spate” și “jumătatea de creier” cu cae ar fi fost dotați copiii, fiind printre cele mai fine alegații “educaționale” din înregistrare).

Și aș mai adăuga în ecuație trista realitate sociologică conform căreia “40% dintre elevi sunt atraşi de ideea unui regim militar”. Bașca procentul mare de intoleranți, xenofobi și antisemiți care ar exista printre copiii noștri…

Susțin că nu este vina copiilor că sunt, încă de pe băncile școlii, xenofobi și antisemiți, intoleranți și mari dușmani ai democrației. În fond vorbim despre o generație crescută în singuratate, cu părinții plecați la muncă pe meleaguri străine să câștige o pită cinstită care li s-a refuzat în propria lor Patrie de către politicienii pe care i-au învestit prin vot să le gestioneze prezentul și viitorul. Politicieni care au reușit doar să-I alunge peste hotare: care cu bâta și târnăcopul minerilor, care cu devalizarea economiei naționale, care cu fiscalitate otova și în exces.

Ne uităm istoria recentă cu prea mare ușurință.

Așa că haideți să ne amintim cine sunt cei care ne educă azi copiii.

Haideți să vorbim despre acești copii lăsați/uitați/abandonați în fața televizoarelor și a calculatoarelor, cu care nu s-a stat de vorbă și nici nu li s-a explicat ce regim ilegitim și criminal a fost regimul comunist. Lor li s-a explicat ce minunat a fost pe atunci și ce grijă față de om avea regimul prin slogane ulrate de către naționaliștii extremiști și prin dezastrul cu față “umană” a capitalismului de cumetrie care le-a alungat părinții peste hotare.

Acestor copii nu le-a explicat nimeni care sunt adevăratele valori, altele decât behăielile lui Gigi Becali cocoțat pe Maybach, că există și alte sporturi decât fotbalul din Liga lui Mitică, că a munci nu înseamnă să dansezi pentru cineva, să faci Fonduri Naționale de Investiții, să devalizezi bănci și să ai afaceri preferențiale numai cu bugetul statului (deși la tembeliziuni numai astfel de indivizi și individe sunt promovați ca povești de succes).

Vorbim despre generația care a început să urască ideea de familie, că acești copii nu prea și-au văzut/avut parte de părinții chiar și dacă aceștia nu au fost plecați la lucru peste hotare (căci părinții sunt prea ocupați să muncească pentru a-și susține familia pe linia de plutire și doar pentru a fi buzunăriți de stat). Vorbim despre generația Hi5, care crede că Hans Christian Andersen e jucător la Bayern. Este vina noastră, dar mai ales a politicienilor. Acești copii au crescut și o parte au ajuns chiar și educatori/învățători/profesori.

Dar avem probleme mai grave în învățământ decât deviațiile de comportament ale unor educatori.

Căci, atâta vreme cât școala va fi o obligație și nu un drept, ea va fi o pierdere de vreme și de bani pentru toți: stat, părinți și, mai ales, copii. Problema este că, la terminarea liceului, elevul este deja un om matur, iar după actualele programe de învățământ, după 13 ani în care s-au cheltuit bani pentru “educarea” sa, nu are nici o calificare. După care, în condițiile actuale în care selecția pentru promovarea în învățământul superior este precară, problema este că absolvenții de liceu care vor dori și vor reuși să urmeze cursurile unei facultăți nu vor învăța nimic folositor pentru a intra cu succes pe piața muncii.

Ne trezim doar că sporim, ca număr, o majoritate de “analfabeți” cu studii.

Vorbim despre o mentalitate temeinic înrădăcinată în societatea noastră (încă de pe vremea “Împușcatului”): școala nu este pentru a te califica și perfecționa într-o anumită meserie, ci pentru a te pune într-o poziție în care munca devine cât mai ușoară sau de a câștiga un ban fără a te omorî cu munca.

(Și, firește, pentru a-ți mulțumi părinții, cărora le iei o piatră de pe inimă și cred că și-au îndeplinit datoria față de tine, și nu pentru a te mulțumi pe tine, pentru a-ți asigura un scop în viață, măcar acel drept la fericire personală care este trecut în Constituții cu vechime în lumea civilizată, dar este considerat un moft în barbaria cu față umană care este societatea noastră)

Școala noastră nu este orientată spre asigurarea pieței muncii cu oameni calificați și supercalificati. Nimeni nu-și pune problema că, pe lângă patroni, ar trebui să existe și angajați – bugetaților le țin diplomele și relațiile loc de calificare, nu aptitudinile.

Vina este a noastră, a părinților și a profesorilor!

Când inviți politicienii (statul) să-ți “educe” copiii să nu te miri/lamentezi de eșec. Responsabilitatea personală nu poate fi aruncată în cârca întregii națiuni. Copiii dau rateuri datorită părinților și profesorilor. Când profesorul își va recunoaște limitele (altele decât salariul de mizerie), când părinții își vor identifica copilul ca fiind primul în lista de priorități, atunci lucrurile se vor îmbunătăți.

Restul este gargară ieftină și oportunism.

Publicat în Un castravete, dom' Profesor | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

Vă place să trăiți sub teroarea vârfului pixului lui Emil Boc?

Fapt devenit deja banal în Cluj-Napoca: clujeanul înjură printre dinți când rămâne blocat în trafic, dar este atât de blocat în această rutină, încât uită cine se face vinovat de cum pierde el măcar un salariu pe an arzând combustibili înțepenit în drum imediat ce a ajuns acasă. A doua zi o ia de la capăt cu înjuratul printre dinți și cu arsul combustibilului degeaba în drum spre serviciu și spre casă, de două ori pe zi – și asta de măcar 5 sau 6 ani, dar uită că poate să se revolte m[car în fața buletinului de vot.

Nici un deștept din administrația publică locală nu s-a gândit care sunt consecințele Urbanismului sălbatic dintre anii 2006 – 2009, când ei erau mai preocupați să-și ia doar para-ndărătul, nu și să gândească la consecințele creării unor noi cartiere-dormitor pentru traficul din urbea care le plătea și le plătește salariile. S-a construit otova, fără alt motiv decât lăcomia investitorilor și a funcționarilor de la Urbanismul clujean. Și ne-am ales cu noi cartiere-dormitor din care, zilnic, vin să rămână înțepeniți în trafic mii de clujeni.

În plus, de 10 ani, cel puțin, orașul este într-o continuă “Borduriadă”, un șantier perpetuu, cu și fără rost. Numai Centrul, că Orașul există doar de jur împrejurul Primăriei și 3 sau 4 zile pe ani în jurul Stadionului, când cu discoteca ilegală în aer liber numită “Untold”.

Ori exact acest “Centru” este placa turnantă a traficului clujean.

Depășim, că subiectul este acest bombănit printre dinți al clujeanului și cum nu se revoltă pe față când este batjocorit. Cât de lipsit de ouă este clujeanul care știe că poate ajunge victima vârfului pixului lui Emil Boc – că-n acest vârf stau autorizațiile și viitoru de afaceri al afacerilor lor…

Despre anonimat, suferință în anonimat și lipsă de coaie vreau să vorbim.

Despre cum clujenii ar vrea să le rezolve mass media problemele pe care le au cu municipalitatea și despre lașitatea cu care acceptă toate mizeriile administrației Emil Boc. Vin să ni le șoptească la ureche, dar, Doamne ferește să-și asume afirmațiile! “Emil Boc cere 55 de mii de euro pentru o gheretă de 9,25 mp!”

Oau, și?!

“Păi, scrieți. Și scrieți și despre cum face pietonala cea nouă. Că terasele vin gata echipate cu mobilierul primăriei, că licitația se va face obligatoriu pe module de o anumită suprafață, cu începere de la 3 euro pe mp și că este obligatoriu să fie luate pe 1 an, adică le ia omul degeaba pe jumătate de an când e frig, exact acum când intră și impozitul forfetar în vigoare. O să bem cafeaua pe Centru cu minimum 10 lei”.

Ok, poate fi subiect să te întrebi de ce ține municipalitatea morțiș să dea ea mobilierul de terasă – poate e un proiect unitar al arhitectului; dar te întrebi atunci de ce nu au fost consultați prezumtivii beneficiari cu privire la acest lucru, de ce li se livrează doar voința primarului? Că Boc nu e la prima chestie de acest gen: implementarea voinței proprii în teren: așa a făcut și cu malul Someșului, indiferent de cât au protestat unii că se taie copacii.

Așa și cu gratuitățile de tot felul: cele de la cele două cinematografe renovate în Mănăștur și Mărăști, cele de la Baza de Agrement cu popicărie – Boc a reinventat comunismul și l-a botezat liberalism la Cluj. Mulți n-au nici o treabă cu gratuitățile respective, dar plătesc pentru gratuitățile altora. Că întreținerea acestor “gratuități” costă. Sinecurile (salariile) lipitorilor de afișe din PNL Cluj proptiți în meserie pe la aceste obiective nu se auto-plătesc din exploatarea acestora care, după cum v-am zis, produc doar gratuități.

Nici măcar gratuitățile la transportul în comun nu sunt gratis. A, sunt gratis pentru Armata lui Boc – dar asta-i povestea în care primarul câștigă, pe banii noștri, alegerile cu scor de 65-70 la sută. Că și-a creat propria armată de dependaci. Dependaci de transport public gratuit, dependaci de subvenție la gigacalorie, dependaci la pachețelul cu Vegeta și cozonac de două ori pe an… șamd.

Între timp plătesc proștii.

Inclusiv proștii de patroni de pe noua “pietonală” cărora li se vâră pe gât ceea ce n-au cerut. Și nimeni nu ne explică ce se întâmplă dacă patronul barului (restaurantului) de pe pietonală nu își permite să participe la licitație, sau nu o câștigă? Cel care câștigă, dar nu are utilități în zonă (spații pentru pipilic, depozitarea mărfii spre vânzare, prepararea acesteia șamd) ce anume face? Depozitează marfa pe pietonală? Pune clientul să facă pipilic la Catedrală?

Oricum scriu pentru ultima dată pe niște informații pe care nimeni nu vrea să și le asume. Că patronii de pe pietonală se cacă pe ei (scatologic, dar literalmente) de frica lui Boc. “Da” – zic ei, între patru ochi – “așa este, e un abuz, nici măcar nu putem să ne alegem modulul pentru licitat, sau să ne personalizăm terasa, vine fix cum ne-o dă primarul, plus că vom plăti măcar jumătate de an fără să o putem utiliza din cauza condițiilor climatice, plus forfetarul…” “Dar”, că inevitabil apare acest “dar”, “nu mă puneți în declarație, că vin ăștia de la Primărie și-mi caută nod în papură și sigur îmi găsesc ceva”.

Deci, stimați cititori, așa funcționează Cluj-Napoca: cu frică față de municipalitatea care “sigur găsește ceva”. Frica taximetriștilor față de polițiști. Rutieri, locali, de circă – nici nu mai contează care au sau nu vreo competență legală, dar care “pot” să-i șicaneze. Că-i prind în afara standurilor în orele în care nu există clienți și-i amendează. Iar taximetriștii nu se duc să-i blocheze strada lui Boc, de acasă până la Primărie, că nu le-a făcut suficiente standuri, sau că nu există un regulament clar în ceea ce-i privește. Căci în vârful pixului slujbașilor municipali stă dreptul lor la existență prin autorizațiile pe care numai municipalitatea le eliberează.

La fel investitorul imobiliar stă și nu crâcnește public în fața abuzului de la Urbanism, că știe că va fi executat.

La fel patronii de tot felul din acest municipiu, cu toții ajunși la mâna șantajului pixului lui Boc.

Dar vin să se plângă în particular de abuz. Anonim, fără să își asume.

Eu trebuie să-i înțeleg că nu o pot face altfel.

Eu trebuie să mă cert cu municipalitatea în locul lor, să-mi pun obrazul la bătaie, sănătatea, traiul în oraș și să devin victima lătrăilor lui Emil Boc (care vin cu flegma, cu curaj asumat anonim, pe site-ul ziarului). La fel și colegii mei.

Dar de ce?

Nu am dus suficiente războaie în acest oraș? Am dus.

Și?

Am ajuns ca niște nimeni în drum aciuați pe lângă musiu “Maestre/Excelență” să emită judecăți cu privire la munca mea și a colegilor mei. Am ajuns să constat că Emil Boc le-a dat interdicție tuturor să mai discute cu ziariștii mei, parctic cu mine, că sunt redactorul șef (că, vezi Doamne, din cauză de Liviu Alexa!). Adică era minunat să fiu incisiv când el era Opoziția, dar lui îi cade greu la maț critica. Eu nu m-am schimbat cu nimic, constat că el s-a defectat de la prea multă putere.

Că, în bunul său simț pierdut pentru totdeauna, Emil Boc ne-a făcut plângere la CNA pentru o emisiune-pamflet. Adică era mișto când râdeamn la fel de Gheorghe Funar când nu avea dialog cu noi – și acela, cât de dus cu capul zic unii că este, nu ne-a făcut nici o plângere, dar s-a deranjat la naturelul simțitor când i se arată că e departe de omul care ne-a mințit că este?!

Vorba unui prieten: “Dacă ajungi să faci plângere la un pamflet altminteri foarte inocent, înseamnă că ți-ai epuizat toate resursele ca politician. Nu mai ai nici soluții, nici capacitatea de a comunica, așa că mai bine te retragi cât nu e prea târziu.”

Ideea este, dragi clujeni, că dacă vă place să trăiți sub teroarea vârfului pixului lui Emil Boc, sunteți liberi să o faceți.

Dar nu mai veniți să vă plângeți dacă nu aveți ouă să vă asumați plângerea nici măcar în fața buletinului de vot.

Publicat în Băga-mi-aș votul!, Ghinion 100% | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Cam scump iluminatul public pentru câți au fost spulberați pe trecerile de pietoni în Cluj-Napoca!

Un clujean, pe numele său Szollosi Alexandru sesiza în anul de grație 2007, luna octombrie, ziua a doua, pe site-ul domnuleprimar.ro, că trecerile de pietoni din Cluj-Napoca sunt prost iluminate și că, din cauza acestui fapt, se pot produce accidente. Că, din cauza acestei proaste iluminări a trecerilor de pietoni, șoferii îi văd pe pietonii angajați în trecerea acestora numai în ultimul moment.

Harnicul primar al municipiului de la acea dată, a răspuns sesizării, așa cum numai primarul de care se bucură și azi Clujului napoc, respectiv Emil Boc, ar fi putut-o face – prompt, nițel dincolo de subiect și cam din vârful buzițelor (io-te și la “maestrul” acesta, cu ce-mi ocupă mie timpul!):

“La unele treceri de pietoni s-au instalat avertizoare luminoase pentru suplimentarea semnalizării clasice. Acțiunea este în curs de derulare.”

Primarul mai trebuia să-i spună cetățeanului și care mai este rata de schimb la cursul promisional al “în cursului derulării”, că suntem în 2017, zece ani mai târziu, iar problema trecerilor de pietoni prost iluminate din Cluj-Napoca este fix în același curs de derulare.

Păi, ori suntem ardeleni și ne reflectăm și-n oglindă cu 5 minute întârziere, ori extrem de nesimțiți!

Eh, cine are să se întrebe, peste ani, câți pietoni au fost călcați în municipiul Cluj-Napoca în ultimii 10 ani din cauza proastei iluminări/semnalizări/amplasări a acestora?

Numai în ianuarie anul acesta o femeie de 70 de ani a fost accidentată grav pe trecerea de pietoni din Piața Gării – aia amenajată și răs-amenajată timp de aproape două mandate de Emil Boc. Și, care-i problema – vor sări toți țucălarii lui Boc să-ntrebe (anonim, așa cum le șade bine țucălarilor), precis a sărit femeia în fața mașinii.

Nu, stimați complici, trecerea aceea de pietoni, e prost amplasată. Vizibilitatea este parțială. Este atât de tembel concepută (de către niște tembeli, firește) încât, dacă vii de pe pod, ești obligat să oprești la trecere oarecum virat la dreapta și nu vezi pietonii ce vin de pe pod. Dacă vii de la Gară, nu-i vezi pe cei care vin din spate. Poate, în loc să-l pune să măture la bordură pe sinecuristul Șurubaru, promisionarul Boc l-ar putea pune ca, de mânuță cu pensionarul de lux Bonțidean, să găsească o soluție despre unde ar trebui să fie amplasată acea trecere de pietoni.

Poate se găsesc anul acesta soluții de iluminat/avertizat/amplasat trecerile de pietoni din Cluj-Napoca. În așa fel încât să nu mai citim, aproape lunar, că o mamă, un copil, un soț șamd au fost spulberați din cauză că un șofer poate prea grăbit (mai ales după ce a scăpat dintr-un dop de trafic marca Boc) nu i-a văzut pe trecerea de pietoni pe care acum zece ani Emil Boc o promitea semnalizată, că nu promitea de la el.

De ce am pomenit despre complicii lui Boc? Că sunt în zece ani de la ultima sa promisiune de facem, dregem, praf culegem (să fie bine, să nu fie rău, excelență), câteva zeci de cazuri de accidente pe trecerile de pietoni din municipiul Cluj-Napoca dintre care câteva soldate cu decesul victimelor. Numai în prima jumătate a anului 2012 Poliția clujeană anunța 18 accidente pe trecerile de pietoni din Cluj-Napoca!

Dar “muncipiul”, cu complicitatea cetățenilor săi care votează, trăiește în aburul unor TOP-uri contrafăcute, în care Clujlu-napoc este pe locul I sau II, sau primele zece din țară, lume, Galaxie, la calitatea serviciilor, printre care și iluminatul public pe care am citit, cu stupefacție, că am plătit zece milioane de euro numai între anii 2009 și 2016! Ca să vă faceți o idee cu privire la dimensiunea complicităților voastre cu un primar din ce în ce mai mincinos, numai anul trecut, în noiembrie, în numai cinci zile, trei pietoni au fost accidentați pe trecerile de pietoni de pe B-dul 1 Decembrie 1918. Aproape ziua și pietonul.

Dar Emil Boc este cel mai bun prima ar municipiului din ultimii 25 de ani, în fond, nu putem să-l comparăm decât cu Gheorghe Funar, alt primar cel mai bun la vremea lui din ultimul deceniu – că și pe acela înțelepciunea mațelor l-au înțepenit în funcție 12 ani.

De ce e cel mai bun?

Că vă dă mititei și Untold la tot hipsterul?

Că vă dă gratuitate la tot pensionarul?

Că vă dă “Vegeta” și coznac de două ori pe an la 30.000 de amărâți ai Clujului-napoc? (cam mare procentul de 10% amărâți cu mâna întinsă la așa un oraș de 5 stele, nu?!)

Dar ce o să vă faceți în seara în care venind cu mititelu-n gât de la o chermeză din Centrul orașului, sau fredonând bumptzy-bumptzy de la Untold, sau chiar cînd vă dați jos din gratuitul mijloc de transport în comun cu pachețelul de “Vegeta” și cozonac în brațe, vă spulberă unul pe trecerea de pietoni în curs de semnalizare, prin bunăvoința lui Emil Boc, încă din anul 2007?!

Publicat în Băga-mi-aș votul!, Ghinion 100% | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

Liniște! Politicienii ne lucrează la libertăți și buzunare. Deci e nevoie de liniște

Pofta de bani publici nu ține de culoarea politicienilor.

Cine spune că lupul fost portocaliu poate fi pus paznic la oi în timp ce numai ăla roşu şi ăla galben (în haiticul cărora s-au topit și portocaliii) sunt flămânzi şi cruzi se înşală amarnic.

Dar mai bine să depănăm o poveste. Cică, demult (nu chiar atât de demult, dar românul uită tot ceea ce îi amintește cât este de prost, de la mâna cu ștampila de vot, până la gura cu care pupă moaștele), pe vremea când într-o duminică circulau maşinile cu numere de înmatriculare cu soţ, iar în cealaltă cele fără soţ – asta dacă nu dădeau Nea’ Ceașcă și sinistra lui soție un decret că e zăpada cât gardul și rămâneau românii cu mașinile-n fața casei până aproape de sfârșitul primăverii (că de atunci au rămas puliticienii noștrii cu ideea fixă că din ei izvorăște Legea); pe vremea când raţia de ulei pentru lunile de primăvară o luai toamna, iar pâinea se distribuia numai pe bază de buletin, ori, când pentru a cumpăra o pungă cu bomboane de pom, trebuia să ai cunoştinţe foarte bune la cofetărie, exista un popor „fericit” în îndobitocirea sa.

Vestea bună este că acest popor nu ne-a părăsit, a rămas acelaşi.

S-au schimbat doar generaţiile de securiști și slugile lor politicienii şi tehnicile de îndobitocire.

Şcoală nu se mai face nici măcar aşa cum se făcea. Există, ce-i drept, mai multe verigi la lanț și mai multă libertate la lătrat şi înjurat, dar oricum nu foloseşte nimănui acest lucru. Sau, dacă profită cineva de înjurături şi lătrături, aceia sunt tot securiștii și slugile lor, politicienii care au fost cocoţaţi la vârful puterii pentru reprezentare. Vedeți dacă nu i-am lustrat la timp?

Dezinformarea prin intoxicaţie cu ştiri şi banalităţi a devenit politică de stat, iar minciuna un mod de viaţă pentru cei care ne conduc. Pe vremea abuziv-împuşcatului, în lunile de iarnă şi început de primăvară, când se închidea circulaţia maşinilor proprietate personală, buletinul meteo-rutier era împărţit în două părţi distincte. Cel meteo anunţa timp frumos în curs de încălzire, iar cel rutier drumuri acoperite cu polei şi ninsori abundente, ca să justifice menţinerea închisă a circulaţiei auto.

Parafrazând, acum informația circulă. Și chiar cu supra-măsură (datorită tehnologiilor). Dar tot pe niște segmente care nu se pupă niciodată cu adevărul. Politicienii ne anunță ziua vremuri de abundență cu revărsări masive de lapte și miere, în timp ce noaptea pregătesc doar vremuri de restriște.

Este politica făcută prost, făcută de proști, cu proști, pentru proști, sau toate acestea la un loc? (Cred că ar fi prea multe de spus!)

Oricum, în politică niciodată 1 + 1 nu face 2, iar tactica și strategia nu se fac la modul transparent și nu conțin altă morală decât cea a învingătorului și învinsului – restul este mâncat politic corect cu polonicul, cântec de sirenă, minciună pe față și cină pentru lupii moraliști.

Așa că Poporul să facă bine să muncească, să scoată banii pentru laptele și mierea aleșilor săi!

Să mai plece din piețe să lase guvernul să lucreze în liniște. Liniștea e necesară hoției.

Publicat în Băga-mi-aș votul! | Etichetat , , | Lasă un comentariu