În clasamentul internaţional al competitivităţii, România este la infrastructură pe locul 136 din 139. După noi mai sunt doar Mongolia, Angola şi Bosnia-Herţegovina din care ultimele două au trecut şi prin război.

La capitolul “cale ferată”, din lungimea totală de linii curente și directe, 73% erau scadente la revizii capitale (adică sunt ieşite din garanţie de ani buni de zile). La sfârșitul anului 2019 existau 1.175 de puncte periculoase (terasamente cu probleme de stabilitate, zone de munte cu risc de căderi stânci, tuneluri cu infiltrații, poduri cu probleme legate de stabilitate infrastructură sau suprastructură), dintre care 264 pe linii magistrale și principale. Pe parcursul unui an au fost eliminate 519 restricții de viteză, dar au fost introduse alte 430. Practic, ce se repară ziua, se strică peste noapte.

S-a ajuns aici din cauza subfinanţării şi a managementului defectuos făcut cu şoşonari şi lipitori de afişe numiţi politic. Măcar suntem consecvenţi: veşnic pe ultimul loc în Uniunea Europeană.

Dar politicienii noştri visează cai verzi pe pereţi.