“Asasinul” Cristinei avea două feţe: una care ar fi putut deveni vizibilă, cea a deşeului uman care a apăsat pe trăgaci şi una invizibilă, omnipotentă, a celor care au dat, ierahic, ordine ilegitime şi criminale. Dacă la executant s-ar mai fi putut ajunge, la lanţul infam de comandă a ordinelor ilegitime şi criminale a avut grijă aşa-zisa justiţie română să nu se ajungă niciodată.