Dacă erați indignați și nu căcați la fund de spaima că puteau fi copiii voștri, atunci ați fi rămas de atunci în stradă și ați fi pus întrebări legitime despre ce se întâmplă cu banii voștri. V-ar fi interesat, ați fi cerut să fiți respectați, ați fi arătat că meritați să fiți respectați. Că nu sunteți doar o turmă de portofele din care-și extrag existența într-un confort nemeritat nimenii aceștia care conduc România de 30 de ani. Dar nu au fost copiii voștri, ci ai altora, așa că ați uitat rapid – ce nu vă arde pe voi, nu există!