Indiferent cine va câștiga alegerile din ”State”, acestea sunt cel mai rușinos exercițiu așa-zis democratic la care am asistat

Marile case de sondare a opiniei s-au dovedit vai de pieleanu’ sulii lor. Iar mass media americană a intrat în rândul boschetarilor de presă. Aceasta este ceea ce am înțeles din ceea ce am văzut și filtrat prin comparație cu ceea ce știu despre politica din România. 30 de ani de experiență în mass media, faptul că am propriile teorii (demonstrate inclusiv practic) despre cum se face manipularea prin comunicare, îmi dau dreptul la opiniile pe care le exprim în acest material.

Nu m-am amestecat în nici o discuție despre alegerile americane, nu am nici un partizanat (mi se rupe și de Trump, și de Biden – și, subliniez, încă o dată, nu sunt ”expert” în politici americane), altul decât cel cu privire la a judeca (legitim) corectitudinea celor care activează în mass media. Nu-mi plac jegoșii care se dau îngeri în timp ce sunt mânjiți cu rahat la gură. Iar când vine vorba despre drepturi și libertăți civile – pe care noi, în România, le-am plătit cu moartea a o mie de români și schilodirea altor 3.000, nu accept nici un milimetru de cedare. Libertatea se pierde prin mici cedări în numele a tot felul de ”intenții bune”, până devine sclavie.

Indignarea mea pornește de la faptul că mai multe televiziuni americane au decis joi seară să întrerupă difuzarea în direct a declaraţiilor preşedintelui Donald Trump, considerând că acesta dezinformează populaţia (conform AFP).

Au decis lucrătorii mass media (la ordinul șefilor lor, că nu sunt de capul lor), că dacă Trump nu vorbeşte ce vrea urechea lor să audă, atunci e dezinformare.

Nu lui Trump i-au tăiat microfonul, ci Instituţiei Prezidenţiale! Nu candidatului la președinția SUA i-au tăiat microfonul, ci președintelui în funcție și celui votat de peste 70 de milioane de americani!

Aşa o lipsă de respect faţă de o instituţie democratică a statului, față de cel care a convins peste 70 de milioane de americani că merită un al doilea mandat și față de chiar cei peste 70 de milioane de americani, nu am mai văzut în istoria recentă a democraţiilor, numai când Uniunea Stalinist Leninistă a încercat o tentativă de lovitură de stat în România, în vara anului 2012.

Indiferent de ce diagnostic vor să-i dea duşmanii politici (în ce hal s-a ajuns, dar cine l-a votat data trecută, mama?!), Trump reprezintă aproape jumătate din voinţa electoratului american. Practic s-a pus pumnul în gura a jumătate dintre cetăţenii SUA.

Bineînţeles că toţi ”pricepuții” din România au sărit să opineze doct că bine i-au făcut, că „război civil”, că rahat cu perje.

Ce nu se înţelege, indiferent prin câte tragedii dictatoriale a trecut omenirea, este faptul că fiecare cedare de libertate se contorizează către dictatură şi, implicit, către o viitoare vărsare de sânge.

Stalin şi Hitler râd de se cacă pe ei.

Jefferson zicea ceva de genul că un miel și doi lupi nu pot vota ce au la cină decât dacă mielul e bine înarmat.

La cum se încordează să se accepte rezultatul unui scrutin care ridică serioase semne de întrebare pe corectitudine, jumătatea plus unu a Statelor Unite ale Americii care nu-l place pe Trump, Joe Biden s-ar putea să fie noul președinte american. Asta și în funcție de cum se vor judeca contestațiile depuse de echipa Trump. Va fi vorba de zile sau de săptămâni, vom vedea.

Sper că nimeni nu are îndoieli că este necesar ca Justiția să dea un verdict despre corectitudine și legalitate și nu ”opinatorii”. Sistemul de vot american este complicat, pentru ca așa l-au gândit ”Părinții fondatori”, care au avut în vedere reprezentarea legitimă a cetățenilor cu drept de vot, cât și eliminarea eventualelor fraude. Cu atât mai mult, în contextul politic incert în plan mondial (din cauza pandemiei, a teroriștilor islamiști, a războaielor de enclavă, a reactivării unor despoți precum Erdogan), America nu poate renunța la asta. Rezultatul final al alegerilor din SUA NU poate fi umbrit de nici o urmă de îndoială. Nu se pot închide ochii numai că unora nu le place de Trump – vorbim despre țara care timp de un secol a fost reperul lumii democrate. Țara care a învins Imperiul Răului, comunismul. Țara care nu poate să iasă demolată din cauză că ”opinatorii” și ce decretează ei pe Facebook au ajuns să înlocuiască judecătorii și legile.

Că, oricât de ”narcisist”, ”incontrolabil”, ”despot”, ”clown” e considerat Trump de către contestatarii săi, nu poți ignora toți sacii cu voturi prin corespondență veniți după închiderea urnelor. Nu poți lăsa nelămurite nici voturile acelea fără însemne oficiale și nici voturile numărate într-un stat dar care au fost trimise prin poștă de cetățeni care locuiesc în alt stat.

Și, de când e tolerata cenzura în numele a orice așa-zisă corectitudine? Așa de rapid s-a uitat comunismul cu toate ororile lui?

America trebuie să însemne mult mai mult decât lipsa de tact a lui Trump – totuși, omul acesta a fost votat de peste 70 de milioane de cetățeni! Te pomenești că toți sunt idioți, red-neck, desculți, needucați, sexiști, misogini șamd? Iar restul Americii e floarea și vârful educației, purității, candorii și bunăvoinței…

Eu sunt uimit de spectacolul penibil atât al mass media americane cât și al ”opinatorilor” de Facebook din toată lumea. America ar trebui să fie mai mult decât CNN, Facebook, Twitter și Hollywood. Când colo, văd cum se resuscitează acolo discursuri și apucături de sorginte comunistă, chestiuni pentru care generația mea a plătit cu frig, foame, spaimă și, în final, cu sânge ca să le facă de domeniu trecutului.

Din păcate, fix ca în România anului 2019, alegerile din SUA nu au fost între Trump și Biden, ci între cei care-l urăsc și cei care-l susțin. Biden putea să nici nu fie prezent – polarizarea votanților s-a făcut prin intermediul mass media și a platformelor de ”socializare”. Am pus ghilimele, că numai socializare nu s-a făcut și nu se face pe aceste platforme, ci se dau doar sentințe. ”Minutul de ură” din ”1984”.

Da, Donald Trump e un bufon, un actor și un misogin. Un narcisist care a fost acuzat că a avut relații cu actrițe porno și un mitocan care s-a bătut în piept cu cărămida macho-ismului că el: ”grab women by pussy”. Prin urmare, e clar, după 4 ani de tocat mărunt din toate pozițiile, cu lumina reflectoarelor pusă numai pe el, Trump nu respectă nimic: minorități, drepturi, femei, politică externă, democrați, imigranți șamd. Dacă America e mai divizată ca oricând, poate mai divizată ca în timpul Războiului din Vietnam, asta i se impută lui Trump, nu celor care l-au demonizat în fiecare secundă timp de 4 ani. Ăia sunt îngerașii mânjiți de rahat la guriță.

Care nu văd că rezultatul final al ”corectitudinii politice” este extremismul în atitudine. Complimentezi, ești hărțuitor. Alini un copil căzut pe stradă, ești pedofil. Ești alb, ești vinovat până la primul tău strămoș care picta prostii printr-o peșteră din Europa.

Mă întreb: cum poate fi ignorat Donald Trump? A avut politici economice coerente care a dus șomajul la cel mai redus nivel din ultimii 50 de ani. Este singurul președinte american care s-a luptat cu hegemonia economico-financiară a Chinei și a reușit să o limiteze. A reușit o pace istorică între Israel și Emiratele Arabe Unite. Între Israel și Bahrain. De la Reagan încoace, este singurul președinte care nu a inițiat nici un război. În plus a reușit să-i facă pe aliații din NATO să plătească dacă vor să fie apărați, conform înțelegerilor avute și de la care se cam sustrăgeau.

I se impută proasta gestionare a pandemiei de virus chinezesc. America pare răvășită de această pandemie și sunt voci care afirmă că virusul chinezesc i-a spulberat șansele pentru al doilea mandat. Nu mă pricep, nu mă bag – remarc doar cum președintele de sorginte cam comunistă al Organizației Mondiale a Sănătății a mințit și ținut ascuns virusul în cârdășie cu Partidul Comunist Chinez până când acesta a contaminat atât societatea cât și economia mondială.

Indiferent de cine va fi noul președinte al SUA acesta va avea de ales între a sacrifica o economie slabită de pandemie și compromis. Să se moară de la virus, sau să se moară de foame?

Revenind, dacă Trump pierde, Partidul Republican oricum a câștigat ce a avut de câștigat: controlul în Senat și reducerea diferenței dintre ei și democrați în Camera Reprezentanților. ”Checks and Balances” rămân, există – nimeni nu-și poate face de cap.

Republicanii au câștigat pe fondul influenței tot mai mari a socialiștilor în Partidul Democrat. De aceea deja sunt voci care cer ca din vocabularul PD să dispară cuvinte ca ”socialist” și ”socialism”. Asocierea PD cu protestele BLM a șocat chiar și o bună parte a electoratului tradițional democrat. Cum să susții, ca fiind o ”luptă împotriva nedreptăților”, violențele, jafurile și incendiile provocate de către adepții acestei mișcări? Cum să susții că acestea sunt ”necesare” și ”normale” dacă ”vrem să atragem atenția, dacă vrem să fim luați în seamă”, sau că ”se justifică”, “ținând cont de violența poliției”?

Cum să intri în logica lui ”cine nu e cu noi, e împotriva noastră” și să bați femei doar că sunt albe, să distrugi statui și să impui cenzură în filme și în cărți doar pe principiul ”dai în mine, dai în tine, dat în câmpuri și ogoare, dai în clasa muncitoare” (din gură)? ”Lasă că știm noi ce ați făcut în secolele care au trecut””

Revenind la cenzură, pe când Trump era devoalat și disecat inclusiv prin descompunerea tuturor gesturilor (comentate îndelung de către specialiști) prin care-și ducea șervețelul la nas sau la fund, sau cum îi stă șuvița (exagerez de dragul demonstrației inegalității de prezentare/distorsionare a realității prin mass media și rețelele de ”socializare”), Biden a fost protejat de presa americană. Trump: demonizat, Biden: protejat. S-au pișat cu boltă pe deontologie și echidistanță timp de 4 ani.

Nu-i judecăm pe copii pentru faptele părinților și nici invers – deși ar fi de discutat cam ce educație le-au dat acești părinți copiilor care ajung în halul în care a ajuns Hunter Biden. Adică un golan – o ”beizadea” ”de baron” după cum etichetează presa românească. Droguri, prostituate, trafic de influență, fugă de responsabilitate părintească (doar justiția l-a obligat să dea ”pensie alimentară” unui copil pe care nu vroia să-l recunoască în ciuda rezutatului testului AND), bani din Ucraina, tentative de afaceri cu borfași în România șamd. Toate acestea, dacă ar fi fost făcute de vreunul dintre copiii lui Trump, ar fi fost tocate cu spume în colțul gurii și cu ochiul bulbucat în mass media americană. Fiind vorba de fiul lui Biden, protecția mediatică a fost vizibilă. Orice încercare de dezbatere pe etica acțiunilor lui Hunter, în balanță cu mesajul anticorupție transmis de tatăl său în timp ce făcea parte din administrația Obama a fost blocată, minimizată, marginalizată și ignorată.

Ca în România. Fură Orban și ai lui? Primești rapid răspunsul: ”ce, era mai bine pe vremea lui Liviu Dragnea”?

Nu, dar nu mă încălzește hoția, indiferent de cine o aplică. Cu atât mai mult susținătorii unor fraude în numele ”viitorului luminos al omenirii”.

Am mai avut parte.

Și, gata!

Acest articol a fost publicat în Ghinion 100%. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.