Şi, cam ce ar vrea de la Justiţia română cineva, oricine în lumea aceasta, mai ales românii? Justiţia românească este o cloacă de famiglii şi de interese, o adunătură de slugi la dispoziţia şi predispoziţia propriilor umori şi inamiciţii şi la ordinul celor care-i şantajează din umbră (pentru umori şi inamiciţii) – şi atât.

La 30 de ani de la un masacru generalizat pe străzile României (1000 de morţi, 3000 de răniţi, în doar 5 zile) în ceea ce unii sperau să fie o Revoluţiei, iar alţii ştiau că este o lovitură de stat, nu s-a făcut dreptate.

La 30 de ani de la ocuparea brutală cu mineri a Bucureştiului şi înăbuşirea oricărui dubiu că Iliescu şi gaşca lui de nomenclaturişti şi-au însuşit România pe persoană fizică, nu s-a făcut dreptate.

Nu s-a făcut dreptate nici după mineriada din 1991 – morţii şi răniţii au rămas cu autori cunoscuţi, dar niciodată pedepsiţi decât cu pensii speciale (că erau mardeiaşii statului).