Clujul paralel cu realitatea

Emil Boc îşi începe fiecare zi levitând: “E fain la Cluj!”

Dacă s-ar obosi să privească în jur poate ar observa mănunchiurile de limbi înfipte în simandicosu-i dos, – cele de la care pluteşte, nu păşeşte. Toate mizeriile cu faţă umană: nepoţei, nepoţele, lipitori de afişe, purtători de geantă, de care s-a înconjurat în 20 de ani de politichie de vârf şi pe care i-a încuibat în schema de funcţii publice (locală, a statului), toţi aceşti “da, Şefu’” pe care-i ţine în perfuzii la bugetul local, îl ţin orb, surd şi mut la problemele reale ale urbei.

Emil Boc a ajuns prizonierul limbilor în dos. Acestea îl ţin înlănţuit pe viaţă în scaunul de primar al municipiului Cluj-Napoca. Dacă se putea dezlimbi, Emil Boc lua de multă vreme calea Parlamentului. La cum dă din gură nimicuri, acolo îi era locul.

Acest articol a fost publicat în Ghinion 100%. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.