Treizeci de bugete naţionale au dat Patriei 737 de km de autostrăzi. Dar pe acestea nu se poate circula cap-coadă, că din când în când se-mpiedică de-un “ciot” de pod nelicitat, neterminat. În general sunt tot felul de tronsoane gata – un fel de piste aeroportuare care încep de undeva şi se termină altundeva. Fie într-un câmp, fie într-un stâlp, fie într-un sit Natura 2000, sau arheologic – adică zone peste care nu se prea trece decât după ce se ucide o pădure de hârţogăraie.

Dar, cel mai des, autostrăzile româneşti se termină în interesele pecuniare obscure ale politicienilor şi acoliţilor lor numiţi politic la conducerea CNAIR.