La noi, procurorii „muncesc” de le sar capacele. Şi culeg roadele muncii lor după ce faptele se prescriu. Atunci, cu mulţumirea muncii bune împlinite, se şterg de sudoarea muncii de pe frunte şi clasează, satisfăcuţi, dosarul. Apoi se cer în pensia aia specială. Că nu e procuror să nu fi clasat vreodată vreo porcărie.