În România, organele de control „căpuşează” în general instituţiile la care sunt angajate să supravegheze respectarea legii. Dacă, “de jos”, extrem de multe procese verbale de contravenţie sunt anulate în urma contestării, sau pentru că sunt prost întocmite, sau pentru că amenda nu este justificată, de ce să ne mirăm că “mari” dosare de corupţie, care au satisfăcut nevoia de sânge mediatic în anii trecuţi, s-au dovedit, după nişte ani, nişte fâs-uri puturoase?

Că de două zile se “clasează”, se “casează”, se “prescrie” şi se dezvinovăţesc “greii” călcaţi pe grumaz la ore de maximă audienţă de către “justiţiara” Colduţa.

Asta ne arată slăbiciunea unui stat, ai cărui funcţionari nu sunt în stare să-şi asume competenţele primite conform legii.