Cred că nimic nu poate explica mai bine situaţia actuală decât această parfrază după poemul “Întoarcerea fiului risipitor” din volumul “Alcool” al poetului clujean Ion Mureşan. Genialitatea lui Muri e dată şi de faptul că numai muţi cu tasta nişte cuvinte în poemele lui şi descrierea Apocalipsei de orice fel este acolo, în toată splendoarea ei!

“Cu toţii s-au izolat.

Şi nici o altă metodă nouă de distanţare socială nu a apărut sub Soare în timpul vieţii mele.

Nisipul pustiurilor s-a despărţit bob cu bob şi s-a izolat.

Argintul s-a pilit până la praf, s-a separat şi pus în carantină, fir cu fir.

Praf de aur s-a separat şi pus în carantină, carat cu carat.

S-au izolat pietrele faţă de ele şi încă

din timp în timp apărea din cărţi cineva care vedea ceva de izolat, de pus în carantină

în piatră seacă,

vedea şi izola.

Apoi şi cărţile s-au băgat în carantină.

Viermii negri şi păsările albe s-au pus în izolare.

Peştii albaştri şi caii roşii s-au separat şi izolat pe peretare.

S-au izolat şi trecut în carantină aerul de sub unghii şi măduva din oase şi sângele.

Pielea, celulă cu celulă şi părul, fir cu fir, s-au distanţat social în izolare.

S-au pus în carantină geografia şi pictura şi sculptura şi poezia; s-au testat de posibilă infectare

şi s-au carantinat.

Şi lemnul şi fierul şi rugina s-au despărţit şi izolat.

Acoperişuri şi fundaţii

şi casele călăilor şi casele regale

Şi comuna primitivă şi comunismul şi capitalismul nostru cel de toate zilele

şi Religiile şi sperma s-au pus la izolare şi s-au carantinat.

Dumnezeule, totul a fost izolat!

Şi tot mai trece noaptea pe drum un om cu o izoletă mică pe umăr.”