Electoratul de tranziție are nevoie de “tătuc”. Aceasta este vocația fatală a celor care se îmbulzesc la vot și care, din 2001 încoace, au tot coborât ștacheta a ceea ce-și doresc în numele unui “rău mai mic” și al polarizării urii şi dragostei pe “ai noștri”. Românul nu alege: joacă fotbal. Indiferent de culorile pe care le poartă idolatrizatul. Doar se practică transferul între “cluburile” noastre politice. “Liga lui Mitică” se joacă şi în Parlamentul României.

În “numele democrației aflate în pericol” suntem tratați (spre mobilizare) cu aceleași clișee răsuflate, lipsite de viziune și de soluții corecte – necesare existenţei instituţiilor democratice ale statului. Dacă la fiecare iureş electoral se distruge, “în numele democraţiei”, câte o instituţie a statului de drept, avem o mare problemă. Problema că punem botul la cei care-şi câştigă existenţa cu sudoarea limbii, nu cu cea a frunţii.