Oricum spitalele de stat sunt nişte spelunci de “5 WC-uri în curte” cu preţuri de 7 stele şi “all inclusive” când este vorba despre decontarea “patului”. În loc să existe preocupare pentru modernizarea acestora, mai bine există preocupare pentru tragerea pernei financiare de sub căpătâiul pacientului. Banii se duc după pacient este povestea cu care am fost aburiţi 30 de ani. Nu, banii se duc după lăcomia celor care şi-au luat, ca sclavi, medici în afaceri private – afaceri care s-au clădit jumulind şi căpuşând ani de zile sistemul de stat.

Jurământul lui Hippocrate s-a transformat într-unul ipocrit. “Sănătatea pacienţilor va fi pentru mine obligaţie sacră”… Deh, obligaţie, obligaţie, dar obligaţia subţire, cu bani se întreţine.