Din “Mica Unire” a rămas doar ocaua mică cu care s-a servit şi la “Marea Unire”

Problema e că toate aceste instituții realizate “sub” Cuza nu au funcționat pe baza unor principii de tip modern, pe baza unor norme sitematizate, ci au fost “puse în mișcare” de voința domnitorului. Vă sună cunoscut? De unde credeţi că am rămas cu “nevoia” de “tătuc” şi de “chip cioplit” de la conducerea partidelor politice, până la cea a instituţiilor statului? De unde credeţi că toţi liderii români au impresia că sunt izvor de lege?

Tot de atunci avem de dus povara promisiunilor neonorate de către politicieni. Practic, Iaşul şi-a vândut statutul de capitală pe un sac de promisiuni. Decăderea de după 1859 este catalogată de unii istorici, cel puţin din punct de vedere economic, drept „o catastrofă de pe urma căreia Iaşul nu şi-a mai revenit”, iar căderea economică se poate echivala „cu pierderile suferite în urma unui război”.

Acest articol a fost publicat în Ghinion 100%. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.