Cum vă mai ziceam: ne este plină debaraua de migraţii şi trădări politice. Şi, care este motivaţia zecilor de trădări şi migraţii petrecute de-a lungul legislaturilor post-decembriste la nivelul celor două Camere ale Parlamentului? „Nu mă mai regăsesc în acest partid”. Aceasta e justificarea! Atunci când parlamentarul se regăseşte în vreun dosar, sau nu se mai regăseşte pe lista eligibilă a propriului partid, sau grăunţele de ciugulit din mâna partidului propriu par mai mucegăite şi mai slabe în nutrienţi decât cele oferit de peste gard de fostul adversar politic. Toţi politicienii vor să fie bolnavi de „Imunitate Dobândită”. Acesta le garantează un fel de al şaselea simţ în acest sens. Boala trădării se declanşează în momentul în care politicianul român „simte” fie mâna lungă a legii apropiindu-se de ceea ce a agonisit; fie, la sfârşit de mandat, când procentul care va să vie la alegeri în dreptul formaţiunii politice din care face parte n-o să mai poată justifica o organigramă prea încărcată de „specialişti” – aşa ca la începutul mandatului. Şi-atunci se „orientează”. Ca păsările. Că nu prea există deosebiri între păsările migratoare și politicienii noștri.