Lăsând la o parte că multora dintre cei apţi de muncă nu le ajung banii să se întreţină pe ei de pe o lună pe alta, mă întreb ce vor face cei fără copii, sau cei care îşi pierd copiii înainte de vreme, că se întâmplă şi astfel de tragedii, nu numai cea de a vota numai asistaţi mintal în Şparlamentul României!?

Într-o familie normală, nu se pune problema de a-ţi îngriji părinţii din obligaţie. Iar într-o familie unde părintele sau copilul e un needucat egoist, nu rezolvi nimic prin lege. Şi, chiar aşa, care este obligaţia copiilor faţă de părinţii abuzivi, unii dintre ei violatori psihici şi chiar fizici ai propriilor copii, ai propriei familii?

Să legiferezi emoţia şi ajutorul autentic este o dovadă de mârlănie, de mentalitate de Ev Mediu. De individ care toacă alocaţia copiilor la crâşmă, apoi aşteaptă să vină statul să-i oblige copilul să îl întreţină şi la bătrâneţe. Vorba aia: cum îi educi, aşa îi ai… Nu trebuie nimeni să oblige un copil să îşi întreţină părinţii. Iar pentru copiii alungaţi de politicile de mizerie ale acestor politicieni prin străinătate nu cred ca are valoare legea. Şi, chiar aşa, cu ce bani se vor deschide procesele „de întreţinere”?