Azi am să vă demonstrez că trăiţi în nepăsare. Dincolo de maţ şi umplerea lui zilnică, dincolo de grohăitul fericit dintre aşternuturi, nu există viitor. Copiii sunt viitorul – dar pe aceştia i-aţi abandonat în ghearele Abramburicii şi a altora ca ea. Cine i-a învăţat pe copiii o perspectivă completă asupra vieţii? Cine i-a învăţat ce este responsabilitatea, ce este empatia socială? Ce sunt acelea virtuţi civice? Lungul şir de demnitari de rang înalt defilând cu CV-ul şi diploma falsificată, cu doctorate plagiate şi cu cătuşe la mâini de prea cinstiţi ce au fost? Lungul şir de miniştri şi prim-miniştri analfabeţi, mult prea bogaţi în sărăcie mintală? Veoricile, grapinele, birchalele? ProTembeliziunile care vă încep dimineţile cu toţi lumpenii capitalismului de cumetrie ca exemple de succes? Vorba unui copil care n-a mai apucat să-și ia BAC-ul, au făcut tot ceea ce a fost posibil ca „sfârşitul învăţământului românesc” să fie „precum al lui Ştefan cel Mare – un soare strălucitor care apune de la o rană la picior”.